Memoria istoriei: „Cum a murit generalul Dragalina?”

Autor: Cap. Florin Sperlea

Sursa informationala: Trustul de Presa al Ministerului Apararii Nationale

Cum a murit generalul Dragalina?

Nici nu apucase bine sa fie numit in fruntea Armatei 1 Romane (11/24 octombrie 1916), dupa ce generalului Ioan Culcer ii fusese retrasa comanda ca urmare a cererii sale, adresata Marelui Cartier General, de a se retrage din Oltenia si de a ocupa pozitii defensive pe aliniamentul raului Olt1, ca generalul Ioan Dragalina a si platit cu viata incercarea lui temerara de a vedea, la fata locului, care este situatia in care se afla, in defileul Jiului, trupele a caror comanda o luase. Sa fi fost vorba de un act de curaj, in vreme de razboi, in conditiile in care defileul Jiului nu era pe deplin asigurat de fortele romane, sau doar de o imprudenta, nepermisa, care avea sa-l coste viata?

Generalul Ioan Dragalina era descen­dentul unei vechi familii de graniceri din Banat si absolvise Academia de Razboi din Viena (1884), fiind incadrat, pentru scurt timp in armata austro-ungara. Demisioneaza in 1887, trece Carpatii si se inroleaza in armata romana, urcand treptat spre varful ierarhiei militare. Inceputul primei conflagratii mondiale il gaseste, cu gradul de general de brigada, in fruntea Comandamentului 3 teritorial.

In momentul in care i s-a incredintat comanda Armatei 1, situatia acesteia era critica. Fortele inamice amenintau sa strapunga frontul roman de pe Valea Jiului, ceea ce ar fi deschis adversarului posibilitatea invadarii Olteniei si continuarea actiunilor spre est.

Afland ca legatura comandamentului „Grupului Jiu“ cu unele sectoare vecine a fost rupta, generalul Dragalina decide sa plece in defileul Jiului (pe care afirmase ca nu l-a vazut niciodata!), desi colonelul Rafael Marculescu, seful de stat major al Grupului, si colonelul Dumitru Cocarascu, proaspat numit la comanda Diviziei 11 Infanterie, il averti­zasera ca situatia frontului s-a agravat si ca defileul Jiului nu este cu totul sub controlul trupelor romane. Insotit de doi ofiteri si un sofer, s-a spus ca generalul Dragalina ar fi pus ordine in randul trupelor dezorganizate, imbarbatand ofiterii si soldatii, luand masuri de pregatire a contraatacului „Grupului Jiu“ pentru a nimici inamicul patruns la sud de munti2.

Toate acestea sunt infirmate de generalul Ioan Anastasiu care arata, in memoriile sale3, ca generalul Dragalina nu putea actiona, in inspectia sa prin defileul Jiului, asa cum pretind unii contemporani4. In primul rand, el nu l-ar fi putut intalni pe colonelul Homoriceanu, ranit, cu trupele sale dezorga­nizate, pentru ca acesta fusese luat prizonier cu o zi inainte, nevatamat, drapelul unitatii fiind capturat. Generalul Dragalina nu se putea face vinovat de grave amestecuri in atributiile de comanda astfel incat, intalnind o sectie de artilerie care nu avea ordin de actiune scris, ci verbal, sa o detur­neze pentru a o transforma in rezerva sa proprie, dupa cum nu putea sa treaca prin ploaia de gloante a inamicului, sub protectia tunului de 53 mm, incercand sa dea un telefon de la un canton atacat de mitraliere!

In fapt, in momentul in care parbrizul automobilului cu care generalul Dragalina se deplasa a fost spart de un glont, comandantul Armatei 1 si-a dat seama ca a merge mai departe este destul de riscant si a ordonat soferului sa intoarca, fiind ranit atunci de un alt glont in brat. Intr-o istorie a participarii armatei romane la Primul Razboi Mondial, care s-a bucurat de o larga raspandire in perioada interbelica, generalul Constantin Gavanescul se vede nevoit sa constate si el ca generalul Dragalina ar fi „inaintat prea mult in defileu, pe sosea“5. La Targu Jiu rana i-a fost pansata superficial, dar moartea a survenit, la Palatul Regal din Bucuresti, unde fusese instalat, la 12/25 octombrie 1916, ca urmare a unei infectii datorate firelor de lana de la cojocul pe care il purta in momentul in care a fost ranit.

Fara a-i contesta meritele, generalul Ioan Anastasiu noteaza malitios: „Daca generalul Dragalina ar fi stiut ca moare si ca i se va atribui aceasta moarte unui act de vitejie, ca s-a gasit in fruntea trupelor de la Jiu conducandu-le la victoria de la Jiu, nu s-ar fi dat in laturi a ramane la Jiu la 11 octombrie si sa stea pana la 14 octombrie, ca in adevar sa-l gaseasca aceasta lupta din 14 octombrie in fruntea trupelor“6.

Chiar daca nu a mai apucat sa vada victoriile obtinute de militarii romani in prima batalie de la Jiu, este sigur ca generalul Dragalina le-ar fi fost mai de folos acestora viu, in fruntea lor, si nu in postura de erou national plasat deja in paginile cartilor de istorie.

Actiunea generalului Dragalina, desi parea determinata de necesitatea cunoasterii situatiei in care se aflau efectivele Armatei 1, este mai degraba una imprudenta, in conditiile in care coloneii Anastasiu si Cocarascu, cei care stiau mult mai bine situatia reala a frontului, l-au avertizat pe noul comandant sa nu se duca in defileul Jiului.

NOTE

1 Generalul Ioan Anastasiu, numit comandantul „Grupului Jiu“ (ca parte a Diviziei 1 Infanterie) chiar de generalul Dragalina, sustine, in memoriile sale, ca generalul Ioan Culcer ar fi fost „sabotat“, printre altii, si de subseful de stat major al Armatei 1, locotenent-colonelul (la acea data) Constantin Gavanescul, care semnalase Marelui Cartier General ca Oltenia va fi pierduta daca cel chemat sa o apere nu crede in victorie, cu atat mai mult cu cat generalului Culcer i se descoperisera „prietenii“ compromitatoare cu politicieni care se pronuntasera impotriva intrarii Romaniei in razboi cu Puterile Centrale, precum Alexandru Marghiloman. General Ioan Anastasiu, Rasboiul pentru intregirea neamului. Studiu critic, Bucuresti, 1936, p. 329.

2 General C. Gavanescul, Rasboiul nostru pentru intregirea neamului (august 1916 – aprilie 1918), Iasi, 1918, p. 33. De altfel, generalul Dragalina nu putea concepe, intr-o singura zi, un plan de lupta temeinic.

3 General Ioan Anastasiu, op. cit., pp. 333-335.

4 Colonel Jinga Petre, Un caz de energie in conducerea trupelor. Amintiri asupra generalului Dragalina, in „Revista Infanteriei“, iulie-august 1936.

5 General C. Gavanescul, op. cit., p. 34.

6 General Ioan Anastasiu, op. cit., p. 331. 14/27 octombrie 1916 a fost ziua decisiva a primei batalii de la Jiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: