Radu Sarbu (Presedinte PNTCD): Mesaj catre partid

PNTCD

Dragi colegi,

Mă simt dator ca, în condiţiile nou create, pentru a clarifica situaţia apărută în partid şi pentru a preciza poziţia conducerii faţă de această situaţie, să vă fac cunoscute următoarele:

După multe tentative ale noastre de conciliere, toate refuzate, Miluţ a iniţiat o întâlnire cu prim-vicepreşedintele Doru Năsui. Întâlnirea a avut loc în luna februarie, la Bucureşti. Cu acea ocazie, i-a spus domnului Năsui că este dispus să renunţe la procese, că doreşte depăşirea pe cale amiabilă a blocajului în care se găseşte partidul şi a cerut o propunere pentru o nouă formulă de conducere. A mai menţionat că el nu doreşte să fie preşedinte decât pentru maximum 2 ani, ulterior revenind şi spunând că el nu ţine neapărat să fie preşedinte, dar – într-o eventuală reconciliere – „nici Radu Sârbu să nu fie”.

Consultându-se cu mine şi cu Gheorghe Ciuhandu, Doru Năsui i-a trimis lui Miluţ un e-mail, în care propuneam revenirea la situaţia de dinaintea congresului din 21 ianuarie 2007, respectiv Gheorghe Ciuhandu preşedinte, Miluţ preşedinte CNC, Radu Sârbu să fie prim-vicepreşedinte, secretarul general să fie numit de noi, Doru Năsui vicepreşedinte; restul poziţiilor urmând a fi negociate după paritatea organizaţiilor.

Miluţ nu i-a mai răspuns niciodată lui Doru Năsui, iar mutarea lui următoare – după vreo trei săptămâni – a fost lansarea lui Victor Ciorbea direct în partid; politica faptului împlinit. De atunci încoace, partidul este în fierbere. Mulţi văd luminiţa de la capătul tunelului: putem scăpa de „nebun”, iar restul nici nu mai contează, Ciorbea fiind de-al nostru, cu el ne-om descurca cumva. Numai că această luminiţă la capătul tunelului ar putea fi chiar trenul care să ne omoare!

Părerea mea este că – prin mutarea făcută – Miluţ şi-a confirmat calităţile de şahist. Deşi a fost scos din funcţia de preşedinte (printr-un congres statutar), deşi a fost chiar dat afară din partid, deşi ne-a ţinut aproape doi ani în procese (cu perspectiva a încă 1-2 ani), deşi a început să piardă în justiţie, în momentul în care a simţit că tensiunea atinsese limitele suportabilului, a deschis o supapă, spre care unii se îngrămădesc cu entuziasm. În termeni şahişti, simţind că pierde, Miluţ face gambitul reginei, pentru a da şah, poate chiar mat, PNŢCD.

Ceea ce văd că înţelege puţină lume este că Miluţ a fixat „ordinea de zi” a discuţiilor, reuşind să o limiteze la persoana preşedintelui,fără să mai vorbească despre faptul că el vrea să fie prim-vicepreşedinte şi că doreşte un BNC cu oamenii puşi de către el. Numai despre preşedinte se discută, iar ai noştri s-au împărţit în două: ciorbişti şi sârbişti. Nimic mai periculos!

Eu cred că mai importante decât persoana preşedintelui, sunt:

  • modalitatea tehnică prin care se organizează congresul concilierii,
  • menţinerea noului statut, pentru a preîntâmpina posibile abuzuri,
  • proiectul politic pe care va merge noua conducere,
  • echipa de conducere, în care – firesc – noi trebuie să fim majoritari şi
  • aranjamentul financiar.

Vreau să fiu foarte clar: din prima clipă şi în orice variantă a echipei, pentru binele partidului, am acceptat să nu mai candidez la funcţia de preşedinte, deci nu poate fi vorba de cramponarea de „ciolan” (cum a afirmat textual unul dintre „analişti”). Personal, îl prefer pe dl Ciuhandu, dar nu în persoana lui Ciorbea ne vom bloca. Mai vreau să vă spun că, tot pentru binele partidului, nimeni din echipa actuală nu se cramponează de nici o funcţie. Pe toţi însă ne interesează linia politică viitoare a partidului, păstrarea identităţii şi a doctrinei creştin-democrate, păstrarea demnităţii noastre. În plus, să nu uităm că, orice negocieri am face pentru un nou congres, trebuie să respectăm statutul partidului. Eu cred că preşedintele trebuie să fie ultimul punct pe agenda negocierii.

Primul punct trebuie să fie modalitatea tehnică de organizare a congresului. Deoarece nu cred că putem avea încredere în Miluţ – care şi-a încălcat de atâtea ori cuvântul – avocaţii mi-au spus că există o singură cale spre congres, care să nu ne anuleze şansele în procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Este similară cu cea din decembrie 2000, când BNC a demisionat, înfiinţând o Comisie Interimară de Conducere (CIC) pentru organizarea congresului din ianuarie 2001. Trebuie ca cele două BNC-uri („Sârbu” şi „Miluţ”) să numească o CIC, căreia să-i delege organizarea congresului, iar imediat apoi să demisioneze, cu preşedinţii în frunte. Din acel moment, Miluţ şi Sârbu nu mai sunt preşedinţi, iar CIC va prelua sarcina pregătirii congresului, începând cu alegerile din organizaţiile judeţene cu structuri paralele, continuând cu norma de reprezentare şi celelalte aspecte.

Dificultăţile vor răbufni imediat. Dau doar două exemple:

  1. Va accepta Miluţ să demisioneze? Cred că nu, pentru că va pierde orice control, deoarece nimic nu-i va garanta că la congres nu vor fi mai multe moţiuni. Dacă nu demisionează, nu văd cum putem continua vreo negociere, deoarece congresul va fi compromis. Afară de cazul în care acceptăm o capitulare necondiţionată. Să-l punem pe Ciorbea, iar apoi vedem noi… În acest caz, Miluţ ar putea să nu mai facă nici un congres, să-l abandoneze pe Ciorbea şi să folosească în instanţă calităţile pe care noi i le recunoaştem colaborând cu el: membru şi unul dintre cei doi (?!?) preşedinţi ai PNŢCD.
  2. Câţi membri vor avea cele două părţi în CIC? Nu dezvolt.

Următoarele puncte pe agenda negocierilor trebuie să fie:

  • proiectul politic – cred că cel adoptat la 26 septembrie trebuie menţinut, mai ales că ei nu au nici unul;
  • statutul adoptat la 26 septembrie trebuie menţinut, pentru că exclude abuzurile eşalonului superior;
  • alianţa electorală cu PNL, care rezolvă problema pragului de 5% şi ne menţine în opoziţie faţă de guvernarea incompetentă şi coruptă a PDL;
  • angajamentul ferm că nu se va urmări fuziunea PNŢCD cu PDL.

Ultimul punct al negocierilor ar trebui să fie persoana preşedintelui. Fac un apel către toţi colegii să nu se lase manipulaţi de Miluţ, rezumând soluţia la o persoană şi anume la viitorul preşedinte.

Sunt chestiuni foarte serioase şi numai după ce le analizăm pe fiecare, bucată cu bucată, se va putea spera la o reconciliere solidă. Evident că fiecare are opinia lui, dar în această privinţă este bine să păstrăm o anumită decenţă în exprimare.

Vă rog să aveţi încredere în echipa aleasă la ultimul congres, pentru că nu dorim să ni se reproşeze ulterior că am acceptat termeni şi condiţii care să fie împotriva intereselor PNŢCD, aşa cum îl dorim noi, cu toţii. Aici este responsabilitatea noastră şi aici vă rog să ne sprijiniţi, pentru a avea o şansă în viitoarele negocieri.

Pentru a elimina orice suspiciune, mă retrag din comisia de negociere şi îl numesc pe dl Bogdan Grabowski în locul meu, alături de dl vicepreşedinte Radu Rizescu. Nu este obligatoriu ca negocierile să aibă loc la nivel de preşedinţi, chiar dacă am crezut că aceasta le-ar grăbi. Cel mai important este să ajungem la o soluţie bună pentru partid.

Radu Sârbu

Preşedintele PNŢCD

Sursa: PNTCD

 

Agenda PNTCD

Vineri, 16. aprilie 2010, Timisoara

Şedinţa Biroului Naţional de Conducere al PNŢCD

Sambata, 17 aprilie 2010, Timisoara

Forumul Aleşilor Locali al PNŢCD

Şedinţa Comitetului Naţional de Conducere al PNŢCD

Refuzul unui stil de a face politica

„O zi fără Băsescu” este campania declanşată de un număr de tineri care au hotărât să spună „nu” demagogiei şi populismului. Salut iniţiativa şi determinarea lor, îi respect pentru curajul şi dăruirea autentică pe care o au faţă de principiile democratice, într-o lume tot mai puţin principială.

Eu văd acest demers ca pe unul simbolic. Este, de fapt, refuzul unui stil de a face şi de a înţelege politica. Este dreptul unei jumătăţi de Românie de a nu fi complice cu un sistem care promovează non-valoarea şi răsplăteşte cu funcţii politice trădarea. Este semnalul dat de acea jumătate a României care nu vrea să trăiască într-o ţară a circului politic şi al spectacolului mediatic, sub care se ascunde incompetenţa puterii. În această ecuaţie Traian Băsescu este el însuşi un simbol. Al politicii bunului-plac şi al populismului.

Dar, dincolo de a spune „nu” acestui mod de acţiune şi comportament politic, mişcarea tinerilor liberali spune „DA”. Da, unei „altfel” de politici, a bunului-simţ şi normalităţii. Da, celor care cred că România mai are o şansă şi că putem reconstrui împreună fundamentele democraţiei româneşti, profund alterate în ultimii ani. Da, celor care nu-şi abandonează crezurile şi nu devin resemnaţi. Da, celor care vor să construiască şi nu celor care distrug. Da, celor care nu stau de-o parte şi care vor ca vocea lor să fie auzită.

Pentru toţi aceştia, împreună cu colegii mei mi-am asumat o misiune. Deloc uşoară. PNL va fi purtătorul lor de cuvânt. Pentru ca în România să nu mai fie nevoie de zile speciale împotriva populismului şi demagogiei. Sau dimpotrivă, fiecare zi să fie suficient de specială încât să ne opunem împreună acestor derapaje. În acest sens, îi încurajez pe iniţiatorii mişcării „O zi fără Băsescu” să continue campania zi de zi, oriunde s-ar afla, cu toate mijloacele democratice pe care au demonstrat că le înţeleg mai bine decât Traian Băsescu. Putem face împreună pasul de la „No Băsescu Day – April 2″ la „No Băsescu Day – Every Day” .

Vă mulţumesc pentru reconfirmarea votului din 2009 prin această mişcare de rezistenţă şi vă doresc sărbători pline de liniştea pe care numai conştiinţa faptului că vă faceţi datoria faţă de voi înşivă v-o poate da.

Sursa: Crin Antonescu Blog

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: