Congresul PNL a marcat unele premiere post revolutionare interesante privind sistemul de vor si de alegere a presedintelui de partid.
Alegerea unei liste
Votul unei liste complete a echipei de conducere in detrimentul unei alegeri uninominale a fiecarei functii nu este tocmai culmea democratiei. Sistemul este de tipul “castigatorul ia tot” si nu asigura reprezentarea la varf a tuturor opiniilor si curentelor din partid. Avantajul sistemului este ca echipa de conducere astfel aleasa isi asuma in totalitate actiunile si evolutia partidului pe durata mandatului. Chiar daca vor exista o multime de frustrari in cadrul PNL datorate acestui sistem s-a dovedit de multe ori ca democartia nu e cea mai eficienta forma de conducere a unei formatiuni. PNL se afla acum la un moment hotarator pentru evolutia viitoare fiindca de acum a inceput batalia pentru alegerile locale din 2012. Liberalii nu-si pot permite sa amane prea mult perioada de reintrare in lupta si existenta unor contradictii interne la nivel de varf pentru urmatorii ani ar fi fost total neproductiva.
Crin Antonescu a jucat totul ca la Poker. A plusat suficient de mult incat adversarii sa se arunce unul cate unul. Orban e cel care plateste sa vada cartea desi e constient ca nu e nicio cacialma la mijloc.
Votul original pentru statut
Dandu-se vina pe numarul mare de invitati fara drept de vot prezenti in sala a fost ales un mod original de votare a modificarilor la statut care sa permita alegerea noii conduceri pe sitem de lista. Delegatiile din fiecare judet au votat pe rand, sub atenta supravegehere a sefului de filiala care trebuia sa confirme in acelasi timp ca cel ce ridica mana facea parte din grup. Totul era filmat si eventual transmis in direct. “Intamplator” s-a inceput cu judetele care erau 100% controlate de Antonescu iar cand s-a ajuns la cei care aveau unele indoieli deja victoria era cunoscuta si astfel cei mai multi au fost si ei de acord cu sistemul ca sa nu se puna impotriva curentului.
M-am tot intrebat unde am mai vazut asa ceva si mi-am amintit ca in 23 octombrie 1986, Ceausescu a organizat un referendum (nu e Basescu primul care asculta exclusiv de vointa poporului cand trebuie reformat statul! ) pentru reducerea cu 5% a cheltuielilor militare, a efectivelor si echipamentelor militare. Abia acum, in timp ce scriu constat cat de mult seamana referendumul de atunci cu cel din noiembrie cu reducerea numarului de parlament (voi aprofunda in alt articol). Si atunci se vorbea despre criza economica dar Ceausescu a fost mai tare caci a avut unanimitate la o prezenta de peste 99%, Basescu doar 75% la o prezenta de 55%. Cum a obtinut Ceausescu unanimitate? La fel cum a scos Antonescu 80%. In 86 votul se desfasura pe tabel nominal in care existau doua coloane DA/NU. Trebuia sa semnezi in dreptul optiunii. Semnatura se dadea in cadru organizat, respectiv eu am dat-o in Politehnica in fata catorva profesori, a secretarului ASC, sefului UTC, seful organizatiei PCR din facultate si probabil doi-trei securisti. Au fost probabil si cativa nebuni care au zis “NU”, just for fun, dar istoria nu i-a consemnat. Imediat dupa vot au fost probabili ridicati si trecuti in lista absenti. De aceea unanimitatea a fost doar la vot nu si la prezenta.
Efectul unui astfel de vot
Dupa demonstratia de forta “democratica” de ieri Catarama nici nu si-a mai depus lista iar Orban s-a trezit ca o parte din sustinatorii sai s-au razgandit brusc.
Sa admitem ca scopul scuza mijloacele. Dar care-i scopul?
Sursa: Domnul Six
ALIANTA DREPTEI 
Lasă un răspuns