Partidul National Liberal – Starea de fapt

2010 a marcat pentru Partidul National Liberal consolidarea pe culoarul de centru si centru-dreapta. Exact acum un an PNL obtinea prin prezidentiabilul Crin Antonescu cel mai bun scor electoral din ultimii 72 de ani: 20,02% (1.945.831 voturi valabil exprimate).

Acest rezultat nu a fost unul accidental, increderea in PNL, in reprezentantul autentic al dreptei, a fost reconfirmat in alegerile partiale anticipate din colegiul 1 (Bucuresti) si colegiul 3 (Hunedoara), scrutinuri in care candidatii PNL au recastigat increderea electoratului.

In sondajele de opinie presedintele PNL Crin Antonescu este cotat la circa 33-35%, fiind prima optiune petru cel mai inalt post in stat.

In sistemul de partide, PNL penduleaza intre 25 si 30%. In cazul unor alegeri anticipate PNL ar obtine cca. 140 de portofolii parlamentare.

Cu toate aceaste cifre statistice evolutia PNL nu se poate opri aici si trebuie intreprinse eforturi multiple pentru amplificarea rezultatelor obtinute in 2009 si 2010, ajungandu-se la insusi dublarea rezultatului obtinut in 2008 (18,75%) la 37,50%. Acest scor poate sa fie depasit, in cazul conjuncturi favorabile. Intr-un cuvant PNL, in special membrii si simpatizantii liberali au misiunea de a depasi barajul mintal de partid al locului 3 si sa aspire la primul loc.

Unul dintre contra-argumentele uzitate este ca PNL nu a dovedit niciodata ca a fost pe primul loc. Daca apelam la istorie aducem destul dovezi ca realitatea istorica ne demonstreaza ca PNL a obtinut aceste rezultate.

Daca comparam rezultatele interbelice atunci PNL a obtinut cel mai categoric scor electoral la 20 decembrie 1933.

PNL 52,01%, 1.518.606 voturi valabil exprimate, 300 mandate

In 1996 Conventia Democratica din Romania a obtinut un rezultat asemenator:

CDR 30,69%, 3.772.084 voturi valabil exprimate, 53 mandate (Senat)

CDR 30,16%, 3.692.321 voturi valabil exprimate, 122 mandagte (Camera)

Campul electoral din anul electoral 2012 va diferi fata de cele din 2008.

UDMR va concura cu Partidul Popular Maghiar si cu axexa Jobbik Romania. Este improbabil ca UDMR va mai accede viitorul Parlament in formula numerica de fractiune parlamentara. Este posibil insa ca UDMR sa trimit 6 sau 8 parlamentari. In total din partea minoritatilor vom avea circa 30 de parlamentari. In cifre totale circa 6,40% se vor distribui minoritatilor nationale.

 

Nota: Date statistice au fost obtinute din volumul „Romania Postcomunista si Romania Interbelica„, Cristian Preda, editura Meridiane, 2002.

Revolutia Romana – Bucuresti, 21 decembrie, baricada de la „Intercontinental”

BARICADA DE LA INTERCONTINENTAL / DUPA 21 DE ANI

COMUNICAT DE PRESA

Bucuresti, 17 decembrie 2010

„2112” comemoreaza in fiecare an memoria martirilor Baricadei de la Intercontinental din 21 decembrie 1989, unde si-au pierdut viata 49 de romani.

luni 20 decembrie 2010 orele 19h00 la Ateneul Român va avea loc concertul extraordinar de Craciun al

Corului Filarmonicii „George Enescu”, dirijor: Iosif Ion Prunner

La cererea regizorului Paul Cozighian – initiatorul si animatorul proiectului „2112”,

Filarmonica George Enescu a acceptat sa dedice acest concert extraordinar memoriei victimelor cazute la Baricada din Bucuresti, acum 21 de ani.

Va astept la concert,

Paul Cozighian

 

R.I.P.  Robert „Bobbitza” Bacalu, 27 de ani din Bucuresti.  Impuscat in abdomen, a decedat la spital.

Sursa: Revolutia Romana 1989

Revolutia Romana – Timisoara, 16 decembrie 2010

Catredrala Mitropolitana din Timisoara, momentul in care armata trage in manifestanti. Revolutia din Decembrie 1989, Timisoara.

Revolutia Romana – Timisoara – 17 Decembrie 1989

Materialul de mai jos a fost difuzat pe 18 Decembrie 1989 la Radio Europa Libera in cadrul emisiunii “Actualitatea romaneasca: Timisoara in revolutie”.

Fotografiile au fost realizate pe 17 Decembrie 1989 de Constantin Duma.

Material preluat de pe websitul: EroiiNuMor

Iasi, 14 decembrie 1989: „Primavara cade joi”

14 decembrie 1989. Revoluţia a început la Iaşi.

Material preluat de pe websitul „Procesul Comunismului„.

Autor: Eduard Alexandru.

Revoluţia din Decembrie 1989 ar fi putut începe, cu câteva zile mai devreme, la Iaşi. Pe 13 şi 14 decembrie 1989, ieşenii au avut surpriza de a găsi în cutiile poştale sau chiar pe stradă manifeste prin care erau chemaţi la demonstraţie.

“Participaţi la demonstraţia din Piata Unirii la 14 XII, ora 16”, era scris pe fluturaşii răspândiţi în întreg oraşul. Era un mare curaj pentru acele timpuri să răspândeşti astfel de apeluri fără acordul partidului unic sau fără controlul Securităţii. Cu toate acestea, o mână de oameni a reuşit să alunge teama şi să răspundă la apelul necunoscuţilor. Au plătit scump pentru curajul lor, în după-amiaza zilei de 14 decembrie, când au fost încolonaţi şi duşi în linişte la sediul poliţiei politice din str. Triumf nr. 6.

Capii revoltei erau Ştefan Prutianu, economist la acea dată, scriitorul Cassian Maria Spiridon, inginerii Vasile Vicol şi Ionel Săcăleanu. Cu câteva luni înainte, în luna octombrie, ei au format clandestin un partid, Frontul Popular Român, a cărui menire era de a îndepărta dictatura ceauşistă. Ulterior, în mişcarea politică au mai intrat juristul Valentin Odobescu, maistrul Titi Iacob şi Emilian şi Vasile Stoica. Iniţial, Frontul îşi propusese să iniţieze acţiuni de protest locale pe data de 16 decembrie, însă, data a fost decalată cu două zile.

Fiecare membru trebuia să contacteze câte trei oameni de încredere. Unii dintre aceştia s-au dovedit, totuşi, a fi informatori, protestele din Piaţa Unirii fiind înăbuşite din faşă. Locul manifestării a fost împânzit, cu două ore înainte de ora stabilită, de maşini de pompieri (sosite în zonă, chipurile, “pentru o aplicaţie”), de “băieţi cu ochi albaştri” şi de… sportivi care au umplut la maximum Hotelul “Sport” şi care, în dimineaţa aceea, ocupau întreg centrul oraşului, în zone-cheie pentru ochit şi observaţie. Culmea, miliţienii (cel puţin cei în uniforme) erau destul de puţini.

Organizatorii mizau pe cel puţin două-trei mii de persoane. La ora 16.00, însă, nu eru decât vreo 50 de ieşeni care au depăşit teama. Erau pregătite cuvântări împotriva Guvernului şi a dictaturii, s-ar fi aprins lumânări şi s-ar fi cântat “Deşteaptă-te române!”. Nimic din toate acestea, însă, nu s-a întâmplat.

Primul arestat a fost ing. Vasile Vicol care a fost “ridicat” la ora 8.00, în dimineaţa zilei de 14 decembrie. El avea misiunea de a trage clopotele de la Mănăstirea Golia pentru a trezi conştiinţa ieşenilor. Pe 17 decembrie, în arest i-au urmat Ştefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon dar şi curioşii care se strânseseră, la o bere, în apropiere de Piaţă. Ultimul “contrarevoluţionar” prins de Securitate a fost Titi Iacob, arestat pe 18 decembrie, chiar la locul de muncă. El a rezistat torturii până la ora 18.00, când a recunoscut că este unul dintre “duşmanii de clasă”. Acest lucru, însă, nu i-a mulţumit pe anchetatori care au continuat “să-l frigă”. Toţi cei arestaţi “s-au bucurat” de acelaşi tratament din partea orânduirii socialiste multilateral dezvoltate.

Pe 22 decembrie, iniţiatorii revoltei de la Iaşi au fost eliberaţi. Nu ştiau nimic despre ceea ce se întâmpla în întreaga ţară. Dictatorul fugise iar picioarele lor arse şi pline de vânătăi călcau cu nesimţire chipul sfâşiat al comunismului.

Nici până astăzi, curajul ieşenilor nu a fost recunoscut oficial de către autorităţi. Micul grup de protestatari (trei dintre ei deja au murit) urma să fie condamnat la moarte, pe 25 decembrie 1989. Din când în când, câte un politician mai pomeneşte şi de 14 decembrie. E o problemă de imagine. Doar atât…

Descendenta vlaho-aromana a Familiei Regale

Una dintre miturile propagandei comuniste lansate dupa instaurarea dictaturii comuniste se lansa pe falsul istoric ca Familia Regala ar fi de „sorginta straina”. Adevarul istoric este insa cu totul altul:

– Carol I. a renuntat la cetatenia germana, fiind ales in 1866 drept Principe al Romaniei, devenind ulterior in 1880 Rege al Romaniei.

– Familia Regala este descendenta dintr-o familia nobiliara vlaho-aromana.

Evident ca Romania zilelor de astazi este produsul regimului republicii semi-prezidentiale, regim politic care prin natura sa produce si reproduce conflicte si crize constitutionale.

Romania a progresat si sa dezvoltat ca stat unitar, constitutional, national si modern sub auspiciile monarhiei constitutionale. In concluzie numai prin revenirea la fagasul traditional, prin restaurarea monarhiei constitutionale, Romania poate redeveni un stat modern.

Material preluat de pe blogul Casa Regala.

Scurt istoric

În 1185, trei fraţi vlahi: Petru, Asan şi Caloian, au condus o revoltă în Bulgaria împotriva Imperiului Bizantin, conducătorul noului stat fiind Ţarul Petru al II-lea. Anul următor, bizantinii vor fi forţaţi să recunoască independenţa noului Ţarat cu capitala la Târnovo.

Cinci ani mai târziu, în 1190, Petru va renunţa la tron în favoarea fratelui său Asan, un conducător politic mult mai bun, care reuşeşte prin forţă militară să apere independenţa statului său. Acesta însă este ucis în 1195 , iar Petru redevine ţar, dar pentru scurt timp, pentru că rivalii săi îl vor ucide şi pe el doar un an mai târziu.

Caloian, fratele mai mic al lui Petru şi Asan, devine ţar, se înţelege la pace cu grecii (1201) face incursiuni militare împotriva sârbilor şi ungurilor, apoi ocupă întreaga Macedonie, dar este ucis în bătălia pentru Salonic.

Ţaratul (imperiul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură vlah (aromânesc la sud de Dunăre şi românesc la nord) şi bulgar. Asta nu înseamnă că vlahii i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populaţii, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche aratând o predominanţă a slavilor la şes, şi a romanicilor în zonele peri-montane, deluroase şi mai păduroase; ţărmurile aveau o populaţie preponderent grecească. Ulterior, despărţirea proto-românilor de către populaţiile slave aşezate printre ei, a creat cele patru grupuri lingvistice : daco-român, aromân, megleno-român şi istro-român ; daco-românii absorbind treptat slavii din nordul Dunării, în timp ce slavii au absorbit treptat majoritatea aromânilor, megleno-românilor şi istro-românilor din sudul Dunării.

DESCENDENŢĂ
1) Ioan Asan I of Vlachs and Bulgars

2) Ioan Asan II of Vlachs and Bulgars m (Ana) Maria of Hungary, daughter of Andrew II of Hungary

3) Elena Asan m Emperor Theodoros II of Nicea (Theodoros Doukas Batatzes)

4) Eudocia Lascarina m Guillaume Pierre de Vintimille, Count of Tenda

5) Ioan Lascari, Count of Ventimiglia and Tenda

6) Guillaume Petru II of Tenda and Vintimille

7) daughter m Petru Balbi, Count of Tenda iure uxoris

8.) Antoniu Lascari, Count of Tenda

9) Honoriu Lascari, Count of Tenda

10) Ioan Antoniu Lascari, Count of Tenda

11) Anna Lascarina, Countess of Tenda m René de Savoie, Count of Villars, batard de Savoie

12) Honoriu of Savoy, Marquess of Villars, Count of Tenda

13) Henrietta of Savoy, Marchioness of Villars m Charles de Lorraine de Guise, duc de Mayenne

14) Catherine of Lorraine-Guise m Charles Gonzaga, Duke of Nevers was as Charles I, Duke of Mantua (descendant of the Palaiologos Marquesses of Montferrat)

15) Carol II, Duke of Rethel, married Maria, Duchess of Montferrat

16) Eleanor of Mantua, married Ferdinand III, nHoly Roman Emperor

17) Eleanor of Austria, Queen of Poland, married secondly Charles V Leopold, Duke of Lorraine

18) Leopold Joseph, Duke of Lorraine

19) Francis II, Duke of Lorraine, Grand Duke of Tuscany, etc

20) Leopold II, Holy Roman Emperor

21) Francis I of Austria

22) Leopoldina of Austria, married Pedro I of Brazil

23) Maria II of Portugal, married Ferdinand

24) Antonia of Portugal, married the above-mentioned Leopold, Prince of Hohenzollern

25) the above-mentioned Ferdinand I of Romania

26) the above-mentioned Carol II of Romania

27) the above-mentioned Mihai I of Romania

28) second daughter: Elena of Romania

29) Nicholas Michael Medforth-Mills de Roumanie

Bursa transferurilor politice – update 10 ianuarie 2011

In perioada vacantei parlamentare sau perfectat doua transferuri: un deputat PNL a parasit partidul si sa alaturat UNPR. Un deputat din grupul independentilor nealiniati politic sa inscris in PC.

PNL si PC vor forma grupul parlamentar comun al Aliantei de Centru Dreapta.

Raportul de forte in parlament este urmatorul:

Coalitia guvernamentala

PD-L 37% (174 parlamentari)

UDMR 6,5% (31 parlamentari)

UNPR 5% (25 parlamentari)

Minoritati 3,5% (18 parlamentari)

Total: 52% (248 parlamentari)

Opozitia parlamentara

PSD 29% (136 parlamentari)

ACD PNL + PC 17% (79 parlamentari)

PNL 15,75% (74 parlamentari)

PC 1,25% (5 parlamentari)

Parlamentari independenti neafiliati politic 2% (8 parlamentari)

Total: 48% (223 parlamentari)

Total Camera Deputatilor + Senat: 471

Majoritate: 236 parlamentari

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: