Memoria istoriei: „PNŢ si restauratia lui Carol al II-lea”

Sursa informationala: Historia.ro

Autor:  Diego – Maricel Ciobotaru

Material republicat de blogul „Barlogul PNTCD”

Foto: Carol Caraiman

….Aminteam în rândurile de mai sus de „încheierea prematură a domniei glorioase a Regelui Ferdinand I” şi de „criza constituţională dinastică”. Observăm încă din numărul 1 al publicaţiei (17 octombrie 1927) grija naţional-ţărăniştilor pentru monarhie, pentru continuitatea dinastiei de România. „Criza dinastică” izbucnită prin renunţarea la prerogativele regale de către Carol şi moartea regelui Ferdinand I în 1927 a creat premisele unei anarhii la nivelul conducerii ţării. Decesul lui Ion I. C. Brătianu (tot în 1927) a destabilizat total scena politică a României, formându-se un „vacuum de putere”, ce a fost acoperit de personalitatea lui Iuliu Maniu.

Din 1927 (din perspectivă proprie) putem vorbi despre ascensiunea marelui om politic Iuliu Maniu. Pentru înlăturarea de la putere a liberalilor, Maniu a folosit şantajul cu revenirea lui Carol.  Criza economică şi situaţia creată prin înăbuşirea violentă a grevei muncitorilor de la Lupeni din 1929 a reprezentat un regres în politica guvernului Maniu, iar societatea considera că situaţia putea fi redresată doar de Principele Carol.

Jos ai noştri, trăiască Regele

„Dreptatea” titra pe prima pagină a ediţiei din 9 iunie 1930 „Criză politică. Sosirea A. S. R. Principele Carol. Demisiunea Cabinetului Maniu – Noul minister Mironescu”. Este relatată detaliat întoarcerea în ţară a Principelui Carol şi traseul acestuia, începând cu aterizarea de pe aerodromul Băneasa. Întâlnirea de la Cotroceni dintre Iuliu Maniu (preşedintele în exerciţiu al Consiliului de Miniştri) şi Principele Carol urmată de o convorbire între aceştia, dă o notă de mister asupra demisiei ulterioare a cabinetului. Şedinţa Consiliului de Miniştri, ce a urmat întâlnirii Maniu-Carol, prin faptul că s-a desfăşurat imediat şi s-a încheiat la ora 2:30 noaptea arată voalat implicaţiile discuţiilor purtate.

După şedinţa Consiliului, fiindcă Maniu a mers din nou la Cotroceni, deducem că discuţiile guvernamentale vizau noua situaţie politică a ţării şi implicit a „cabinetului Maniu” în problema reîntoarcerii prinţului moştenitor al României. Solemnitatea pelerinajului de la Cotroceni a elitei politice şi militare ale României, exprimă situaţia bulversantă a societăţii la noile realităţi politice, fie o tentativă de linguşitorism politic faţă de noul conducător al statului. Bulversantă este şi situaţia de a doua zi, când atât lucrările Consiliului de Miniştri, cât şi faptul că decretul pentru convocarea Adunării Naţionale nu apăruse în „Monitorul Oficial”, au stagnat lucrările Parlamentului. Toate grupările politice au redactat comunicate de presă asupra importanţei evenimentului şi a necesităţii redactării a unui manifest către ţară.

„Dreptatea” prezenta şi comunicatul de presă al Consiliului de Miniştri, referitor la demisia „cabinetului Maniu”, pe fondul neînţelegerilor asupra „chestiunii constituţionale la ordinea zilei”. Maniu remitea Înaltei Regenţe demisiunea cabinetului, concomitent cu „demisiunea Înalţilor Regenţi S. Sa Patriarhul Miron şi D. C. Sărăţescu din înaltele posturi prevăzute de art. 83 din Constituţie.” „Reprezentaţiunea naţională” era convocată a decide asupra dreptului exercitării puterii regale. Cotidianul „Dreptatea” prezenta şi perspectiva ziarului francez „Le Temps”, care milita pentru unitatea partidelor, indiferent de doctrină, în problema regală ca şi pas fundamental în consolidarea României. Clasei politice i se recomanda sacrificiul unităţii, „sacrificiul spiritului de partid, pentru menţinerea securităţii şi unităţei Regatului”, în contextul vecinătăţii „Sovietelor şi a îndrăzneţelor întreprinderi de propagandă ale Moscovei.”

Situaţia era oarecum nestatutară şi ilegală din varii motive. Principele Carol se angajase, în decembrie 1925, să nu se întoarcă în ţară „timp de zece ani, iar după expirarea acestui termen să nu mă întorc fără autorizaţia suveranului”. Acum, în iunie 1930, el călca în picioare acest angajament scris. Iuliu Maniu cunoştea prea bine respectivul document, dar a acceptat faptul împlinit, asumându-şi acest act ilegal. În al doilea rând, era limpede că principele nu venea în ţară ca o personalitate particulară, ci ca un pretendent la domnie; dar pe tron se afla regele Mihai, căruia primul-ministru îi jurase credinţă; cu alte cuvinte, Maniu îşi încălca jurământul depus la 10 noiembrie 1928.

Criza politică urma a fi rezolvată de un nou cabinet, tot „naţional-ţărănist” în frunte cu G. G. Mironescu, fostul ministru de externe al guvernării Maniu. După depunerea jurământului şi preluarea mandatului de către noii miniştri, Prinţul Nicolae le adresa următoarele cuvinte: „Sunteţi chemaţi să îndepliniţi un vis al regelui Ferdinand. Sunteţi cei mai indicaţi să o faceţi.” Intuim caracterul provizoriu al noului Consiliu de Miniştri, destinat a legitima noua situaţie politică. „Primul proect propus de guvern” urma a fi abrogarea art. 6 şi 7 din legea privitoare la actele stării civile a membrilor familiei domnitoare din data de 4 ianuarie 1926. Astfel, lui G. G. Mironescu îi era încredinţată misiunea de a-l reabilita pe Carol şi de a desfiinţa Regenţa.

Numărul de miercuri, 11 iunie 1930 al oficiosului P. N. Ţ. relatează evenimentele din şedinţa Adunării Naţionale. Cotidianul considera justeţea actului, de „dreptate istorică” prin înscăunărea Principelui Carol ca şi rege, folosindu-se din plin de elemente ale simbolisticii naţionale: „Moştenitor al tronului românesc, prin graţia divină, purtător al Coroanei de oţel, prin investirea dată de voinţa naţională în urma votului unanim al reprezintanţilor ei legiuiţi, după vicisitudini pe cari această manifestare îl îmbie să le uite – şi pe cari s’a declarat şi gata să le dea personal uitării – urcând treptele Tronului României întregite, Carol al II-lea aduce poporului român nădejdi”. Susţinătorii înverşunaţi ai continuităţii dinastice prin Principele Carol, „naţional-ţărăniştii” grupaţi în redacţia „Dreptăţii” salutau proclamarea acestuia rege şi realizarea unuia dintre proiectele P. N. Ţ-ului, desfiinţarea Regenţei şi reintrarea pe un făgaş normal şi liniar a dinastiei de România.

Manifestul către Ţară al noului rege, „Către Români”, aflat tot pe prima pagină a ziarului „Dreptatea” din 11 iunie 1930 întregeşte viziunea „naţional-ţărănistă”, de susţinere a cauzei lui Carol, care folosindu-se de patriotism, însufleţeşte poporul şi îl încredinţează de bunele sale intenţii şi de dragostea faţă de ţară. Lipsa resentimentelor faţă de cei care în perioada exilului l-au atacat se dovedeşte a fi în timp doar o promisiune, regele Carol al II-lea atacându-şi adversarii politici şi stârnind discuţii spre a slabi puterea internă a partidelor. Iuliu Maniu, susţinătorul fervent al restauraţiei carliste, şi P. N. Ţ vor fi principalii adversari ai lui Carol în lupta spre deplina supremaţie politică.

Cazurile G. G. Mironescu, Alexandru Vaida-Voevod şi Armand Călinescu, mai precis susţinerea dizidenţelor din partid şi oferirea acestora de mandate guvernamentale, erau pur şi simplu simple pretexte în acţiunea de destabilizare a P. N. Ţ, partid important în ecuaţia puterii şi cu aderenţa în masele largi. Propaganda „naţional-ţărănistă” în succesul restauraţiei carliste se va dovedi ulterior a fi o mare greşeală politică.

Din nou, ziarul „Dreptatea” publica extrase ale publicaţiilor din străinătate referitoare la noua ordine din politica românească. „Daily Telegraph” vorbea despre rezultatele fericite ale evenimentului şi spera în faptul că „noul rege va urma exemplul excelentului său tată şi va şti să-şi îndeplinească datoria de bun rege”. „Revoluţia fără sânge”, aşa cum apare evenimentul tot în cotidianul britanic amintit mai sus, era prezentată de „Dreptatea” ca fiind rodul căldurii dar şi al satisfacţiei occidentale faţă de acţiunea „naţional-ţărănistă”, în fond o exaltare a meritului propriu prin raportarea la atitudinile celorlalţi.

„Concluziunile presei franceze” indică aceeaşi atitudine faţă de revenirea lui Carol şi proclamarea lui ca rege: „Revenirea regelui Carol nu este o lovitură de Stat, ci soluţia firească a unei nedreptăţi, primejdioase desvoltării României”. Prin simpla negare aflăm totuşi ca a existat şi percepţia evenimentului ca fiind o lovitură de stat coordonată de conducerea P. N. Ţ. Lovitura de stat, în sensul desfiinţării Regenţei şi a aborgării legilor prin care Carol pierdea prerogativele de moştenitor al tronului, era combătută prin sprijinul popular al mişcării şi excluderea caracterului politic al restauraţiei. Totuşi, instalarea cabineului G. G. Mironescu, a cărui existenţă a fos efemeră în comparaţie cu predecesorii săi, demonstrează necesitatea factorului politic pentru autoritatea monarhică, şi interdependenţa dintre monarhia constituţională şi mediul politic.

Consiliul de Miniştri condus de G. G. Mironescu devenea o „unealtă politică” în mâinile viitorului suveran, destinată a restabili continuitatea dinastică menţionată în Constituţia din 1923. Succesul înregistrat de P. N. Ţ. trebuia însă completat prin atacarea adversarilor politici, în special a Partidului Naţional Liberal (P. N. L.). Discursul jurnalistic al ziarului „Dreptatea” este structurat pe două coordonate care se întrepătrund: proclamarea Principelui Carol rege al României şi situaţia economică a ţării înainte şi după venirea la guvernare a partidului condus de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache.

Politica economico-financiară reprezentată prin d. Vintilă Brătianu, a dus la cunoscutul faliment financiar precum şi la discreditarea creditului ţării în străinătate. Acest fapt de foarte mare importanţă pentru viaţa ţării, a contribuit şi el în mare măsură la demiterea guvernului liberal, care, prin politica sa ne izolase de restul Europei… Guvernul naţional-ţărănesc a realizat într’un timp relativ scurt stabilizarea… Ţara a fost scoasă din izolarea în care o dusese politica financiară a partidului liberal. În această situaţiune ne-am găsit în momentul urcării pe tron a  M. S. Regelui Carol II.*

* PNL sustinea capitalul national. PNT sustinea privatizarea societatilor comerciale de stat (metale rare, gaze, petrol) favorizand investitorii straini.

Urcarea pe tron a lui Carol venea pe traseul ascendent al guvernării naţional-ţărăniste şi încununa creşterea vizibilităţii României în Occident. Normalizarea economiei era în strânsă legătură cu echilibrul şi cu stabilitatea politică, incompatibilă în viziunea liderilor ţărănişti cu Regenţa, definită ca şi o stare politică temporară. „Se deschiderea o nouă eră”, aşa cum titra „Dreptatea”, şi se îndemna la optimism şi la ferma credinţă că „orice rezerve au încetat şi o eră nouă , pregătită cu tenacitate de guvernarea naţional-ţărănistă, se deschide ţării.”

Solemnitatea proclamării lui Carol rege este continuată prin manifestaţii cu simbolistică naţională, printre care jurământul armatei către rege şi întâlnirea acestuia cu Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Membrii Sf. Sinod al B. O. R. în frunte cu I. P. S. S. Patriarhul dr. Miron Cristea au mers la Palatul Regal pentru a-i transmite noului rege „urări de fericită şi lungă domnie şi să-i asigure în acelaşi timp de întregul sprijin al bisericei.” Felul în care este expus evenimentul dă o notă de mistificare momentului, Carol asemeni voievozilor din perioada medievală, prin jurământul armatei şi sprijinul Bisericii deţinând cel puţin în sfera de influenţă cele două instituţii fundamentale ale Statului.

În concluzie, „Dreptatea” proslăvea acţiunea conducerii P. N. Ţ., de încoronare a Principelui Carol ca şi rege al României, considerând evenimentul ca fiind cu impact propagandistic şi electoral, o modalitate de recâştigare a capitalului electoral pierdut în mare parte în evenimentele de la Lupeni şi cu criza economică.

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Bursa transferurilor politice – update 25.10.2011

Raportul de forte in Parlament, 08.06.2011
Senatorul independent Radulescu (Cluj) sa inscris in Partidul Conservator. Astfel grupul PNL-PC detine 25 de senatori.
Senat
Total senatori: 137
Coalitia guvernamentala
PDL: 48
UNPR: 14
UDMR: 9
Total: 71
Opozitia parlamentara
PSD: 42
PNL + PC: 20 + 4 = 24

Total: 66


Raportul de forte la Senat: 71-66
Total mandate Senat: 137

Camera Deputatilor
Raportul de forte este urmatorul:

 


Total deputaţi: 331
Coalitia guvernamentala: 170
PDL 121
UDMR 20
UNPR 14
Minoritati 17
1 mandat vacant
Opozitia parlamentara: 154

PSD: 90
PNL-PC: 60
Deputaţi neafiliaţi politic: 4
Raport de forte in Camera Deputatilor:  170-154
Total parlamentari alesi: 471
1mandate vacant
Coalitia parlamentara: PDL-UDMR-UNPR: 71+170= 251
Opozitia parlamentara USL (PSD-PNL-PC): 66+154=220
1 mandat vacant.
Majoritate parlamentara simpla: 235
Raport de forte in Parlament: Guvern 251 (53%) – Opozitie 220 (47%)

Crin Antonescu, conferinta de presa, 15 februarie 2011

15 Februarie 2011, Secretariatul General PNL, Conferinta de presa Crin Antonescu.

Crin Antonescu, conferinta de presa, 10 februarie 2011

10 Februarie 2011, Secretariatul General PNL, Conferinta de presa Crin Antonescu.

Rezoluţie a Comitetului Naţional de Conducere al PNŢCD – România – Monarhie Constituţională

Motto: “Am credinţa, şi cu ea mă voi duce dincolo, că România va reveni pe calea democraţiei numai prin Monarhie”.

Corneliu Coposu

La 30 decembrie 1947, cursul firesc al istoriei României a fost întrerupt brutal, prin forţarea Majestăţii Sale Regele Mihai I al României să abdice. Monarhia constituţională, care a pus temelia României moderne, a fost abrogată, fiind instituită republica – o instituţie adusă în România de recent condamnatul regim comunist, o instituţie fără tradiţii, şi fără sprijin popular. A fost începutul celei mai negre perioade din istoria României.

Au trecut mai bine de 21 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. România a ajuns, astăzi, într-o criză morală şi economică fără precedent. Lipsa de încredere a oamenilor în instituţiile Statului, în dreptate şi în justiţie este din ce în ce mai mare, cu fiecare zi ce trece. Republica se dovedeşte a fi incapabilă să readucă România la statutul european pe care l-a avut până în 1947.

În schimb, Familia Regală a României şi-a dovedit ataşamentul faţă de România, faţă de valorile ei democratice în nenumărate rânduri. Familia Regală a României a ajuns să fie privită astăzi ca unica rază de speranţă în readucerea moralităţii în viaţa publică, redarea încrederii populaţiei în instituţiile Statului şi redevenirea României.

Timişoara, cea care a pornit Revoluţia din decembrie 1989, porneşte astăzi o nouă Revoluţie: revoluţia redării demnităţii poporului român, prin revenirea la forma de guvernământ tradiţională, de Monarhie Constituţională, şi readucerea Familiei Regale de România pe tronul pe care Regele Mihai a fost silit să-l părăsească de comunişti în decembrie 1947.

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, consecvent principiilor care i-au ghidat activitatea încă de la început, susţine iniţierea unui REFERENDUM NAŢIONAL privind schimbarea formei de guvernământ a României, revenirea la Monarhia Constituţională şi readucerea Familiei Regale de România la conducerea Regatului Român. În susţinerea acestei idei, toate organizaţiile PNŢCD se vor implica în strângerea de semnături necesare pentru iniţierea referendumului.

Preşedinte CNC-PNŢCD

Gheorghe Ciuhandu

Sursa informationala: Barlogul PNTCD

Memoria istoriei: 1876 – 2014: 138 de ani de existență a organizațiilor de tineret ale Partidului Național Liberal

Rezolutia Biroului Permanent al Partidului National Liberal
Sigla_TNL
În urmă cu 138 de ani lua ființă Unirea Democratică Română, organizație politică ce avea drept scop fundamental apărarea și dezvoltarea democrației. Avem azi onoarea și mândria a fi urmașii politici ai celor care în 1876 au înființat pentru prima dată o organizație de tineret a Partidului Național Liberal.
La fel ca toate organizațiile politice din România, organizațiile de tineret ale Partidului Național Liberal au trecut prin numeroase încercări și au avut de răspuns la numeroase provocări pe parcursul istoriei lor de 135 de ani. Astăzi, Tineretul Național Liberal reprezintă principala sursă de viitori lideri ai partidului, cu atât mai valoroasă cu cât membrii ei, fără nicio excepție, sunt tineri politicieni care și-au început cariera după 1989.
Suntem mândri că de la 78 de membri, câți număra prima organizație de tineret a Partidului Național Liberal, numărul membrilor Tineretul Național Liberal a crescut la un număr de ordinul zecilor de mii. Gala Premiilor TNL este evenimentul care îi premiază pe cei mai buni dintre noi și care, în egală măsură, demonstrează forța, impactul și importanța organizației noastre.
GalaPremiilorTNL
Suntem la fel de mândri că Tineretul Național Liberal este în 2014 cea mai veche organizație politică de tineret din România. Istoria de 138 de ani și moștenirea politică pe care le avem în spate constituie motivații foarte puternice pentru toate acțiunile noastre. Înțelegem că prin tot ceea ce întreprindem avem obligația morală de a ne ridica la înălțimea iluștrilor noștri înaintași și datoria de a contribui la modernizarea și profesionalizarea clasei politice românești.
”Născut Liber” este motto-ul nostru. Avem privilegiul de a ne fi născut într-adevăr liberi, onoarea de a fi membri ai Partidului Național Liberal și datoria de a fi continuatori ai mișcării liberale de tineret ce a luat ființă în urmă cu 138 de ani.

Vorbiti, aratati si va comportati ca o elita. Sunteti o elita. Asemenea elite au smerenia slujirii pentru tara lor

Discursul Presedintelui PNL, Crin Antonescu, sustinut la Gala Premiilor TNL.

Bună seara,

Înainte de toate, daţi-mi voie să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru organizarea acestei reuniuni, să vă mulţumesc şi să-i îmbrăţişez pe toţi oaspeţii, colegii  noştri din această seară şi cu îngăduinţa dumneavoastră , ca preambul la distincţiile pe care înţeleg că, împreună cu măritul dumneavoastră preşedinte voi avea cinstea să le acord, să vă spun trei, patru vorbe, pe care aş vrea să le socotiţi conţinutul şi cu laudaţio aşa cum se procedează atunci când ai şansa să înmânezi un premiu cuiva. Cu laudaţio pentru cei premiaţi, cu laudaţio pentru dumneavoastră, daţi-mi voie să vă spun că sunt, ca preşedinte al PNL, mândru şi onorat să vă fiu coleg.

Daţi-mi voie să vă spun ceea ce  cred sincer că, de multe ori dobândesc şi se gândesc mai mulţi dintre colegii mei seniori că dacă noi cei trecuţi de prima tinereţe, că sunt multe tinereţi, am fi totdeauna la fel de harnici, de sufletişti, de inspiraţi şi de convingători ca voi,probabil că tot partidul ar sta şi mai bine şi de asemenea daţi-mi voie să vă spun câteva lucruri , care nu sunt sfaturi, nu îmi permit şi chiar sincer cred că nu e nevoie să vă dau sfaturi.

Nu sunt sfaturi, sunt urări, și vă rog să-mi dați voie să vă fac pur și simplu trei urări.

Prima: să fiți mereu și din ce în ce mai puternici și să reușiți ca pe măsura puterii voastre să fiți și generoși. Al doilea: Vă urez să fiți mereu o comunitate și să nu deveniți niciodată o secta. Și în al treilea rând, din tot sufletul, vă urez următorul lucru: vorbiți, arătați și vă comportați ca o elita. Sunteți o elită. Asemenea elite au smerenia slujirii pentru țara lor.

Sunt unii care se tem de dispariția PNL, pierderea identității sale, există și unii puțini care se tem sincer pentru asta. Nu mă tem, merg împreună cu dumneavoastră și împreună cu toți cei care cred în noi și așteaptă de la noi, merg înainte cu toată forța, nu am nici cea mai mică teamă, oameni după voi, oameni care au în ei pentru totdeauna înscrise și fix valorile libertății, nu se pune problema nici o clipă ca identitatea noastră să fie în pericol și pentru asta.

Vă mulțumesc și vă doresc tinerețe lungă!

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Emil Boc cedeaza Ardealul!

Text + sursa informationala: Horia Uioreanu Blog

Emil Boc si partidul pe care il conduce se pregateste sa ofere UDMR posibilitatea sa mai faca un pas. Este stiut faptul ca UDMR a promovat, inca de la infiintare, politica pasilor marunti. A fost la guvernare alaturi de toate partidele politice, s-a dovedit a fi un partener extrem de disciplinat, dar fiecare guvern a fost nevoit sa-i indeplineasca o dorinta, sa-l lase sa mai faca un pas. Dar nici unul dintre fostii parteneri de guvern ai UDMR nu i-au permis sa faca doi pasi uriasi in doar cateva luni, asa cum procedeaza PD-L.

Dupa adoptarea legii educatiei in varianta agreata de UDMR, Emil Boc si partidul sau cedand in fata pretentiilor maghiarimii in ceea ce priveste predarea Istoriei si Geografiei Romaniei in alta limba decat cea oficiala, acum a inceput un nou santaj. Este vorba de proiectul legii privind statutul minoritatilor. Blocat in parlament de mai bine de cinci ani, proiectul a revenit in discursul liderilor UDMR. Momentul nu e deloc rau ales, Emil Boc avand emotii atat ca premier, data fiind apropiata motiune de cenzura, cat si ca lider politic, PD-L pregatindu-se sa-l debarce. Ramane de vazut cum va impaca premierul cerintele Uniunii cu sentimentele electoratului ardelean. Asta mai ales avand in vedere faptul ca partidul sau este in cadere libera, iar electoratul portocoliu provenea in mare parte din Transilvania. In acelasi timp, Emil Boc va trebui sa raspunda unor intrebari legate de motivele care l-au determinat ca, din adversar inversunat al legii, sa devina promotorul ei. Domnia sa va trebui sa explice prin ce miracol legea despre care in 2005, dar si in 2007, sustinea ca este neconstitutionala, a devenit una „importanta intr-o societate democratica”.

La acel moment, domnul Emil Boc aprecia ca aceasta lege trebuie sa respecte simultan doua conditii, respectiv amendamentele formulate de Comisia de la Venetia si standardele internationale in materie de drepturi ale minoritatilor. „Daca aceste conditii sunt acceptate, putem vorbi de acest proiect in continuare, iar colegii de la UDMR sper ca vor intelege acest lucru. Nu poti sa promovezi un proiect de lege care nu corespunde standardelor internationale si care vizeaza super-standarde in Romania si care nu se regasesc nicaieri”, declara Emil Boc in noiembrie 2005. Doua luni mai tarziu, PD depunea nu mai putin de 150 de amendamente la proiectul initiat de UDMR, din colectivul de redactare facand parte si Augustin Zegrean, ajuns intre timp judecator la Curtea Constitutionla… Le fel de inversunat impotriva proiectului s-a aratat Emil Boc si in 2007, cand il considera de-a dreptul neconstitutional!

E foarte adevarat ca atunci Boc nu era premier si nu era obligat sa cedeze santajului unui partener de guvernare. Al acelui partener care-i asigura ramanerea in functie, cel putin deocamdata. Desigur, nu e prima oara cand premierul se razgandeste. Domnia sa se razgandeste atat de des incat nici nu mai stii cate zile sunt valabile declaratiile pe care face.

Dar de data asta, cedand santajului UDMR, Emil Boc va demonstra ca este, intr-adevar nu doar inconsecvent, ci si un veritabil profesor de drept neconstitutional!

Horea Uioreanu Deputat PNL de Cluj

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: