Crin Antonescu: „sunt liberal, sunt un om de dreapta, sunt, cu titlu strict personal, monarhist”

Liderul PNL Crin Antonescu a precizat, sâmbătă, că partidul rămâne unul cu convingeri de dreapta, în ciuda acuzațiilor potrivit cărora s-ar fi ”deplasat spre stânga”.

”Zi de zi ni se administrează porţii zdravene de otravă de către o propagandă care este puternică, bogată, inventivă, care n-are bariere ale ruşinii, ale bunului simţ, ale respectului pentru adevăr, o propagandă violentă care duce un război pe viaţă şi pe moarte împotriva adevărului şi a românilor, otrava calomniei, a deznădejdii, a falselor nediferenţieri.

Aud oamenii din ţara asta că PNL nu mai e aşa de liberal, că PNL s-a deplasat spre stânga, că Uniunea Social Liberală pe care PNL a constituit-o împreună cu partenerii săi, PSD şi PC, este o uniune socialistă, de stânga, comunistă, etc.

Şi vreau, înainte de toate, să fac în faţa dumneavoastră o scurtă confesiune de credinţă: sunt liberal, sunt un om de dreapta, sunt, cu titlu strict personal, monarhist.

Acestea sunt convingerile mele, şi cel puţin primele două ale dvs, pe care niciodată, nici eu, nici vreunul din liderii de ieri şi de azi ai PNL şi nici vreunul dintre dvs nu le-am trădat.

Suntem, rămânem şi vom fi liberali. Suntem, rămânem şi vom rămâne un partid şi oameni cu convingeri de dreapta.

Cred că liberal a fost Spiru Haret şi cred în liberalismul lui Spiru Haret şi nu al lui Daniel Funeriu. Cred căliberalismul şi politicile liberale nu se fac numai de oameni bogaţi şi pentru oameni bogaţi, ci se fac de oameni liberi pentru oameni liberi (…) Liberalismul generos, luminos, al înaintaşilor noştri este ca lumina, este pentru toţi şi este pentru şansa fiecăruia. Eu cred că a fi liberal înseamnă astăzi a crede în statul de drept, în separaţia puterilor, înseamnă a practica separaţia puterilor”, a afirmat preşedintele PNL.

Sursa informationala: Blogul galben al lui Gondolin

Roxana Iordache: O mare de tineri la Conferinţa Naţională a Tineretului Naţional Liberal, organizat la Romexpo, în acel spaţiu enorm care părea neîncăpător. Însuşi preşedintele PNL a considerat că participă la “cea mai mare adunare a liberalilor din ultimii 20 de ani”, în aplauzele tonice ale tinerilor verticali. De fapt, foarte mulţi sunt copiii democraţiei, cum îşi spune tânărul liberal Alexandru Marin – unul dintre cei mai curaţi, simpatici şi determinaţi oameni pe care i-am cunoscut, indiferent de vârsta lor. Congresul tinerilor liberali – care a continuat cu un marş spre guvern pentru plantarea de ţepe – a fost o pledoarie convingătoare împotriva deznădejdii şi pentru încredere în puterea de reuşită contra adversarilor democraţiei şi ai ţării înseşi, aflaţi încă la putere. “În luptă cu puterea” este, de altfel, deviza TNL. Şi la procentele pe care le are acum PNL, primul partid în topul încrederii oamenilor, cu aproape 40 de procente, aproape cât preşedintele lui – au contribuit şi contribuie activ tinerii liberali. Este şi motivul pentru care nimeni din marea de tineri liberali nu l-a contracandidat pe preşedintele TNL Florin Alexe.

AlexandruMarin.ro

TNL 2011 – Conferinta Nationala din 7 mai 2011. Album cu poze.

Memoria istoriei: Noaptea demnitarilor – 5/6 mai 1950

Documentul de mai jos descrie actiunea „Noaptea demnitarilor” din 5-6 mai 1950. A mai existat si a doua campanie de arestare, desfasurata in noaptea de 12 si 13 august 1952.  Aceasta campanie sa indreptat catre celulele clandestine ale PNL si PNT. Arestatii au fost retinuti in baraciile din campul de detentie din cartierul Ghencea. Detinutii politici au fost repartizati unor „baraci de partid”: PNL, PNT, PNL-Tatarascu, PNT-Lupu si PSD – Titel Petrescu.

Baraciiile si campusul de detentie au fost reconditionate mai tarziu in „Stadionul Ghencea”. Enumar componenta unei baraci liberale:  Alexandru Aloman, Radu-Dinu Savulescu,  Constantin Mares totii PNL, la care a fost repartizat si Niculae Cerveni.

Niculae Cerveni a fost ales senator PNL-CD in perioada 1992-2000, fiind arestat pe strada in preajma Facultatii de Drept si repartizat baracilor liberale. Asupra acestui subiect voi reveni cu un material detaliat.

–

Sursa informationala+ text+documentatie+foto: National-Liberal

Astazi se împlinesc 61 de ani de la evenimentul de tristă amintire cunoscut sub numele de „Noaptea demnitarilor”. În noaptea de 5/6 mai 1950 au fost arestaţi liderii opoziţiei şi toţi foştii miniştri începând din anul 1918 până la 6 martie 1945 – de fapt, aşa cum era menţionat la un începutul unui tabel cu numele celor care urmau să fie arestaţi: „Toate elementele politice care au avut rol în viaţa politică a ţării. Să se găsească motive de implicare în proces.” Astfel, în noaptea de 5/6 mai 1950, ora 00:35, în baza unui ordin expediat direcţiilor regionale, trebuiau să fie arestate 82 persoane. Bilanţul acestei operaţiuni, pregătite şi desfăşurate minuţios, la scara întregii ţări, a fost înaintat conducerii MAI Cabinet, printr-o Adresa cu nr. 43/41768 din 6 mai 1950:

„La ordinul dvs. de a pregăti şi efectua ridicarea a unui numar de 82 elemente, vă raportăm următoarele: în urma verificărilor efectuate pe teren s-a reuşit identificarea a 74 persoane, restul de 8 neputându-se identifica. Dintre aceştia, Tataranu Costel şi dr. Vasile Prelipceanu sunt dispăruţi de aproape doi ani de zile, ing. Georgescu Valeriu zis Rica a fugit în USA în anul 1947, iar numiţii g-ral Ion Popescu, Romaşcanu Mihail Grigore, Traian Pop, Moldovanu Victor şi Dinu Simian au fost evacuaţi fără a se menţiona la oficiile de închiriere noile lor domicilii.

Pentru reţinerea celor 74 elemente identificate s-au organizat 38 echipe a câte 6 tov., dintre care una de intervenţie însumând un total de 228 tov. repartizaţi astfel: 115 de la Şcoala DGSP, 40 de la D(irecţia)S(ecurităţii)C(apitalei) şi 63 de la D(irecţia) IV. S-au dat instrucţiuni scrise fiecarei echipe, s-au dat formele pentru operaţiuni în plicuri astfel că fiecare echipă să facă două operaţiuni, operaţiunea fiind declanşată la orele 00:35 în noaptea de 5-6 mai 1950.

Rezultatul acestei operaţiuni de ansamblu este următorul: au fost ridicaţi 69 nefiind găsiti următorii 5: Victor Slăvescu pentru motivul că a fost evacuat în ziua de 4 aprilie din str. Iuliu Tetrat, viceamiral Georgescu Ion din str. Paris nr. 43, care era plecat pentru măsurători de cadastru în regiunea Ciulnita-Feteşti, g-ral Ion Popovici, care era plecat în com. Ceptura Prahova la o vie, Anton Crihan, care nu a fost găsit în str. Aviator Stîlpeanu nr. 12 şi Nicolae Cornaţeanu, care este plecat pe şantierul din corn. Comăneasca-Brăila într-o inspecţie.”

Dintre frunataşii liberali arestaţi atunci, îi amintim pe următorii:

Constantin I. C. Brătianu (1866 – 1950) – om politic, preşedinte al PNL. După abdicarea silită a regelui Mihai din 30 decembrie 1947 şi proclamarea republicii, i s-a fixat la reşedinţa sa din Bucureşti, Calea Dorobanţi nr. 16, domiciliu obligatoriu şi nu i se permitea să iasă din casă şi nici să primească vizite, cu excepţia familiei. A urmat arestarea din noaptea de 5/6 mai 1950, alături de majoritatea elitei politice interbelice, şi întemniţarea la penitenciarul comunist din Sighet. Constantin I. C. Brătianu a decedat câteva luni mai târziu, pe 20 august, la vârsta de 84 de ani.

Gheorghe I. Brătianu (1898 – 1953) – istoric şi om politic. Profesor universitar şi academician. Este fiul lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu. A fost arestat la 6 mai 1950 („noaptea demnitarilor”) şi întemniţat la Sighet fără să fi fost judecat şi condamnat în prealabil. A murit în penitenciar la 27 aprilie 1953, actul de deces având seria M.C. şi nr. 370581. Decesul a fost înregistrat la Sfatul Popular Sighet sub nr. 131/20.07.1957 (!).

Constantin (Bebe) C. Brătianu (1887 – 1956) – doctor în drept şi om politic. Deputat şi Ministru al Producţiei de Război (4.11.1944 – 6.12.1944). A fost secretarul general al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, iar venirea comuniştilor la putere l-a găsit în funcţia de secretar general al Partidului Naţional Liberal. A fost arestat la 6 mai 1950 de către Direcţia a 2-a a Procuraturii Generale cu mandatul nr. 20/C/01.09.1954 (!). Fapta de care era învinuit a fost activitatea intensă împotriva clasei muncitoare desfăşurată în timpul „regimului burghezo-moşieresc”, iar articolul invocat a fost 193 cod penal. În fişe nu există decizie judecătorească de condamnare. A fost anchetat la Ministerul de Interne şi Malmaison, şi deţinut la Văcăreşti şi Sighet. Pe 30 noiembrie 1956 a fost trimis de la Sighet la Văcăreşti, însă a murit la 21 ianuarie 1956 în spitalul Colţea.

Constantin Giurescu (1901 – 1977) – istoric. Profesor universitar şi  academician, a fost un specialist recunoscut al perioadei medievale şi al epocii moderne timpurii. Director al Fundaţiei „I.C. Brătianu” în anii ’20, Constantin Giurescu a fost unul dintre demnitarii importanţi ai regimului autoritar instaurat de Carol al II-lea în 1938. A fost deputat liberal în mai multe legislaturi, iar după ce şi-a manifestat sprijinul pentru rege a devenit rezident regal în Ținutul Dunărea de Jos şi ministru al Propagandei. Dupa 1944 a fost deputat din partea PNL Tătărăscu. Fişa matricolă nu cuprinde nici o referinţă legată de arestarare şi condamnare, cu excepţia faptului că a fost internat de către DGSS la 6 mai 1950 şi depus la penitenciarul Sighet, camera 13. După eliberare a fost trimis în Bărăgan cu domiciliu obligatoriu.

Ion Lupaş (1880 – 1967) – profesor universitar, doctor în istorie şi filozofie. Unul dintre cei mai proeminenţi cărturari ardeleni, profesorul Lupaş a fost întemeietorul revistei româneşti „Luceafărul” din Budapesta. Este fondatorul Institutului de Istorie Naţională din Cluj (1920) şi a fost timp de mai mulţi ani preşedintele secţiei de istorie a Academiei Române. Membru în Marele Sfat al Ţării (1918), a fost numit, după Unire, secretar cu instrucţia publică în Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei. În politică, a fost membru PNL, deputat, ministru al Sănătăţii (1926 – 1927) şi al Cultelor (1937 – 1938). A fost arestat la 5 mai 1950, în „noaptea demnitarilor”, şi încarcerat la penitenciarul Sighet. Conform fişei matricole, nu are decizie de condamnare, fiind practic deţinut arbitrar vreme de 5 ani.

Ion Nistor (1876 – 1962) – istoric; profesor universitar şi om politic. Doctor în istorie şi academician (din 1915) – director al Bibliotecii Academiei (1945 – 1947), el a fost, între altele, rector al Universităţii din Iaşi în perioada 1933 – 1940. Membru al Consiliului Naţional Român din Bucovina care a proclamat Unirea în 1918. Membru PNL, din partea căruia a devenit senator pe viaţă, începând cu anul 1937, Ion Nistor a ocupat fotoliile de ministru al Muncii şi al Cultelor în două guverne liberale. A fost arestat, în fapt internat fără nici o decizie judecătorească, în „noaptea demnitarilor” (5-6 mai 1950) şi deţinut la Sighet până în 1955, când a fost adus la penitenciarul Malmaison şi anchetat, după care a fost eliberat.

Victor Papacostea (1900 – 1962) – istoric şi om politic. Profesor universitar, specialist în istoria popoarelor balcanice. A fondat şi condus Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1938 – 1947) şi revista „Balcania” (1938 – 1945). Lider al Partidului Naţional Liberal, a fost unul dintre apropiaţii lui Gheorghe Brătianu. Ca membru P.N.L. a fost ales deputat de Caliacra în anul 1932, iar în anii 1944 – 1945 a funcţionat ca ministru subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale. Conform fişei matricole a fost arestat în „noaptea demnitarilor” (5 – 6 mai 1950) şi întemniţat la penitenciarul Sighet, acolo de unde a fost eliberat abia în anul 1955. Doi ani mai târziu a fost reţinut din nou şi eliberat după jumătate de an, de data aceasta definitiv, în lipsa unor probe care să susţină acuzaţiile care îi erau aduse.

Radu Portocală (1888 – 1952) – avocat şi om politic liberal. Este arestat prima oară (1948) şi judecat sub acuzaţia de „sabotaj”, acuzaţie pe care Tribunalul nu o poate dovedi. Eliberat în 1949, după 9 luni de detenţie în închisoarea Văcăreşti. Este arestat din nou în noaptea de 5/6 mai 1950. Încarcerat în celula nr. 20 de la Ministerul de Interne, apoi transferat în închisoarea de la Sighet. Moare torturat, potrivit actului de deces pe 13 aprilie 1952, şi este aruncat într-o groapă anonimă.

Celula unde a murit Gheorghe Brătianu

Radu Portocală, membru marcant al PNL

Text+Foto+Documente+Sursa informationala: National-Liberal

Radu Portocală, avocat şi om politic liberal, s-a născut la Brăila pe 12 august 1888.

Tatăl, Miltiade Portocală, născut în 1856, a făcut studii economice la Institutul Superior de Comerţ din Anvers (Belgia), fiind printre primii români, împreună cu Vasile Conta, care au studiat în această celebră instituţie. A urmat o specializare bancară la Crédit Lyonnais (Paris), după care a fost numit (1885) în funcţia de director al sucursalei din Brăila a Băncii Naţionale a României. Iniţiat în masonerie pe cînd se afla la Paris, ca mulţi alţi tineri liberali români, a făcut apoi parte din loja masonică brăileană „Steaua României”. A murit tînăr, în 1905. Mama, Amalia Djuvara (1866-1957), era fiica lui Constantin Djuvara, paşoptist, exilat la Paris după 1848, membru fondator al Partidului Naţional Liberal, prieten cu C. A. Rosetti, primar şi deputat de Brăila.

A obţinut bacalaureatul în 1907 la liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila. A studiat dreptul şi filozofia la Universitatea din Bucureşti. Ca membru fondator, devine preşedintele „Uniunii Studenţilor Români”, prima asociaţie studenţească din România care federează toate asociaţiile existente în centrele universitare. În 1909 a organizat primul Congres al studenţilor români de pretutindeni, cu participanţi de la Universităţile din Chşinău, Cernăuţi, Viena.

Pe 10 aprilie 1914, se căsătoreşte cu Maria Margareta Ollănescu, descendentă prin mamă din ilustra familie liberală a Săvenilor focşeneni. Pe 30 martie 1915 i se naşte singurul fiu, Radu Constantin. A făcut campania din 1913. În timpul Primului război mondial a fost mobilizat cu gradul de locotenent în Regimentul 3 Artilerie.

Activitatea profesională

În 1911 se înscrie în Baroul din Brăila şi se specializează în drept maritim şi fluvial (Brăila fiind, la vremea aceea, cel mai important port al României), apoi în drept financiar; ulterior devine decan al Baroului din Brăila (1925-1928). A înfiinţat Sindicatul actelor de notariat – primul sindicat profesional din ţară (o taxă percepută pe actele notariale era redistribuită tinerilor avocaţi), modelul generalizîndu-se în toată România de-a lungul următorilor 15 ani. A înzestrat cu mobilier nou sălile de şedinţă ale Tribunalului şi Baroul.

În 1937 se transferă în Baroul Ilfov. În perioada de ascensiune a Gărzii de Fier şi în timpul regimului Antonescu a apărat gratuit, în faţa tuturor instanţelor, numeroşi evrei în procese de românizare sau expropriere. Pe 24 decembrie 1939, este proclamat Decan Onorific pe viaţă al Baroului Brăila.

Activitatea politică

Între 1914 şi 1916 a făcut campanie în presa brăileană pentru intrarea în război împotriva Puterilor Axei. Între 1919 şi 1922 a constituit un grup de tineri liberali, începînd o acţiune de democratizare a organizaţiei PNL Brăila. A deţinut mai multe funcţii în Partidul Naţional Liberal, printre care: Preşedinte al organizaţiei PNL din judeţul Brăila (în anii ’30) şi preşedinte de onoare al organizaţiei PNL din judeţul Brăila (iunie 1945).

Pe 15 octombrie 1936 are loc la Bucureşti, în semn de protest contra neutralizării sale în guvern, sărbătorirea sa de către gruparea liberală „Păreri libere”, înfiinţată de I. G. Duca. Cu această ocazie, îşi afirmă public hotărîrea de a lupta pentru revenirea moralei în viaţa politică. Un alt domeniu în care s-a luptat cu perseverenţă este acela al reabilitării sufragiului universal printr-o apropiere a partidelor de alegători, fără a se trece prin intermediul agentului electoral.

Între 1922 şi 1925 ocupă funcţia de primar al Brăilei. Din această poziţie, a realizat următoarele:

• În domeniul urbanistic: A realizat pavarea cu granit a 12 km de străzi ale oraşului; a construit halele din Piaţa Poporului; a pus bazele parcului din Piaţa Regală; a dotat uzina de apă cu un nou bazin; a construit cartierul popular din spatele abatorului, prevăzut cu instalaţii moderne de apă şi canalizare; a creat şi pavat piaţa din faţa cimitirului „Sf. Constantin”; a împrejmuit abatorul şi cimitirul „Sf. Maria” cu ziduri de beton; a construit trotuare pavate pînă la Brăiliţa; a rezolvat, printr-o convenţie impusă societăţii concesionare, problema iluminatului şi a tramvaiului, dezastruoase după ocupaţia din timpul războiului.

• În domeniul social: a susţinut interesele muncitorilor din portul Brăila, ceea ce i-a atras recunoştinţa şi prietenia lui Panait Istrati, în ciuda apartenenţei acestuia la mişcarea comunistă. A găsit modalitatea de retribuire a muncitorilor din port în lunile de iarnă (şomaj sezonier). A fost primul primar din ţară care a instituit o taxă ad valorem pe exporturile de cereale, fondurile astfel colectate fiind folosite pentru finanţarea proiectelor edilitare şi sociale. A implantat la Brăiliţa societatea de material feroviar “Franco-Română”, creind astfel mii de locuri de muncă; a reorganizat şi dezvoltat laboratorul comunal de analize chimice şi bacteriologice; a înzestrat cu aparatură medicală modernă dispensarul sindicatelor muncitoreşti şi spitalul Brăilei; a înfiinţat în port o brutărie cu pîine ieftină pentru muncitori. În cartierul muncitoresc de la Bariera Călăraşilor a construit şcoala primară „Spiru Haret” (4 clase de băieţi şi 4 clase de fete), înzestrată cu o sală pentru activităţi extra-şcolare, săli de duşuri, săli de mese şi locuinţe pentru director şi directoare. A început o construcţie similară în cartierul ceferist din preajma gării (terminată de succesorii săi); a creat pe lîngă liceul “Nicolae Bălcescu” un cămin pentru elevii săraci de la ţară; a întreţinut la Bucureşti un cămin pentru studenţii brăileni; a creat burse pentru studenţii brăileni de la Universităţile din Bucureşti şi Iaşi; a împroprietărit peste 5.000 de familii de demobilizaţi; a înfăptuit o reformă care aştepta de peste 50 de ani : răscumpărarea embaticurilor, sistematizarea şi regularizarea comunelor Vatra-Veche, Piscu, Brăiliţa, Comorofca, rezolvînd definitiv o situaţie care privea peste 10.000 de familii.

• În domeniul administrativ: A reorganizat şi modernizat serviciile Primăriei; a creat 3 servicii tehnice (construcţii, pavaje, apă-electricitate) conduse fiecare de către un inginer; a creat echipe permanente de întreţinere a instalaţiilor urbane; a înfiinţat un serviciu municipal de arhitectură.

• În domeniul cultural: A sprijinit funcţionarea revistei de cultură regională “Analele Brăilei”, în al cărei consiliu de redacţe era membru şi în paginile căreia a publicat articole şi studii. A înfiinţat ciclul de „Conferinţe ale Analelor” (printre invitaţi : Octavian Goga, I.G. Duca, C. Argetoianu, N. Iorga, Nae Ionescu, Dr Mina Minovici, ş.a.). A contribuit la dezvoltarea Teatrului din Brăila, invitînd actori care aveau să devină marile nume ale scenei romşneşti (Aura Buzescu, Mihai Fotino, Gr. Vasiliu-Birlic, ş.a.). A construit (1924) Palatul Lyra, un Ateneu brăilean. În 1925 demisionează, ca urmare a unui conflict cu guvernul. Pe 24 decembrie 1939 a fost proclamat „Cetăţean de Onoare” al oraşului Brăila.

Brăila Veche

De a lungul activităţii politice, s-a remarcat ca deputat şi senator (PNL) în mai multe legislaturi (1927-1940) şi secretar de Stat la Ministerul de Interne (19 noiembrie – 28 decembrie 1937) în guvernul Gh. Tătărescu. A rezolvat vechile probleme, aflate în aşteptare de peste 20 de ani, ale germanilor şi saşilor din 12 judeţe ale Basarabiei şi Transilvaniei.

Secretar de Stat la Ministerul de Interne (1939) în guvernul Gh. Tătărescu. Conduce Ministerul, Gh. Tătărescu fiind Ministru interimar. Ministru de Stat fără portofoliu la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (6 decembrie 1939- 28 iunie 1940), însărcinat cu reorganizarea structurilor tuturor administraţiilor publice, pe baza principiilor de simplificare, unificare şi coordonare a lor, şi cu armonizarea salariilor funcţionarilor publici. Pe data de 5 iunie 1940, prezintă în faţa Comisiilor Parlamentului „Codul funcţionarilor publici”, adoptat în unanimitate. Urma să redacteze un Cod al serviciilor publice, dar pe 28 iubie 1940 demisionează din guvern.

Alte activităţi politice

În 1939 este membru în Consiliul Superior al Frontului Renaşterii Naţionale. Începînd din 1943, la cererea Regelui Mihai I şi a lui Gheorghe Tătărescu, se implică în pregătirea acţiunii de la 23 august 1944. Organizează întîlniri secrete între şefii partidelor şi participă la asigurarea legăturii între Rege şi aceştia. Este urmărit de Siguranţă, fapt dovedit de notele informative găsite în biroul lui Eugen Cristescu. După 1945 refuză de două ori postul de Ministru de Finanţe. În 1946 refuză postul de Ministru al Palatului, propus de Regele Mihai I.

Activitatea economică

Membru din partea Ministerului Finanţelor în Consiliul de administraţie al Institutului de credit aurifer şi metalifer (1937). Preşedinte al Băncii întreprinderilor miniere (1937). Administrator, vice-preşedinte (şi probabil preşedinte) al Creditului industrial. Preşedinte al societăţii Sulfurica. Preşedinte al Uzinelor şi Domeniilor Reşiţa (U.D.R.)

Represiunea

Radu Portocală este arestat prima oară (1948) şi judecat sub acuzaţia de „sabotaj”, acuzaţie pe care Tribunalul nu o poate dovedi. Eliberat în 1949, după 9 luni de detenţie în închisoarea Văcăreşti. Este arestat din nou în noaptea de 5/6 mai 1950 („Noaptea demnitarilor”). Încarcerat în celula nr. 20 de la Ministerul de Interne, apoi transferat în închisoarea de la Sighet. Moare torturat, potrivit actului de deces pe 13 aprilie 1952, şi este aruncat într-o groapă anonimă.

Ordine, decoraţii, medalii

De-a lungul carierei sale, a fost distins cu numeroase ordine, decoraţii şi medalii româneşti şi străine, printre care : Steaua României, Coroana României, Avîntul Ţării, Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, Medalia Victoriei, Legiunea de Onoare (Franţa) în grad de ofiţer, Ordinul Regal George I (Grecia), Ordinul Coroanei (Italia), etc.

Grigore Alexandru Ghica, fost domnitor în Moldova, despre nevoia de a avea un “prinţ străin” în fruntea Principatelor Unite

Foto: Wikipedia.org

Grigore Alexandru Ghica, fost domnitor în Moldova, despre nevoia de a avea un “prinţ străin” în fruntea Principatelor Unite:

“de li s-ar da un Prinț pământean [de origine română], li s-ar face iarăș cel mai mare rău, pentrucă eu din experiență cunosc aceasta. Cu rușinea mea mărturisesc că, în timp de șapte ani, cât am guvernat Moldova, am făcut o mulțime de nedreptăți și de nelegiuiri; cugetul mă mustră, Dumnezeu să se îndure a mă ierta. Însă ce era să fac, când eram în înrudire și în amiciție cu toți boierii? Cum era să nu pun ministru pe vărul meu; logofăt mare pe cuscrul meu; postelnic pe fiul meu; președinte al Divanului pe cumnatul meu; ispravnici pe nepoți și pe amici; priveghetori și polițai pe oamenii acestora? Și dacă vreunul din ei nedreptăția pe oameni, dacă ei condamnau pe nevinovați, dacă răpiau fățiș onorul și averea cuiva, ce era să fac eu? Puteam să fiu totdeauna drept?”

Autor:  Initiativa Tinerilor Pentru Modernizarea Romaniei

Bloguri, fundatii si organizatii monarhiste

Alianta Nationala pentru Regatul Romaniei

http://aliantaAlianta Nationala pentru Regatul Romaniei

http://aliantarom.com/

Die Monarchisten – Schwarzgelbe Allianz (Alianta Monarchista din Austria)

http://sga.monarchisten.org/

Fundatia Principesa Margareta a Romaniei

http://www.fpmr.ro/

Le blog de de soutien à Famille Royale de France (Blogul de sustinere al Familiei Regala Franceze)

http://www.la-couronne.org/

Noblesse & Royautés (Blog royalist)

http://www.noblesseetroyautes.com/

Pro Monarchia

http://promonarchia.blogspot.com/

Romania Altfel-Un blog de Principele Radu al Romaniei

http://www.princeradublog.ro/

Royal Romania – Diana Mandache

http://royalromania.wordpress.com/

Initiativa Tinerilor pentru Modernizarea Romaniei

http://www.itmr.ro/

Casa Real Portugesa

http://casa-real-portuguesa.ativo-forum.com/

Alleanza Monarchica (Alianta Monarhista din Italia)

http://www.alleanza-monarchica.com/

King Simeon II

http://www.kingsimeon.bg/

The Serbian Monarchy

http://www.royalfamily.org/index_eng.html

Monarchico

http://monarchico.blogspot.com/

Monarhia Salvează România!

http://monarhie.blogspot.com/

Monarhia Constitutionala in Romania

http://monarhiaromana.blogspot.com/

Update: 04/05/2011

Locuri sacre ale regalitatii

Text+foto+sursa informationala: Rezistenta Urbana

Este din nou 10 Mai, tripla sarbatoare a Romaniei. Aceasta data, ignorata inadins de liderii post-1989, sintetizeaza cel mai bine lupta tarii pentru dreptul de a se moderniza si de a se conduce liber.

Acum un an am trecut in revista importantele contributii ale monarhiei in Capitala, intrucat o extindere la toata tara necesita o documentare temeinica si o doza aproape nula de amatorism. Anul acesta, propun sa vedem ce s-a ales de niste simboluri puternic regale de-a lungul agitatei istorii a romanilor: Adunarea Deputatilor, Sala Tronului si Necropola Regala. –>

Foto: Carol I si Ferdinand I au purtat la piept crucea de Hohenzollern. Carol Caraiman a purtat medalia „Vulturul Carpatin”.

Nu voi relua dezbaterea cu privire la necesitatea mutarii Zilei Nationale (Romania este singura tara europeana care nu-si serbeaza Independenta de Ziua Nationala), ci as vrea sa atrag atentia asupra devalorizarii fortate a unor „locuri sacre” ale regalitatii, cum m-am gandit sa le intitulez. Cei patru Regi pe care tara noastra i-a avut – Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea si Mihai I – au pus, fiecare, cate o „caramida” importanta la temelia Romaniei moderne.

PALATUL ADUNARII DEPUTATILOR din Dealul Mitropoliei a fost cladit, in forma actuala, in timpul lui Carol I, pe locul vechiului Divan Domnesc. Complexul Mitropolitan (ulterior Patriarhal) a dobandit astfel o bijuterie arhitecturala de prestigiu. Cupola monumentala surmontata de un vultur este unica in Romania.

In perioada monarhiei, aceasta cladire a adapostit Adunarea Deputatilor, una din camerele Parlamentului. Prin traditie, in fiecare septembrie, monarhul deschidea lucrarile legislativului printr-un mesaj.

O imagine din 1913 ni-l infatiseaza pe batranul Rege Carol I vorbind parlamentarilor din fata Tronului special amenajat. Tronul din Parlament se gasea in spatele Prezidiului, intr-un fel de „loja”, acoperita cu draperii si ornata cu un vultur ce tinea in gheare niste steaguri. Intreaga arcada de desupra Prezidiului avea la mijloc stema regala prinsa in niste ramuri ornamentale.

Fotografia din 1925 este un document istoric important, intrucat il arata pe Regele Ferdinand I stand alaturi de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I. C. Bratianu, in timp ce adresa mesajul. Ambii au murit in 1927.

Tot in sala se sedinte a Adunarii Deputatilor a depus juramantul si Regele Carol al II-lea in 1930, dupa Restauratia de la 8 iunie, acelasi an.

Si Regele Mihai I a adresat mesaje parlamentarilor. O fotografie celebra il arata alaturi de primul guvern pro-comunist al Romaniei, instalat cu sprijin sovietic dupa alegerile falsificate din 1946. Regele este secundat de premierul Petru Groza, ministrul justitiei Lucretiu Patrascanu si alti comunisti de marca.

Dupa ce l-au fortat pe Regele Mihai sa abdice, comunistii au proclamat Republica Populara Romina. Parlamentul acesteia, unicameral, a luat denumirea de Marea Adunare Nationala. Ca atare, frontispiciul cladirii din Dealul Patriarhiei a fost modificat, iar deasupra usii centrale a fost asezata o stema comunista imensa.

Tronul monarhului a fost eliminat, iar in respectivul spatiu au fost atarnate temporar doua drapele tricolore. Si vulturul ornamental de deasupra a disparut, evident. Ulterior, fosta „loja regala” a fost acoperita, devenind parte a peretelui.

20 mai 1968 – Presedintele Charles de Gaulle al Frantei tine o cuvantare in plenul Marii Adunari Nationale a Republicii Socialiste Romania. Deputatii, multi dintre ei analfabeti, habar n-aveau ce zicea de Gaulle. Se observa modificarea aspectului prezidiului, disparitia lojei si aparitia, in locul ei, a stemei RSR.

Dupa 1989, nu s-a facut nimic pentru restaurarea vechii infatisari a salii. Stema regala nu a revenit pe arcada, ramanand doar ramurile ce o sustineau odinioara. O vreme, Palatul a adapostit Camera Deputatilor, pe la mijlocul anilor ’90 fiind cedat Bisericii Ortodoxe Romane. Asadar, s-a transformat in Palatul Patriarhiei. Sfantul Sinod al BOR isi tine aici sedintele, dar si alte adunari bisericesti sau evenimente clerice. In locul stemei RSR este un tablou cu Invierea.

Astazi, de la tribuna de unde Regii adresau mesajele lor Parlamentului, vorbesc fel de fel de personaje, mai mult sau mai putin controversate.

SALA TRONULUI de la Palatul Regal din Bucuresti este si ea un puternic simbol al monarhiei. Prima varianta a acestei sali a dainuit pana la incendiul din anii ’20, care a mistuit vechiul Palat Regal.

Sala era foarte bogata in decoratiuni, o adevarata sala de bal. Intr-o prima faza, Tronurile Regelui Carol I si al Reginei Elisabeta au fost cele care apartinusera Domnitorului Alexandru Ioan I si Doamnei Elena Cuza (monogramele lor erau identice cu ale Suveranilor).

Noua Sala a Tronului a fost gandita sa impresioneze prin dispunerea volumica, arcade, marmura folosita si prin monumentalitate. Ornamentele au trecut in planul secund, insa nu lipsesc. Pentru Tronul Romaniei, s-a construit un intrand circular boltit, accesibil prin doua usi inalte. Aici a avut loc, de exemplu, proclamarea regimului autoritar (1938-1940) al Regelui Carol al II-lea. Alaturi de Suveran sunt profesorul Nicolae Iorga, Gheorghe Tatarescu (viitor prim-ministru) si Patriarhul Miron Cristea, Presedinte al Consiliului de Ministri in acea perioada.

Deasupra Tronului se gasea o fresca pictata de Cecilia Cutescu-Storck, nora marelui sculptor Karl Storck. Pe treptele care sustineau Tronul Romaniei a fost construita o cupola foarte interesanta, surmontata de Coroana de Otel a Romaniei. Constructia este vizibila intr-o fotografie de la finele anilor ’30, care ii infatiseaza pe Carol al II-lea si pe Principele Mostenitor Mihai.

Cupola de deasupra Tronului era sustinuta de coloane cu figuri inaripate in varf. Aditional, de o parte si de alta a structurii se gaseau coloane mai mici, in forma de fascii romane, in varful carora se gaseau alte figurine inaripate. In spatele constructiei era o draperie ornata cu stemele provinciilor Romaniei. Dovada este o fotografie din 1941, cu Regele Mihai.

Dupa 30 decembrie 1947, Sala Tronului a fost dezafectata, iar Palatul Regal a devenit Palatul Consiliului de Stat (Palatul Republicii). Aici se tineau reuniuni diplomatice si ceremonii de decorare de catre liderii comunisti. In 1965, fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost tinut pe catafalc in aceasta sala, pentru ca „populatia indurerata” sa-si ia ramas-bun intr-un pelerinaj ce amintea de moartea lui Stalin (1953). Intr-o fotografie din 1968, Ceausescu le vorbeste membrilor corpului diplomatic. In capatul salii, se vede intrandul unde era Tronul.

La o privire mai atenta, se observa ca treptele pe care era structura cupolei au fost si ele daramate, iar pe peretele din spate a fost atarnata stema Republicii Socialiste Romania. Totusi, fresca din tavan a ramas.

In prezent (foto de aici – singura gasite pe net!), Sala Tronului este „taram interzis” pentru vizitatorii Palatului Regal (MNaR), intrucat nu face obiectivul Statului sa-si promoveze valorile. Se promoveaza insa, pe bani grei, evenimente private. In spatiul in care Regii luau decizii se pot organiza, contra cost, nunti, concerte, lansari de produse, evenimente de moda, etc. Mi se pare o pangarire mult prea mare a unui simbol national. Ca aspect, sala este la fel de goala, doar stema socialista a disparut.

NECROPOLA REGALA de la Manatirea Curtea de Arges a fost aleasa de Regele Carol I ca loc de veci pentru el si urmasii sai.

Aici se gasesc inmormantati primul Rege si prima Regina, sub lespezi de marmura.

Cuplul Maria-Ferdinand isi doarme somnul de veci tot aici. Mormintele celor doi Suverani sunt marcate prin niste placute metalice, ca exponate intr-un muzeu, injositor pentru Regele Intregitor si sotia sa. Lespedea Reginei Maria a fost pusa de-abia dupa 1989 de catre Maica Alexandra (Principesa Ileana a Romaniei), fiica celor doi si matusa Regelui Mihai.

In 2003, au fost aduse din Portugalia ramasitele Regelui Carol al II-lea, insa au fost depuse intr-o cripta special amenajata in paraclisul manastirii. Sicriul este acoperit de stindardul personal al Regelui.

Mormintele Regilor sunt prea putin vizitate. In Germania (Republica Federala), cripta familiei de Hohenzollern, fosta familie domnitoare, este exemplar amenajata in catacombele Domului din Berlin. La noi, Necropola Regala este alcatuita din morminte banale, semn al nerecunostintei unui popor care a uitat, ajutat de conducerile succesive post-1947, cui datoreaza Statul roman modern.

Cu siguranta mai sunt multe alte „locuri sacre” ale regalitatii imprastiate prin Romania: complexul Peles (Sinaia), Castelul Savarsin, Palatele Elisabeta si Cotroceni (Bucuresti), Castelul Reginei Maria (Balcic – Bulgaria) si exemplele ar putea continua.

In incheiere, inainte de a ura traditionalul „Traiasca Regele!”, sa aruncam o privire pe actul de nastere a Romaniei moderne – Actul Proclamarii Regatului Romaniei (10 Mai 1881) – versiune imensa, aici.