Radu Portocală, membru marcant al PNL

Text+Foto+Documente+Sursa informationala: National-Liberal

Radu Portocală, avocat şi om politic liberal, s-a născut la Brăila pe 12 august 1888.

Tatăl, Miltiade Portocală, născut în 1856, a făcut studii economice la Institutul Superior de Comerţ din Anvers (Belgia), fiind printre primii români, împreună cu Vasile Conta, care au studiat în această celebră instituţie. A urmat o specializare bancară la Crédit Lyonnais (Paris), după care a fost numit (1885) în funcţia de director al sucursalei din Brăila a Băncii Naţionale a României. Iniţiat în masonerie pe cînd se afla la Paris, ca mulţi alţi tineri liberali români, a făcut apoi parte din loja masonică brăileană „Steaua României”. A murit tînăr, în 1905. Mama, Amalia Djuvara (1866-1957), era fiica lui Constantin Djuvara, paşoptist, exilat la Paris după 1848, membru fondator al Partidului Naţional Liberal, prieten cu C. A. Rosetti, primar şi deputat de Brăila.

A obţinut bacalaureatul în 1907 la liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila. A studiat dreptul şi filozofia la Universitatea din Bucureşti. Ca membru fondator, devine preşedintele „Uniunii Studenţilor Români”, prima asociaţie studenţească din România care federează toate asociaţiile existente în centrele universitare. În 1909 a organizat primul Congres al studenţilor români de pretutindeni, cu participanţi de la Universităţile din Chşinău, Cernăuţi, Viena.

Pe 10 aprilie 1914, se căsătoreşte cu Maria Margareta Ollănescu, descendentă prin mamă din ilustra familie liberală a Săvenilor focşeneni. Pe 30 martie 1915 i se naşte singurul fiu, Radu Constantin. A făcut campania din 1913. În timpul Primului război mondial a fost mobilizat cu gradul de locotenent în Regimentul 3 Artilerie.

Activitatea profesională

În 1911 se înscrie în Baroul din Brăila şi se specializează în drept maritim şi fluvial (Brăila fiind, la vremea aceea, cel mai important port al României), apoi în drept financiar; ulterior devine decan al Baroului din Brăila (1925-1928). A înfiinţat Sindicatul actelor de notariat – primul sindicat profesional din ţară (o taxă percepută pe actele notariale era redistribuită tinerilor avocaţi), modelul generalizîndu-se în toată România de-a lungul următorilor 15 ani. A înzestrat cu mobilier nou sălile de şedinţă ale Tribunalului şi Baroul.

În 1937 se transferă în Baroul Ilfov. În perioada de ascensiune a Gărzii de Fier şi în timpul regimului Antonescu a apărat gratuit, în faţa tuturor instanţelor, numeroşi evrei în procese de românizare sau expropriere. Pe 24 decembrie 1939, este proclamat Decan Onorific pe viaţă al Baroului Brăila.

Activitatea politică

Între 1914 şi 1916 a făcut campanie în presa brăileană pentru intrarea în război împotriva Puterilor Axei. Între 1919 şi 1922 a constituit un grup de tineri liberali, începînd o acţiune de democratizare a organizaţiei PNL Brăila. A deţinut mai multe funcţii în Partidul Naţional Liberal, printre care: Preşedinte al organizaţiei PNL din judeţul Brăila (în anii ’30) şi preşedinte de onoare al organizaţiei PNL din judeţul Brăila (iunie 1945).

Pe 15 octombrie 1936 are loc la Bucureşti, în semn de protest contra neutralizării sale în guvern, sărbătorirea sa de către gruparea liberală „Păreri libere”, înfiinţată de I. G. Duca. Cu această ocazie, îşi afirmă public hotărîrea de a lupta pentru revenirea moralei în viaţa politică. Un alt domeniu în care s-a luptat cu perseverenţă este acela al reabilitării sufragiului universal printr-o apropiere a partidelor de alegători, fără a se trece prin intermediul agentului electoral.

Între 1922 şi 1925 ocupă funcţia de primar al Brăilei. Din această poziţie, a realizat următoarele:

• În domeniul urbanistic: A realizat pavarea cu granit a 12 km de străzi ale oraşului; a construit halele din Piaţa Poporului; a pus bazele parcului din Piaţa Regală; a dotat uzina de apă cu un nou bazin; a construit cartierul popular din spatele abatorului, prevăzut cu instalaţii moderne de apă şi canalizare; a creat şi pavat piaţa din faţa cimitirului „Sf. Constantin”; a împrejmuit abatorul şi cimitirul „Sf. Maria” cu ziduri de beton; a construit trotuare pavate pînă la Brăiliţa; a rezolvat, printr-o convenţie impusă societăţii concesionare, problema iluminatului şi a tramvaiului, dezastruoase după ocupaţia din timpul războiului.

• În domeniul social: a susţinut interesele muncitorilor din portul Brăila, ceea ce i-a atras recunoştinţa şi prietenia lui Panait Istrati, în ciuda apartenenţei acestuia la mişcarea comunistă. A găsit modalitatea de retribuire a muncitorilor din port în lunile de iarnă (şomaj sezonier). A fost primul primar din ţară care a instituit o taxă ad valorem pe exporturile de cereale, fondurile astfel colectate fiind folosite pentru finanţarea proiectelor edilitare şi sociale. A implantat la Brăiliţa societatea de material feroviar “Franco-Română”, creind astfel mii de locuri de muncă; a reorganizat şi dezvoltat laboratorul comunal de analize chimice şi bacteriologice; a înzestrat cu aparatură medicală modernă dispensarul sindicatelor muncitoreşti şi spitalul Brăilei; a înfiinţat în port o brutărie cu pîine ieftină pentru muncitori. În cartierul muncitoresc de la Bariera Călăraşilor a construit şcoala primară „Spiru Haret” (4 clase de băieţi şi 4 clase de fete), înzestrată cu o sală pentru activităţi extra-şcolare, săli de duşuri, săli de mese şi locuinţe pentru director şi directoare. A început o construcţie similară în cartierul ceferist din preajma gării (terminată de succesorii săi); a creat pe lîngă liceul “Nicolae Bălcescu” un cămin pentru elevii săraci de la ţară; a întreţinut la Bucureşti un cămin pentru studenţii brăileni; a creat burse pentru studenţii brăileni de la Universităţile din Bucureşti şi Iaşi; a împroprietărit peste 5.000 de familii de demobilizaţi; a înfăptuit o reformă care aştepta de peste 50 de ani : răscumpărarea embaticurilor, sistematizarea şi regularizarea comunelor Vatra-Veche, Piscu, Brăiliţa, Comorofca, rezolvînd definitiv o situaţie care privea peste 10.000 de familii.

• În domeniul administrativ: A reorganizat şi modernizat serviciile Primăriei; a creat 3 servicii tehnice (construcţii, pavaje, apă-electricitate) conduse fiecare de către un inginer; a creat echipe permanente de întreţinere a instalaţiilor urbane; a înfiinţat un serviciu municipal de arhitectură.

• În domeniul cultural: A sprijinit funcţionarea revistei de cultură regională “Analele Brăilei”, în al cărei consiliu de redacţe era membru şi în paginile căreia a publicat articole şi studii. A înfiinţat ciclul de „Conferinţe ale Analelor” (printre invitaţi : Octavian Goga, I.G. Duca, C. Argetoianu, N. Iorga, Nae Ionescu, Dr Mina Minovici, ş.a.). A contribuit la dezvoltarea Teatrului din Brăila, invitînd actori care aveau să devină marile nume ale scenei romşneşti (Aura Buzescu, Mihai Fotino, Gr. Vasiliu-Birlic, ş.a.). A construit (1924) Palatul Lyra, un Ateneu brăilean. În 1925 demisionează, ca urmare a unui conflict cu guvernul. Pe 24 decembrie 1939 a fost proclamat „Cetăţean de Onoare” al oraşului Brăila.

Brăila Veche

De a lungul activităţii politice, s-a remarcat ca deputat şi senator (PNL) în mai multe legislaturi (1927-1940) şi secretar de Stat la Ministerul de Interne (19 noiembrie – 28 decembrie 1937) în guvernul Gh. Tătărescu. A rezolvat vechile probleme, aflate în aşteptare de peste 20 de ani, ale germanilor şi saşilor din 12 judeţe ale Basarabiei şi Transilvaniei.

Secretar de Stat la Ministerul de Interne (1939) în guvernul Gh. Tătărescu. Conduce Ministerul, Gh. Tătărescu fiind Ministru interimar. Ministru de Stat fără portofoliu la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (6 decembrie 1939- 28 iunie 1940), însărcinat cu reorganizarea structurilor tuturor administraţiilor publice, pe baza principiilor de simplificare, unificare şi coordonare a lor, şi cu armonizarea salariilor funcţionarilor publici. Pe data de 5 iunie 1940, prezintă în faţa Comisiilor Parlamentului „Codul funcţionarilor publici”, adoptat în unanimitate. Urma să redacteze un Cod al serviciilor publice, dar pe 28 iubie 1940 demisionează din guvern.

Alte activităţi politice

În 1939 este membru în Consiliul Superior al Frontului Renaşterii Naţionale. Începînd din 1943, la cererea Regelui Mihai I şi a lui Gheorghe Tătărescu, se implică în pregătirea acţiunii de la 23 august 1944. Organizează întîlniri secrete între şefii partidelor şi participă la asigurarea legăturii între Rege şi aceştia. Este urmărit de Siguranţă, fapt dovedit de notele informative găsite în biroul lui Eugen Cristescu. După 1945 refuză de două ori postul de Ministru de Finanţe. În 1946 refuză postul de Ministru al Palatului, propus de Regele Mihai I.

Activitatea economică

Membru din partea Ministerului Finanţelor în Consiliul de administraţie al Institutului de credit aurifer şi metalifer (1937). Preşedinte al Băncii întreprinderilor miniere (1937). Administrator, vice-preşedinte (şi probabil preşedinte) al Creditului industrial. Preşedinte al societăţii Sulfurica. Preşedinte al Uzinelor şi Domeniilor Reşiţa (U.D.R.)

Represiunea

Radu Portocală este arestat prima oară (1948) şi judecat sub acuzaţia de „sabotaj”, acuzaţie pe care Tribunalul nu o poate dovedi. Eliberat în 1949, după 9 luni de detenţie în închisoarea Văcăreşti. Este arestat din nou în noaptea de 5/6 mai 1950 („Noaptea demnitarilor”). Încarcerat în celula nr. 20 de la Ministerul de Interne, apoi transferat în închisoarea de la Sighet. Moare torturat, potrivit actului de deces pe 13 aprilie 1952, şi este aruncat într-o groapă anonimă.

Ordine, decoraţii, medalii

De-a lungul carierei sale, a fost distins cu numeroase ordine, decoraţii şi medalii româneşti şi străine, printre care : Steaua României, Coroana României, Avîntul Ţării, Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, Medalia Victoriei, Legiunea de Onoare (Franţa) în grad de ofiţer, Ordinul Regal George I (Grecia), Ordinul Coroanei (Italia), etc.

Un răspuns to “Radu Portocală, membru marcant al PNL”

  1. Stoica Rodica Says:

    Toata consideratia pentru capacitatea intelectuala si faptele concrete ale activitatii profesionale a parintilor dlui Radu Portocala,cat si personal pentru Dnul Portocala liberal si scriitor de exceptie!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: