Guvernul din umbră

Guvernul din umbră este un demers riscant. Fiind o formulă mai curând simbolică, în cazul în care nu este foarte serios construit şi nu propune proiecte concrete, există o mare probabilitate să alunece în sfera ridicolului. Iar într-o ţară în care umorul gros este practicat de la vârful ierarhiei instituţionale, calitatea de ministru din umbră se poate transforma rapid într-o capcană.

Cu toate acestea, am susţinut, imediat după alegeri, necesitatea formării unui guvern din umbră unic al opoziţiei. Argumentele, pe care le consider perfect valabile şi acum, erau următoarele: 

  1. În condiţiile în care Preşedintele şi Guvernul controlează Parlamentul, Opoziţia trebuie să construiască o instituţie alternativă de natură executivă;
  2. Votul pentru Mircea Geoană din turul 2 a fost, în principal, un vot pentru proiectul executiv PSD-PNL-PC. Aşadar, Guvernul din umbră al Opoziţiei ar avea o legitimitate considerabilă.
  3. Un guvern din umbră comun înlătura riscul unei rivalităţi în interiorul opoziţiei care, de fapt, avantajează numai Puterea.
  4. Un guvern din umbră serios poate reda încrederea în forţa opoziţiei şi poate opri hemoragia dezertărilor parlamentarilor şi aleşilor locali spre Putere.

Au trecut două luni de la acest mesaj şi, din păcate, fiecare dintre argumente a fost deja validat. Parlamentul este strict controlat de Putere, dezertările politice au devenit o obişnuinţă, iar cele mai importante formaţiuni de opoziţie se întrec deja pentru poziţia platonică de „principal partid de opoziţie.” şi, fatalitate, vorbesc fiecare despre propriul guvern din umbră.

Le convine sau nu, PSD, PNL şi PC nu traversează cel mai fast episod politic. Înfrângerea la limită (sau dincolo de limită) de la alegerile prezidenţiale s-a transformat, în trei luni, într-un măcel. Majoritatea parlamentară PSD-PNL-PC a devenit, în trei luni, o minoritate hăituită.

Dincolo de argumentele şi specificul fiecăruia, în acest moment, PSD şi PNL nu pot rezista eficient tăvălugului portocaliu dacă acţionează separat. Mai mult, o rivalitate între ele ar constitui un demers sinucigaş. Nu vreau să îmi imaginez o opoziţie cu mai multe guverne din umbră şi eventuale polemici de tipul „care ministru din umbră este mai serios, mai competent şi mai vizibil”. O inflaţie de umbre va decredibiliza orice demers. Nu cred că ne permitem asemenea naivităţi.

În actualul context politic, opoziţia are doar două opţiuni: fie va continua să funcţioneze fragmentat, va rămâne vulnerabilă şi va asista neputincioasă la propria dezintegrare, fie va acţiona unitar. Dacă admitem că, pentru moment, o alianţă politică nu este oportună, unica soluţie rămâne un guvern din umbră unic (PSD-PNL-PC) cu un premier independent.

Aşa cum susţineam la început, Guvernul din umbră este un demers riscant. Însă, dacă va fi serios şi inteligent construit, un astfel de executiv poate reface echilibrul politic în România.  

În opinia mea, Opoziţia are un singur glonţ. Fie îl trage, fie îl desface în două-trei bucăţi, atent măsurate în funcţie de ponderea fiecărui membru, şi dispare.

Sursa: Dan Voiculescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: