Luni, 25 octombrie, de ziua Majestatii Sale Regelui Mihai, Fundatia Principesa Margareta a Romaniei organizeaza la Ateneul Roman a treia editie a concertului caritabil regal in beneficiul tinerilor artisti aflati in situatii materiale dificile. Soprana Nelly Miricioiu, unul dintre cele mai importante nume ale scenei lirice mondiale, baritonul roman Yuriy Tsiple…, invitatul sau, si Orchestra Romana de Tineret dirijata de Horia Andreescu vor oferi un concert extraordinar.
Concertul va avea loc in prezenta Altetelor Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu ai Romaniei, incepand cu ora 18.00.
Evenimentul este organizat in fiecare an, cu prilejul zilei de nastere a Regelui Mihai, co-fondator al Fundatiei, alaturi de Principesa Margareta. Anul acesta, concertul aniverseaza, de asemenea, 20 de ani de activitate ai Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei.
Programul va cuprinde arii din „Forta destinului” de Giuseppe Verdi, „Manon Lescaut” de Giacomo Puccini, „Culegatorii de stele” de Florin Comisel, precum si uverturile operelor „Egmont” de Ludwig van Beethoven, „Ruslan si Ludmila” de Mikhail Glinka, „Italianca in Alger” de Gioachino Rossini. Concertul va fi transmis in direct pe TVR Cultural.
Nelly Miricioiu, Yuriy Tsiple si Horia Andreescu si-au donat propriile onorarii pentru a sustine tinerii artisti care primesc in fiecare an burse de studiu din partea Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei prin proiectul „Tinere Talente”. Fondurile stranse din vanzarea de bilete la concert si din sponsorizari ii vor ajuta pe tinerii muzicieni si artisti plastici sa isi cumpere instrumentele si materialele de care au nevoie, sa reprezinte Romania la concursuri internationale, sa urmeze cursuri de perfectionare.
Biletele au preturi cuprinse intre 150 si 300 Lei si sunt disponbile in reteaua de magazine Eventim – magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Carturesti, librariile Humanitas – si pe www.eventim.ro.
Detalii despre Fundatie si concert pe www.fpmr.ro
Detalii despre proiectul „Tinere Talente” pe www.fpmr.ro/tineretalente
http://www.familiaregala.ro/news/1655/53/Concert-aniversar-la-Ateneu/
_____________________________________
http://www.familiaregala.ro/ro/familia-regala-astazi/prezentare/ms-regele-mihai-i-2/
MS Regele Mihai I
Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena.
Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de Acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa.
In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana.
Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan.
La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I.
In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni.
Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947.
Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956.
Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie.
Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana „Lear Jeats and Co”, la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei.
In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu „Lear”, iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu.
Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra.
Regele Mihai si Regina Ana locuiesc din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor aleg sa fie alaturi de cei dragi fie Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.
http://www.familiaregala.ro/ro/familia-regala-astazi/prezentare
/ms-regele-mihai-i-2/
Material preluat de pe blogul Barlogul PNTCD
de Petre Ţuţea, 1931
Piedicile care se opun — şi s-au opus la această adaptare
Credem că dacă s-ar aduna la un loc cărţile, studiile de revistă şi gazetele numai în ceea ce priveşte capitolul tragic al crizei economice actuale s-ar putea crea o bibliotecă de proporţii colosale — plină de prăpăstii colosale! Un dozaj empiric şi cantitativ al circumstanţelor de fapt în care s-a desfăşurat criza, a întunecat judecata limpede şi a exclus omul din sfera combinaţiilor economice ca o cantitate neglijabila. Omul, privit în aspectele lui sufleteşti şi morale a interesat pe cercetătorul liberal al zilelor noastre numai în măsura în care el ar putea deveni un element turburător de ordine, periculos pentru aşezările de lungă tradiţie istorică. De aceea criza actuală a produs o adevărată panică, o confuzie generală şi-o dezorientare deprimantă. Unii socotesc că ne găsim în prezenţa unei crize de guvernare sau mai precis, viaţa noastră colectivă şi individuală s-ar desfăşura în cadrul unui mecanism funcţional al vieţii de stat, perimat, astăzi în contradicţie cu interesele generale. Explicaţia aceasta pare seducătoare şi de aceea ne vom opri o clipă asupra ei. In ce constă defectuozitatea mecanismului vieţii de stat, după protagoniştii ordinei sociale şi juridice existente? În parlamentarismul democratic! Toate creaţiile raţionalismului revoluţionar francez au avut o singură virtute: au pulverizat principiul unităţii vieţii de stat în concepţiunea ei romană.
Principiul separaţiei puterilor în stat, corolar al vieţii democratice a creeat o samă de funcţiuni politice inutile, ba chiar costisitoare: organele colegiale şi elective locale, parlamentul, partidele politice (asociaţii libere în vederea unui scop politic ideal) toate acestea stimulând şi menţinând o atmosferă de provizorat şi de nesiguranţă prin dărâmarea principiului continuităţii operii de guvernare.
Să fie oare adevărat? Criza prin care trecem să fie oare produsul conflictelor politice neîntrerupte sau are cauze mai adânci? În orice caz ni se pare stranie lupta în contra ordinei politice existente, pornită tocmai de aceia care sunt fructul copt al acestei înjghebări. Sau burghezia intelectuală, seismograful precis al împrejurărilor în care ne zbatem, crede că societatea capitalistă şi-a atins apogeul şi pentru a împiedica declinul brusc are nevoie de forţa statală pusă în
serviciul ei, chiar cu sacrificiul drepturilor ei politice? In societatea democratic-burgheză luptele politice dintre partide sunt simpatice jocuri de copii (este drept că uneori aceşti băieţi sburdalnici umblă cu focul şi de aceea au nevoie de un pedagog înţelepţ) fără răsfrângeri puternice în ordinea soeial-economică. Nu trebuie să fi filozof ca să remarci că orice partid care ameninţă eu răzmiriţa în opoziţie, când ajunge la putere se converteşte brusc la disciplina ordinei, devenind cel mai pasionat apărător ale aşezărilor ei fundamentale. Singura lor valoare programatică constă în a servi drept supapă de siguranţă, prin fluturarea permanentă a iluzii de progres social şi economic. Şi este mult, foarte mult acest lucru. Mişcările politice ale veacului al XIX-lea au atenuat stringenţa revendicărilor sociale până la complecta lor anihilare. Cascadele triumfurilor politice au coincis cu acele destinderi necesare, operate în sânul masselor agitate. Partidele politice schimbă figurile de şah ale păturii suprapuse şi prin năruirea unor patrimonii particulare se nasc alte patrimonii de acelaşi soi, aşa că echilibrul social economic nu suferă nici o modificare structurală esenţială.
Pentru aceste motive nu înţelegem noi prigoana fără rost în contra partidelor politice, aceste inofensive instrumente de aparentă aerisire.
Criza existentă are însă cauze mult mai adânci şi fără o curajoasă analiză şi expunere a lor, nu-i posibilă găsirea remediilor. Fenomenul economic se desfăşoară într’un mediu natural, social şi moral, mai ales moral, ultimul factor fiind astăzi de o importanţă covârşitoare. Cele mai bune măsuri rămân ineficace, atâta vreme cât egoismul individual va guverna acţiunile noastre economice, atâta vreme cât progresul insului va fi condiţionat de acumularea prin indiferent ce mijloace a unui patrimoniu bine rotunjit. In societatea noastră românească politicul este expresia fidelă a structurii social-economice tradiţionale, fără putinţa de a putea modifica structural aşezările noastre de bază. Proprietatea individuală, în toate formele ei, până la complexa şi necontrolabila societate anonimă constituie un nucleu central al vieţii de toate zilele. Singura preocupare a guvernantului este salvarea patrimoniul individual sau vorbind techniceşte a întreprinderii economice mari şi mici, fiind credinţa generală că de prosperitatea întreprinderii individuale depinde progresul general al societăţii.
Partidul naţional-ţărănesc a făcut un pas mai departe în ceeace priveşte apărarea întreprinzătorului: dela economia naţională închisă, propovăduită de aşa zişii reprezentanţi ai burgheziei noastre, s-a trecut la economia din ansamblu european, prin cercetarea debuşeelor şi stabilirea de relaţii comerciale normale cu celelalte popoare de care ne-am putea eventual lega prin interese economice. S-a ţinut cont cu un cuvânt de principiul interdependenţii, care în condiţiile actuale ale economiei sociale nu se mai poate dispreţui fără daune considerabile pentru economia noastră naţională. Cu toate acestea centrul de gravitate al preocupărilor a rămas clasicul întreprinzător, presupus ca motorul acţiunilor economice fecunde. Aceasta, chiar când noi, naţional-ţărăniştii i-am limitat profitul personal. Etica economică capitalistă, n-a suferit deocamdată remanieri fundamentale. Ne-am izbit însă de un mare neajuns: solidaritatea ginţilor, după atâta anarhică întrecere în domeniul producţiei a venit prea târziu, şi chiar astăzi este discutabilă, date fiind asperităţile şi frecările dintre noroade. Tendinţa de armonizare a intereselor diferitelor categorii sociale şi a intereselor statelor între dânsele, se împiedecă de mentalitatea îngustă a întreprinzătorului, această cheie de boltă a regimului capitalist. Etica „omului economic şi democratic” a rămas în urma exigenţelor vremii, iar partidele politice care reprezintă un grup sau altul social nu pot fi învinuite, întrucât ele nu sunt altceva decât exponente ale intereselor grupurilor reprezentate. Statul în forma şi prin preocupările sale actuale nereprezentând decât puterea politică, este incapabil de a se adapta la condiţiile crizei, soarta ordinei politice şi sociale fiind în mâna miraculosului întreprinzător. Tardieu, Poincaré, Briand, Albert Thomas pentru a nu lua spre exemplificare decât figuri din opulenta republică franceză se întâlnesc când este vorba de soluţionarea crizei economice actuale pe acelaşi plan programatic: salvarea întreprinzătorului. Prin ce mijloace? Atâta vreme cât va dura criza de consumaţie j până la restabilirea echilibrului între producţie şi consumaţie prin epuizarea stocului de mărfuri depreciate prin supraproducţie, statul este dator să intervină cu măsurr menite a apăra patrimoniul particular: prin construirea unor lucrări de utilitate publică şi anume: căi ferate, drumuri, poduri, fortificaţii permanente, înzestrarea armatei cu armament şi muniţii, construcţii edilitare, dând astfel de lucru marilor întreprinderi. În modul acesta se vor putea întrebuinţa în mod folositor braţele de muncă libere şi se va înviora ritmul economiei naţionale. Care sunt mijloacele prin care statul îşi va putea procura capitalul financiar necesar unor asemenea mari investiţii? Aici se complică problema. Pe cale pur fiscală? Aici ne izbim de limitele venitului naţional. Pe calea împrumuturilor de stat? Trăim într-o epocă de marasm economic general. Fiecare stat este redus la propriile sale forţe, iar criza deşi mondială, se deplasează ca soluţii pe terenul economiei naţionale. Atunci? Cum vedem, soluţiile, preconizate aiurea şi care stăpânesc şi cercurile noastre conducătoare sunt nesatisfăcătoare. Pentru ca intervenţia statului să fie eficace, adică pentru a salva societatea şi statul din impasul în care se află este necesară o trecere de la economia liberă la economia dirijată după un plan de ansamblu, în care rolul întreprinzătorului individual să cadă pe planul al doilea.
În orice caz, alături de acest întreprinzător se va impune cu necesitate apariţia în viaţa economică a unui nou şi mare întreprinzător: statul. Este singurul mijloc economic prin care puterea superioară politică îşi va putea procura mijloacele necesare unei intervenţii eficace, putând astfel influenţa ritmul economiei colective. Nu trebuie să sperie pe nimeni acest pluralism de regimuri economice în sânul aceleiaşi societăţi, el existând în stare embrionară astăzi, la noi mai ales, acesta fiind sensul care se desenează pentru economia viitorului. De la Statul ,,paznic de noapte” cum l-a caracterizat Lassalle, se va trece uşor la statul întreprinzător, silit de noile împrejurări să pună în valoare toate bogăţiile naturale ale solului şi subsolului, acolo unde întreprinzătorul particular este lipsit de mijloace. Munca organizată a tuturor forţelor libere va juca un rol preponderent şi va suplini de multe ori lipsa capitalului. În bilanţul economic al întreprinderilor statale, natura cu bogăţiile ei va fi socotită ca un element economic care trece dincolo de negocierile mercantile. Este pregătit statul român pentru o astfel de îndrăsneaţă întreprindere? Să scruteze fiecare propria sa conştiinţă sondându-şi resorturile generozităţii, idealismului şi ideii de sacrificiu care-i stăpînesc sufletul. O epurare morală nu poate veni de jos decât în mod normal şi lent arareori prin izbucniri revoluţionare organizate şi de durată de sus prin întrebuinţarea violenţei concretizată în sancţiuni drastice şi necruţătoare pentru îndărătnici şi saboteuri şi în limitarea profitului personal în favoarea obştei pentru conducătorii întreprinderilor publice economice. Va fi mult de lucru în ţara aceasta cu moravuri pestriţe, unde tronează incuria, diletanismul şi acel spirit înrăit de rentier comod, dornic de o ieftină căpătuială fără să simtă oboseala efortului în faţa împrejurărilor vitrege. Prea mult a durat epoca fanarioţilor şi prea mult s-au înrădăcinat în obiceiurile noastre metodele tancretine şi porceşti de acumulare a bogăţiilor.
Burghezia română câtă brumă s-a închegat, s-a format prin frustrarea averilor publice, discreditând şi pulverizând neîntrerupt autoritatea economică şi financiară a statului. Efectele morale ale activităţii politice a partidelor burgheze de peste o jumătate de veac, le trăim astăzi în toată realitatea lor tristă. Şi discutând chestiunea obiectiv, nu li se poate imputa nici o vină, ele reprezentând o mentalitate social-economică nenorocită. Piedicile care s-au opus şi opun adaptării statului nostru la criza de astăzi sunt de natură morală. Când vom învinge în noi pofta de câştig nejustificat nici de legile economii nici de cele morale, statul îşi va putea începe activitatea sa fecundă. Va fi oare cu putinţă? Să aşteptăm în linişte desfăşurarea evenimentelor şi fiecare dintre noi să-şi pregătească conştiinţa pentru vremurile noi.
O societate nouă îşi anunţă titlurile de legitimă moştenire la succesiunea societăţii existente. Va fi bună? Depinde de modul cum tălmăceşti şi înţelegi ritmul devenirii istorice. Tendinţa vieţii este spre stabilirea unui acord între putinţa de mişcare şi rodnică acţiune şi placere interioară a existenţii. Iluzia perfecţiunii acestui acord constituie adevărata forţă dinamică a istoriei şi progresului.
Alegeri locale 2011
Update: 20.05.2011: conform datelor centralizate de autoritatile spaniole
103.355 de cetateni romani poseda dreptul de sedere si implicit dreptul de vot in cadrul alegerilor municipale din Spania.
Dreptul la vot al cetatenilor din Uniunea Europeana cu rezidenta in Spania
Formarea listelor de alegatori ai cetatenilor Uniunii Europene
Listele de alegatori se formeaza pe baza registrelor municipale.
Toate persoanele sunt obligate sa se inscrie in Registrul localitatii in care locuiesc (el padron). In plus, pentru a putea vota la alegerile locale, cetatenii din Uniunea Europeana trebuie sa isi manifeste dorinta de a isi exercita acest drept in Spania.
Pentru facilitarea acestei proceduri in vederea alegerilor locale din mai 2011, Biroul Registrului Electoral va trimite o instiintare in primele zile ale lunii octombrie 2010 persoanelor carora nu li s-a adresat cu ocazia precedentelor alegeri locale si care nu si-au exprimat dorinta de a vota la alegerile locale din 2007. Înstiintarea contine un model de declaratie formala prin care interesatul sa isi poata exprima dorinta de a vota sau de a nu vota la alegerile locale. Alegatorul trebuie sa completeze si sa semneze declaratia formala si sa o retrimita Delegatiei Provinciale a Biroului Registrului Electoral din provincia sa, in plicul care insoteste declaratia si care nu are nevoie de timbru.
Totodata, persoanele care au certificat de cetatean comunitar, fiind inscrise in registrul Oficiului pentru Straini, vor putea sa isi manifeste dorinta de a vota prin intermediul internetului, accesand pagina web a Institului National de Statistica: http://www.sede.ine.gob.es. Aceste formulare sunt disponibile si la primarii.
Cetatenii Uniunii Europene care au putut sa voteze la alegerile municipale din 2007 si care continua sa fie inscrisi in Registrul local (padron), raman pe listele de alegatori si nu au nevoie sa repete procedura.
Persoanele care vor raspunde in mod afirmativ, impreuna cu persoanele deja inscrise vor figura pe listele de alegatori si isi vor putea exercita drepul la vot in Spania.
Recomandari pentru cetatenii Uniunii Europene
Pentru detalii suplimentare se poate consulta pagina dedicată elegerilor locale din 2011:
http://www.ine.es/oficina_censo/elecmun2011/elecmun2011_fce_intro.htm
Bursa transferurilor parlamentare arata astfel:
Senat
Componenta 21.10.2010 Componenta alegeri parlamentare 2008
PD-L 50 (din care 2 senatori veniti din PNL) PD-L 51 (saldo negativ 1 mandat)
PSD 45 (1 senator PC) PSD 49 (saldo negativ 4 mandate)
PNL 21 PNL 28 (saldo negativ 7 mandate)
UDMR 9 UDMR 9
UNPR 10 (1 senator venit de la PD-L, 4 senatori veniti de la PSD, 5 senatori veniti de la PNL)
Independenti fara grup parlamentar 2 (1 senator PD-L, 1 senator PSD)
Total: 137 mandate
Camera Deputatilor
Componenta 21.10.2010 Componenta alegeri parlamentare 2008
PD-L 124 PD-L 115 (saldo pozitiv 9 mandate)
PSD 96 PSD 114 (saldo negativ 18 mandate)
PNL 52 PNL 65 (saldo negativ 13 mandate)
UDMR 22 UDMR 22
Minoritati 18 Minoritati 18
UNPR 15 (6 veniti din PNL, 9 veniti din PSD)
Independenti fara grup parlamentar 8 (7 venit din PNL, 1 venit din PD-L)
1 mandat vacant
Total: 314 mandate
Total mandate parlamentare: 471 mandate
Duminica 3 octombrie 2010 se vor desfasura alegeri prezidentiale, regionale, legislative si locale.
Miza este uriasa: castigatorul alegerilor generale va gestiona proiectele de infrastructura legate de campionatul mondial de fotbal 2016.
Coalitiia de centru-dreapta „Unidos Pelo Brasil” cuprinde asemanator alientelor electorala din alte tari latino-americane partide din intreg spectrul politic. Alianta electorala cuprinde urmatoarele formatiuni politice:
– Partido da Social Democracia Brasileira PSDB. In ciuda titulaturii PSDB apartine curentului de dreapta. In cadrul partidului se regasesc ideile liberale si social-conservatoare. PSDB detine 20 senatori (din total 81) si 79 deputati (din total 513) si cinci guvernatori regionali. Membrii cotizanti: 1.314.059.
– Partido do Movimiento Democratica Brasiliero PMDB. Formatiunea sa infiintat ca partid in 1981. Orientarea politica este de centru. PMDB detine 16 senatori si 89 deputati si 9 guvernatori regionali. Membrii cotizanti: 2.316.053
– Democratas 25. Formatiunea liberal-conservatoare sa format ca partid in 2007, reunind in randurile sale mai multe partide si formatiuni extrapartlamentare. D25 detine 6 senatori si 43 deputati.Membrii cotizanti: 1.102.062
– Partido Social Cristao PSC. Formatiuea crestindemocrata sa infiintat in 1990 si reuneste in randurile sale 9 deputati. Membrii cotizanti: 299.539. PSC detine 1 senator si 17 deputati.
– Partido Popular Socialista PPS. Formatiunea socialdemocrata sa infiintat in 1992 si este reprezentata de 21 deputati. Membrii cotizanti: 445.980. PPS detine 1 senator si 12 deputati.
– Partido Humanista da Solidariedade PHS. Formatiunea sa infiintat in 1997 si promoveaza social-liberalismul. La ultimele alegeri pe listele PHS au fost alesi doi deputati. Membrii cotizanti: 113.761.
– Partido da Mobilizacao Nacional PMN. Formatiunea agrariana sa infiintat in 1990 si promoveaza social-conservatorismului. In legislativele din 2010 pe listele PMN au fost alesi un senator si patru deputati. Membrii cotizanti: 194.057.
Dreapta detine in Senat o majoritate confortabila de 60%, iar la Camera Deputatilor, partidele reunite in coalitia de centru-dreapta detine 49,11%.
Rezultatele alegerilor generale vor fi afisate imediat dupa centralizarea voturilor.
Rezultate alegeri prezidentiale, turul I
Dilma Rouseff, Partido dos Trabalhadores, 47.651.434 VVE, 46,91%
Jose Serra, PSDB, 33.132.283 VVE, 32,61%
Marina Silba, Partido Verde, 19.636.350 VVE, 19,33%
Turul II se va desfasura la 31 octombrie 2010
Dilma Rouseff, Partido dos Trabalhadores, 55,752,529 56.05%
Jose Serra, PSDB, 43,711,388 43.95%
Just another WordPress.com weblog
A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic
"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru
Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!
"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu
"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu