Identitatea politică si doctrinară a PNL. Dreapta integratoare și partidul altfel *

Reafirmarea şi reconstrucţia identităţii PNL trebuie să pornească de la doua elemente:

• 1) o revedere a doctrinei noatre politice, în sensul consolidării principiilor şi soluţiilor tradiţionale dar şi a lărgirii spectrului valoric şi de adresabilitate, cu asumarea unor principii şi valori politice ale dreptei în sens larg;
• 2) o asumare explicită şi categorică a unei tipologii de partid şi a unui model comportamental diferite de cele consacrate în scena politică românească a ultimilor 20 de ani.

A. FILOSOFIA POLITICĂ A UNEI DREPTE INTEGRATOARE
PNL asumă, prin acesta moţiune, obiectivul politic de a deveni marele partid al dreptei româneşti. PNL a afirmat încă din 1990 că este un partid de centru-dreapta şi nu a făcut, în nicio împrejurare, concesii în legătură cu identitatea sa politică. PNL a împărţit acest culoar politic, prin alianţe, cu PNŢ-CD, partid istoric la rândul său, poziţionat după 1990 pe zona creştin-democraţiei şi, după ieşirea acestuia din scena parlamentară, prin confruntare cu PD care, după 15 ani de social-democraţie post-comunistă, şi-a arogat în mod pur declarativ şi fundamental fraudulos, o identitate de dreapta. Astăzi, PDL nu prezintă, teoretic şi practic, nici un element politic de dreapta, cu excepţia apartenenţei conjuncturale la structurile Partidului Popular European. Astăzi PDL reprezintă, de fapt, o structură non-ideologică, centrată exclusiv pe administrarea puterii şi resurselor bugetare în regim clientelar, o structură cvasi-militarizată cu un discurs populist şi total incoerent din perspectiva oricărei doctrine politice. Competiţia pentru legitimitatea dreptei, pe care o postulăm ca vitală pentru PNL, este necesară şi pentru România, aflată în situaţia politică dezastruoasă de a nu avea încă un partid cu adevărat de stânga, în sens occidental şi de a fi dominată în prezent de un partid-stat impostor sub masca unei false identităţi de „dreapta”. Şansa şi obligaţia PNL de a se impune, legitim, ca partid autentic de dreapta se leagă astfel direct de şansele de însănătoşire a sistemului politic românesc.
Obiectivul de a deveni marele partid al dreptei româneşti impune un efort de deschidere. PNL trebuie să reafirme şi să asume toate componentele ideologice ale dreptei democratice. Calitatea de partid mare este incompatibilă cu cantonarea într-un discurs doctrinar îngust. Poate că unii dintre noi s-ar simţi mai confortabil susţinând teze şi politici care se inspiră din filosofia libertariană, însă doar susţinerea acestora, legitimă de altfel ca opţiune, nu ne poate aduce poziţia de partid majoritar. Reforma ideologică a PNL înseamnă construcţia unei DREPTE INTEGRATOARE, împreună cu garantarea unui pluralism intern al curentelor de gândire care se revendică din acest spaţiu. Principiilor şi valorilor clasice ale liberalismului politic şi economic, susţinute consecvent şi până acum de PNL, le adăugăm valori provenind din zona creştin-democrată (privitoare la morală, solidaritate şi spirit comunitar), valori conservatoare de dreapta (ordine, tradiţie, elite, autoritate), dar şi atitudini politice legate de identitatea naţională sau teme ale liberalismului social. Acest fenomen de extindere doctrinară corespunde aspiraţiilor şi aşteptărilor unui segment masiv din electoratul românesc, precum şi parcursului PNL care a reunit formaţiuni şi personalităţi venite din direcţia creştin-democraţiei, a conservatorismului, sau dinspre stânga sa.
Răspunsul PNL la necesitatea delimitării de identitate în spaţiul politic românesc actual este evoluţia în direcţia unei îmbogăţiri a viziunii sale printr-o sinteză doctrinară de dreapta reunind, în formele posibile de complementaritate, soluţii precumpănitor liberale la problemele economice, de inspiraţie creştin-democrată la tematicile sociale şi conservatoare în planul emancipării culturale în sens larg şi de mentalitate.

A.1. LIBERALISM POLITIC – LIBERTATE, INDIVID, STAT DE DREPT
Pentru noi, condiţia fundamentală a existenţei umane şi a vieţii sociale continuă să rămână libertatea. Scopul politic al PNL, formulat din această perspectivă, este creşterea numărului de oameni liberi din societatea românească. Viziunea noastră despre guvernare, despre stat, despre modul de organizare şi funcţionare a societăţii are în centru individul, cetăţeanul, omul liber. Nu statul este principala noastră preocupare, ci individul, cu problemele, nevoile, aspiraţiile, interesele şi şansele sale. Pentru noi politica pleacă de la individ şi se întoarce la individ. Statul este doar un ansamblu coerent de instituţii în slujba intereselor şi nevoilor indivizilor. Pentru PNL modernizarea statului nu înseamnă o lozincă electorală şi nici transformări strict formale, ci o schimbare fundamentală a raporturilor stat – individ / cetăţean, în sensul întăririi capacităţii instituţiilor statului de a lucra în scopul apărării şi întăririi drepturilor şi libertăţilor civile. Dorinţa noastră este ca PNL sa devină, şi mai mult decât este în prezent, partidul care lupta pentru respectarea şi aplicarea drepturilor şi şanselor oamenilor liberi din această ţară, precum şi pentru creşterea permanentă a numărului acestor oameni. Libertatea şi prosperitatea cetăţeanului român sunt condiţia de intrareîn normalitate şi democraţie autentică a acestei ţări. PNL nu priveşte electoratul ca pe o masă informă de votanţi, ci ca pe o sumă de categorii socio – profesionale care au nevoie de reprezentare la nivel politic. Din acest motiv, dacă stânga politică rămâne pentru noi un adversar ideologic, politic şi electoral căruia nu-i negăm rostul, legitimitatea şi dreptul la existenţă în spaţiul democratic, considerăm inacceptabile populismul deşănţat, impostura, falsele identităţi politice şi considerăm că eliminarea lor cât mai rapidă şi cât mai completă este o condiţie a asanării vieţii politice din România. Discursul populist grosier despre un „popor” inform şi abstract care ignoră deopotrivă cetăţeanul individual şi diversele comunităţi constituite în jurul unei identităţi şi unor interese particulare e la fel de periculos şi la fel de inacceptabil ca discursul politic totalitar despre „clasă” sau „rasă”. Statul de drept, drepturile şi libertăţile civile garantate, apărate şi aplicate fără excepţie de instituţiile statului în favoarea fiecărui cetăţean, separaţia şi ehilibrul puterilor în stat, egalitatea în faţa legii sunt principii recunoscute şi consfinţite în Constituţie şi legi. Traducerea lor în realitatea curentă a societăţii româneşti necesită însă un efort susţinut şi îndelungat, o adevărată „revoluţie” în mentalitatea şi practica politică şi instituţională din România. PNL are datoria de a deveni principalul purtător de speranţă al românilor pentru care politica şi administraţia trebuie să se facă în beneficiul cetăţeanului. În fond, toată retorica privitoare la modernizarea şi reforma statului rămâne o simplă formulă propagandistică în absenţa realităţii unei „instituţii” fundamentale pe care democraţia malformată a celor 20 de ani de după comunism nu a construit-o temeinic în România: instituţia cetăţeniei.
PNL afirmă şi asumă principiul că orice construcţie instituţională cu adevărat democratică trebuie să aibă drept fundament instituţia numită CETĂŢEAN. În esenţă, obiectivul nostru este acela de transforma radical un sistem care consideră individul un interlocutor pasiv, victimă a egalitarismului, populismului şi abuzurilor, într-un sistem în care entitatea fundamentală este cetăţeanul, ale cărui şanse, drepturi, libertăţi şi obligaţii devin criteriu al bunei funcţionări pentru toate celelalte instituţii.

A.2. LIBERALISM ECONOMIC – PROPRIETATE, INIŢIATIVĂ, PIAŢĂ LIBERĂ
PNL reafirmă azi, cu consecvenţă, opţiunea sa fără echivoc: capitalism, economie de piaţă liberă, principii fundamental liberale la temelia politicilor economice.
PNL a fost, încă din 1990, primul şi cel mai constant susţinător al valorilor liberale în domeniul economic: proprietate privată, libera iniţiativă, concurenţa, piaţa liberă, descentralizare, debirocratizare, legislaţie economică simplă şi stabilă, fiscalitate redusă.
Astăzi, în contextul unei crizei economice globale şi al politicii guvernamentale catastrofale începând cu anul 2009, convingerile noastre liberale în domeniul economic sunt mai puternice ca oricând. Şansele economice ale României, după 20 de ani de tranziţie şi capitalism clientelar, stau în valorile liberale ale capitalismului autentic şi ale economiei de piaţă.
Formula sintetică a dezvoltării economice la României este, în viziunea noastră, „mai puţină politică şi birocraţie, mai multă economie”. În ultimii 20 de ani, dincolo de unele măsuri corecte din punct de vedere economic ale unor guverne, nici un guvern nu a avut curajul sau interesul de a da bătălia împotriva uriaşei birocraţii de stat care a crescut mereu, hrănită din bugetul ţării, pe socoteala şi în detrimentul mediului de afaceri privat eficient şi onest, producător al celei mai mari părţi a avuţiei naţionale reale. Statul „obez”, supradimensionat, costisitor şi ineficient, a crescut în defavoarea societăţii, dar în folosul reţelelor clientelare dezvoltate pe lângă toate partidele care au guvernat, influentându-le deciziile, întreţinând şi perfecţionând mecanismele corupţiei, erodând calitatea şi credibilitatea reprezentării democratice. Tutela politico-administrativă asupra mediului economic, vicierea profundă a principiului liberei concurenţe pe piaţă, legislaţia „dedicată”, fiscalitatea împovărătoare şi, sub diferite forme, discriminatorie, caracterul arbitrar al aplicării normelor, toate acestea au făcut să nu putem vorbi de o economie cu adevărat liberă, aşa cum nu putem vorbi despre o democraţie autentică.
PNL îşi asumă iniţiativa în materie de proiectare a dezvoltării economice a României, pe baza principiilor şi valorilor fundamental liberale ale capitalismului modern.
PNL îşi asumă obligaţia de a institutionaliza schimbarea de mentalitate economică a segmentului dinamic şi activ al societăţii româneşti. În 20 de ani, cei mai mulţi dintre români au abandonat mentalitatea etatistă şi asistenţială şi au îmbrăţişat mentalitatea specifică economiei libere. Factorul politic şi cel instituţional au rămas în urma acestei schimbări. Legislaţia economică şi cea financiar – fiscală sunt încă nepermis de stufoase şi adesea contradictorii. Politicile guvernamentale actuale sunt evident tributare principiului conform căruia statul este stăpânul unui popor de asistaţi.
Proiectul nostru de politică economică are ca principii fundamentale:

• transformarea statului birocratic, clientelar, corupt, costisitor şi ineficient intr-un stat suplu şi eficient, arbitru şi garant al instituţiilor eonomiei de piaţă
• impozite mici, predictibilitate şi stabilitate pentru mediul de afaceri
• stimularea, sub toate formele, a creării locurilor de muncă
• liberalizarea pieţei financiar- bancare, pentru a stimula circulaţia capitalului şi apariţia unor noi instituţii financiare, non-bancare
• adoptarea monedei EURO – obiectiv prioritar al politicii monetare
• vânzarea participaţiilor minoritare ale statului deţinute de toate agenţiile, oficiile şi alte instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale
• degrevarea IMM-urilor de sarcini administative inutile şi creşterea posibilităţilor IMM-urilor de acces la finanţare prin capitalizarea Fondului de Garantare
• elaborarea unei noi politici industriale, pentru care obiectivul să fie transformarea economiei româneşti dintr-o economie complementară într-o economie competitivă.

A.3. MORALĂ, SOLIDARITATE, SUBSIDIARITATE
Moţiunea noastră propune asumarea de către PNL, pentru prima oară, a unei asocieri între viziunea liberală a dezvoltării capitaliste şi viziunea crestin-democrată privind coeziunea socială, într-un efort comun menit să reducă disparităţile şi să evite polarizarea. Politica socială se întemeiază pe principiul solidarităţii. Solidaritatea cunoaşte dimensiuni diferite, de la aspecte legate de protecţia socială până la armonizarea unor segmente cu interese potrivnice. Solidaritatea, în formele sale diverse, de la plata corectă a impozitelor până la asistenţa socială şi solidaritatea între generaţii, induce în actul de guvernare şi în conduita socială un anumit grad de moralitate. PNL afirmă răspicat că nu a fost şi nu va fi niciodată un partid rezervat celor bogaţi, un partid al egoismului social, un partid indiferent la soarta concetăţenilor defavorizaţi. E timpul să afirmăm limpede că liberalismul nostru este o formă de umanism şi că, departe de a respinge temeiurile solidarităţii, purtăm, dimpotrivă, crezul singurei forme sincere şi eficiente de solidaritate, solidaritatea între indivizi, egalitatea de şanse, solidaritatea şi egalitatea în libertate. Afirmând încă odată, consecvent, opţiunea sa pentru libertatea de conştiinţă şi pentru plurarismul confesional, PNL asumă ca model de îmbinare a libertăţii, solidarităţii şi egalităţii, modelul creştin.

De asemenea, o construcţie instituţională eficientă trebuie să se bazeze pe principiul subsidiaritaţii. Statul şi comunităţile locale pot renunţa la sarcini care pot fi îndeplinite de către comunităţi mai mici sau de către particulari, conform principiului apropierii deciziei de subiectul acesteia. înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului subsidiarităţii reprezintă una din cheile succesului în procesul unei descentralizări autentice.

Parteneriatul social, în legătură cu solidaritatea şi subsidiaritatea, pune problema cumulării de responsabilitate, partenerii sociali fiind, prin informare şi consultare, parte a procesului decizional. Solidaritatea, subsidiaritatea şi parteneriatul social se îmbină într-o concepţie unitară care are în vedere descentralizarea, sporirea rolului comunităţilor locale şi politici sociale active. Astfel, costrucţia liberală a pieţei libere se însoţeşte cu viziunea creştin-democrată a eticii economiei de piaţă. Aceasta presupune o justă întrepătrundere a ordinii economice şi a ordinii sociale. Proprietatea privata capătă o dimensiune socială, iar dreptatea socială se instituie la intersecţia între individualism şi solidaritate.

A.4. ORDINE ŞI VALORI MORALE. TRADIŢIE ŞI AUTORITATE
Reconstrucţia doctrinară în sensul asumării unor elemente de viziune conservatoare, nu trebuie înţeleasă în sens anacronic, ci al regăsirii şi păstrării acelor valori care dau identitate şi coerenţă unei societăţi. Astfel, într-o societate care şi-a pierdut reperele, care a inversat ierarhia valorilor, care este asediată de anti-modele, este momentul să ne asumăm, la nivel politic, redescoperirea fundamentelor morale. Societatea noastră s-a îndepărtat de modelele morale ale trecutului şi a creat false modele ale prezentului, ignorând sau relativizând morala, confundând libertatea cu arbitrariul şi abandonarea constrângerilor etice, progresul cu nesocotirea sau refuzul experienţei, afirmarea individualităţii cu indiferenţa faţă de soarta semenilor şi a comunităţii.
PNL a fost mereu un partid al modernităţii, reformator, inovator. PNL a fost, de la reluarea activităţii sale, în primele zile ale lui 1990, partidul cel mai activ şi mai curajos în desprinderea definitivă de structurile, practicile şi mentalităţile regimului comunist. În acelaşi timp, PNL, singurul partid istoric care se menţine astăzi pe prima scena politică din toate ţările ex-comuniste, socoteşte de datoria sa păstrarea şi valorificarea moştenirii istorice, culturale, religioase, într-un cuvânt a tradiţiilor care dau identitate şi continuitate lumii româneşti. Tradiţia, patrimoniul de valori spirituale, sunt, în viziunea PNL, liantul care defineşte, uneşte şi perpetuează o comunitate naţională.
Ca partid de dreapta, PNL trebuie să postuleze un tip de ordine autentică, mai ales într-o societate dominată de grave dezordini, de lipsa unor criterii ferme şi general admise, de false ierarhii şi de impostură. PNL se doreşte, ca partid de dreapta, un partid al ordinii bazate pe criterii valorice, nu în sens autoritarist, punitiv sau coercitiv, ci în sensul respectării legilor, principiilor, regulilor principiale şi formale, al distribuţiei rolurilor sociale şi al unei interacţiuni eficiente şi constructive. Haosul instituţional, confuzia socială, incertitudinea sunt surse de stagnare şi declin, generează abuzuri sub toate formele, prejudiciază şansele persoanei de a-şi exprima şi împlini libertatea.
PNL recunoaşte ca instituţii fundamentale pentru ordinea socială familia, şcoala, biserica, temelii ale formării şi dezvoltării persoanei şi vieţii comunitare, asumându-şi, ca partid politic obligaţia de porni de la această premisă în elaborarea politicilor sale publice.
B. PNL – UN PARTID „ALTFEL”
Una dintre faţetele cele mai semnificative ale crizei clasei politice româneşti este criza partidelor. Instituţii fundamentale ale democraţiei pluraliste, partidele politice sunt principalii actori ai competiţiei democratice, cu condiţia unei reale reprezentări în raport cu segmente ale societăţii şi interese legitime ale acestora. Criza partidelor româneşti ţine, înainte de toate, de un deficit major de reprezentare, de ruperea comunicării fundamentale cu alegătorii şi interesele lor, de închiderea acestor partide într-o lume paralelă cu restul societăţii, în decredibilizarea accentuată în ochii opiniei publice.
În campania electorală pentru alegerile prezidenţiale am purtat mesajul „revoluţiei bunului simţ” în viaţa politică, mesajul despre un alt mod de a face politică. Răspunsul celor două milioane de oameni care ne-au acordat încrederea semnifică o aşteptare masivă, la nivelul societăţii româneşti, pentru o asemenea schimbare. Dacă PNL doreşte să răspundă, la rândul său, acestei aşteptări trebuie să-şi asume tema transformării într-un partid „altfel” decât celelalte şi altfel decât, în bună măsură, a fost el însuşi până acum.
„Revoluţia bunului-simţ” şi politica făcută „altfel” înseamnă o modificare radicală şi reală a scopului şi mijloacelor activităţii politice. În locul politicii făcute doar cu scopul accesului în orice condiţii la decizie şi resursele statului, o politică al cărei scop să fie buna guvernare în interes public şi în conformitate cu interesele specifice ale segmentului electoral reprezentat. În locul minciunii, demagogiei fără limite şi populismului, un discurs politic şi electoral consecvent şi onest a cărui substanţă să poată articula principii şi politici publice coerente. Un partid „altfel” înseamnă un partid capabil să promoveze şi să respecte modele publice autentice, capabil să-şi selecteze şi să-şi promoveze propriile elite pe criteriul vocaţiei serviciului public, al competenţei, al moralităţii, şi nu al circuitelor clientelare. Fără o astfel de transformare interioară, un partid nu poate vorbi despre şi nu poate face reforma morală şi instituţională a clasei politice româneşti. Ştim cu toţii că acestea sunt lucruri uşor de spus şi greu de făcut. Un partid înseamnă şi structuri de rezistenţă inerţială cu o forţă considerabilă care s-au întărit în decursul anilor şi care nu sunt dispuse să renunţe la mecanismele de care au beneficiat. PNL este partidul care, prin valorile postulate, prin tradiţia sa istorică, prin liderii formaţi în perioada pre-comunistă, refondatori ai partidului dintre care unii activează şi în prezent în fruntea şi în rândurile sale, prin numeroşii membri care nu au fost „contaminaţi” de maladiile vieţii politice din tranziţia post-comunistă, se află în situaţia de a putea face primul acest efort reformator. Pentru a schimba România, pentru a rupe cercul vicios al democraţiei prost construite, PNL trebuie să demonstreze că se poate schimba mai întâi pe sine. Partidul Naţional Liberal trebuie să se individualizeze decisiv pe scena politică românească drept un partid „altfel” decât celelalte, distinct, prin practicile sale atât de partidul-stat aflat azi la putere, cât şi de partidul -federaţie de „baroni” cu blazon de stânga.
PNL, un partid „altfel” decât moştenitorii PCR şi FSN, trebuie să fie cu adevărat şi sa fie recunoscut de opinia publică drept:

• un partid deschis către societate, o instituţie cu utilitate publică şi nu un grup de indivizi preocupaţi exclusiv de propriile lor beneficii;
• un partid care promovează valori şi interese publice prin politici publice şi nu interese oculte prin înţelegeri oculte şi tranzacţii de interese;
• un partid cu identitate certă care oferă membrilor săi cadrul şi instrumentul acţiunii în raport cu convingeri, principii, valori şi interese privitoare la societate, oferind şansa unei cariere celor cu vocaţie şi merite şi nu un paravan de protecţie pentru corupţie, clientelă, nepotism, arivism şi incompetenţă.

PNL nu a fost şi nu trebuie sa fie un partid de ”şefi” şi ‘baroni”, un partid al îmbogăţiţilor tranziţiei sau al carieriştilor de profesie. PNL trebuie să fie un partid al oamenilor liberi, asociaţi şi acţionari într-o instituţie a cărei istorie şi menire îi onorează şi îi obligă la onoare. Un partid al elitelor, dar nu un partid exclusivist, un partid de conştiinţă şi, în acelaşi timp, un partid cu vocaţie pragmatică.

Platforma-program PNL:  „Prin Noi Insine-Acum” o gasiti la websitul PNL.ro