46


Incepand de astazi blogul AliantaDreptei se afla in campanie electorala.

Din punct de vedere personal campania referendumului prezidential este campania cu nr. 46.
Mai jos cititi palmaresul electoral absolvit pentru doua partide, in doua sisteme electorale.

Partidul Liberal din Germania * Freie Demokratische Partei
Parlamentare – Germania: 06.03.1983, 25.01.1987, 02.12.1990, 16.10.1994, 27.00.1998, 22.09.2002, 18.09.2005, 27.09.2009
Parlamentare – Republica Democrata Germania: 18.03.1990
Regionale – Renania de Nordwestfalia: 12.05.1985, 13.05.1990, 14.05.1995, 14.05.2000, 22.05.2005, 09.05.2010, 13.05.2012
Locale – Köln: 30.09.1984, 01.10.1989, 16.10.1994, 12.09.1999, 03.09.2000, 26.09.2004, 30.09.2009
Europarlamentare – Germania: 17.06.1984, 18.06.1989, 12.06.1994, 13.06.1999, 13.06.2004, 07.06.2009
Consiliul Consultativ al Migrantilor din Köln: 07.02.2010
Partidul National Liberal * Nationalliberale Partei
Parlamentare – Romania – Colegiul 43: 20.05.1990, 27.09.1992, 03.11.1996, 26.11.2000, 28.11.2004, 30.11.2008
Prezidentiale – Romania – Colegiul 43: 20.05.1990, 27.09./11.10.1992, 03.11./17.11.1996, 26.11./10.12.2000, 28.11./12.12.2004, 22.12./06.12.2009
Europarlamentare – Romania – Colegiul 43: 25.11.2007, 07.06.2009
Referenduri prezidentiale – Colegiul 43: 19.05.2007, 29.07.2012

Alegeri partiale in colegiul 3 din judetul Hunedoara

In urma decesului deputatului Ioan Timis in colegiul uninominal 3 din judetul Hunedoara se vor desfasura alegeri partiale.

Ioan Timis a candidat in 2008 pe listele PNL castigand mandatul de deputat cu un scor categoric de 45,32% (12.103 VVE).

In martie 2010 deputatul Ioan Timis a demisionat din PNL alaturandu-se PD-L.

Judetul Hunedoara este reprezentat in prezent de 6 deputati, (3 PD-L, 1 PNL, 2 PSD+PC). PNL detine in judetul Hunedoara una dintre cele mai puternice filiale din teritoriu. Presedintele consiliului judetean si primaria municipiului Deva sunt detinute de catre liberali.

Conform legii electorale in vigoare alegerile partiale se vor desfasura in termen de 45 de la vacanta postului. Este posibil ca aceste alegeri  sa se desfasoare la finele lunii septembrie.

Mandatul este castigat cu majoritatea simpla de voturi valabil exprimate. Media optima este de 15.000 VVE. Colegiul uninominal 3 cuprinde localitati precum Calan, Hateg, Baru, Banita, Bosorod, Bretea Romana, Bunila, Cerbal, Densus, General Berthelot, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii De Jos, Pestisu Mic, Pui, Rachitova, Rau De Mori, Sarmizegetusa, Salasu De Sus, Teliucu Inferior, Toplita, Totesti, Santamaria-Orlea.

Ultimele sondaje de opinie ne indica o cursa “head-to-head” intre PSD si PNL. Pe acelasi trend crescend se afla PRM, care confirma in sondaje rezultatul obtinut la europarlamentarele din 2009. PD-L se aproprie de scorul electoral obtinut in alegerile electorale din 2000.

PSD + PC 40%

PNL 30%

PRM 10%

PD-L 6,5%

UDMR 5%

PNTCD 1,5%

UNPR 1%

PNG-CD 1%

PNL detine o serie de candidati redutabili,  care au confirmat la ultimele alegeri. Rezultatele obtinute de candidatii PNL sunt urmatoarele:

Camera Deputatilor

Tiberiu Balint, 30,22% (7.843 VVE), clasat pe locul 2 in colegiul uninominal 1.

Radu Bogdan Tampanu, 27,82% (6.913 VVE), clasat pe locul 3, mandat al colegiului 6 obtinut prin redistribuire.

Alin Catalin Radoane, 23,61% (4.847 VVE), clasat pe locul 3 in  colegiul uninominal 2.

Daniel Lucian Surulescu, 16,31% (3.601 VVE) clasat pe locul 3 in colegiul uninominal 4.

Dorinel Puiu Radu, 15,43% (4.120 VVE), clasat pe locul 3 in colegiul uninominal 7.

Petru Dragoescu, 6,34% (1.664 VVE), clasat pe locul 3 in colegiul uninominal 5.

Media obtinuta in colegiile 1-7 pentru Camera Deputatilor: 23,14%

Senat

Dan Radu Rusanu, 31,48% (24.550 VVE), Senator al colegiului uninominal 3.

Ben Oni Ardelean, 30,21% (13.967 VVE), clasat pe locul 2 in colegiul uninominal 2.

Ben Oni Ardelean a candidat in 2009 pentru Parlamentul European, ocupand locul 6 pe lista PNL.

Alin Simota, 14,49% (7.043 VVE), clasat pe locul 3 colegiul uninominal 1.

Media obtinuta in colegiile uninominale 1-3 pentru Senat: 25,40%

Media voturilor valabil exprimate cumulate  (Camera + Senat) obtinute in judetul Hunedoara:  24,27%.

Sinteza:

Alegerile partiale din colegiul 3  reprezinta un test national al actualei strategii politice ale PNL. In prezent PNL detine 22 de senatori si 53 de deputati. Ponderea parlamentara se ridica la 16%. PNL este nevoit sa castige portofolii parlamentare in scopul consolidarii strategiei de opozitie.  

Gabriel Savulescu

GSPublicRelations@2010

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

PSD: Doctrina si evolutie politica

Esichierul politic romanesc este dominat de doua formatiuni politice: Partidul National Liberal la centru-dreapta si Partidul Social Democrat la centru-stanga. Un rezumat istoric si o genealogie politica a PSD o cititi mai jos:

“După Revoluţia din 1989, perioada de tranziţie de la comunism la democraţie a fost gestionată, în mare parte, de partide cu vocaţie social-democrată. Din punct de vedere cronologic, primul partid social-democrat apărut pe scena politică românească după căderea vechiului regim a fost Partidului Social Democrat Român (17 ianuarie 1990). PSDR s-a declarat continuator al social-democraţiei româneşti interbelice. Beneficiind de legitimitate istorică, PSDR nu a reuşit, însă, să obţină şi o legitimitate electorală aptă de a-l face să exercite o influenţă semnificativă asupra actului de guvernare. După o alianţă temporară cu CDR, PSDR s-a aliat cu PD în 1995 în vederea participării la alegerile parlamentare din 1996. Noua alianţă, Uniunea Social Democrată a participat la guvernare în cadrul coaliţiei CDR-USD-UDMR, dar existenţa sa a fost de scurtă durată, până în 1999.

La 6 februarie 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice Frontul Salvarii Nationale, rezultat al transformării FSN din organ provizoriu al puterii de stat în mişcare populară. În aprilie 1990 a avut loc prima Conferinţă Naţională a FSN, care l-a ales în funcţia de preşedinte pe Ion Iliescu. Deşi a câştigat alegerile din 20 mai 1990, FSN era în pragul destrămării. Convenţia Naţională a FSN din 16-17 martie 1991 a fost momentul primei încercări de aşezare pe baze doctrinare a partidului. Potrivit moţiunii „Un viitor pentru România”, FSN era definit ca un „partid de centru stânga care se inspira din valorile social-democraţiei moderne europene”.

Conventia FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în care diferenţele de viziune au determinat divizarea FSN. Susţinătorii moţiunii „Viitorul – Azi” au câştigat în urma votului iar Petre Roman a devenit preşedintele FSN. Grupul celor care au pierdut alegerile în interiorul FSN s-a desprins şi a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naţionale. La prima Conferinţă Naţională a noului partid, care a avut loc în 27-28 iunie 1992, s-a hotărât susţinerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidenţiale.
Susţinătorii moţiunii „Viitorul – Azi”, deşi au reuşit să se impună în interiorul FSN, au pierdut alegerile parlamentare din 1992. Ulterior, FSN şi-a schimbat denumirea în Partidul Democrat (PD).

La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN, proaspăt înfiinţat după sciziunea FSN, a obţinut primul loc, iar Ion Iliescu a devenit preşedintele României cu 61,5% din voturi.

La un an de la constituire, FDSN şi-a reafirmat orientarea social-democrată, cu prilejul Conferinţei Naţionale din 9-10 iulie 1993, când şi-a schimbat denumirea în Partidul Democraţiei Sociale din România. Totodată s-a realizat şi fuziunea prin absorbţie cu Partidul Solidarităţii Sociale, Partidul Republican, Partidul Cooperatist şi Partidul Socialist Democratic din România.

Aflat la guvernare în legislatura 1992-1996, PDSR a suferit un proces accentuat de erodare şi a pierdut alegerile din toamna anului 1996. Între anii 1996-2000, PDSR s-a aflat în opoziţie, perioadă în care a acumulat o experienţă extrem de importantă şi şi-a construit în mod realist şi pragmatic strategia pentru a reveni la putere.

Pe fundalul unei prelungite crize politice şi economice, Uniunea Social Democrată, se destramă în 1999, astfel încât social-democraţii tradiţionali, sub conducerea lui Alexandru Athanasiu (devenit preşedinte al PSDR în 16 octombrie 1999) se orientează spre o fuziune cu PDSR. Alexandru Athanasiu a fost promotorul menţinerii PSDR pe linia social-democrată, reuşind să învingă gruparea care dorea reorientarea partidului spre social-liberalism, printr-o fuziune cu Alianţa pentru România.

În anul 2000, PDSR împreună cu PSDR şi PUR, partid de orientare social-liberală, au constituit Polul Democraţiei Sociale din România (7 septembrie 2000). Acest bloc electoral a câştigat alegerile legislative din noiembrie 2000. Una dintre clauzele contractului politic dintre PDSR si PSDR a fost prevederea potrivit căreia, după alegeri, se va realiza fuziunea dintre cele două partide social democrate. Astfel, în 16 iunie 2001 pe scena politică are loc o importantă clarificare a zonei de centru-stânga, prin constituirea Partidului Social Democrat, rezultat din unificarea celor două partide.
La Congresul de constituire a PSD, Adrian Nastase a afirmat voinţa politică a noii formaţiuni de a reprezenta social-democraţia modernă, dinamică, racordată la problemele şi priorităţile actualităţii. Alexandru Athanasiu a evocat dimensiunea istorică a momentului, prin fuziunea dintre PSDR şi PDSR social-democraţia românească asumându-şi o istorie ale cărei rădăcini instituţionale se află în secolul al XIX-lea.

Preocuparea pentru conexarea doctrinară a PSD la noile realităţi a determinat apariţia în 2002 a documentului „Spre normalitate – o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”, material care propune principalele direcţii de acţiune ale perioadei post- tranziţie.

La reuniunea de la Snagov din februarie 2003, preşedintele PSD, Adrian Nastase a afirmat că se consacră astfel refacerea unităţii social-democrate pe baze ideologice clare şi neconflictuale, precum şi concilierea dintre tradiţia şi modernitatea stângii democrate româneşti. În iulie 2003 PSD a fuzionat cu Partidul Socialist al Muncii, condus de Ion Sasu şi cu Partidul Socialist al Renaşterii Naţionale, fondat de Ioan Radu, viceprimar al Capitalei în acel moment, după plecarea din PRM. Miza acestor fuziuni nu era în primul rând electorală ci simbolică, pentru a realiza simplificarea scenei politice, transmiţând mesajul unei necesare clarificări ideologice în politica românească.

Procesul de unificare şi modernizare a stângii democrate româneşti a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaţionale – Internaţionala Socialistă şi Partidul Socialiştilor Europeni. PD nu a putut împiedica primirea în Internaţionala Socialistă a PSD ca membru cu drepturi depline, la Congresul de la São Paulo din octombrie 2003, reprezentantul democraţilor fiind singurul care a votat împotrivă. În iunie 2005 PSD a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Partidului Socialiştilor Europeni. PSD a dezvoltat relaţii consistente de colaborare cu partidele social-democrate europene, semnificative în acest sens fiind reuniunile grupurilor parlamentare de lucru româno – germane (PSD-SPD). PSD a semnat acorduri de cooperare şi parteneriat cu partide membre ale familiei social-democrate, având o agendă consistentă de întâlniri bilaterale cu conducerile principalelor formaţiuni ale Internaţionalei Socialiste.

Perioada 2000-2004 a fost extrem de importantă pentru afirmarea şi consolidarea PSD ca unic reprezentant al social-democraţiei în România, atât din punct de vedere instituţional, cât şi ideologic.

PSD a fost însă supus unui inerent proces de erodare ca urmare a actului guvernării, partidul fiind nevoit să intre în opoziţie în urma alegerilor din noiembrie-decembrie 2004. Adrian Năstase, deoarece a pierdut alegerile prezidenţiale, precum şi pentru a respecta decizia Congresului Extraordinar al PSD din august 2004, care îi cerea lui Ion Iliescu să revină în fruntea PSD după expirarea mandatului de Preşedinte al României, nu a mai candidat la preşedinţia partidului. La Congresul din 21 aprilie 2005, în urma unei competiţii dramatice, Mircea Geoană a devenit preşedinte al PSD. În 2005 a fost lansat un manifest al PSD, sub titlul “România europeană – România solidarităţii sociale”. Documentul reprezintă un pas important către racordarea doctrinară a PSD la realităţile interne şi europene. La 10 decembrie 2006 a avut loc un Congres Extraordinar al PSD, care l-a reconfirmat pe Mircea Geoană în fruntea PSD, iar Ion Iliescu a devenit Preşedinte de Onoare, în semn de respect şi apreciere a rolului şi contribuţiei acestuia la promovarea idealurilor şi valorilor social-democrate.

În perioada 2005-2009 PSD a realizat eforturi de racordare la acţiunile şi politicile Partidului Socialiştilor Europeni, însă credibilitatea partidului a fost pusă la îndoială de oscilaţiile din politica internă: pe de-o parte social-democraţii au participat la suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu (în anul 2007), pe de altă parte au intrat la sfârşitul anului 2008 într-un guvern de mare coaliţie, alături de PDL. Eşecul lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale din 2009 a însemnat pierderea posibilităţii PSD de a-şi pune în aplicare programul politic. La Congresul PSD din 20 februarie 2010 preşedinte al PSD a devenit Victor Ponta, acesta asumându-şi obiectivul de a nu repeta greşelile din istoria recentă a partidului.”

Sursa: PSD

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Program politic PNL – Doctrină şi acţiune politică liberală (propunere)

Program politic – Congres PNL

Doctrină şi acţiune politică liberală (propunere)

1. Despre starea PNL

Astăzi, după consumarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, PNL se află la o răscruce. Confruntat cu două partide cu un scor electoral de peste 30%, PNL are două variante: fie atinge aceeaşi cotă electorală de peste 30%, fie este comprimat în „cleştele” format de aceste două partide şi redus la un scor de partid auxiliar. Eşecul stângii PSD-iste a condus deocamdată nu la întărirea doctrinei liberale ci a unei drepte populiste PDL-iste în dauna vocaţiei iniţiale a PD-ului care era liberal-reformistă în sens european modern şi în sensul armoniei sociale profesate de I.G.Duca în a sa „Doctrină liberală”. Unitatea liberală, aşa cum constat eu, pare să fie reală acolo unde, din păcate, nu e suficientă pentru a obţine un mare rezultat politic şi nu este reală tocmai acolo unde ar fi suficientă pentru aceasta. Din perspectiva unei relansări liberale cred că angajamentul PNL pentru o opoziţie agresivă este calea către simpatia multor milioane de români ale căror interese sunt astăzi desconsiderate, anulate sau chiar batjocorite. Când aceşti oameni vor simţi că există un partid, că există o echipă politică care se bate sincer pentru ei, nimic nu-i mai poate întoarce din sentimentul lor favorabil faţă de această echipă, de acest partid.

Vreau ca PNL să fie o istorie lungă şi merituoasă în serviciul prezentului.

2. Despre doctrină

În februarie 1923 I.G.Duca prezenta doctrina liberală sub formula: „Progresul sub toate formele în cadrul însă al concepţiei proprietăţii individuale”. Într-o manieră inegalabilă el sintetiza realizarea acestui progres astfel: „Prin ordine, prin democraţie, prin naţionalism şi prin armonie socială”. El dorea să opună ideea de ordine ideii de dezordine şi mai adăuga că dacă liberalismul a suferit „netăgăduite înfrângeri” acestea le-au înregistrat partidele iar nu doctrina. „Nepriceperea slujitorilor nu schimbă splendoarea credinţei”, frază emblematică şi astăzi nu numai în ceea ce priveşte doctrina politică ci chiar slujirea politicii. În aceeaşi lună a aceluiaşi an şi în acelaşi loc (Institutul Social Român) Mihail Manoilescu prezenta „Neoliberalismul” şi afirma esenţa ideii liberale : ”Omul nu trebuie să ajungă o unealtă în serviciul nici unei cauze”. Tot el afirma că cea mai frecventă şi cea mai gravă formă de a ştirbi libertatea individului este „democraţia deviată” ceea ce înseamnă „o relativă tiranie iar democraţia, care trebuia să fie un mijloc al liberalismului, nu a mai îndeplinit această funcţiune a sa” …. „statul însuşi a devenit prizonierul unui anumit grup”. Seamănă cumva cu ceea ce trăim astăzi? El cerea „o luptă sistematică cu scopul de a face viaţa omenească suportabilă pentru cei mulţi”… iar statul „să nu devină monopolul tiranic al câtorva şi să se opună astfel tocmai principiului celui mai scump al liberalismului economic: concurenţa”. După care îl citează pe Jean Jaurés (un om de stânga): „În orice criză mare, o doctrină ca şi un partid sau o ţară trebuie să-şi caute salvarea în sinceritate”. Eclipsa gândirii politice din România poate fi depăşită, mi se pare, numai printr-o doctrină liberală. Cu o condiţie: să punem la îndoială ce e politica prezentă şi să oferim alternative la aceasta. Anume să arătăm că există un set de aranjamente cu avantaje comune pentru ansamblul societăţii. Dar noi nici măcar nu ştim cum să vorbim despre aceste lucruri. Ori democraţia înseamnă a conduce prin discurs. Prea des noi nu mai credem în discursul despre ce e bine şi ce e rău. Credem doar în magicele întrebări: „e eficient?” „e profitabil?” Vreau să reamintesc că instinctul condiţiei umane, cel care formează cheia de boltă a creştinităţii, e reflectat în conştiinţă, anume în capacitatea de a alege între bine şi rău. Gustul neînfrânat pentru sensul economic profitabil e mult mai recent. Întrebarea dacă războiul, marile conflagraţii mondiale ale sec.XX cu imensitatea ororilor sale şi mizeria din societatea umană sunt rezultatul acestei porniri către acaparare şi profit sau dimpotrivă, pacea ultimilor 65 de ani şi incontestabilul progres al umanităţii din aceeaşi perioadă sunt rezultatul funcţionării doctrinei liberale, nu are un răspuns inechivoc. Eu cred că ambele răspunsuri sunt adevărate. Diferenţa intre o cale sau alta stă tocmai în deosebirea dintre bine şi rău, adică în forţa politicii, bună sau rea. Trebuie să vorbim o limbă pe care mai întâi de toate să o înţelegem noi înşine. „Partidul liberal român ar fi nesocotit prescripţiile cele mai elementare ale doctrinei lui, dacă ar fi lăsat pe cei slabi pradă celor tari. Individualismul nemărginit şi nestânjenit îşi avea raţiunea în epoca de creaţiune a liberalismului. Atunci menirea lui era să descătuşeze, să desrobească persoana omenească din toate lanţurile concepţiilor medievalice, să dea fiecărei fiinţe umane drepturile cerute de trebuinţele dezvoltării şi ale demnităţii lui. Mai târziu, însă, când aceste drepturi au fost asigurate oricui şi când stăpân neturburat pe destinele lui, fiecare era ispitit nu numai să uzeze, dar adesea să şi abuzeze de aceste drepturi, oare datoria unui partid liberal conştient de doctrina lui era să privească nepăsător la această deslănţuire distrugătoare, sau să restabilească echilibrul social, stabilind limitele peste care drepturile omului nu se mai împacă cu nevoile obşteşti?”, spunea I.G.Duca în acelaşi discurs despre doctrina liberală din 1923.

3. Despre politică

Un model mai realist al mecanismului de decizie politică ne arată că alegerile din România ultimilor ani au adus în centrul politicii conflictul şi lupta între lideri politici iar nu lupta de idei. După cum afacerile urmăresc profitul prin producerea de bunuri sau servicii şi atrag clienţii, tot astfel politicienii doresc puterea prin crearea de politici şi legislaţie care atrag voturile. În ambele cazuri emoţia umană este materialul de bază căci publicitatea şi marketingul joacă şi speculează dorinţele şi temerile publicului, exploatând vanităţile şi nesiguranţele cetăţenilor. Conflictul în politică nu e o metaforă. În orice luptă, publicul este atras şi devine partizan. Aceasta pare a fi esenţa politicii în prezent. Raţiunea politicii ar trebui să fie alta: aceea de a realiza ceea ce oamenii aşteaptă de la societate, de a gestiona pozitiv aceste aşteptări. Dar cei ce cred că într-o campanie votanţii sunt sătui de atacuri negative şi partizane şi că sunt favorabili mesajelor pozitive de fapt au părăsit câmpul de luptă. Cei ce cu adevărat nu doresc luptă conflictuală sunt cei ce … nu merg la vot. Joseph Schumpeter, creatorul teoriei despre creative-destruction (distrugere creatoare) ca motivaţie a capitalismului, scria în 1942: „democraţia modernă este o metodă de decizie politică în care indivizi dobândesc puterea de a guverna prin luptă competitivă pentru a obţine votul poporului”; este „guvernarea de către politician” nu de către popor. Analize politologice recente subliniază că adesea rolul poporului se reduce la acela de a accepta conducerea de către cei mai de succes politicieni. „Ca şi în cazul motorului (primar) al capitalismului, la fel în politica democratică actorii cei mai destructivi-creatori tind să predomine şi să învingă …. Votantul e doar în poziţia de receptor”. (Roger D. Hodge) Cine controlează termenii dezbaterii în lupta politică în fapt trasează limitele opiniei publice şi în final conduce ţara. Nu ne-am îndepărtat niciodată de psihologia maselor furioase; astfel, adevărul unui puternic atac politic contează mai puţin decât puterea convingerii cu care atacul e lansat. Lyndon Johnson, fostul preşedinte american, vorbind despre campania electorală spunea: „If you do everything, you will win” (Dacă faci totul, vei învinge). Iar noi, cunoscând istoria, adăugăm: totul, inclusiv frauda. Lumea liberală este ameninţată de nesiguranţă şi teamă colectivă. Iar faptele omeneşti sunt în esenţă nepredictibile. În timpuri instabile, de criză există un mare risc, ca cei ce conduc ţara dacă sunt lipsiţi de educaţie, necitiţi şi mânaţi doar de pofta de putere să ducă lucrurile din rău în mai rău. Suntem în recesiune mai rău decât era inevitabil pentru că nu există niciun fel de model economic de gestiune a crizei. Auto-satisfacţia şi lipsa viziunii au devenit factori favorizanţi pentru recesiune. Criza cere competenţă şi idei sprijinite de încrederea populaţiei. Guvernele au roluri esenţiale în restabilirea încrederii în economie şi piaţă. Rezultatele unui recent sondaj de opinie arată că aproape o treime dintre români consideră că Ceauşescu a făcut mai mult bine decât rău. Încă 17% consideră ca a făcut tot atât bine cât rău. Ca baricadist această apreciere mă doare. Amintindu-şi de acele vremuri, aceşti români fac comparaţia cu ziua de azi. Statutul lor social de astăzi pare sau chiar este mai rău decât cel de acum câteva decenii. Profesori sau ingineri, economişti sau cercetători, artişti sau scriitori, maiştri sau muncitori de înaltă calificare care beneficiau de respectul social şi aveau sentimentul demnităţii profesiei lor sunt abandonaţi astăzi pe treptele inferioare ale statului român deposedat de normalitate. Ei văd cum criteriul meritului conta mai mult sub regimul comunist decât sub regimul democraţiei bântuită de circul demagogiei şi agresivităţii imbecile din politica de astăzi. Ororile trecute ale comunismului s-au împletit cu realizările sociale ale acestuia în materie de reducere a inegalităţilor, acces real la educaţie şi sănătate. Nu e o surpriză ceea ce gândesc mulţi tineri studenţi de azi, reflectat într-o cercetare sociologică din care spicuiesc: „…Înainte de 1989 era un trai mai bun pentru că fiecare primea atât cât merita; existau abuzuri, e clar, dar cu siguranţă nu atâtea câte sunt azi” sau „termin o facultate şi dacă găsesc ceva de lucru nu va avea vreo legătură cu ce am învăţat”. Societăţile occidentale au construit un asemenea stat social (welfare state) fără a limita libertăţile ci dimpotrivă, pe baza desfăşurării neîngrădite a iniţiativei libere. Societatea muncii este aceea care determină nu doar raporturile de viaţă ci şi respectul de sine al oamenilor. Este societatea în care cei săraci muncesc cu credinţa că vor ieşi din sărăcie. Guvernul s-a dovedit absolut incompetent şi neştiutor în faţa datoriei de a menţine economia şi societatea pe un liman de încredere. Habar n-aveau şi nici că le păsa de o redistribuire a muncii, de stimularea unor noi condiţii de investiţie şi muncă a unor forme mai libere şi descătuşate de birocraţie. Oamenii fac tot ce le stă în putere pentru a controla agenda vieţii lor: să aibă o situaţie prosperă, să întemeieze o familie, să îmbătrânească frumos, să moară cât mai târziu şi în tihnă. Omul liber şi răspunzător pentru destinul său. Libertatea însăşi nu e libertatea de a face bani ci aceea de a-şi croi fiecare un destin. Piaţa este libertate. Libertatea producătorului de a produce ce vrea el şi a consumatorului de a consuma, la fel, ce vrea el. Economie de piaţă care să fie prezentă în toate situaţiile în care stăpâneşte concurenţa autentică. 4. Despre economie „Singurele cantităţi semnificative de capital atrase în România prin politica monetară au venit sub formă de împrumuturi de stat. Binecunoscuta incapacitate a acestor guverne de a folosi mai mult de 20% din împrumuturi pentru investiţii în capacităţi productive – în special căi ferate – trebuie să le fie atribuită în întregime guvernelor înseşi. Proporţia din sumele respective cheltuită pentru a finanţa expansiunea aparatelor birocratice a depăşit chiar şi acea parte din aceleaşi sume folosită pentru plata datoriilor, ea devenind cea mai importantă formă de secătuire a fondurilor în cauză şi a bugetelor de stat. Ele făceau ca formaţiile birocratice să devină mult mai atractive decât antreprenoriatul economic privat.” Dacă credeţi că acest text e scris azi vă înşelaţi. Este vorba despre guvernele României din perioada 1900-1911 în lucrarea franceză „Originile înapoierii în Europa de Est”, publicată în 1989. Ce s-a schimbat într-un secol ?… Să o spunem foarte apăsat: PNL este singurul partid politic care s-a opus de la bun început împrumutului de la FMI. Socoteala e clară: 1) românii plătesc mai întâi dobânda la banii împrumutaţi de la FMI; 2) românii plătesc şi o a doua dobândă, evident mare, pentru împrumuturile făcute de guvern de la bănci. Astfel, putem constata că românii plătesc o dobândă cumulată care nu se mai justifică în niciun fel, căci în acest caz băncile nu produc bani din bani ci pur şi simplu scumpesc banul deja plătit. Povara pe umerii contribuabililor români e extrem de grea şi, totodată, schema de împrumuturi seamănă cu o mare păcăleală. Acum ştim că pentru plata datoriei şi a dobânzilor aferente va veni vremea în care România va trebui să plătească peste 6 miliarde de Euro anual. De unde va plăti statul român banii pentru plata acestei datorii când în prezent banii împrumutaţi nu servesc în niciun fel relansării economice? Prin comparaţie, Franţa care are un PIB de 15 ori mai mare ca al României se gândeşte la un mare împrumut care e doar de 35 mld. Euro dacă ne gândim la capacitatea de achitare a unui asemenea împrumut. Scopul însă face diferenţa. Franţa îşi propune ca aceşti bani să finanţeze 10 mari centre universitare de excelenţă şi o serie de programe de cercetare destinate creşterii economice. Mă gândesc la cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite care a ajuns să trăiască în ţara unui absurd al absurdului adică absurdul fără niciun fel de sens pozitiv pentru el. Mai absurd decât teatrul lui Ionesco. Mă gândesc şi la funcţionarii publici care se încăpăţânează să-şi facă conştiincios datoria şi sunt tot mai marginalizaţi. În opinia mea şi potrivit experienţei mele, economia este o disciplină a îndepărtării risipei şi pagubei şi, în niciun caz, aceea de a include hoţia, furtul şi jaful ca instrumente ale utilizării banilor publici pe piaţă. În realitate, abuzul demagogiei în scopuri politice barbare înfloreşte: sărăcirea pensionarilor săraci, trimiterea în şomaj a salariaţilor cu salarii mici, colapsul sănătăţii şi educaţiei publice. Civilizaţia modernă asociată acum cu capitalismul global nu a fost creată printr-un fel de plan central sau printr-o metodă aplicată în mod conştient şi controlat. Hayek indica cu mare măiestrie că în centrul acesteia se află competiţia. Într-adevăr, competiţia este un proces de experimentare al cărui rezultat este o vastă cunoaştere acumulată prin încercări repetate şi erori corectate. Capitalismul care genera încredere era tocmai acest proces în care se împleteau şi interacţionau ambiţia, ideile, instituţiile, capitalul şi şansa. Produsul cel mai important al procesului este informaţia. Prin informaţie se dezvăluie atât oportunităţile cât şi greşelile. Capitalismul de azi pare că impune o falsă ordine asupra unei complexităţi dezordonate. Ideea capitalistă este însă foarte simplă şi greu de contestat: în momentul în care te opreşti dintr-o acţiune ce-ţi este benefică, din acel moment costurile tale cresc. Această idee nu este incompatibilă nici cu definiţia capitalismului durabil, nici cu a celui responsabil. Cel durabil se referă la o sinteză între producţia de bogăţie şi redistribuirea necesară şi solidară a acesteia, iar responsabil înseamnă valorificarea resurselor umane şi conservarea mediului înconjurător. Criza de încredere în capitalismul actual este bine ilustrată de rezultatele unui recent studiu sociologic la nivel mondial (50 de ţări de pe toate continentele) care indică preferinţele tinerei generaţii a lumii de azi: onestitate, simplitate, claritate şi produse de înalt nivel (great products). Dar automatismele de piaţă ale capitalismului global nu se îndreaptă, de regulă, în direcţia acestor preferinţe. Salvarea „onoarei capitaliste” vine uneori din industriile creative. Într-adevăr, cea mai importantă e producţia de idei inovatoare. Ele generează un „produs” de care oamenii au nevoie sau de care vor beneficia. 5. De ce liberal Într-un stat democratic, obligaţiile politice ale liberalilor sunt clare: liberalii continuă să creadă în reforma societăţii, mai au credinţa că omul îşi poate controla destinul şi poate construi o lume mai bună. Libertatea nu e un fapt politic ci o dimensiune umană indispensabilă, „o condiţie vitală pentru fiecare fiinţă umană” (Gelu Voican Voiculescu). În lipsa libertăţii umanismul nu poate fi decât rezistenţă şi revoltă. Prin urmare, rezistenţa şi acţiunea liberalilor împotriva stărilor de lucruri actuale în politica românească. De o manieră generală constatăm în societatea românească (şi nu numai) o necunoaştere totală a condiţiilor pe care le implică funcţionarea unei societăţi umaniste şi liberale. Economia de piaţă este în esenţa sa incoruptibilă iar grupurile de presiune care o blochează sau îi pervertesc funcţionarea urmăresc propriile lor interese. Indiferent de guvernele care s-au perindat la conducerea României după Revoluţie, acestea au făcut apel în mod constant la instrumentele statului pentru a pune în operă politici total incompatibile cu funcţionarea unei economii de piaţă descentralizate. Ca prim-ministru am fost adesea acuzat de liberalism tocmai pentru că am căutat să deschid drumurile iniţiativei libere (mărturie stau decretul-lege 54 din martie 1990 şi legile 15 şi 31 din acelaşi an). Însă demolarea sistemului fiscal comunist şi reconstruirea unui sistem de fiscalitate compatibil cu economia de piaţă şi capabil să inducă stimularea eficienţei acesteia nu s-a realizat nici până azi. Nereformarea sistemului fiscal ci dimpotrivă „îmbogăţirea” lui cu tot felul de reglementări discriminatorii sau favorabil excepţiilor ne-au condus la abuzurile prea bine cunoscute şi trăite de noi toţi. O societate liberală nu se identifică cu societatea laxistă, a principiului laissez-faire, pervertită, manipulată sau oarbă ca în zilele noastre. Nu e o contradicţie între, pe de-o parte, poverile şi năclăiala birocratică şi coruptă a sistemului fiscal şi, pe de altă parte, realitatea laxistă de care vorbeam. Poverile îi încovoaie pe oamenii care mai încearcă să facă vreo afacere de posibil succes iar laxismul îi ajută pe cei „iniţiaţi”, adică, de regulă, pe „învârtiţii” zilei. În realitate, politicile financiare din România se fundamentează pe pretinse adevăruri incontestabile care de fapt sunt prejudecăţi admise fără discuţie. Sistemul comunist a reuşit marea performanţă ca ideile sale dominante în materie de fiscalitate să rămână înrădăcinate şi după Revoluţie induse chiar în psihologia oamenilor. Atât de mult au fost repetate aceste concepte eronate încât chiar când politica a vrut să schimbe ceva ea nu s-a mai putut opune eficient agresivităţii grupurilor de presiune de tot felul. În materie de reformă a fiscalităţii suntem în urmă cu 20 de ani. E imperativ deci să realizăm o analiză lucidă şi să întreprindem o acţiune eficace. Cred că PNL ar putea avea acum voinţa şi clarviziunea pentru a provoca o scânteie în opinia publică. Wilhelm de Orania, acum patru secole, ne sfătuia: „Nu e nevoie să speri pentru a întreprinde, nici să reuşeşti pentru a persevera”. Eu însă cred că putem şi spera şi reuşi. 6. Despre reforma fiscală În analiza liberală a lui David Hume „Eseu asupra impozitelor”, din 1741, se spune: „Alegerea modului de impozitare nu poate fi niciodată indiferentă; dimpotrivă, ea produce cel mai mare efect asupra fericirii şi puterii unei naţiuni”. Economistul francez de filozofie liberală, Maurice Allais, premiul Nobel pentru ştiinţe economice în 1988, propunea o serie de principii de fiscalitate pe care le consider extrem de actuale şi viabile pentru România de azi.

Le avansez ca principii de reformă fiscală în următoarea formă:

Principiul individualist. El pleacă de la ideea că fiscalitatea este subordonată într-o societate democratică omului şi nu statului. Omul este preocuparea esenţială a societăţii. Prin urmare, fiscalitatea nu trebuie să modifice alegerile pe care le-ar face indivizii (ca cetăţeni) urmărind satisfacerea intereselor şi nevoile lor. Toate aceste interese, în concepţia liberală a societăţii civile, sunt legitime. Altfel spus, fiscalitatea nu are voie să se substituie cetăţenilor şi să creeze o altă scară de valori pentru pretinse nevoi clamate de birocraţi şi oameni politici. Impozitul nu trebuie să caute egalitatea condiţiilor ci egalitatea şanselor la capacităţi potenţiale egale. Inegalitatea care provine din importanţa şi calitatea serviciilor oferite şi realizate pe piaţă este normală. O persoană care are o idee, îşi asumă un risc şi creează un produs sau un serviciu care are succes pe piaţă nu mai este, în mod evident, pe un plan de egalitate cu cei care nu-şi asumă un asemenea drum. Această condiţie de inegalitate e firească. Fiscalitatea trebuie să favorizeze accesul la proprietate şi putere economică a celor mai capabili care sunt în drept să beneficieze de o impozitare nediscriminatorie.

Principiul nediscriminării. Acest principiu înseamnă că impozitul se stabileşte prin reguli ce se aplică tuturor la fel. Un impozit pe venitul contribuabilului mai ridicat cu cât serviciul realizat de acesta e mai mare e contrar nedescriminării. E chiar o discriminare. Aceasta era voinţa egalizatoare şi de plafonare a statului comunist. Şi încă mai funcţionează şi astăzi.

Principiul nepersonalizării. Acest principiu statuează că prelevarea impozitului nu trebuie să implice cercetări de tip inchizitorial („securist”) asupra vieţii persoanelor. Menirea societăţii democratice este respectul şi deplina dezvoltare a personalităţii umane. La celălalt capăt al procesului de fiscalizare, adică al combaterii evaziunii fiscale, poate interveni, în apărarea aceluiaşi principiu democratic, obligaţia justificării unor venituri care depăşesc semnificativ nivelul celor efectiv declarate de contribuabil în vederea impozitării.

Principiul de neutralitate şi eficacitate. Impozitul trebuie să favorizeze o mai bună gestionare a economiei. Ca atare, impozitul nu trebuie să lovească beneficiile provenite din realizarea unor tehnici mai eficace, din scăderea costurilor sau o mai bună orientare a producţiei care în fapt constituie motorul principal al economiei de piaţă. La urma urmelor trebuie penalizate întreprinderile cu pierderi iar nu cele care realizează beneficii.

Principiul „legitimităţii”. Spre deosebire de veniturile care provin din servicii efectiv oferite colectivităţii şi realizate pe piaţă, veniturile care nu corespund unor asemenea servicii nu pot fi considerate „legitime”. Aşa spre exemplu impozitul poate să sancţioneze printr-o prelevare superioară creşterea speculativă a valorii terenurilor, imobilelor, dobânzilor adică a unor venituri generate peste temeiul justificat de piaţă, venituri ce nu provin din servicii efectiv realizate. Putem fi sau nu de acord cu acest principiu însă orice sistem economic care va intra în dezacord prea mare cu el, mai devreme sau mai târziu, riscă un colaps.

Principiul transparenţei şi eliminării arbitrariului. Impozitul trebuie prelevat conform unor reguli simple şi clare care nu dau naştere la niciun arbitrariu şi a căror aplicare trebuie să fie cât mai puţin costisitoare. Complicaţiile, interpretările şi costurile excesive în aplicarea impozitului vădesc nu doar incompetenţă ci, de cele mai multe ori, un abuz şi o voinţă excesivă a puterii iresponsabile a birocraţiei care, în propriul său interes, se pune în slujba unei puteri politice incapabilă să-şi facă datoria.

Unitatea PNL care este garanţia izbânzilor nu se făureşte de la sine şi nici nu o deţine cineva. Vrem să construim şi să aparţinem acestei unităţi politice pentru a fi mai puternici şi, prin aceasta, capabili de a învinge.

Sursa: Petre Roman

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Cronologie PNL 1835 – 2014

PNL

Intrati pe http://www.pnl.ro sa schimbam idei, sa lucram impreuna!
Impreuna schimbam Romania!
Romania Liberala

Fratia1848

Steagul pasoptist afisat de formatiunea liberala “Fratia”.siglaPNLDepartamentComunicare

PNL s-a infiintat ca partid la 24 mai 1875.

Premergator institutionalizarii ca partid politic, miscarea liberala sa constituit in avantpremierea revolutiei burgheze de la 1848.

In 1835 C.A. Rosetti infiinteaza la Paris “Cercul Democrat Roman”, organizatie liberala, care activa in cercurile revolutionare franceze.
In 1843 se infiinteaza la Bucuresti organizatia “Societatea Literara Fratia”, formatiune care cuprinde miscarea pasoptista din Tara Romaneasca.
La Paris activeaza in 1845 “Societatea Studentilor Romani”, asociatie in care activeaza studenti romani din Tara Romaneasca si Moldova.

In 1848 “Cercul Democrat Roman”, “Societatea Studentilor Romani” si “Societatea Literara Fratia” fuzioneaza intr-o singura formatiune denumita “Fratia”. Dupa esecul Revolutiei de la 1848, revolutionarii romani se regrupeaza la Paris.
In 1857 se introduce votul cenzitar. In parlamentele din Tara Romaneasca si Moldova se formeaza primele grupuri parlamentare liberale.
In 1861 se formeaza gruparea liberal-radicala condusa de C.A. Rosetti si I.C. Bratianu. In 1867 gruparea liberal-radicala Rosetti-Bratianu se institutionalizeaza drept formatiune politica intitulata: “Societatea Amicilor Constitutiunii”.
In 1863 grupurile parlamentare liberale din Moldova si Tara Romaneasca adopta prima platforma politica comuna.
In 1866 apare primul oficios liberal “Romanul”.

PNL138deani

In ianuarie 1875 gruparile liberale se unfica intr-un singur partid: PNL.

Principalul concurent politic din perioada 1858-1918 al PNL a fost Partidul Conservator.

Cabinetul Ionel Bratianu 1914Legenda: Cabinetul Ionel Bratianu ianuarie 1914 – ianuarie 1918.
Sursa foto: Florin Ciobanu Reclame vechi romanesti 1860 – 1990

Partid guvernamental in perioada: 06/1862 – 05/1866; 07/1866 – 05/1870; 12/1870 – 03/1871; 07/1876 – 03/1889; 10/1895 – 04/1899; 02/1901 – 12/1904; 03/1907 – 12/1910; 01/1914 – 01/1918; 03/1918 – 09/1919; 01/1922 – 03/1926; 06/1927 – 11/1928; 11/1933 – 12/1937; 08/1944 – 03/1945; 10/1991 – 11/1992; 12/1996 – 12/2000;  12/2004 – 12/2008; 05/2012 – 02/2014;

Fotografie-din-arhiva-Institutului-pentru-Memorie-Vizuala

Legenda foto: al doilea cabinet Ionel Bratianu: Din stânga spre dreapta pot fi văzuți Alexandru Djuvara, ministrul de externe, Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucțiunii publice, generalul Grigore Crăiniceanu, ministrul de război, Alexandru Constantinescu, supranumit Porcul, ministru al agriculturii și domeniilor, Ion I.C. Brătianu, președinte al Consiliului de miniștri, Vasile G. Morțun, ministru al lucrărilor publice, Emil Costinescu, ministrul finanțelor, Mihail Orleanu, ministrul industriei și comerțului, situat în picioare chiar în spatele precedentului, Toma Stelian, ministrul justiției, și în final Mihail Pherekyde, ministrul de interne.

Sursa informationala: Lucretiu Tudoroiu

PNL a fost dizolvat la 30 martie 1938 prin decretul regal al luI Carol II. Reactivat politic la 23 august 1944. PNL si-a sistat activitatea politica la sfarsitul anului 1947.

PrinNoiInsine

Presedinti PNL

Ion C. Bratianu 1875-83
C.A. Rosetti, Co-Presedinte 1875-1882
Ion C. Bratianu 1883-1891
Dumitru C. Bratianu 1891-1892
Dimitrie A. Sturdza 1892-1909
Ionel I. C. Bratianu 1909-1927
Vintila I. C. Bratianu 1927-1930
I.G. Duca 1930-1933
Constantin I.C. Bratianu 1934 – 1947
Radu Campeanu 03/1990 – 02/1993
Mircea Ionescu-Quintus 03/1993 – 02/2001
Valeriu Stoica 02/2001 – 08/2002
Theodor Stolojan 08/2002 – 10/2004
Calin Popescu-Tariceanu 10/2004 – 03/2009
Crin Antonescu 03/2009 – 06/2014
Daniel Chitoiu: 04.07-06.09.2012
Klaus Iohannis: 02.06.2014 -

PNL138oficial

Disidente 1875-1918:

- Fractiunea Liberala si Independenta, intemeiata la 1869 de profesorul Nicolae Ionescu. FLI adera in 1881 la Partidul Liberalilor Sinceri.
– Partidul Liberalilor Moderati, fondat la 25 ianuarie 1878 de Mihail Kogalniceanu. Avand o influenta redusa adera 1884 in Partidul Liberalilor Sinceri.
– Partidul Liberalilor Sinceri, infiintat la 10 ianuarie 1880 de Gheorghe Vernescu. In martie 1884 se contopeste in Partidul Liberal-Conservator.
– Partidul Liberal-Conservator, infiintat la 17. martie 1884 de Lascar Catargiu si George Vernescu. Platforma politica de centru-dreapta. PLC a fuzionat prin absorbtie in martie 1892 in PNL.
– Partidul Liberal-Democrat, infiintat la 8 noiembrie 1885 de Dumitru C. Bratianu. La 24 martie 1890 fuzioneaza prin absorbtie in PNL.

Fuziuni 1875-1948:

In anul 1900 liderii Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania, constituit in 1893, considera ca “Romania este o tara slab dezvoltata, cu un proletariat in formare, si incapabil sa-si asume un rol istoric propriu”. PSDMR a fuzionat prin absorbtie in PNL.
Partidul Taranesc din Basarabia, fondat la 23 august 1918. A fuzionat prin absorbtie la data de 20 ianuarie 1923 in PNL.
Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, fondat la 15.09.1919. PDUB a militat pentru integrarea Bucovinei in cadrul Romanie. A fuzionat prin absorbtie la data de 27 ianuarie 1923 in PNL.

Disidente 1918-1948:

- Partidul Muncii, infiintat la 1 mai 1917, drept fractiune de stanga din PNL. Si-a incetat activitatea in decembrie 1918.
– Partidul Liberal-Democrat. Infiintat la 12 noiembrie 1931 de Ioan Th. Florescu. A promovat social-liberalismul. Si-a incetat activitatea la 30 martie 1938.
– Partidul National Liberal – Gheorghe Bratianu. Infiintat la 15 iunie 1930 de Gheorghe Bratianu. Formatiune de centru-dreapta. La 10 ianuarie 1938 fuzioneaza prin absorbtie in PNL.
– Partidul National Liberal – Gheorghe Tatarascu. Infiintat la 15 decembrie 1944 de Gheorghe Tatarascu. Dupa excluderea din PNL in 1938 Gheorghe Tatarascu isi formeaza propria formatiune politica, promovand iesirea Romaniei din razboi si aproprierea Romaniei de URSS. La 26 mai 1944 gruparea Tatatescu realizeaza un acord de colaborare cu PCR. La 6 martie 1945 gruparea Tatarescu participa la guvernul Petru Groza. La 23 februarie 1946 Partidul Nationalist Democrat fuzioneaza prin absorbtie in PNL-Tatarascu. Tatarascu devine Ministru de Externe al Romaniei. Activitatea politica al gruparii Tatarascu este interzisa in mai 1948.

La 8 noiembrie 1945 se desfasoara manifestatia anti-comunista si anti-totalitara ale partidelor istorice: PNL si PNTCD. Manifestatie oprimata de catre fortele de ordine.

30 noiembrie 1946. PNL participa la alegerile parlamentare. Conform rezultatelor oficiale PNL obtine 3,7%. In urma masurilor represive ale guvernului Groza PNL si-a sistat activitatea politica in mai 1948.

Tutea

Rezultate electorale 1919-1946:

Sistem electoral majoritar, bonus electoral pentru partidele care insumau procentul de 40%. Corpul electoral cuprindeau populatia masculina. Majoratul se obtinea la 21 de ani.

Parlamentare 11/1919: 18,13% (#3) MO% *
Parlamentare 05/1920: 2,44% (#7) MO% *
Parlamentare 03/1922: 61,52% (#1) MO% *
Parlamentare 05/1926: 7,52% (#3) VVEO% **
Parlamentare 07/1927: 62,72% (#1) VVEO% **
Parlamentare 12/1928: 6,67% (#3) VVEO% **
Parlamentare 06/1931: 48,86% (#1) Alianta „Uniunea Nationala“ VVEO% **
Parlamentare 07/1932: 14,04% (#2) VVEO% **
Parlamentare 12/1933: 52,01% (#1) VVEO% **
Parlamentare 11/1937: 36,46% (#1) VVEO% **
Parlamentare 11/1946: 3,70% (#2) VVEO% ***

Index:
*MO% = Mandate obtinute
**VVEO% = Voturi valabil exprimate
***Parlamentare 11/1946, conform rezultatelor oficiale PNL a obtinut 3,70% din voturile valabil exprimate. Conform altor surse scorul obtinut de PNL a fost de 19%.

Concurentii electorali in perioada 1918-38 ai PNL au fost Partidul Poporului si Partidul National Taranist.

Partidul National Liberal in exil

In perioada 1973-1989 Partidul National Liberal s-a reorganizat drept Clubul de Reflectie si Actiune Liberala cu sediul permanent la Paris. Printe membrii activi ii remarca pe Radu Campeanu, Dinu Zamfirescu, Ioana Bratianu si Ion Vitez.

PNL137ani

Istorie 1989-2013

22 decembrie 1989:  un grup de vechi membri liberali, printre care Nicolae Enescu, Ionel V. Sandulescu, Dan Amedeo Larazescu si Sorin Botez au alcatuit un Comitet de Initiativa pentru reinfiintarea partidului.

pnl_1990

Foto: Primul afis electoral al PNL

PNL1990Primul pliant electoral al PNL. Pliantul a fost tiparit si difuzat in perioada ianuarie – martie 1990.

1990

• La 22 decembrie 1989 s-a infiintat “Comitetul provizoriu de inițiativă pentru reînființarea PNL” din care au facut parte: Ioan Beșe, Nicu Enescu, Mircea Ionescu Quintus, Dan Lăzărescu, Gheorghe Mincă, Sanda Tătărescu, Mircea Vaida și Cristian Zăinescu.

• 6 ianuarie 1990. Se desfasoara la Biserica Armeana sedinta de reinfiintare al Partidului National Liberal.

• TMB a oficializat reaparitia PNL la 15 ianuarie 1990. Astfel Secretar-General a fost desemnat: Radu Campeanu. Printre membrii fondatori figureaza: Ioana Bratianu, Sanda Tatarascu, Virgil Manescu, Barbu Negoescu, Serban Orascu, Radu Valsarascu, Dinu Zamfirescu. In registrul fisei de reinfiintare se mentioneaza ca proaspatul partid reinfiintat revendica atat PNL-Bratianu, cat si PNL-Tatarascu.

PNL a facut parte din CPUN unde avea trei reprezentanti: Radu Campeanu, Ionel V. Sandulescu, Dan Amadeo Lazarescu.

Conducerea partidului a fost aleasa in cadrul “Conferintei Nationale” (primul congres al partidului)  desfasurata intre 31 martie si 1 aprilie 1990 unde a fost adoptat Statutul, Programul si au fost alese organele de conducere: Radu Campeanu – Presedinte, Prim-Vicepresedinte Ionel V. Sandulescu, Vicepresedinti: Ioan Beșe, Nicu Enescu, Mircea Ionescu Quintus, Dan Lăzărescu, Gheorghe Mincă, Sanda Tătărescu, Mircea Vaida și Cristian Zăinescu. Profesorul Sorin Bottez, Nae Bedros, Gelu Netea și Iorgu Vântu au fost alesi secretari-executivi.

Alegeri parlamentare 1990: 6,41% Camera Deputatilor, 7,06% Senat. (#3)
Alegeri prezidentiale 1990: Radu Campeanu, 10,64% (#2)

La 12 iulie 1990 se formeaza gruparea Aripa Tinara: Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru, Radu Boroianu, Gelu Nate, Viorel Catarama, Horia Mircea Rusu. Fractiune care urmeaza sa formeze la 23 iulie 1990 PNL-AT. In conducerea PNL-AT au mai facut parte deputatului Mihai Carp, membru în Comitetul Director, și din mai 1991 președintele de onoare al PNL-AT, regretatul deputat Rene Radu Policrat.

In octombrie 1990 PNL a absorbit Partidul Socialist Liberal, condus de avocatul Niculae Cerveni, care a devenit vice-presedintele PNL.

La 15 decembrie 1990 PNL a participat alaturi de PNTCD, PAC, PER, MER, PSDR si UDMR la constituirea Conventiei Nationale pentru Instaurarea Democratiei CNID, alianta politica transformata la 26 noiembrie 1991 in Conventia Democratica din Romania CDR.

Din 16 octombrie 1991 PNL a detinut in guvernul Stolojan portofoliile Justitie (Mircea Ionescu-Quintus), Economie si Finante (George Danielescu), Administratie Publica Locala (Mircea Vaida), Emil Tocaci (Ministerul Învățământului și Științei) si 7 secretariate de stat.

Sigla_PNL

1991

•  Aprilie: PNL-AT semneaza, impreuna cu FSN, Partidul Democrat Agrar din Romania si Miscarea Ecologista din Romania, “Carta pentru Reforma si Democratie”. PNL-AT participa la guvernul Roman II.

•  Mai: Se infiinteaza Partidul Alianta Civica, formatiune de orientare civic-liberala.

•  Octombrie: PNL participa, alaturi de FSN, PDAR, MER la guvernul condus de Theodor Stolojan. PNL devine candidate-member al Internationalei Liberale.

1992

•  Februarie: Alegeri locale. PNL candideaza atat pe listele CDR, cat si pe liste separte. Pe listele CDR, PNL cucereste postul de Primar General al Muncipiului Bucuresti. Pe liste separate PNL obtine 14 mandate de primar (0,5%), 578 de mandate de consilieri locali (1,4%) si 30 de mandate de consilieri judeteni (1,8%).  Media VUM = 1,19%.

PNL-AT obtine 13 mandate de primari (0,4%), 397 mandate de consilieri locali (1%) si 19 consilieri judeteni (1,0%). PAC obtine pe liste separate 20 mandate de consilieri locali si unul de primar.

•  Aprilie: PNL se retrage din CDR, liberalii care se opun acestei decizii se constituie in PNL-Conventia Democratica. Ulterior PNL-AT decide sa adere la CDR.

• Mai: PNL-AT si PNL-CD formeaza Alianta Liberala.

•  Iunie: Partidul Taranist Progresist, formatiune desprinsa din PNTCD in iunie 1990, fuzioneaza prin absorbtie in PNL.

•  Iulie: apare Noul Partid Liberal (NPL), format din membrii PNL-AT ce nu doresc intrarea acestui partid in CDR. Printre ei se afla Viorel Catarama, Andrei Chiliman si Calin Popescu-Tariceanu.

•  Septembrie: Alegeri parlamentare: PNL obtine 2,67% la Senat si 2,63% la Camera Deputatilor. (#9)

Noul Partid Liberal obtine 0,58% (Senat) si 0,53% (Camera Deputatilor). PNL-AT si PNL-CD obtin impreuna pe listele CDR 7%. PAC obtine 3% din portofolile parlamentare castigate de CDR.

•  Noiembrie: se anunta crearea “Grupului pentru Reforma Morala si Politica din PNL”, printre initiatori aflandu-se Valeriu Stoica, Radu Stroe si Constantin Balaceanu-Stolnici; primii doi vor fi ulterior exclusi din partid.

1993

•  Februarie: apare Partidul Liberal ’93, format din fuziunea PNL-AT cu “Grupul pentru Reforma Morala si Politica” si cu un grup din PNL-CD. Congresul extraordinar al (#2) Partidului National Liberal. PNL si NPL fuzioneaza, iar Mircea Ionescu-Quintus este ales presedinte al PNL. PL’93 devine candidate-member al Internationalei Liberale. La 17 decembrie 1993, Radu Câmpeanu a fost exclus din partid, ca urmare a nerecunoaşterii legitimităţii noii conduceri alese a PNL. Acesta a convocat un alt congres extraordinar al PNL (5 – 6 februarie 1994), fiind ales preşedinte al formaţiunii politice. Disputa apărută între cele două aripi liberale conduse de Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus s-a soluţionat în justiţie, în martie 1995. Partidul condus de Quintus şi-a conservat numele de Partidul Naţional Liberal, în timp ce formaţiunea lui Radu Câmpeanu a primit denumirea de PNL – Câmpeanu.

Sigla2008

1994

•  Februarie: se organizeaza, in paralel, doua congrese ale PNL. Congresul extraordinar al PNL (#3) il realege pe Mircea Ionescu-Quintus drept presedinte al PNL. Radu Campeanu a convocat un alt congres extraordinar al PNL (5 – 6 februarie 1994), fiind ales preşedinte al formaţiunii politice. Disputa apărută între cele două aripi liberale conduse de Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus s-a soluţionat în justiţie, în martie 1995. Partidul condus de Quintus şi-a conservat numele de Partidul Naţional Liberal, în timp ce formaţiunea lui Radu Câmpeanu a primit denumirea de PNL – Câmpeanu PNL (C).

•  Decembrie: PNL revine in CDR.

Sigla_TNL

1995

•  Martie: PL ’93 si Partidul Aliantei Civice (PAC) se retrag din CDR.

•  Mai: intra in PNL mai multi parlamentari ai PAC si PL ’93 (printre care Mona Musca, Alexandru Paleologu, Serban Radulescu-Zoner, Crin Antonescu si Stelian Tanase).

1996

•  Iunie 1996: Alegeri locale: PL-93 obtine 3%, PAC obtine 3,5%. PNL obtine pe listele CDR, dar si pe liste proprii 21 de mandate de consilieri locali si un mandat de primar. Primarul ales al Sectorului 1 George Padure adera ulterior scrutinului local la PNL. Media VUM = 1,19%.

Se infiinteaza Alternativa 2000. Formatiune civic-liberala din care se va forma Partidul Alternativa Romaniei PAR. PAR adera la CDR.

•  Iulie: PAC si PL ‘93 formeaza Alianta National-Liberala. PNL-Campeanu si Federatia Ecologista din Romania formeaza Alianta National-Liberal Ecologista. ANL si ANLE candideaza pe liste separate in alegerile parlamentare si prezidentiale.

•  Noiembrie: Alegeri parlamentare: ANL obtine 1,75%, ANLE obtine 0,57%. PNL, PNL-CD si PAR obtin impreuna 10% din portofolile obtinute de CDR.

1997

• 16-17.05. Congresul ordinar (#4) al PNL. Ionescu-Quintus este reales Presedinte PNL. Valeriu Stoica este ales drept vice-presedinte PNL.

•  Septembrie: Se formeaza Alianta pentru Romania, formatiune social-liberala desprinsa din Partidul Democratiei Sociale din Romania PDSR.

•  Octombrie: apare Partidul Liberal (PL) din fuziunea PL ’93 cu PNL-CD.

1998

• Martie: PAC fuzioneaza prin absorbtie in PNL. Congresul extraordinar al PNL (#5) gireaza juridic aceasta fuziune. Liderul PAC, Nicolae Manolescu, a fost ales preşedinte al Consiliului Naţional al PNL. În martie 1999, PNL a fost admis în Internaţionala Liberală, iar preşedintele partidului a devenit vicepreşedinte al Internaţionalei Liberale.

• Septembrie: Partidul Liberal fuzioneaza prin absorbtie in PNL.

1999

• Mai: Partidul Alternativa Romania fuzioneaza cu Partidul Conservator Monarhist devenind astfel Uniunea Fortelor de Dreapta. Presedintele UFD Varujan Vosganian lanseaza “Manifestul Dreptei”.

• In cadrul unui congres extraordinar (#6) PNL isi lanseaza programul “Manifestul Liberal”.

stolojan2000

2000

•  Mai: PNL anunta ca paraseste CDR, isi propune unificarea cu ApR si sa aiba un candidat propriu la presedintie.

•  Iunie: Alegeri locale: PNL obtine 14%, ApR obtine 10%, UFD obtine 1%, PNL-Campeanu 0,5%.

• August: PNL il desemneaza in cadrul unui congres extraordinar (#7) pe Theodor Stolojan drept candidat prezidential al PNL.

•  Noiembrie: Alegeri parlamentare: PNL obtine 7%, ApR obtine 4%, PNL-Campeanu obtine 1,5%, UFD candideaza pe listele CDR 2000.

•  Decembrie: PNL semneaza un protocol de sustinere a guvernului PDSR (care va fi denuntat in mai 2001).

2001

•  Februarie: ApR fuzioneaza prin absorbtie in PNL. Fuziune care este girata juridica de congresul extraordinar (#8) al PNL. Congres ordinar al PNL (#9). Valeriu Stoica este ales presedinte al PNL.

2002

•  August: Congres extraordinar al PNL (#10). Theodor Stolojan devine presedinte PNL.

2003

•  Aprilie: PNL absoarbe Uniunea Fortelor de Dreapta. Fuziune care este giraja juridica de congresul extraordinar al PNL (#11).

•  Septembrie: PNL fondeaza, alaturi de PD, Alianta Dreptate si Adevar PNL-PD. PNL-Campeanu fuzioneaza prin absorbtie in PNL. Fuziunea este adoptata de un congres extraordinar (#12) al PNL.

MitingpentruLibertate

2004

• Junie: Alegeri locale: PNL obtine 18%  si devine pe plan local a doua forta politica din Romania.

•  Octombrie: Theodor Stolojan anunta ca nu mai participa la alegerile prezidentiale.

• Noiembrie: Alegeri parlamentare: PNL obtine 18.99% din portofoliile castigate de Alianta “Dreptate si Adevar”.

•  Decembrie: Calin Popescu-Tariceanu este desemnat si devine primul prim-ministru liberal al Romaniei postcomuniste.

2005

•  Februarie: Congresul ordinar (#13) al PNL. Calin Popescu-Tariceanu este ales presedinte al PNL. Se respinge propunerea de fuziune cu PD.

2006

•  Octombrie : Theodor Stolojan si Valeriu Stoica sunt exclusi din PNL; vor lansa Platforma Liberala.

•  Noiembrie : un grup de parlamentari liberali, in frunte cu Gheorghe Flutur, care demisioneaza din functia de vicepresedinte al PNL, lanseaza Apelul pentru unitatea PNL.

2007:

• Ianuarie: Grupul Stolojan-Stoica infiinteaza Partidul Liberal Democrat PLD.

• Februarie: Congresul ordinar (#14) al PNL il realege pe Calin Popescu-Tariceanu drept presedinte al PNL.

• Noiembrie: Alegeri europarlamentare: PNL obtine 13,44% si este reprezentat de 6 europarlamentari.

2008

•  Aprilie: Actiunea Populara fuzioneaza prin absorbtie in PNL. Fuziunea este aprobata de un congres extraordinar (#15).

•  Iunie: Alegeri locale: PNL obtine 18%.

•  Septembrie: Forta Democrata fuzioneaza prin absorbtie in PNL.

•  Noiembrie: Alegeri parlamentare: PNL obtine 18,75%

graficaCrin

2009

•  Martie: Congres Extraordinar al PNL (#16). Crin Antonescu este ales Presedinte al PNL.

•  Mai. Delegatia Permanenta al PNL il desemneaza pe Crin Antonescu drept candidat prezidential.

•  Iunie: Alegeri europarlamentare: PNL obtine 14,52% si este reprezentat de 5 europarlamentari.

•  Noiembrie: Alegeri prezidentiale: Crin Antonescu obtine 20% (cca. 2 milioane de voturi valabil exprimate).

2010:

• Alegeri anticipate in colegiul 1, numarul 1 castigate de Radu Stroe (PNL) cu un procent zdrobitor: 70,17%.

•  Martie: In cadrul celor doua congrese extraordinare (#17) ale PNL, delegatii il realeg pe Crin Antonescu drept presedinte al PNL.  Un alt congres extraordinar (#18) adopta platforma-politica: “Prin Noi Insine-Acum”. PNL se revedinca drept unic partid autentic de dreapta, care doreste sa reprezinte atat liberalismul, dar si curentele de conservatoare si crestindemocrate.

• Decembrie: Alegeri partiale anticipate in colegiul Colegiul 3 pentru Camera Deputaţilor din Judeţul Hunedoara – Ţara Haţegului.  Candidatul PNL, Mariana Campeanu castiga mandatul de parlamentar.

2011:

•  Ianuarie:  Partidul National Liberal si Partidul Conservator formeaza alianta politica Alianta de Centru-Dreapta ACD.

• Februarie: Alianta de Centru Dreapta PNL-PC si PSD formeaza alianta politica Uniunea Social-Liberala.

2012:

•  Ianuarie:  Partidul National Liberal, Partidul Conservator si Partidul Socialdemocrat organizeaza “Mitingul pentru Libertate”.

• Aprilie:  Congres extraordinar al PNL (#19). Se desemneaza candidatii pentru alegerile locale din iunie 2012.

• Mai: PNL formeaza alaturi de Partidul Conservator si Partidul Socialdemocrat guvernul de uniune nationala condus de socialdemocratul Victor Ponta.

• Iunie: Alegeri locale. PNL obtine cel mai ridicat scor electoral din ultimii 75 de ani. PNL a castigat 13 consilii judetene, detine primaria Sectorului 1 si al Sectorului 6 si castiga 8 primarii resedinte de judet. PNL detine altaturi de PSD si PC majoritatea in CGMB.  Media VUM = 28,92%.

• Decembrie: Alegeri parlamentare:, Partidul National Liberal castiga 25% din mandatele parlamentare. In legislative PNL este reprezentat de 152 parlamentari (101 Deputati si 51 Senatori). Media VUM = 25,85%.

2013:

• Februarie: 22 februarie. Congres extraordinar al PNL (#20). In cadrul acestui congres se discuta noul statut al PNL. In data de 23. februarie se desfasoara congresul ordinar al PNL (#21) dedicat raportului de activitate, dezbaterii programatice si alegerii conducerii centrale.

ACL

 

2014:

• Februarie: 25 februarie 2014. Delegatia Permanenta PNL decide incetarea mandatului de guvernare in guvernul USL condus de Victor Ponta. PNL trece in opozitie.

• Martie: 24 martie, 2014  PNL prezinta la Biroul Electoral Central lista de candidati si 1,2 milioane de semnaturi de sustinere. PNL isi propune un scor de 25% in cadrul alegerilor europarlamentare din 25.05.2014.

• Mai: 16 mai 2014, Partidul Popular fuzioneaza prin absorbtie in PNL.

• Mai: 25 mai 2014: alegeri europarlamentare: PNL obtine 15,4% (2009: 14,52%) si va fi reprezentat de 6 europarlamentari. Europarlamentarii PNL s-au inscris individual in grupul parlamentar al Partidului Popular European.

• Mai:Delegatia Permanenta a convocat in urma demisiei in bloc a conducerii centrale un Congres Extraordinar care se va desfasura intre 28 – 29.06.2014.

• Mai: In Partidul National Liberal sunt inscrisi 188.691 de membri cotizanti.

• Iunie: Vineri 26 iunie se desfasoara la Bucuresti lucrarile congresului extraordinar (#22). Pe ordinea de zi figureaza votarea unui nou statut si convocarea congresului ordinar (#23) care se va desfasura, sambata 27 iunie 2014 la Bucuresti. Pe ordinea de zi figureaza alegerea unei noi conduceri. In cadrul congresului extraordinar (#22) a fost votat un nou statut. In cadrul congresului ordinar (#23) a fost votata o noua conducere centrala si un nou presedinte, Klaus Iohannis.

• Iulie: Grupului de Inițiativă pentru păstrarea identității liberale, format în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu, va lansarea, joi 3 iulie 2014 lansarea oficială a Partidului Liberal Reformator. Grupul de initiative cuprinde 6 senatori si 24 deputat.

• Iulie: Delegatia Permanenta la pe Klaus Iohannis drept candidat al PNL in cursa prezidentiala. DP a hotarat convocarea congresului extraordinar al PNL pentru data de sambata 26. iulie. (#24). Congresul extraordinar a votat fuziunea cu Partidul Democrat Liberal si formarea Aliantei Crestin Liberal ACL PNL PNL.

KlausIohannis

•August: Biroul Permanent Central reunit PNL PDL la desemnat pe Klaus Iohannis drept candiat prezidential. Pentru postul de prim-ministru a fost desemnat prim-vicepresedintele PDL Catalin Predoiu.

brandPNL1996

Rezultate electorale 1990-2012

Alegeri parlamentare 1990: 7,06% la Senat si 6,41% Camera Deputatilor. (#3)
Alegeri prezidentiale 1990: Radu Campeanu, 10,64%. (#2)
Alegeri locale 1992: PNL candideaza atat pe listele CDR, cat si pe liste separte. Pe listele CDR, PNL cucereste postul de Primar General al Muncipiului Bucuresti si postul de primar ale Sectoarelor 1 si 5. Pe liste separate PNL obtine 14 mandate de primar (0,5%), 578 de mandate de consilieri locali (1,4%) si 30 de mandate de consilieri judeteni (1,8%).  Media VUM = 3,60%. (#7)
Alegeri parlamentare 1992: 2,67% la Senat si 2,63% la Camera Deputatilor. (#9)
Alegeri locale 1996: PL-93 obtine 3%. PAC obtine 3,5%. PNL obtine pe listele CDR, dar si pe liste proprii 21 de mandate de consilieri locali si doua mandate de primar resedinta de judet (Baia Mare, Deva). Primarul ales al Sectorului 1 George Padure adera ulterior scrutinului local la PNL. Media VUM = 3,60%. (#8)
Alegeri parlamentare 1996: PNL a candidat pe listele Conventiei Democrate Romane CDR obtinand de 25 mandate de deputat si 16 mandate de senator. Media MO = 6,18%. (#5)
Alegeri locale 2000: PNL castiga 4 primarii resedinta de judet. La nivel national PNL obtine 251 mandate de primar (8,50%), 3.978 de mandate de consilieri locali (10,02%) si 160 de mandate de consilieri judeteni (9,31%). (#4). Media VUM = 9,64% (#3)

Alegeri parlamentare 2000: PNL obtine 7,48% la Senat (13 mandate de senator) si 6,89% la Camera Deputatilor (30 de mandate de deputat). (#4)
Alegeri prezidentiale 2000:  Candidatul PNL la scrutinul prezidential, Theodor Stolojan obtine 11,78%. (#3)
Alegeri locale 2004: PNL a candidat in Municipiul Bucuresti si Cluj alaturi de PD sub formula aliantei electorala “Alianta Dreptate si Adevar” ADA, obtinand majoritati in ambele consilii locale. PNL a castigat primaria Sectorului 1 in persoana lui Andrei Chiliman si a reconfirmat in 5 primarii resedinta de judet. La nivel national PNL a castigat 443 de mandate de primari (14,12%), 7.036 de mandate de consilieri locali (17,58%) si 281 de mandate de consilieri judeteni (19,57%).  PNL a format alaturi de alte formatiuni politice majoritatea in 13 consilii judetene. In sase din cele 13 judete PNL a castigat prin negocieri presedentia consiliului judetean. (#2) Media VUM = 24,08%
Alegeri parlamentare 2004: PNL a candidati alaturi de PD sub formula electorala “Alianta Dreptate si Adevar” ADA. PNL a obtinut 28 de mandate de senator (20,44%) si 64 de mandate de deputat (19,28%). (#2)
Alegeri europarlamentare 2007:  PNL obtine 13,44% si este reprezentat de 6 europarlamentari. (#3)
Alegeri locale 2008: PNL a castigat cinci consilii judetene si a reconfirmat mandatul in Sectoru 1 si cele 5 municipii resedinta de judet. PNL a obtinut 706 mandate de primar (22,18%), 8.529 de mandate de consilieri locali (21,16%) si 289 mandate de consilieri judeteni (21,59%). (#3) Media VUM = 12,05%
Alegeri parlamentare 2008: PNL a obtinut 18,74% la Senat (28 mandate) si 18,57%, la Camera (65 mandate). (#3)
Alegeri europarlamentare 2009: PNL obtine 14,52% si este reprezentat de 5 europarlamentari. (#3)
Alegeri prezidentiale 2009:  Crin Antonescu obtine 20% (cca. 2 milioane de voturi valabil exprimate). (#3)
Alegeri locale 2012: Alegeri locale. PNL obtine  candidat in aliantele electorale ACD, USL, dar si pe liste proprii cel mai ridicat scor electoral din ultimii 75 de ani. PNL a castigat 13 consilii judetene, detine primaria Sectorului 1 si al Sectorului 6 si castiga 8 primarii resedinte de judet. PNL detine altaturi de PSD si PC majoritatea in CGMB.  Media VUM = 28,92%.
Alegeri parlamentare 2012: PNL a obtinut 25% din mandatele parlamentare. In Senat PNL detine 51 mandate, la Camera PNL detine 101 mandate. Media VUM = 25, 85%.
Alegeri europarlamentare 2014: PNL a obtine 15,4% si este reprezentat de 6 europarlamentari. (#2)

ACL

Platforme-program:

Mihail Kogalniceanu, “Programa de la Mazar-Pasa aplicata de guvernul domnului Ion C. Bratianu”. Cuvant rostit in sedintele Camerei Deputatilor din 26 si 27 ianuarie 1883, Bucuresti, 1883.

George Cantacuzino, “Catre Provinciile desrobite”. Manifestul program al Partidului National Liberal, Bucuresti, 1920.

Sinteza:

PNL este cel mai vital partid politic din Romania: 23 congrese, 7 presedinti, 10 partide fuzionate prin comasare. 250.000 de membri cotizanti.

PNL

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Politica ta

Fear is the mind killer

Stefan Bosomitu

a politician divides mankind into two classes: tools and enemies ...

Vlad Badea

Qui bene interrogat, bene docet.

Mr. Krausz Blog

Mindset of Alex Krausz | Popcorns allowed

Denkland

Zusammen überlegen

2012pentru2012

Just another WordPress.com site

Adlas - Magazin für Sicherheitspolitik

Das Magazin für Außen- und Sicherheitspolitik des BSH

Opinion publique : les chiffres à retenir des sondages publiés, analyses et décryptages

Sondages publiés et analyses sur les élections, la politique et les sujets de société

antrecalba

Promotor de turism în judeţul Alba

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Wimbauer Buchversand

Einfach ein anderes WordPress.com Blog

Le Léviathan

Words are the money of fools. -- Thomas Hobbes

POLITICS 360

News from all around the world!

Metapolls

The world of polls

Blog al clientilor Volksbank Romania

Stiri despre Volksbank Romania - Blog al clientilor Volksbank

Inside Greece

News and opinion from Greece

Blog zur WDR-Klage

www.oppong.eu

Adrian Stancium

Cuvântul ca formă de acţiune.

Cătălin Predoiu

“Never, never, never give up.” ― Winston Churchill

BLOGUL LUI ILIE BOLOJAN

Împreună relansăm Oradea!

Alina Ioana Furtună

Blog de om plictisit

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Dan Mihalache

Jurnal politic online

Adelina's Blog

"Cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere" – Luca, 22,36

victoriafriedmansky

PRIN POLITICA - SCHIMBARE !TINERII SUNT VIITORUL TARII !

Demolarile anilor '80

Tururi turistice

Poiana Moșnenilor. Blogul oamenilor liberi

Centrul de Istoria Mosnenilor din Tara Romaneasca. Un proiect initiat de Filip-Lucian Iorga

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Juenger || Wordpress

Nachrichten und Hinweise rund um die Brüder Ernst Jünger und Friedrich Georg Jünger

catalanfutbol

Hier gibt es alle News rund um Barça

Radu Zlati - deputat de Gherla

un fel de blog... un fel de atitudine

G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 195 other followers

%d bloggers like this: