Anul electoral 1946 (II)

La ceva timp după alegeri, comuniştii au produs un raport secret numit Învăţămintele alegerilor şi sarcinile Partidului Comunist după victoria din 19 Noiembrie 1946, Arhiva MApN, fond Materiale documentare diverse, dosar 1.742. Acest raport a fost comparat de istoricul Petre Ţurlea cu rezultatele oficiale şi această cercetare a demonstrat existanţa unor diferenţe importante. Astfel, Ţurlea a aflat că, în total, BPD a primit între 44,98% şi 47% din voturi, ceea ce contrazicea atât pretenţiile guvenului Groza cât şi ale opoziţiei (peste 80% din voturi!). Rezultatul, deşi venea la sfârşitul unei campanii caracterizată prin numeroase fraude, ar fi permis celor două partide principale de opoziţie să formeze un guvern de coaliţie care ar fi avut majoritatea necesară în Parlament.
Rezultatele alegerilor a confirmat intrarea României pe orbita Uniunii Sovietice şi apartenenţa ei efective la blocul răsăritean odată cu izbucnirea Războiului Rece. Pe 19 noiembrie, cele trei partide de opoziţei: Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc şi facţiunea lui Constantin Titel Petrescu desprinsă din Partidul Social Democrat, au protestat în mod oficial, acuzând guvernul Groza de falsificarea votului. Miniştrii fără portofoliu, Mihail Romniceanu (PNL) şi Emil Haţieganu (PNŢ), au demisionat la scurtă vreme după anunţarea rezultatelor oficiale. Petre Ţurlea considera că protestul a avut un rezultat nesemnificativ, dată fiind tradiţia protestelor similare din perioada interbelică, care erau făcute pentru încălcări mult mai mici ale procedurilor de vot.
În aceeaşi lună, guvernul britanic al premierului Clement Attlee, prin reprezentantul Adrian Holman l-a anunţat pe ministrul român de externe Gheorghe Tătărescu că, datorită numeroaselor ilegalităţi înregistrate în timpul votului, nu recunoaşte rezultatul alegerilor din România.
Pe 4 ianuarie 1947, ambasadorul român în Statele Unite Mihai Ralea a primit din partea guvernului american o scrisoare prin care se reproşa „încălcarea spiritului şi literei” înţelegerilor Conferinţei de la Moscova şi Înţelegerii de la Ialta. Deşi Ralea, un membru al Frontului Plugarilor aliat de conjunctură al comuniştilor, şi-a exprimat preocuparea pentru atitudinea americanilor, el a apelat de asemenea la SUA pentru a nu lăsa România în spatele Cortinei de Fier. În august 1946, Berry afirma că avea informaţii despre faptul că Groza intenţiona să strângă relaţiile cu alte ţări aflate în sfera de influenţă sovietică şi în care era prezentă Armata Roşie, ca un prim pas spre o uniune vamală. Planul, sprijinit şi de liderii comunişti bulgar Gheorghi Dimitrov şi iugoslav, Josip Broz Tito, nu a fost pe placul lui Iosif Vissarionovici Stalin, iar după ruptura iugoslavo-sovietică a fost abandonat definitiv.

În lunile care au urmat, comuniştii şi-au concentrat acţiunile pe reducerea la tăcere a opoziţiei şi pe câştigarea monopolului puterii. În vara anului 1947, Afacerea Tămădău a asigurat pretextul pentru eliminarea din viaţa politică a ţărăniştilor şi liberalilor, interzise în mod oficial după punerea sub acuzare a lui Iuliu Maniu şi judecarea lui într-un proces spectacol. Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, care a început să critice guvernul Groza cam în aceeaşi perioadă, s-a retras din BPD, dar a fost implicat în scandalul Tămădău, toţi liderii săi fiind înlocuiţi cu persoane loiale comuniştilor. Comuniştii i-au absorbit în cele din urmă pe social-democraţi, formându-se aşa numitul Partid Muncitoresc Român.

La sfârşitul lunii decembrie a anului 1947, regele României Mihai I a fost forţat să abdice. Pe 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română, primul stadiu al regimului comunist în România.

Bibliografie:


Lucian Boia, ed., Miturile comunismului românesc, Editura Nemira, Bucureşti, 1998
Dinu C. Giurescu, „Marea fraudă electorală din 1946” Partea a II-a şi Partea a VI-a, în Cultura
Vladimir TismăneanuStalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, University of California Press, Berkeley, 2003

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: