Memoria istoriei: Horia Rusu

Foto: Horia Rusu (n. 18 septembrie 1952, Timişoara; d. 29 ianuarie 2001)

Legenda: Calul alb a fost logoul Partidului National Liberal-Aripa Tanara, respectiv al Partidului Liberal 1993

Email primit in ziua de 29 ianuarie 2001: „Stimate domnule Savulescu
Ma cutremur cand va scriu aceste randuri, imi pare rau ca eu s-ar putea sa fiu aducatorul unei vesti nenorocite pentru dumneavoastra. Colegul nostru, HORIA MIRCEA RUSU, nu mai este!
In aceasta seara, in judetul unde este deputat, Sibiu, venind de la Timisoara si grabindu-se catre Bucuresti, pentru Biroul Permanent al partidului de maine dimineata, a evitat prea tarziu o caruta, a lovit-o, s-a rasturnat, a intrat rasturnat pe contrasens cu masina personala si a fost lovit de un camion care circula regulamentar si din pacate nu l-a mai putut evita. Imaginile de la Talmaciu erau ingrozitoare! Dumnezeu sa-l odihneasca!
Complet bulversat si indurerat,
Eugeniu Constantinescu

Partidul National Liberal
Biroul Central Bucuresti

Text & sursa informationala: Fundatia Horia Rusu

Citate: Fundatia Horia Rusu

La 10 ani de la moartea lui Horia Rusu, fundaţia care îi poartă numele publică discursurile liderului liberal. Pe 29 ianuarie 2001, cu doar câteva zile înaintea congresului Partidului Naţional Liberal, unde îşi depusese candidatura pentru funcţia de preşedinte, Horia Rusu a murit într-un un accident de maşină.  Mulţi dintre cei care l-au cunoscut şi l-au iubit, cărora le-a influenţat viaţa, mulţi dintre liberali şi chiar dintre adversari, se întreabă şi astăzi cum ar arăta politica românească dacă ar trăi Horia Rusu. Poate ar fi arătat altfel. Nu putem şti. Ştim însă că, deşi au trecut zece ani de la moartea sa, multe dintre lucrurile pe care le-a spus sunt valabile şi acum. Cele şase maladii ale spiritului politic românesc, despre care vorbea Horia Rusu, ne bântuie şi astăzi

Discursurile lui Horia Rusu erau întotdeauna aşteptate cu nerăbdare, atât la Consiliile Naţionale ale PL 93 şi  PNL, cât şi în Parlament, la moţiuni de cenzură împotriva guvernului, la rapoartele prezentate de Virgil Măgureanu ca director al SRI şi la alte evenimente importante. Ce e drept, atunci Parlamentul chiar dezbătea, iar discursurile, chiar dacă erau ale unor partide de opoziţie, chiar erau ascultate.

Când venea rândul lui Horia Rusu şi al lui Dinu Patriciu la tribună, ziariştii se înghesuiau, de fiecare dată, în lojele fostei săli a Camerei Deputaţilor din  Dealul Mitropoliei, chiar dacă până atunci stăteau pe holuri. La partid, Horia putea să schimbe, cu un discurs, soarta unui congres. Umorul de calitate, inteligenţa, stăpînirea mijloacelor retoricii,  cultura şi convingerile profunde, de la care nu a abdicat niciodată, făceau ca discursurile lui Horia Rusu să fie aşteptate, comentate, citate, ţinute minte.

Cu toate că acum zece ani discursurile liberalilor nu se prea vedeau la televizor, unele dintre vorbele lui au devenit folclor:

  • Daţi-i cartonaşul roşu lui Nicolae Văcăroiu, acest Jean Vlădoiu al politicii  româneşti”,
  • ”Nu cred că actualul guvern, care nu a fost în stare să aplice propriul program scris în româneşte, va fi în stare să aplice programul FMI, scris în englezeşte.”,
  • “Beneficiem, într-adevăr, din `89 încoace de libertate de expresie. Libertatea de expresie însă fără libertatea economică e ca dragostea fără sex”
  • “Există bere şi bere fără alcool, există cafea şi cafea fără cofeină, există ţigări şi ţigări lights, există flori şi flori din plastic, există femei şi femei gonflabile, există liberalism şi social liberalism. Eu beau cafea adevarată, fumez ţigări, ofer flori, iubesc femei şi sunt liberal.”
  • Băutorii de vodcă se integrează mai greu într-o lume în care se bea coniac”.

Deşi pline de umor, doscursurile lui erau serioase şi vorbeau despre lucruri grave. Întotdeauna punea degetul pe rană, pentru că nu-i plăcea să vorbească doar ca să se audă, cum fac cei mai mulţi politicieni.

Publicarea discursurilor lui nu este atât o comemorare, cât un moment de aducere aminte. O confruntare între speranţele, credinţele de-atunci şi realizările sau neîmplinirile de astăzi. Este şi o întâlnire cu istoria liberalismului  românesc, dar şi cu istoria românească a anilor 90,  văzută prin ochii unuia dintre actorii principali.

Este doar o parte dintre discursuri. Cum pe vremea aceea calculatoarele nu aveau răspândirea de acum, unele dintre discursurile sale au fost scrise de mână şi nu mai există. În arhivele Camerei Deputaţilor nu se găsesc discursuri mai vechi de 1996. Aşadar, sunt 18 discursuri.

Horia Rusu s-a dovedit vizionar. Oricum le-am citi, discursurile lui Horia Rusu se vor dovedi deosebit de puternice şi chiar actuale. Nu ştim dacă din fericire sau, mai degrabă, din păcate. Citiţi “Cele şase maladii ale spiritului politic românesc” din 1994 şi veţi vedea.

Va prezint o parte din citatele lui Horia Rusu:

„Provin din PL 93, un partid mic cu ambiţii mari şi am ajuns
în PNL, un partid mare cu ambiţii mici. Uneori, chiar am
impresia că partidul nostru are un caracter preponderant feminin.
Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant,
indecis, inconstant, chiar casnic, iar, pe de altă parte, e măcinat în
interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit
momentul ca PNL să devină bărbat..“

Dacă concepţia liberală stă la baza partidelor noastre, FIDESZ şi
PL-93 ; ceea ce cred eu că ne apropie şi mai mult este spiritul tânăr
care ne animă pe toţi.

Liberalii secolului trecut au lăsat liberalilor moderni o moştenire
glorioasă, nu numai ideologică, ci şi de victorii împotriva unor
rele mult mai mari. Ei au lăsat, de asemenea, o moştenire de
strategie adecvată şi tactici care să fie urmate de liberalii
moderni, nu numai conducând masele, în loc să stea deoparte, ci
şi refuzând să se lase pradă optimismului pe termen scurt.
Optimismul pe termen scurt, nefiind realist, duce la deziluzii şi la
pesimism pe termen lung; tot aşa cum pesimismul pe termen
lung duce la concentrarea exclusivă şi dăunătoare asupra unor
obiective imediate. Optimismul pe termen scurt apare dintr-o
imagine naivă şi simplistă asupra strategiei: aceea că libertatea va
învinge în principal prin aducerea mai multor intelectuali care, la
rândul lor, vor educa pe creatorii opiniilor care, la rândul lor, vor
convinge masele, după care statul îşi va lua jucăriile şi va pleca
în tăcere. În realitate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

A fost o revoluţie liberală în sensul afirmării, chiar dacă spontan
sau, poate, inconştient, a unei dorinţe generale de schimbare
radicală, nu numai a unui sistem politic, economic şi social dar,
în primul rând, a unei mentalităţi care nega individul. Iată de ce,
nu atât mizeria economică, foametea sau lipsa căldurii, ci
anularea treptată a tuturor dimensiunilor identităţii individuale,
fie ele politice, sociale sau naţionale, au adus membrii
societăţilor est europene în situaţia de a lupta pentru afirmarea
propriei personalităţi. Ei au demonstrat că individul există, că
suveranitatea personală nu poate fi dizolvată într-o ideologie
mutilantă, distrugătoare a personalităţii umane, a individualităţii.
A fost o revoluţie liberală, pentru că dezastrul economic moştenit
de Europa de Est este o consecinţă directă a extremismului
etatist, corporatist şi a anti-individualismului, care au susţinut
economia socialistă. Distrugerea noţiunii de proprietate, căci
proprietatea este de esenţă individuală, distrugerea pieţei prin
constrângerea indivizilor de a-şi satisface cererea prin metode
administrative, au condus la anularea caracterului uman al
acţiunii economice.”

Liberalismul are şansa să devină, cât de curând, prezent şi în
Europa de Est şi poate că de aici va fi reexportat în
Occidentul astăzi mulţumit de el însuşi, datorită unei
aparente bunăstări şi tentat să-şi renege propriul părinte.

Deposedaţi de drepturile noastre individuale şi negându-ni-se
existenţa noastră ca indivizi independenţi, aşteptăm cu teamă şi
nelinişte ca statul să ne spună cărui grup aparţinem şi ce drepturi
(adică privilegii) ni se vor garanta ca membri ai diverselor
grupuri. Temându-ne că grupurile cărora le aparţinem vor primi
drepturi mai puţine şi mai neînsemnate decât altele din societate,
intrăm în arena luptei politice pentru a ne asigura că minoritatea
noastră îşi va primi partea cuvenită din generozitatea politică. În
focul luptei politice continue pentru “drepturi” şi “părţi
cuvenite”, însăşi ideea că existăm ca fiinţe umane distincte şi
separate, având drepturi naturale şi inalienabile ca indivizi, ne
dispare încetul cu încetul din conştiinţă.

===>Organismele internaţionale, Banca Mondială, Fondul
Monetar Internaţional, stabilesc condiţii concepute pe baza
unor informaţii false, primite de la birocraţia statală,
incapabilă să înţeleagă mecanismele pieţei libere şi dornică
de a-şi conserva şi extinde puterea.<===

===>În România, raportul Est – Vest are, de fapt, caracterul unui
conflict de orientare politică. Psihologia subjugării se
perpetuează. Ni se sugerează, permanent, că suferim fiindcă nu
există o reţetă verificată de tranziţie, că trebuie să ne supunem
şi să acceptăm iminentele privaţiuni, că trebuie să acceptăm
normele impuse de Vest, nu pentru că ele sunt cele spre care
trebuie să tindem, în mod firesc, ci pentru că reprezintă partea
unui târg, pe care suntem obligaţi să-l facem, chiar împotriva
dorinţelor noastre.
Organismele internaţionale, Banca Mondială, Fondul Monetar
Internaţional, stabilesc condiţii concepute pe baza unor
informaţii false, primite de la birocraţia statală, incapabilă să
înţeleagă mecanismele pieţei libere şi dornică de a-şi conserva
şi extinde puterea. Creditele acordate de Vest guvernului scapă
de sub orice control, ele fiind folosite doar pentru
supravieţuirea unei economii de stat falimentare, prin subvenţii
ascunse, folosite, de fapt, într-un scop politic: creşterea puterii
statului, în detrimentul individului şi perpetuarea mentalităţii
sale de victimă.<===

…Vestul nu contribuie în niciun fel la dezvoltarea societăţii
civile din România, societatea civilă din care s-ar putea naşte
adevăraţii parteneri de dialog. Direcţionarea creditelor din Vest
direct către întreprinzătorii particulari, întreprinzători inventivi,
responsabili şi ambiţioşi, ar duce la dezvoltarea unei clase de
mijloc puternice care ar asigura adevărata stabilitate a României,
şi nu pseudo stabilitatea trâmbiţată de actuala putere, şi cu care
Vestul este indus în eroare.

Reforma economică nu se poate realiza fără o schimbare
radicală de sistem. Asta nu au înţeles noul guvern ( n.r.CDR-PD-
UDMR)

===>Pe de altă parte, în ceea ce priveşte programul economic,
dialogul cu FMI a fost, de fapt, un monolog, această instituţie
internaţională impunându-şi în totalitate principiile, principii
care pot duce la o stabilizare macroeconomică, fără a constitui
însă premisele unei dezvoltări.<===

În principiu, 70% din veniturile obţinute din taxe trebuie
percepute şi cheltuite de autorităţile locale şi numai 30% de către
guvern. Un proiect de reformă a sistemului fiscal românesc ar
trebui să prevadă reducerea gradului fiscalităţii în următorii 2-3
ani la 15-20% din PIB. Aceasta va trebui să se bazeze pe
introducerea unui impozit pe profit de până la 15%, precum şi
deducerea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea, a cheltuielilor
de investiţii pentru dezvoltare etc. din baza impozabilă.
Înlocuirea sistemului de impozitare a diverselor venituri ale
persoanelor fizice cu un singur impozit, respectiv impozitul pe
venit progresiv pe maximum trei tranşe de venituri, iar rata
maximă de impozitare să nu depăşească 25% pentru veniturile
cele mai mari. În plus, în România ar trebui introduse deduceri
din baza impozabilă pentru contribuţiile de asigurări sociale şi de
sănătate depuse în fonduri private, precum şi pentru creditele
necesare construcţiei de locuinţe. Impozitul pe capital ar trebui să
aibă o sferă de cuprindere restrânsă numai la capitalurile
stagnante, respectiv la capitalurile neutilizate în investiţii.

Fiindcă este moral să afirmi cu voce tare ceea ce eşti, este moral
să fii consecvent în afirmarea crezului propriu, este moral să
gândeşti pe termen lung, este moral să-ţi afirmi propria identitate.
Este moral să ai curajul să spui că eşti altfel decât alţii, chiar dacă
aceşti alţii sunt, deocamdată, mai mulţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: