Uniunea Social-Liberală USL

Structuri de conducere si grupuri de lucru

Uniunea Social Liberală are o structură de conducere bazată pe Grupuri de lucru – 6 de toate.La vârf sunt cei doi co-preşedinţi – Victor POnta, preşedintele PSD şi Crin Antonescu, co-preşedinte ACD (PNL+PC).

1.Grupul de lucru privind elaborarea legilor electorale:

Valeriu Zgonea, PSD, Adrian Ţuţuianu, PSD, Mihai Voicu, PNL, Sergiu Andon, PC

2.Grupul de lucru pentru elaborarea programului economic:

Victor Ponta, PSD, Daniel Constantin, PC, Constantin Niţă, PSD, Daniel Chiţoiu, PNL

3.Grupul de lucru privind reforma administraţiei publice:

Liviu Dragnea, PSD, Gheorghe Nichita, PSD, Victor-Pal Dobre, PNL, Cristian Popescu Piedone, PC

4.Grupul de lucru privid reforma Constituţiei

Adrian Năstase, PSD, Ioan Chelaru, PSD, Florin Iordache, PSD, Călin Popescu Tăriceanu, PNL, Teodor Meleşcanu, PNL, Bogdan Ciucă, PC

5.Grupul de lucru privind elaborarea acordului de colaborare parlamentară:

Ilie Sârbu, PSD, Mircea Duşa, PSD, Călin Popescu Tăriceanu, PNL, Puiu Haşotti, PNL

6.Grupul pentru politică externă:

Crin Antonescu, PNL, Adrian Năstase, PSD, Titus Corlăţean, PSD, Sabin Cutaş, PC

Surse informationala: PeSurse.com

Documente:


Transcrierea discursului preşedintelui PNL, Crin Antonescu, la începutul reuniunii Delegaţiei Permanente a PNL, 5 februarie 2011


Aş vrea să deschidem lucrările acestei Delegaţii Permanente cu un moment mai special. Cu câteva zile în urmă s-au împlinit zece ani de la dispariţia unuia dintre cei mai importanţi şi mai frumoşi colegi ai noştri, de la dispariţia unui om care a fost o voce puternică, limpede a liberalismului atunci când ne era mai greu, adică la începutul anilor 1990 şi de aceea vă propun să ţinem un moment de reculegere în memoria fruntaşului liberal Horia Rusu.

Mulţumesc!

Ordinea de zi a Delegaţiei Permanente de astăzi este una cunoscută de destulă vreme şi anume este dezbaterea şi decizia în legătură cu un pas foarte important şi anume constituirea unei alianţe politice şi electorale între Alianţa de Centru-Dreapta Partidul Naţional Liberal  – Partidul Conservator, constituită deja, şi Partidul Social Democrat.

Este un subiect pe care, de bună-seamă, nu începem să-l discutăm astăzi, ci încheiem să-l discutăm astăzi, printr-o dezbatere finală şi printr-un vot. În cursul lunii ianuarie, despre acest subiect s-a discutat şi am discutat ca preşedinte al partidului, au discutat colegii mei din conducerea partidului în repetate rânduri şi pe diferite paliere. Am discutat despre acest act politic cu preşedinţii organizaţiilor judeţene. Am avut o discuţie în Consiliul Naţional Executiv reunit. Am avut o discuţie cu grupurile parlamentare reunite. Am avut în trei rânduri discuţii în Biroul Politic Central. Am avut, de asemenea, discuţii cu diferite personalităţi ale partidului şi aş vrea să mulţumesc, în mod special, câtorva oameni a căror poziţie a fost foarte importantă şi pentru mine în luare acestei decizii, în ce mă priveşte, şi în toţi paşii pe care în această negociere intensă şi amplă cu Partidul Social Democrat am purtat-o. Înainte de toate, a fost foarte important pentru mine să cunosc poziţia celor trei oameni, care singuri dintre noi toţi, în această Delegaţie Permanentă, garantează istoricitatea şi continuitatea Partidului Naţional Liberal, singurii care, atunci când vorbesc despre Brătieni, nu vorbesc în metafore, ci vorbesc la propriu. I-am numit aici pe domnii preşedinţi Mircea Ionescu-Quintus, Radu Câmpeanu şi Dinu Zamfirescu. A fost foarte important şi le adresez mulţumiri speciale unor colegi ca profesorul Andrei Marga sau maestrul Mircea Diaconu, colegi ai noştri, în Partidul Naţional Liberal şi în conducerea lui, care se disting printr-o suprafaţă mult mai mare de contact cu societatea civilă, cu elitele româneşti, decât putem noi s-o avem în calitatea noastră de politicieni,  să spun aşa, de mai multă vreme. A fost foarte important, de asemenea, şi le mulţumesc liderilor celor două grupuri parlamentare, domnul Călin Popescu-Tăriceanu şi domnul Puiu Haşotti, cu care am discutat aceste lucruri şi cu care, ca şi cu toţi ceilalţi, am întors, cum se spune, chestiunea pe toate feţele.

Aşadar, nu ne aflăm în faţa unei decizii nepregătite. În aceste foruri şi în aceste cadre de discuţie pe care le-am evocat am venit mereu şi am informat în legătură cu articulaţiile esenţiale ale negocierii şi înţelegerii posibile cu Partidul Social Democrat. Agenda, textul agendei, documentului politic, documentului de intenţii şi principii a venit ceva mai târziu, atunci când el a fost finalizat, adică abia ieri spre prânz. Am rugat Secretariatul General să o trimită tuturor colegilor, tuturor membrilor Delegaţiei Permanente pentru a avea timp să o citească, să o parcurgă şi să o putem discuta şi pe aceasta astăzi.

Sigur că despre un asemenea gest politic, fără precedent, din toate punctele de vedere, şi cu o miză enormă din toate punctele de vedere se poate discuta mult, s-a discutat mult şi, fără îndoială, că, dacă el se va produce, se va mai discuta foarte mult.

Eu doresc în câteva fraze, să nu exagerez să spun cuvinte, să vă prezint, încă o dată, argumentele pentru care astăzi, în calitate de preşedinte al Partidului, după toate aceste consultări vă propun să votăm în favoarea acestui pas şi acestui act politic. Noi am vorbit foarte mult şi am avut grijă foarte mult de componenta liberal din denumirea, din istoria şi din doctrina partidului nostru şi bine am făcut. Am făcut-o mereu, cu mai mult sau mai puţin succes, dar am făcut-o mereu cu egală îndrăzneală şi cu egală voinţă politică.

E în acest moment cazul, cred, să ne aplecăm, cu şi mai multă stăruinţă, asupra celeilalte componente din identitatea şi din denumirea partidului şi anume naţional. Asta nu înseamnă o abandonare, o estompare sau o marginalizare, în niciun fel, a componentei liberale, dar înseamnă să ne aducem aminte şi să înţelegem că acest partid nu a fost doar de la înfiinţarea sa promotorul modernizării şi valorilor liberale în România, ci a fost mereu cel care a înţeles cel mai bine interesul naţional şi cel care în atâtea rânduri l-a servit.

Astăzi, avem datoria, cred, toţi oamenii politici, indiferent de partidul din care facem parte, de valorile doctrinare care ne-au grupat într-un partid sau altul, să înţelegem ce se întâmplă cu România, să auzim, să ascultăm şi să înţelegem vocea celor mai mulţi dintre români, în slujba cărora, prin voinţa cărora şi în interesul cărora trebuie să lucrăm cu adevărat ca oameni politici şi e foarte clar, din toate punctele de vedere că România este într-o situaţie gravă, într-o criză gravă, că România este la limită, că România este în faţa unor alegeri majore şi că România şi românii, cei mai mulţi, copleşitor cei mai mulţi dintre ei, au nevoie de o alternativă, acum , puternică şi capabilă să salveze, practic, nu mă feresc de cuvânt, această ţară şi s-o îndrepte pe o direcţie corectă.

Bilanţul regimului Băsescu este unul despre care am discutat în repetate rânduri şi care de la o zi la alta se gravează. Personal, la sfârşitul anului trecut, am receptat ca extrem de grav un semnal suplimentar şi acest semnal a fost pentru mine unul din motivele care m-au determinat să­ îmi înclin, la nivelul personal, decizia în favoarea acestui act politic: deprecierea gravă, aş spune fără precedent după 1996, a poziţiei, imaginii şi situaţiei României în plan internaţional.

Noi suntem oameni şi suntem un partid care din 1990 ne-am luptat, am spus-o clar, cu glas tare din 1990, pentru revenirea României în lumea civilizată occidentală, pentru NATO, pentru Uniunea Europeană. Istoria a făcut, şi poate că s-a arătat măcar o dată dreaptă, ca sub un guvern şi un prim-ministru al Partidului Naţional Liberal, momentul oficial al intrării României în Uniunea Europeană să fie consfinţit.

Astăzi constatăm cu toţii că, după toate necazurile interne şi din punct de vedere internaţional, România este în gravă criză. Regimul Băsescu a eşuat şi nu doar că a eşuat, pe măsură ce eşecul său e mai clar, el se transformă într-o ameninţare din ce în ce mai mare. Pagubele de tot felul pe care în fiecare zi acest Guvern care conduce România le aduce ţării pe care o conduce sunt enorme.Este un regim care pune în pericol şi adeseori încalcă normele, instituţiile şi mentalităţile statului de drept. Este un regim, un Guvern, care şi-a dovedit totala incompetenţă economică, administrativă. Este un Guvern şi un regim care afectează grav şi zilnic viaţa celor mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări.

Niciodată statul de drept după ce, el cu greutate s-a aşezat la mijlocul anilor ‘90 în România, nu a fost mai periclitat decât este astăzi. Niciodată un Guvern nu a condus mai prost, mai iresponsabil şi mai cinic România. Niciodată cetăţenilor României ,că sunt ei activi în sectorul privat, că sunt ei bugetari, că sunt tineri, că sunt pensionari, nu le-a fost periclitată existenţa materială şi nu le-au fost periclitate drepturile civile sub diferite forme aşa cum se întâmplă azi.

Iată de ce nevoia celor mai mulţi dintre cetăţenii României de a constitui o forţă democratică suficient de puternică, spre a înlocui această putere şi de spre a readuce societatea românească, economia românească, statul românesc pe o cale civilizată, europeană, democratică şi prosperă este majoră. Partidul Naţional Liberal are responsabilitatea de a răspunde într-un fel sau altul acestei cereri.

S-a vorbit pe drept cuvânt de câteva pericole, de câteva riscuri care pândesc un asemenea pas şi vă dau toate asigurările că şi eu, şi toţi ceilalţi care s-au declarat partizani ai acestei construcţii, nu am fost şi nu suntem scutiţi de nelinişti. Este un pas care poate avea consecinţe enorme, este un pas care şi pentru societatea românească şi pentru noi, ca partid, poate fi decisiv. Printre aceste riscuri s-au vehiculat câteva şi aş vrea să mă refer la ele. S-a vehiculat riscul pierderii identităţii istorice, doctrinare, juridice a Partidului Naţional Liberal. Este un risc fals nu numai pentru că textul politic al acestui acord, menţinerea identităţii din toate punctele de vedere este explicit garantata, dar şi pentru că, stimaţi colegi, se poate teme cu drept temei cineva că îşi poate pierde identitatea atunci când nu are o identitate puternică şi sper să îmi daţi voie ca în numele dvs. sau în numele celor mai mulţi, să am pretenţia că dintre toate partidele politice din România, Partidul Naţional Liberal este cel care a avut şi are cea mai puternică identitate.

Nu, nu uităm şi nu avem cum să uităm care sunt convingerile noastre, care sunt opţiunile noastre, care sunt valorile noastre intrând în această alianţă aşa cum nu am uitat niciodată, intrând şi în alte alianţe care cuprindeau inclusiv partide de stânga. Nu cred că pericolul pierderii identităţii este unul real şi, în orice caz, cred că depinde exclusiv de noi, de forţa noastră interioară ca acest pericol să nu existe, de fapt.

S-a vorbit despre riscul, şi vă mărturisesc că sunt unul care m-am temut foarte mult de acest risc, riscul rezervei, neînţelegerii sau respingerii chiar de către o parte a electoratului nostru a apropierii de un partid, Partidul Social Democrat, care în mod tradiţional a fost adversarul nostru doctrinar şi nu numai.

Trebuie să vă spun că, prin patru sondaje pe care le-am făcut şi care vă pot sta la dispoziţie în detaliu, exceptând sondaje făcute de alţii – CCSB, vorbim de sondaje comandate doar de noi, am avut surpriza să constat că dorinţa de a produce o schimbare în România şi de a construi o forţă politică suficient de puternică, în care şi Partidul Naţional Liberal să fie parte, este poate mai mare la electoratul nostru decât la noi înşine.

Conform acestor sondaje, electoratul liberal susţine şi votează o asemenea alianţă. Ceea ce pierdem este un maximum de 2,3% dintr-un scor de 29-30% la care suntem acum. Este aproximativ egal cu ceea ce pierde PSD-ul din electoratul său şi este recompensat de voturile unor nehotărâţi care vin înspre noi.

Paradoxul şi chiar surpriza este pentru mine, şi a fost şi pentru Vlad Moisescu, în special, un om care se temea cot la cot cu mine foarte tare de asta, că electoratul bucureştean, un electorat foarte important pentru noi, va fi foarte rezervat.

Ei bine, surpriza este că din toate zonele ţării, gradul de susţinere pentru această alianţă cel mai mare este in Bucureşti şi asta, cred, că trebuie să ne spună ceva.

Alianţa cu Partidul Conservator, care a fost la rândul ei pusă în discuţie în fel şi chip nu atât înăuntru partidului cât în afara lui, şi care a generat o campanie mediatică fără precedent prin intensitate împotriva acestei alianţe cu Partidul Conservator, împotriva mea ca iniţiator criminal în ghilimele al ei, împotriva partenerilor, m-a pus şi pe mine pe gânduri şi am socotit că vor fi nişte pierderi suportabile, acceptabile sau programate.

Ei bine, după această alianţă PNL, care n-a depăşit 27% în niciun sondaj pe parcursul anului 2010, a ajuns în aceste patru sondaje la care îl adaug şi pe cel al CCSB-ului, la 30%. A crescut şi a crescut în evaluarea sociologică pentru că ceea ce contează acum pentru marea parte a electoratului României, în orice caz a electoratului care nu e de partea puterii, este coagularea opoziţiei. Pasul făcut cu conservatorii ne-a adus puncte şi nouă şi lor pentru că acum suntem într-o alianţă, pentru că a fost un pas în sensul şi pe direcţia politică dorită de aceşti concetăţeni ai noştri.

Conform acestor sondaje, astăzi sau mai degrabă ieri, în zilele din urmă, când aceste sondaje au fost făcute, sunt gata să voteze pentru această uniune, această coaliţie, PSD-PNL-PC, o cifră între 62 şi 68% din electoratul României.

Aveţi, de asemenea, şi avem cu toţii, tema echilibrului sau raportului între valori, între soluţii în această coabitare sau în această construcţie politică de durată, cu un partid ca Partidul Social Democrat.”

„Uniune” este un termen conservator, un brand al partidelor conservatoare si crestindemocrate.  Exemple:

Uniunea Crestindemocrata CDU, Uniunea Crestin-Sociala CSU, Unione dei Democratici Cristiani e dei Democratici di Centro UDC, Unione Democratica Croata di Bosnia ed Erzegovina, Union of the Democratic Forces, Bulgarian Agrarian People’s Union – People’s Union, Christian and Democratic Union – Czechoslovak People’s Party, Union of Pro Patria and Res Publica, Union for a Popular Movement, Hungarian Civic Union, Homeland Union – Lithuanian Christian Democrats, Unió Democràtica de Catalunya, Croatian Democratic Union.

Manifestul Social-Liberal

1. De la politica învinovăţirii la politica constructivă
Politica ultimelor douăzeci de ani a fost una care i-a determinat pe oameni să aştepte puţin de politicieni şi de la politică şi să primească şi mai puţin. 2010 a marcat momentul în care, oficial, 90% din populaţie se declară nemulţumită de politică şi de politicieni. Cu toate acestea, românii aşteaptă încă soluţia tot de la politică.

În cei douăzeci de ani am trăit o politică a învinovăţirii. Marota învinovăţirii comuniştilor, celor care au aparţinut vechiului regim ceauşist, a sistemului moştenit, a ţinut ocupată politica românească, care astfel, nu a mai fost concentrată pe soluţii pentru cei care ar fi trebuit să fie beneficiarii săi, populaţia.

Întreaga societate românească a avut de suferit în cadrul regimului totalitar iar concentrarea pe identificarea vinovaţilor a dus la situaţia dramatică în care cei care se declară astăzi cei mai înverşunaţi duşmani ai comunismului sunt cei care pun umărul la construirea unui regim autocratic modern. Am ajuns la momentul în care unii dintre cei care se autoproclamă anticomunişti sunt mai cinici şi mai lipsiţi de umanitate decât comuniştii din fostul regim politic.

Alianţa Social-Liberală are şansa de a marca finalul politicii de învinovăţire. Falia ideologică întreţinută artificial în cadrul politicii de învinovăţire se poate transforma astăzi într-un competiţiei de politici. Social-democraţia poate concura cu liberalismul modern pentru a oferi cele mai potrivite soluţii de relansare a societăţii româneşti în ansamblu.

2. De la lupta ÎMPOTRIVA lui Băsescu la lupta PENTRU oameni

Politica românească a ajuns să îşi epuizeze resursele pentru că, de la început, a fost concentrată pe o două tipuri de atitudine, prin care s-a îndepărtat de cetăţean: cea anti şi cea pro-preşdinte.
Politic, la începutul anilor 90 oamenii au fost fie anti-Ceauşescu sau nostalgici, pro-Ceauşescu. Apoi, s-au împărţit în cei anti-Iliescu şi cei pro-Iliescu, spectrul politic împărţindu-se chiar după atitudinea faţă de preşedinte. Din nefericire, astăzi, politica românească se află în aceeaşi eroare. Preşedintele Traian Băsescu a determinat împărţirea spectrului politic în funcţie de atitudinea pro sau contra faţă de sine. Există astăzi o coaliţie pro-Băsescu formată în jurul PDL, alături de UDMR şi UNPR, şi o coaliţie de facto anti-Băsescu, formată din PSD, PNL şi PC.
Alianţa Social-Liberală trebuie, pentru a-şi depăşi condiţia, să se transforme dintr-o coaliţie politică care luptă împotriva regimului Băsescu, într-o construcţie politică concentrată pe soluţii strategice pentru români.
Obiectivul acestei construcţii vor deveni astfel cei 90% dintre români dezamagiţi de politică şi nu o minoritate captivă încă în teoria învinovăţirii, din cauza manipulării sau dintr-un interes. Dacă suspendarea preşedintelui este o etapă firească pentru revenirea la o normalitate politică şi la o stare de echilibru, atunci acesta va fi doar un pas pentru reconstrucţia societăţii, nu un scop în sine pentru alianţă. Astfel, Alianţa Social Liberală va oferi o alternativă nu pentru 1-2 ani ci pentru viitorul mediu şi lung.
3. De la politică de politici. De la politicieni la oameni de stat
Politica, aşa cum este astăzi, este una concentrată pe intrigi şi lupte permanente pentru putere şi controlul resurselor întru folosul personal sau al unui grup restrâns. Politica, aşa cum o ştim, nu este una pentru oameni, ci una care a uitat oamenii şi, mai grav, îi foloseşte pentru a-şi conserva legitimitatea.
Singura şansă a Alianţei Social-Liberale este trecerea fermă de la politică, aşa cum este astăzi, la politici!
Concentrarea pe soluţii de politici publice pentru a creşte nivelul de trai şi calitatea vieţii pentru cei mai mulţi dintre români este singura posibilitate de a depăşi momentul actual de răscruce al societăţii. Românii nu mai au nevoie de circ, circul i-a adus în situaţia actuală în care 30% din români se zbat în sărăcie. Intriga politică trebuie abandonată în folosul soluţiilor politice.
Soluţiile politice însă nu pot veni tot de la actuala clasă politică. Nu pot veni de la o gaşca transpartinică care de douăzeci de ani îşi împarte resursele, indiferent de apartenenţa politică. Relansarea politicii nu se poate face prin acelaşi tip de politician care vede în politică o pârghie determinantă de control al banului public în folos personal.
Alianţa Social-Liberală are datoria de a renunţa la acest tip de politician şi de a promova oameni de stat.
Oamenii de stat sunt acei politicieni concentraţi pe oferirea de soluţii pentru populaţie, cei care fac politică din simţ civic şi nu pentru a se îmbogăţi pe seama celor mulţi.
Oamenii de stat sunt cei care investesc în politică energie şi resurse, nu cei care căpuşează sistemul public pentru cultivarea de camarile.
Oamenii de stat sunt cei folosesc puterea pentru a o returna legitim interesului public a celor care-i reprezintă, nu pentru sine.
Pentru a cultiva astfel de oameni e nevoie de minim 5-10 ani dar opţiunea fermă pentru aceştia trebuie să se facă acum.
Falimentul politicii de cadre a partidelor are o explicaţie clară. Faptul că astăzi partidele nu au suficienţi oameni de calitate implicaţi în politică este determinat de strategia greşită a partidelor timp de douăzeci de ani.
Oamenii urmează oameni iar cultivarea ariviştilor, a căpuşelor politice şi a „baronilor” nu a făcut decât să îndepărteze oamenii de caracter de politică, îndreptându-i spre zone unde intergritatea lor se poate exprima.
Soluţia pentru a avea mai mulţi oameni de calitate implicaţi este schimbarea garniturilor de lideri politici de tip vechi, indiferent de vârstă, cu politicieni de tip nou.

4. Liberalism pentru dezvoltare, social-democraţie pentru echilibru

Alianţa Social-Liberală acoperă întreg spectrul politic. Stânga şi dreapta s-au reunit şi au şansa de a veni cu o ofertă pentru toţi cei nereprezentaţi astăzi de politică şi de politicieni.
Liberalismul românesc modern trebuie să vină cu soluţii durabile în zona dezvoltării economice şi relansării societăţii prin prisma unui cumul de eforturi individuale într-un cadru favorabil. Orientarea către micii întreprinzători, baza economiei, şi către cei 5 milioane de salariaţi, trebuie să fie principala preocupare a liberalilor în această perioadă. Liberalii trebuie să îţi depăşească paradigma perdantă a definirii drept grup ţintă a oamenilor de afaceri, care sunt doar 1% din populaţie! PNL se adresează către cel puţin o treime dintre români, către toţi cei care doresc să se dezvolte şi să îşi crească nivelul de trai prin iniţiative individuale.
Social-democraţia are datoria de a propune un set concret de politici sociale orientate către echilibrul social, într-un moment când societatea romînească este destructurată. Sprijinirea celor 6 milioane de pensionari care au construit România de azi şi a grupurilor vulnerabile prin măsuri de incluziune socială şi prin investiţii sociale este un obiectiv natural al social-democraţilor. Revenirea social-democraţiei la protejarea celor uitaţi de politică şi a celor blamaţi drept vinovaţi de către actualul regim este de însăţi natura sa.
Alianţa Social-Liberală se adresează astfel, matematic, către grupuri ţintă care însumează mai mult de jumătate din populaţie şi extins, celor 90% din români nemulţumiţi de politică şi de politicieni.
Misiunea Alianţei Social-Liberale va fi propunerea unui nou tip de stat. Statul a fost destructurat printr-un plan constant, conştient sau mai degrabă inconştient, de subminare a sa în ultimii douăzeci de ani. În ultimii doi subminarea şi destructurarea statului a devenit politica oficială de stat. Noul tip de stat pe care-l va propune Alianţa nu va fi un stat liberal sau unul social ci un stat modern, care să revină la natura sa, de manifestare a suveranităţii întru folosul propriilor cetăţeni.
5. Un program politic: 4 paşi pentru o Românie corectă!
Programul politic al Alianţei Social-Liberale poate fi restrâns pe scurt în următoarele puncte importante:
i) taxe corecte – taxe care să returneze bani în buzunarul cetăţeanului;
ii) un viitor corect – crearea de locuri de muncă pentru o Românie dezvoltată;
iii) o şansă corectă – fiecare copil şi tânăr trebuie să aibă şansa de a se dezvolta în societatea românească;
iv) un contract corect cu România – prin curăţarea şi reinventarea politicii de la politica anti-stat la politica şi oamenii de stat.
Vă propun spre dezbatere documentul de mai sus sub numele de Manifestul social-liberal. Cred că putem construi fiecare idei şi argumente, pornind de la ideile expuse, prin care să determină ca noua construcţie politică din opoziţie să devină principalul vehicul al revenirii lde la politica pentru politicieni la politica pentru oameni.

Adresez spre analiză documentul de mai sus preşedinţilor celor trei partide ale viitoarei construcţii politice, Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin, pentru a analiza oportunitatea transformării unei construcţii politice a contextului actual într-o soluţie politică pentru români, o soluţie pentru o societate şi un stat destructurat.

Sursa: Codrin Scutaru

8 Răspunsuri to “Uniunea Social-Liberală USL”

  1. Micawber Says:

    Nu stiu daca e cel mai fericit num e – unii l-ar putea gasi prea incarcat de termeni ideologici. As fi preferat o denumire mai cu lipici, cam cum a fost Alianta DA.

  2. savulescugabriel Says:

    Termenul „Alianta” nu mai poate fi folosit, deoarece este ocupat juridic de „Alianta Dreptate si Adevar” si de catre „Alianta de Centru-Dreapta”. Daca s-ar fi folosit termenul „Alianta Social-Liberala” atunci ====>inscrierea in registrul partidelor politice<==== ar fi fost atacata in justitie. Din aceste motive sa uzitat termul USL:

  3. Toni Says:

    O fi ea conservatoare, dar mai aproape de memoria românilor sunt: Uniunea Sovietică, Uniunea Sindicatelor, Uniunea Scriitorilor, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Compozitorilor…
    Iar Social-Liberal este o contrazicere în termeni…
    În fine, om trăi şi-om vedea…

    • savulescugabriel Says:

      Ambele doctrine; liberalismul dar si socialdemocratia (sau socialismul) au emanat la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In Romania socialdemocratia nu sa dezvoltat, stanga era reprezentata de PNT. Dupa 1989, PSD sa dezvoltat ca unic partid de stanga, in schimb PD sa evoluat de la partid de stanga spre partid autoritar non-ideologic. Conventia Democrata si Alianta „Dreptate si Adevar” au fost alianta transdoctrinare, au cuprins atat partide socialdemocrate, dar si liberale. In al doilea rand, in 2012, 30% din electorat este tanar, nu este legat cu nimic de perioada comunista. Tineretul detine alte valori si aspira spre valoriile dreptei.

  4. Toni Says:

    Nu cred că e cazul unui recurs la istorie…
    Ce-a fost, a fost…
    Nu că istoria n-ar fi importantă…
    A propos, nu trebuie uitat PSD, Titel Petrescu!
    O stângă autentică.
    Alianţa „DA” a fost o făcătură.
    Aripa rebelă, mai precis aripa hulpavă a FSN-ului, PD-ul, şi-a dat arama pe faţă relativ repede, foarte previzibil, de altfel…
    Alianţe trans-doctrinare nu se pot face decât în caz de război… Nici atunci, de fapt…
    Ori ai o doctrină construită pe principii, ori nu.
    Azi te scuipi, mâine te pupi nu e o doctrină. E o ţigănie!

    • savulescugabriel Says:

      Toni, historia magistra vitae. Numai prin recursuri la istorie vom chiureta metastaza totalitarista. Regimul lui Carol Caraiman, Miscarea Legionara, dictatura militara instaurata de maresalul Ion Antonescu si desigur neocezarismul nu sunt fenomene naturale, ci apartin de societatea romana.

  5. Toni Says:

    Aş zic că aparţin societăţii europene…
    Carol al II-lea a încercat să stăvilească totalitarismul, nu să-l implementeze.
    Socialismul naţionalist şi cel internaţionalist au fost nişte urgii care au lăsat urme adânci…
    Sigur că istoria e bine de ştiut…
    Nu prea văd însă corespondentul istoric al momentului…
    Văd o alianţă care are zilele numărate dinainte să se nască.
    Măcar de şi-ar atinge scopul…
    Atunci s-ar justifica.
    În fine, om trăi şi-om vedea…

    • savulescugabriel Says:

      In Italia patru formatiuni politice, dintre care trei formatiuni de centru-dreapta, mai precis fostii aliati ai lui Berlusconi, au format o alianta politica dreapta-centru-stanga.

      Aceasta alianta a fost posibila fiindca cultura politica este superioara celei romane. In anii 70 sa parafat compromisul istoric intre crestindemocratii de dreapta si eurocomunistii italieni.

      Restauratia aventurierului Carol Caraiman a basculat Romania in cosmarul totalitaristului. Carol Caraiman sa inspirat din fascismul italian. Carol Caraiman sa bazat pe urmatoarele:

      – slabirea determinata a PNL prin disidenta PNL-Bratianu si succesiunea la varf survenita in urma decesului Ionel Bratianu. Sustinerea tacita a carierei lui Guta Tatarascu. Tatarascu sa alaturat in 1940 Frontului Renasterii Nationale.
      – conflictele interne in PNT, care au dus la formarea Frontul Romanesc (1935). Ulterior Vaida-Voievod va deveni liderul Frontului Renasterii Nationale. La un an de la plecarea lui Vaida-Voievod PNT este zguduit de Nicolae Lupu, care in urma unor conflicte cu Iuliu Maniu va infiinta in 1927 Partidul Taranesc Radical.
      – pivotarea si papusharea Partidului National Crestin, drept partid carlist. Astfel sa creat pionul principal intre partidele istorice PNL si PNT si Miscarea Legionara.
      – instrumentalizarea Sigurantei in scopurile obscure si dictatoriale ale lui Carol Caraiman.
      – instrumentalizarea celulelor ilegaliste ale PCR in miscariile de sindicale din martie 1933.

      Restauratia din 1930 a fost o actiune bine orchestrata si aplicata in scopul instaurarii unui regim personal. Conjunctura internationala a catalizat acest proces.

      In cazul in care PNL si PNT ar fi creat o alianta anti-carlista, atunci dictatura regala nu s-ar fi instaurat niciodata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: