Capitalismul dintr-o altă perspectivă (recenzie)

Istoria ne învaţă că, de cele mai multe ori, omul îşi pune întrebări esenţiale doar atunci când se află pe marginea prăpăstii sau, mai rău, chiar pe fundul acesteia, privind neputincios în sus şi invocând ajutorul lui Dumnezeu cu o atitudine ce tinde să arunce întreaga responsabilitate în mâinile divitiniăţii.

Când zbuciumul visceral al primelor puseuri de disperare a trecut deja, începem să ne întrebăm cum a fost cu putinţă?, cine este responabil?, ce am făcut greşit? şi când minţile ni se liniştesc începem să ne dăm seama că orice criză, orice prăpastie întunecată în care ne regăsim neputincioşi, este, de fapt, una morală. La fel se întâmplă şi cu criza economică!

Din 2008, mijloacele de informare în masă vorbesc zilnic de criza economică, evitând să sublinieze că această criză este, înainte de toate, una morală. Din fericire, există şi oameni mai luminaţi care, plecând de la o introspecţie necosmetizată a comportamentului uman, îşi dau seama că unde nu-i moralitate e vai de buzunar. Şi cum nimeni dintre noi nu trăieşte ca o monadă autarhică, bătaia din aripi a unui fluture din Australia ne va influenţa, mai devreme sau mai târziu, pe toţi.

În contextul unei introspecţii necosmetizate asupra cauzelor crizei economice, trebuie să menţionăm o aparţie editorială realmente edificatoare a juritului şi analitului politic american Stephen Young. Este vorba de volumul Capitalism moral.

O reconciliere a interesului privat cu binele public, un volum care propune o revizuire din temelii a capitalismului, pentru a trece de la un sistem capitalit sălbatic la unul reponsabil. Ediţia în limba română a apărut în anul 2009 la editura Curtea Veche. Tratatul lui Stephen Young este structurat, din punct de vedere tematic, în trei părţi distincte.

Primele 5 capitole sunt menite să aducă argumente în favoarea capitalismului moral. Următoarele 7 capitole oferă un ghid practic pentru oamenii de afaceri şi micii întreprinzători care doresc să aplice principiile capitalismului moral, în timp ce în ultimile două capitole se discută despre contruirea şi promovarea unui leadership adecvat pentru implementarea capitalimului moral.

În închiere, Young ne propune analiza sa personală asupra crizei economice ce ne macină de aproximativ doi ani. Citind rândurile aşternute pe hârtie într-un mod cât se poate de sintetic şi punctual de către Stephen Young, putem intui că nu este încă totul pierdut. Capitalismul moral teoretizat în volumul despre care vorbim nu este doar o născocire idealistă a unei minţi omeneşti, ci o tare de fapt, un concept ce poate părea abstract dar, totuşi, extrem de palpabil.

Aflăm astfel că în anul 1986, mai mulţi oameni de afaceri importanţi ai planetei s-au întâlnit în cantonul elveţian Caux pentru a discuta despre modalităţile de a răspunde atitudinilor xenofobe ce divizau economia de la acea vreme. Succesul acelei întâlniri i-a îndemnat pe participanţi să se reunească în fiecare an, dând, astfel, naştere organizaţiei Caux Round Table, organizaţie care a devenit unul dintre promotorii cei mai importanţi ai capitalismului moral, elaborân în 1994 un ghid al oamenilor de afaceri responsabili.

Ca un bun cunoscător al gândirii occidentale dar şi a culturilor Orientului Îndepărtat, Stephen Young încearcă să argumenteze necesitatea unui capitalism moral pornind de la valorile morale pe care le promovează cele mai importante religii ale lumii. Astfel, Young consideră că moralitatea este o dimensiune ontologică a omului, de care nimeni nu se poate dispensa, dar pe care nu toţi doresc să şi-o cultive.

Mergând pe acest fir logic, moralitatea este un act de cultură, o cultură a responsabilităţii faţă de sine şi faţă de oamenii dimprejur. Prin urmare, dorinţa de câştig cinstit nu este un păcat dacă aceasta nu devine un scop în sine, ci este considerată la stadiul de instrument în vederea ajutorării celorlalţi. Pornind de la aceste consideraţii, Stephen Young propune o sintagma care devine laitmotivul întregii cărţi: interesul propriu considerat din perspectiva întregului!

Prin urmare, „provocarea capitalismului moraleste aceea de a îndepărta preocesul de creare a bunăstării de la dimensiunea comportamentului primitiv şi de a-l apropia de sfera opţiunilor morale”. Pentru a demonstra viabilitatea capitalismului moral, Young îl compară cu capitalismul sălbatic, probabil forma de capitalism cel mai larg răspândită în lume la ora actuală. Capitalismul sălbatic se revendică de la darwinismul social, care propune o viziune excesiv concurenţială asupra mediului de afaceri, în care cel mai puternic supravieţuieşte.

Prin urmare, ideea de afacere este plasată incolo de orice constrângere socială, într-un context total antisocial al luptei pe viaţă şi pe moarte. Astfel, ideea de afacere este văzută drept o oportunitate pentru a impune asupra celorlalţi o formă de autoritate şi de a-i subjuga. Şi totuşi, adepţii înverşunaţi ai capitalismului sălbatic sunt chiar oamenii de afaceri care au ajuns la cele mai răsunătoare falimente, ca de exemplu compania Enron.

Cei care îşi fac un scop în viaţă din a frauda tot ce se poate sunt cei care plătesc cele mai usturătoare amenzi, pierd încrederea clienţilor sau a asociaţilor şi, în cele din urmă, dau faliment. În capitolul 3, Stephen Young enumeră nenumerate cazuri care prezintă această simptomatologie, propunân chiar şi un veritabil bilanţ contabil al costurilor capitalismului sălbatic care se răsfrâng asupra bunzunarelor patronilor.

Prin urmare, se întrevede faptul că a urma principiile capitalismului moral poate fi chiar profitabil pentru oamenii de afaceri. Există, însă, două condiţii sine qua non pentru adoptarea şi implementarea unui capitalism moral: proprietatea privată şi piaţa liberă. Prin urmare, nu poate exista un capitalism moral într-un stat unde cetăţenilor le este negat dreptul la proprietate, iar economia este planificată „la centru”.

Aceste observaţii nu sunt neapărat tipice pentru gândirea lui Young, ci sunt preluate de la alţi gânditori. Hegel, de exemplu, considera că unui om îi trebuie garantată proprietatea privată pentru a putea cere de la el un comportament moral. Proprietatea privată este factorul care-i facilitează omului o considerare reală a lumii. Fără proprietate privată, lumea rămâne pentru individ o realitate abstractă iar comportamentul moral poate exista doar atunci când abstractul devine tangibil.

În ceea ce priveşte necesitatea unei economii libere pentru dezvoltarea viabilă a capitalismului, unul dintre teoreticienii cei mai cunoscuţi este Francis Fukuyama, care arată în Sfârşitul istoriei că un stat autoritar poate avea efect oarecum benefic doar pe termen foarte scurt, în timp ce un regim democratic poate favoriza o dezvoltare economică pe termen lung. Partea a doua a cărţii este, poate, mai puţin interesantă, căci este un ghid de aplicare al principiilor capitalismului moral, fiind, prin urmare, un demers interesant doar pentru oamenii de afaceri sau micii întreprinzători.

În schimb, foarte interesant este capitolul conclusiv despre criza economică, un capitol inedit, scris de curând de către Stephen Young şi inclus, deocamdată, doar în ediţia în limba română a cărţii, originalul în engleză apărând în 2003. Stephen Young nu ezită să sublinieze că această criză economică este rezultatul lăcomiei omeneşti şi dorinţa de câştig imediat prin speculaţii financiare adesea fără acoperire în economia reală. Nu dorim să oferim, însă, prea multe detalii, pentru a nu lua nimic din savoarea intelectuală, morală şi etică pe care această carte o oferă cititorilor interesaţi de o viziune eminamente etică asupra capitalismului.

Dincolo de uşoarele tendinţe relativiste în ceea ce priveşte discursul religios cuprins în aceste pagini, lucrarea lui Stephen Young cred că poate fi considerată drept un semnal de alarmă demn de luat în seamă, inclusiv în ceea ce priveşte „originalul” capitalism românesc, care a avut nefericirea de a fi implementat într-o societate care, în aproape jumătate de veac, a uitat ce e libertatea şi când a redescoperit-o a interpretat-o eronat.

Autor: Dan Patrascu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: