Georgică Severin: Bună ziua. Aş dori să mă refer la afirmaţiile făcute aseară de preşedintele statului român legate de anumite realităţi istorice şi anumite acuzaţii pe care le-a lansat la adresa Majestăţii-Sale Regele Mihai. De ce mi-am asumat acest lucru? Din două motive: unu, sunt senator de Valea Prahovei, de Sinaia, şi, implicit, prin ceea ce vă voi prezenta, vorbim despre lucruri care sunt legate de colegiul meu. În al doilea rând, sunt, totuşi, profesor de istorie, chiar dacă nu mai profesez, specializat în istoria contemporană a României.
Nu voi insista foarte mult să demantelez ceea ce a spus aseară domnul Traian Băsescu, pentru că a fost evident că a vorbit cu rea-voinţă, în cel mai bun caz în neştiinţă, dar eu sunt convins că a vorbit cu rea-credinţă. Vă reamintesc doar câteva lucruri cu care subiectul nu mai trebuie comentat. În vara anului 1940 ştiţi că a avut loc Dictatul de la Viena. România a intrat într-o criză politică şi, sub presiunea germană, Regele Carol al II-lea l-a adus la putere pe generalul Ion Antonescu. În septembrie 1940 Regele Carol al II-lea a abdicat, totodată producându-se o serie de modificări de natură constituţională, respectiv, printr-un decret semnat de Carol al II-lea, Ion Antonescu a devenit conducător al statului cu puteri depline. Deci, ca să lămurim acest lucru, conducător al statului cu puteri depline! Prin acelaşi decret, rolul Regelui redevenea, dacă vreţi, inferior celui pe care l-a avut până la Constituţia din 1938, practic, un rol ornamental, decorativ de reprezentare. Deci acestea sunt realităţile constituţionale ale României anului 1940. Despre gestul abdicării s-a vorbit foarte mult în ultimele ore, nu mai insist.
Ce este însă mult mai grav în tot acest lucru este că domnul Traian Băsescu, obişnuit probabil cu raporturile de putere pe care le are cu domnul prim-ministru Emil Boc, a spus aşa: de vină pentru ceea ce s-a întâmplat în anii 1940-1944 este şeful statului, Regele Mihai, şi nu primul-ministru Ion Antonescu. Cred că este evident pentru oricine are cunoştinţe minime de istorie că puterea era deţinută în mod total de Mareşalul Antonescu şi singurii care îl controlau pe Antonescu erau reprezentanţii Armatei germane, iar Regele era o simplă persoană. Ştim şi declaraţiile lui Antonescu despre Rege, dar nu ăsta era neapărat subiectul. Am vrut să precizăm aceste lucruri, pentru că există adevăruri istorice care nu pot fi distruse nici chiar de către Traian Băsescu.
Mult mai interesant este însă altceva: a fost o ieşire la nervi? A citit vreun articol domnul Traian Băsescu care l-a deranjat? A apărut vreo carte nouă în ultimele zile care a demonstrat că, de exemplu, Actul de la 23 August a influenţat scorul scăzut al PDL-ului din ultimele sondaje? A apărut în ultima vreme cumva vreo nouă dimensiune istorică, o dimensiune care să afecteze, să spunem, relaţiile României cu alte ţări? Din câte cunosc eu, nu, şi cred că nici dumneavoastră n-aţi aflat aşa ceva. Eu am ajuns însă să cred că în general domnul Băsescu nu face nimic întâmplător şi, dincolo de o, dacă vreţi, fobie anti-rusă pe care o are preşedintele nostru, dovedită însăşi prin faptul că aseară a avut plăcerea să reamintească scufundarea unui vas sovietic de către o fregată românească în al Doilea Război Mondial, la fel, fără legătură, daţi-mi voie să vă dau câteva ştiri pe care le-am citit în ultimele zile, dar, sincer, nu le-am dat importanţă. Le-am urmărit pentru că se refereau la anumite lucruri din colegiul meu. Ei bine, Direcţia Naţională Anticorupţie, DNA, a confirmat – o ştire din 19 iunie 2011 pentru http://www.e-politic.ro, că e normal să-i amintesc pe cei care au muncit – existenţa unui dosar care vizează modul în care Guvernul Tăriceanu a retrocedat domeniul Peleş Casei Regale. Verificările par a fi efectuate în mare secret, reprezentanţii DNA nedorind să dea foarte multe detalii despre anchetă. Drept dovadă, nici măcar Casa Regală nu a fost înştiinţată despre acest dosar. Purtătorul de cuvânt DNA Lidia Săplăcan a declarat că procurorii efectuează cercetări în legătură cu retrocedarea domeniului Peleş, dar nu a dorit să dea alte detalii. A precizat însă că deocamdată nu a fost începută urmărirea penală. Avocatul Casei Regale, domnul Vasiliu, declara în aceeaşi ştire că, pe de altă parte, Casa Regală nu a fost informată până în prezent despre existenţa acestui dosar. Adrian Vasiliu a precizat că nu a primit până în prezent o înştiinţare oficială de la DNA şi spunea: „Ştiu şi eu ce ştiţi şi dumneavoastră. Nu am fost înştiinţat oficial. Ştiu doar că a fost un raport al Corpului de Control al premierului făcut acum vreo doi ani”. Deci, atenţie!, acum vreo doi ani. „Se agaţă de tot felul de chestii, nu contestă dreptul de proprietate, ci spun că sunt nişte îmbunătăţiri acolo care trebuia evidenţiate în memorandum, respectiv memorandumul privind retrocedarea domeniului Peleş. Dar ele au fost evidenţiate, aşa că nici asta nu înţeleg. Probabil că este o luptă pentru putere între ei, în fond ei nu contestă dreptul de proprietate”.
Pornind de la această realitate, haideţi să ne gândim ce l-a deranjat pe domnul Băsescu. L-a deranjat poate faptul că Regina Elisabeta nu l-a primit în timpul vizitei oficiale la Londra, iar Regele Mihai a fost vedeta, dacă vreţi, din punct de vedere istoric al nunţii regale din aprilie a Prinţului William? Ar fi culmea! Orice ţară s-ar bucura să aibă încă în viaţă un supravieţuitor al celui de-al Doilea Război Mondial la nivel de şef de stat, mai ales din tabăra bună, cel care a dus România pe calea victorioasă, în fond. Aşa că mi-am adus aminte că preşedintele Traian Băsescu are un cumătru. Se numeşte Paul Lambrino, este fiul fiului ilegitim al Regelui Carol al II-lea şi a cărui apartenenţă la Casa Regală a fost stabilită de un tribunal din Alexandria. Alexandria de Teleorman, ca să nu fac greşeli! Vreau să reamintesc, pentru cei care nu cunosc, Casele Regale în toată lumea au un statut special. Apartenenţa sau nu la o Casă Regală este stabilită de şeful Casei Regale, şi nu de tribunalele civile. Este, dacă vreţi, ca în fotbal, unde dacă politicul se amestecă în treburile fotbalului, naţionala respectivă este eliminată – ştiţi la ce mă refer. La fel şi în zona Caselor Regale, când politicul se amestecă în acest lucru, nu discutăm de eliminări, dar discutăm de sancţiuni. Fiţi convinşi că faptul că preşedintele Băsescu nu a fost atât de bine primit la Londra – de fapt, nu a fost primit – de către Casa Regală britanică şi nici nu s-a prea întâlnit cu regalitatea europeană este datorat şi acestui sprijin dat domnului Paul Lambrino, care am înţeles că este cumătrul său, i-a botezat copilul.
Deci eu acum, în calitatea mea de senator de Prahova, pentru că vorbim despre cele mai importante, dacă vreţi, monumente din colegiul meu – vorbim de Castelul Peleş, de Pelişor, de toată zona aceasta extraordinară construită, să fim foarte oneşti, de Casa de Hohenzollern, nu de statul român, este o mare diferenţă –, mi-am pus următoarea întrebare: dacă se demonstrează că retrocedarea are hibe, să spunem, ea va fi anulată, evident că nu se va pune problema să nu se dea, să se anuleze de tot – cred că am deveni complet paria Europei –, dar dacă la o nouă retrocedare ar apărea acolo parte sprijinită de şeful statului şi domnul Paul Lambrino, recunoscut de tribunalul din Alexandria-Teleorman? Nu credeţi că lucrurile ar căpăta o explicaţie pentru acest atac? Nu ar fi mai în ton cu ceea ce se întâmplă în momentul de faţă în această ţară? Este singura explicaţie logică, pentru că altceva în atacul domnului Băsescu nu găsesc, decât o situaţie foarte gravă.
Cu asta o să închei şi vă aştept întrebările, dacă sunt. Dincolo de atacurile personale, preşedintele Băsescu, în mingea care i-a fost ridicată aseară la fileu, să fim foarte cinstiţi, s-a referit la problema Holocaustului. Nu există la ora actuală – o spun ca un om care cunoaşte foarte bine aceste lucruri – o problemă mai delicată decât cea a Holocaustului. În acest context, având în vedere că în aceste zile sau într-o săptămână şi ceva aşteptăm vizita prim-ministrului Israelului domnul Netanyahu legată de viitoarea proclamare unilaterală a statului palestinian în septembrie, având în vedere că ştim cât de delicată este problema aceasta în relaţiile cu finanţatorii internaţionali, ce a făcut ieri domnul Băsescu nu mai este un amestec în nişte treburi care nu-l privesc, cele ale Casei Regale, este, dacă vreţi, o gafă care afectează credibilitatea României. Ion Antonescu are meritele sale, dar nimeni de pe lumea asta nu poate să uite că ordinele pentru tot ce s-a întâmplat le-a dat el. A semnat el acele hârtii şi a muta responsabilitatea în altă parte doar pentru a obţine avantaje electorale meschine sau materiale mi se pare extrem de grav.
Cam asta am vrut să precizez. Este evident că aş vrea să amintesc, în final, două lucruri: când stăteam aici am aflat că co-preşedintele USL Crin Antonescu a trimis o scrisoare deschisă către Majestatea-Sa Regele Mihai I în care îşi cere scuze în numele tuturor românilor care nu pot fi de acord cu golănia de aseară. Vreau şi eu să mă alătur şi sunt convins că şi toţi ceilalţi colegi ai mei din PSD se alătură moralmente acestei scrisori şi să pun o întrebare, înainte să vin aici am fost la o televiziune şi am pus şi acolo aceeaşi întrebare şi o pun şi aici: aştept cu mult interes comentariile şi reacţiile domnilor Sever Voinescu, Mircea Cărtărescu, Sabina Fati, Andreea Pora şi toţi ceilalţi care au fost monarhişti, care au sprijinit sincer această instituţie, şi cum vor încerca acum să îl spele pe domnul Băsescu. Din câte cunosc, domnul Voinescu a declarat că nu comentează o opinie subiectivă a preşedintelui Băsescu. Dacă asta este atitudinea, nu mă mai aştept la multe!
Vă mulţumesc!
Lasă un răspuns