Regiunile – USL castiga in 2012 toate mizele? Inceputul sfarsitului pentru PDL

Text+autor+sursa informationala: Yellow Gondolin

Mi+am propus să fac în cele ce urmează nişte calcule preliminare in ceea ce priveşte aşteptările electorale pe care marii competitori ai anului 2012 le pot avea în privinţa alegerilor pentru Presedinţiilor de Regiuni.

Am considerat important acest demers pentru că a devenit un truism spusa că alegerile locale determină în mare măsură rezultatele alegerilor parmalemtare. Dacă ar fi aşa, cine pierde şi cine câştigă, dacă administraţia locală se va configura conform dorinţei PDL, în regiuni (numite in continuare judeţe, pentru a nu necesita modificarea Constituţiei)?

Am plecat de la urmatoarele premise:

• În 2012 USL (PSD, PNL, PC) vă căştiga cel putin căt au căştigat cele 3 partide împreună, ca procente, în alegerile parlamentare din 2008. Adevărat, sondajele arată scoruri mai mari, dar am admis că, în concret, datorita a varii factori a căror analiză nu face obiectul acestui articol, scorurile USL la urne vor fi cu ceva mai mici decât scorurile al sondajeşe de până la acest moment.
• În 2012, PDL va câştiga cam tot atâtea procente cât în 2008. Din nou, adevărat că sondajele dau PDL-ului undeva la jumătatea scorului din 2012, dar nu trebuie subestimată capacitatea paridului-stat de a manipula electoratul.

În configurarea regiunilor am plecat de la proiectul PDL (conform cărora noile unităţi edminsitrative suprapun actualele regiuni de dezvoltare economică) deoarece USL nu îşi propune ca proiectul său de regionalizare să fin implementat decât în următorul ciclu electoral.

Cifrele folosite sunt acelea obţinute în cadrul alegerilor pentru Camera Deputaţilor, în 2008, publicate de catre BEC. Sistem de vot: uninominal într-un singur tur.

Regiunea de Nord-Est

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	ALTE
IASI	233028	53583	80110	133693	72565	26770
NEAMT	195881	27651	67839	95490	79614	20777
BOTOSANI	136578	35109	44733	79842	35894	20842
SUCEAVA	221556	33310	68326	101636	93976	25944
VASLUI	131148	25853	55962	81815	32388	16945
BACAU	217391	51445	82615	134060	64592	17534
	1135582			626536	379029	128812

USL (cuminim  55,17%  din voturi) se va impune clar atât la presedentia Regiunii de NE cât ţi în Coniliul Regional, indifferent de jocurile electorale ale PDL (maxim 33,37% din voturi.) Favorit, un candidat PSD.

Regiunea Vest

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	UDMR	ALTE
ARAD	141798	18601	30116	48717	68401	0	12949
CARAS SEVERIN	102265	23233	30481	53714	33310	1026	14215
HUNEDOARA	173306	41091	54211	95302	58048	6122	13834
TIMIS	184620	26195	50616	76811	75814	9784	22211
	601989			274544	235573	28663	63209

Cele maxim 39,13% voturi de care se bucură PDL nu îi oferă prea multe şanse în faţa celor minim 45% ale USL. Este greu de crezut că PDL va mobiliza în jurul candidatului său atât voturile UDMR cît şi pe cele ale altor partide, astfel încât presupun că USL va căştiga Preşedentia Regiunii, urmând să trateze cu celellate partide (sau cu UDMR) majoritatea în Consiliul Regional.

Regiunea Nord Vest

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	UDMR	ALTE
BIHOR	207424	51230	38095	89325	45456	51122	21521
BISTRITA	102574	19268	32800	52068	37268	5573	7665
CLUJ	216078	32307	41407	73714	86038	35430	20896
MARAMURES	145302	27934	44268	72202	47745	11307	14048
SATU MARE	111581	12254	25621	37875	26403	40230	7073
SALAJ	89601	15368	22717	38085	21231	24064	6221
	872560			363269	264141	167726	77424

O alianţă a UDMR (cu cele 19% dintre voturi) cu oricare dintre cele două mari blocuri pare a rezolva ecuaţia alegerilor. Deocamdată în 3 dintre cele 5 judeţe, există o alianţă locală UDMR + USL, aşa că putem bănui înspre ce zonă politică se îndreptă simpatia liderilor UDMR de la nivel judeţean, dar asta nu însaemnă mare lucru deoarece (a) în 2012 UDMR s-ar putea să nu fie singurul competitor în zona maghiarimii şi (b) liderilor judeţeni ai Uniunii li s-ar putea da ordine ferme din partea conducerii central, pentru a sprijini PDL. Una peste alta USL (cu minim 41% din voturi) pare a fi in pole position raportat la PDL, cu maxim 30,2% din voturi. Probabil hotărâtoare vor fi negocierile pentru funcţii în cadrul Consiliului regional, negocieri în care, până în present, forţele ce formează în judeţele de NV alianţa USL s-au dovedit a fi mai abile.

Regiunea Centru

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	UDMR	ALTE
ALBA	128921	27830	25786	53616	61005	5044	9256
BRASOV	178258	40856	41029	81885	68673	13551	14149
COVASNA	57467	2452	6254	8706	4831	35344	8586
HARGHITA	107502	3914	6830	10744	3467	80965	12326
MURES	198304	28048	34973	63021	39997	78298	16988
SIBIU	132457	22898	34073	56971	54952	2796	17738
	802909			274943	232925	215998	79043

Un joc care se desfăşoară în 3. Fără nici o înţelegere prealabilă, cursa este castigată de USL cu cei minim 34.2%, faţă de PDL (maxim 29%) şi UDMR (cca 26%). Problemele din interiorul maghiarimii complică şi mai mult jocul. Chiar cu o unitate de monolit şi o mobilizare exemplară (greu de crezut că ambele condiţii vor fi îndeplinite) UDMR nu poate câştiga preşedenţia regională de unul singur. S-ar putea însă sa avem un preledinte de regiune maghiar, în cadrul unor înţelegeri electorale între UDMR si USL sau PDL, înţelegeri la nivelul euroregiunii sau poate la un nivel mai larg.

Regiunea Sud Est

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	ALTE
BRAILA	108851	17136	51870	69006	25370	14475
BUZAU	173199	46513	66845	113358	45798	13816
CONSTANTA	264359	39927	126364	166291	71763	25940
GALATI	188371	29810	87666	117476	52705	17416
TULCEA	68064	9769	19769	29538	26523	12003
VRANCEA	142201	22532	69373	91905	41029	9267
	945045			587574	263188	92917

USL (minim 62%) are un gallop de sănătate în confruntarea cu PDL (maxim 30%).

Regiunea Sud Muntenia

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	ALTE
ARGES	195102	30238	88568	118806	54286	21759
CALARASI	87225	33859	18652	52511	25959	8643
DAMBOVITA	196108	19806	70529	90335	89697	16076
GIURGIU	94851	45301	17850	63151	23124	8576
IALOMITA	85036	16417	36431	52848	22402	9786
PRAHOVA	247278	52486	79737	132223	91309	23746
TELEORMAN	171972	45874	69671	115545	47275	9152
	1077572			625419	354052	97738

Din nou USL (minim 58% din voturi) depăşeşte net PDL (maxim 32.8%)

Regiunea Bucureşti-Ilfov

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	ALTE
ILFOV	112420	26596	33250	59846	43437	9137
BUCURESTI	524740	83151	175418	258569	197067	67186
	637160	109747	208668	318415	240504	76323

În mod normal, preşedenţia acestei regiuni nu poate scăpa USL-lui, cu un minim de 49% voturi faţă de cele max. 38% ale PDL. Desigur, lucrurile se pot complica în ce priveşte securizarea rezultatului şi pentru majoritatea în Consiliul Regional, dar sunt lucruri perfect posibile.

Regiunea Sud Vest Oltenia

	TOTAL	PNL	PSD	USL	PDL	ALTE
DOLJ	247438	32381	118630	151011	78546	17583
GORJ	120975	18093	53739	71832	37890	11253
MEHEDINTI	105309	22749	36138	58887	37478	8944
OLT	175657	27772	79129	106901	56881	11875
VALCEA	141759	33836	57801	91637	38824	11298
	791138	134831	345437	480268	249619	60953

Din nou o întrecere inegală între un USL ce depăşete 60% şi un PDL care nu va trece de 31,5%.

Concluzii

Dacă alegerile locale din 2012 se vor desfăşura pe proiectul PDL de regionalizare, ele vor însemna o înfrângere majoră pentru PDL şi o victorie detaşată pentru USL care va câştiga minim 6 dintre cele 8 fotolii de Preşedinte de Regiune (pentru celelalte doua, va trebui tratat cu liderii maghiarimii).

În aceste condiţii, ne putem întreba de ce Traian Băsescu împing acest proiect pe calea adoptării lui rapide, cu riscul intrării (din nou!) pe un făgaş neconstituţional, sau chiar acela (care nu trebuie subestimat) al căderii guvernului Boc din cauza detaşării UDMR de coaliţia de guvernământ? Dar, la urma urmei, ştim ce spuneau romanii despre metodele folosite de zei atunci când vor să piardă pe cineva…

–

Autor+text+sursa informationala: Yellow Gondolin

Am abordat recent (poţi citi articolul aici) rezultatul alegerilor locale pentru preşedinţii de megajudeţe (în eventualitatea în care alegerile locale din 2012 se vor face pe cadrul oferit de regionalizarea propusă de către PD).

Rezultatul? 6 dintre preşedinţii regiunilor ar fi urmat să aparţină USL, pentru celelalte două funcţii câştigătorul urmând să fie cunoscut în urma unei alianţe electorale între USL, PD şi UDMR (într-unul dintre megajudeţe USL căştigă şi numai dacă UDMR participă pe liste proprii. În acest caz UDMR ar cîştiga în regiunea Centru, iar USL în regiunea Nord-Vest, ceea ce ar putea mulţumi atât USL cât şi UDMR).

Mai recent, Econtext a publicat un articol (citiţi aici) care analiza multiple variante ale aceloraşi alegeri, de data aceasta pentru consiile regionale. Rezultatul analizei, din nou defavorabil PD: în 21 dintre cele 32 de variante analizate, câştiga USL, indiferent cu ar suna prevederile electorale. Dar, daca legislatia electorala continua sa contina principiul proportionalitatii dintre numarul populatiei si cel al alesilor in CJ, din nou USL castiga TOT.

Sunt sigur că atât Preşedenţia cât şi PD au la dispoziţie suficienţi analişti pentru a face respectivele calcule, şi a realiza că impunerea acestei forme adminsitrative şi realizarea alegerilor locale din 2012 pe cadrul acesteia este un act de sinucidere politică pentru PD. Şi atunci, de ce această zbatere?

PD şi guvernul, un şarpe fără cap

Toate evenimentele din vara lui 2010 încoace au arătat dincolo de orice îndoială că şeful PD şi al guvernului nu se află în Modrogan sau Palatul Victoriei, ci la Palatul Cotroceni. Vom discuta mai târziu care sunt implicaţiile pentru PD ale acestei stări de fapt. Deocamdată să ne mulţumim să subliniem, cu privire la tema noastră, că proiectul regionalizării nu a venit nici din partea PD, nici din partea guvernului.

Nu a venit din partea guvernului, pentru că acesta nu avea pregătit nimic serios în această privinţă. Inclusiv înainte de şedinţa la guvern se vorbea despre o reorganizare în 16 regiuni, după care Zeus Tonant a venit şi a impus varianta cu 8 voievodate. De altfel să nu uităm că o componentă (adevărat mică, dar vioaie şi esenţială în asigurarea majorităţii guvernamentale – vorbim despre UDMR) avea propria variantă de regionalizare, şi anume în 16 regiuni. Să de asemeni să nu uităm că, cu nici o lună înainte, reprezentanţii ministerelor în grija cărora stă respectiva reformă administrativă, şi anume Udrea şi Igaş, afirmau nu numai că nu se are în vedere o reformare a sistemului administrativ dar şi că aceasta, dacă s-ar realiza înainte de 2013, ar avea efecte nefaste în privinţa absorbţiei fondurilor europene.

Nu a venit din partea partidului pentru că, dacă guvernul este condus de la Palatul Cotroceni tot aşa partidul este condus de la Palatul Victoria. Echipa strânsă în jurul lui Boc a fagocitat partidul (din când în când partidul, prin gura unora precum Vasile Blaga sau Cezar Preda, visează cum că există – şi atunci se întoarce în somn, de pe o parte pe alta) tot aşa cum Băsescu şi consilierii acestuia şi-au asumat conducerea în fapt a guvernării, luarea deciziilor cele mai importante ale acesteia.

Lipsa de voinţă nu însaemnă însă în mod automat şi lipsa de creier. Şi atunci, de ce mărşăluieşte voios PD, în frunte cu Emil Boc, înspre un dezastru previzibil? Sunt mai multe răspunsuri posibile:

1. PD speră regionalizarea şi alegerile alegerile locale din 2013 nu vor fi un adevărat dezastru, ci (1A) limitarea unui dezastru şi mai mare sau, (1B) o şansă, chiar şi redusă, de câştig
2. Pseudo-conducătorul PD (l-am numit pe Emil Boc) a fost convins de către adevăratul conducător al PD şi al guvernului (Traian Băsescu) să îşi asume regionalizarea plecând de la premisa că (2A) aceasta NU va fi aplicată până în 2012, deci alegerile se vor face pe actuala structură adminitrativă şi că (2B) regionalizarea va fi folosită doar ca temă mediatică, din care se pot culege oarece avantaje.

Să analizăm pe rând variantele.

(1A) Alegerile pe cadrul megajudeţelor, evitarea unui dezastru şi mai mare. Dacă alegerile locale din 2012 se vor desfăşura pe actuala structură adminsitrativ-teritorială, PD va pierde, dar nu va pierde tot, dacă ne referim la preşedinţii de CJ şi majoritatea în Consiliile Judeţene. Există şanse ca PD să păstreze şefia în judeţele Arad, Cluj şi Alba, posibil şi în Mureş, Bihor şi Timiş (dar în ultimele trei judeţe numai în condiţiile în care realizează o alianţă electorală cu UDMR), adică între 3 şi 6 poziţii din 42, adică aproape nimic. Si asta în condiţiile în care votul politic este asemănător celui din 2008; dacă însă luăam 10% din voturile PD şi le amplasăm în zona USL, nici măcar aceste rezultate nu pot fi sigure. Pe de altă parte, dacă votul se defăşoară pe cadrul megajudeţelor, PD nu căştigă nimic sau, dacă vă câştiga în regiunea Centru şi Nord-Vest, se va face numai cu preţul unei alianţe deschise cu UDMR, ceea ce ar prăbuşi voturile PD la următoarele alegeri (cele parlamentare) sau ar avea efecte perverse, înşişi electoratul prezumtiv PD migrând (parţial) înspre USL. Deci această variantă cade.

(1B) megajudeţele – un mic avantaj? Este adevărat că reorganizarea administrativă realizată acum ar oferi unele avantaje concrete pe care PD le-ar putea specula în favoarea sa:

• Numirea unor preşedinţi de megajudeţe de către primul ministrr, preşedinţi care să exercite presiuni puternice asupra actualilor aleşi ai PSD/PNL pentru ca aceştia să candideze în numele PD
• Organizarea concretă a alegerilor (numirea preşedinţilor birourilor electorale)
• Tutelarea tuturor formelor de abuz electoral prin care să fie maximizate rezultatele PD

Este însă greu de crezut (fie şi de către visătorii PD) că elementele menţionate mai sus vor putea suplini nemulţumirea populară pentru înlocuirea (să o spunem!) abuzivă a judeţelor cu aceste megajudeţe, sau că vor întoarce balanţa dinspre USL înspre PD… efectele lor nu pot fi mai mari de 10%, ceea ce duce cam înspre rezultatele din 2008. Ori, dacă PD va obţine cam aceleaşi rezultate precum cele din 2008, sunt valabile analizele citate, si cele menţionate la punctul (1A) – PD va pierde pe toată linia. Deci, nici această variantă nu este posibilă decît dacă liderii oranj şi-ar fi pierdut brusc raţiunea.

(2A) regionalizarea nu va fi realizată până în 2012. Evident că există obstacole de tot felul în calea adoptării programului prezidenţial de regionalizare, obstacole venite din partea opoziţiei (care ar putea mobiliza şi societatea civilă), obstacole legale/consituţionale, dar şi obstacole venite din partea membrilor coaliţiei înseşi (UDMR). Se prea poate ca, în acest moment, PD şi Emil Boc să joace doar într-o piesă de marionete fără miză reală, deoarece nu doreşte (are şi motive, vezi mai sus) din motive electorale regionalizarea, dar afirmă că o vrea… La nevoie boborul va fi convins prin intermediul media oranj că PD a vrut modernizarea României, dar inamicii săi şi ai boborului l-au împiedecat. Şi eventual să adauge 1-2 puncte procentuale în sondajele ed opinie.

(2B) regionalizarea – temă de discuţie… şi atât. Subsumat lui (2A) este scenariul că preşedenţia a introdus tema regionalizării doar ca temă de discuţie… având mai multe avantaje prin această impunere a subiectului/temei de discuţie în media (şi nu numai). Printre aceste avantaje se pot număra, din punctul de vedere al think-tankului de la Cotroceni (ordinea nu este neapărat aceea a importanţei lor):

• Acoperirea prin această temă a altor teme, care dezavantajează net PD (recensământul pentru Bucureşti), guvernarea oranj (continuarea degradării nivelului de trai; recentele scandaluri despre corupţia la vârf din MAI care au antrenat şi numele lui Igas sau Boangiu) sau chiar Preşedenţia (eşecul Schengen; implicarea numelui Mircea Băsescu în cazul „corupţia în vămi”)
• Furarea startului, deoarece se ştia foarte bine că USL oricum ar fi lansat tema, prin prezentarea programului propriu de dezvoltare în teritoriu. Şi dacă tema tot va exista, de ce să nu pară că este iniţiativa PD-ului?

De observat că dacă s-a dorit acoperirea altor teme, strategia a reuşit în cea mai mare parte. De cel puţin o săptămână, întreaga media şi cea mai mare parte aclasei politice nu vorbeşte decât despre regionalizare. Rămâne de văzut dacă pagubele (cele reale, nu cele colaterale) nu vor fi mai mari decât relativul avantaj al impunerii unei teme.

Concluzie

Asumarea iniţiativei prezidenţiale de către PD şi Emil Boc a fost o mare greşeală. Că această greşeala nu putea fi evitată (atât Boc cât şi PD nu gândescu cu propriul lor cap, ci Cotrocenii gândesc şi pentru PD şi guvern).

Într-un anume sens, Boc şi PD sunt „nevinovaţi”, deoarece ei sunt captivii unei paradigme din care, chiar dacă ar dori să iasă, nu ar putea decât cu riscul dispariţiei.

De ce însă a greşit (daca a greşit…) Traian Băsescu? Răspunsul în articolul următor.

–

Autor+text+sursa informationala: Yellow Gondolin

Am analizat în partea I a articolului meu (vezi) care ar fi rezultatele la alegerile locale din 2012 (pentru funcţia de preşedinţi de regiune) dacă alegerile s-ar desfăşura după modelul de regionalizare propus de PD, şi am ajuns la următoarea concluzie:

• Dacă alegerile locale din 2012 se vor desfăşura pe proiectul PDL de regionalizare, ele vor însemna o înfrângere majoră pentru PDL şi o victorie detaşată pentru USL care va câştiga minim 6 dintre cele 8 fotolii de Preşedinte de Regiune (pentru celelalte doua, va trebui tratat cu liderii maghiarimii).

În cel de-al doilea articol (vezi) am analizat de ce guvernul şi PD acceptă varianta regionalizării propusă de către Traian Băsescu, şi de ce pare a forţa impunerea acestei variante, clar perdantă pentru PD şi posibil ducând la căderea guvernului. Concluzia articolului a fost:

• Asumarea iniţiativei prezidenţiale de către PD şi Emil Boc a fost o mare greşeală. Că această greşeala nu putea fi evitată (atât Boc cât şi PD nu gândescu cu propriul lor cap, ci Cotrocenii gândesc şi pentru PD şi guvern).
• Într-un anume sens, Boc şi PD sunt „nevinovaţi”, deoarece ei sunt captivii unei paradigme din care, chiar dacă ar dori să iasă, nu ar putea decât cu riscul dispariţiei de pe scena politică.

În articolul de faţă voi încerca o succintă analiză care să răspundă la întrebarea ce îl face pe Traian Băsescu să rişte atât de mult pe calea regionalizării în „format polonez”?

Traian Băsescu – omul puternic al României VS omul slăbiciunilor sale

Nimeni nu se îndoieşte de faptul că, azi, Traian Băsescu este cel mai puternic om din România. Desigur, calitatile lui naturale l-au ajutat: voinţă puternică, inteligenţă nativă, instinct politic, capacitate de comunicare, abilitaţi de mim şi actor, o relaţionare spontană cu publicul, şamd. L-au ajutat şi elemente care în lumea de zi cu zi sunt caracterizate ca defecte dar care pot fi instrumentalizate în lupta politică: lipsa de scrupule, talentul de a minţi în mod extrem de firesc, memoria scurtă (la nevoie) şi capacitatea de a afirma azi, cu totul natural, inversul a ceea ce ai afirmat ieri. Ascensiunea lui s-a bucurat de împrejurări favorabile (unele se pare că regizate – precum „îmbolnăvirea” lui Stolojan), precum si de unele neclarităţi constituţionale pe care le-a folsoit in favoarea sa (în special aspecte legate de relaţiile între preşedintele statului şi guvern: numirea primului ministru, controlul asupra numirii minirştrilor, etc.)

Mai mult decât cele care ţin de profilul personalităţii sale, Traian Băsescu a ştiut să profite de slbăbiciunile adversarilor dar şi ale prietenilor săi politici, să uzeze şi abuzeze la maxim, în favoarea sa, de instituţiile pe care le avea în subordine sau asupra cărora avea o influenţă oarecare: serviciile secrete, conducerea Parchetului şi DNA, alte componente de forţă ale statului român, televiziunea naţională, CCR, etc.

Mai mult decât orice, statura politică a lui Traian Băsescu s-a ridicat pe slăbiciunile adversarilor, ale opoziţiei, a societăţii civile (cea rămasă neafiliată politic). Apariţia unui competitor precum Crin Antonescu, confruntarea directă cu acesta, a arătat că marele Traian Băsescu nu este decât un om îmbătrânit şi ezitant. Apariţia USL a arătat că Traian Băsescu nu este decât conducătorul quasi penal al unei găşti de indivizi competenţi numai în a suge la tâţele tot mai anemice ale administraţiei centrale de stat. Iar referendumurile locale în privinţa regionalizării pediste vor arăta CÂT de singur este Băsescu şi gaşca lui.

Pe de altă parte, Traian Băsescu este un om politic slab. Firea sa pidoznică îl împinge la crearea unor conflicte pe care nu este în stare să le managerieze decât prin aplicarea unor mijloace de forţă. Neliniştea sa funciară îl împinge spre agitarea (cu sau fără de folos) vieţii politice, pentru a se ivi apoi, precum Mickey Mouse, şi a încerca să salveze situaţia. Dar cea mai mare slăbiciune este lipsa unui background cultural: lui Băsescu îi lipsesc lecturile… de la clasicii literari până la ideologii şi economiştii care au structurat marile linii ale societăţii contemporane. Cultura umanistă şi social politică preşedintelui României a îngheţat undeva la orizontul anilor săi de liceu. Avem un preşedinte al cărei cultură nu îi permite înţelegerea adevată a lumii în care trăieşte şi a tendinţelor ei de zvoltare. Să nu mi se spună că până acum, Băsescu a arătat că se descurca în această lume mai bine decât majoritatea românilor. „A te descurca” nu este sinonim cu „a înţelege”. Demonstrarea faptului că adaptarea mimetică la structurile social-politice nu te face în mod automat un om politic de real suces, este chiar decontul lui Băsescu de până acum, ca demnitar al statului român: un ministru al transporturilor care nu a modernizat transporturile, un preşedinte al PD care a reuşit performanţa să ducă partidul la 8% din sufragii (atâta tiomp cât el însuşi era preşedintele de jure al partidului), un preşedinte al României care aproape a blocat activitatea guvernului Tăriceanu fără a putea să inlăture de pe scena politcă nici pe primul ministru nici partidul acestuia, un preşedinte al României şi şef de facto al guvernului care a gestionat îngroztor de prost criza economică a ţării pe care o conducea. Partidul său a fost salvat de dispariţie de către alianţa încheiată cu PNL; corupţia de care era acuzat Năstase şi piscina lui Vântu au căştigat alegerile preşedenţiale în locul lui Băsescu (las’ că în 2009 a avut în spatele său şi partidul-stat, pentru o victorie la limită…) şi singurele realizări sunt aducerea la putere a DA în 2004 (printr-un şantaj grosier la PC) şi destrămarea coaliţiei  parlamentare de la finele lui 2009 (prin mită şi santaj asupra unor parlamentari). Jalnic bilanţ  pentru un om politic, trebuie să recunoştem. Şi chiar dacă nimeni nu i-o spune, nici măcar el însuşi, se prea poate ca el Lider Maximo să conştientizeze acest lucru. De unde –

Băsescu şi nevoia de modernizare a României

Cred că nimeni nu contestă nevoia de modernizare a României. Nici partidele politice, nici societatea civilă, nici mediile academice. Criza economică mondială a accentuat, pentru mulţi, conştiinţa necesităţii acestei modernăzări.

În contextul politic romanesc actual Traian Băsescu este vocea daca nu cea mai convingătoare, în orice caz cea mai… vocala. În fapt majoritatea măsurilor luate de către guvernele Boc s-au făcut (şi) sub auspiciile acestei modernăzări: reforma in educaţie, reforma în relaţiile de muncă, reeforma în asistenţa medicală, şi alte „reforme”.

Nu voi discuta aici oportunitatea, principiile, aplicabilitatea şi efectele acestui efort (ce pare haotic şi inutil dacă nu cumva dăunător, cel puţin deocamdată) de modernizare, ci mă voi restrânge la relaţia dintre Traian Băsescu şi reforma administrativ teritorială a României. De ce? De ce acum? De ce Traian Băsescu pare a se crampona de ideea acestei reforme, cu riscul de a dăuna grav  coaliţiei de guvernare?

Desigur, argumente de tactică pot fi invocate: aruncarea pe scenă a temei regionalizării fiind menită, în special, de a oculta scandalurile din respectiva perioadă legate de guvernarea oranj si de apropiaţii preşedintelui (focalizarea presei pe problemele bancare ale Elenei Udrea, scandalul din vămi ajuns la poarta lui Mircea Băsescu, etc). Dar aceste argumente nu explică suficient de ce problema regionalizării a rămas ca temă guvernamentală şi după ce fumigena (dacă fumigenă a fost) îşi atinsese scopul.

Explicaţia pe care eu o găsesc este una mai degrabă psihologică (şi în acest punct mă alătur cumva lui CT Popescu). Să luăm în consideraţie următorii factori:

• o personalitate care îmbină o ambiţie extremă cu o cultură politică şi istorică minimală (rămasă la cunoştinte de liceu/facultate dobândite pe vremea lui Ceaşcă)
• relativul eşec al mai tuturor iniţiativelor majore iniţiate până în acest moment;
• perisabilitatea „reformelor” deja realizate (de exemplu Legea Educaţiei poate fi schimbată în foarte scurt timp, şi USL a pormis abrogarea acesteia după preluarea puterii, şamd);
• faptul ca mandatul preşedintelui se apropie fatidic de finalul acestuia

Ce rezultă din înşiruirea de mai sus? Faptul că Băsescu avea nevoie de o reformă majoră, finalizată în timpul mandatului său, şi care să supravieţuiască acesti mandat.  Care putea fi acestă reformă? Din ce domeniu? Doar în două domenii s-ar putea realiza o astfel de reformă: organizarea administrativ-teritorială a Romăniei (aici modificările se fac doar la intervale lungi şi este greu de închipuit că o altă guvernare se va apuca să restructureze ceea ce toc mai a fost structurat) sau modificarea (în zone sensibile) a Constituţiei ţării.

Realizată, reorganizarea adminsitrativ-teritorială a României l-ar fi pus pe Traian Băsescu în rând cu Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand I, Carol II sau Ceauşescu, adică în acelaşi plan cu marii reformatori (cu bunele şi relele lor) ai României.

Realizată, această reformă ar fi satisfăcut „complexul Cuza” de care pare că suferă Traian Băsescu (mai multe despre acest complex, în alt articol). Si pentru realizarea acesti complex, Traian Băsescu a fost (şi încă pare) gata să sacrifice totul: PDL, coaliţie de guvernare, ba chiar şi ţara, la nevoie.

Dar proiectul Băsescu de regionalizare a eşuat (cel puţin deocamdată… fin amănat până la toamnă – de fapt, sine die). Rîmâne ca preşedintele să îşi facă încercarea în domeniul constituţional.

PS Acest articol a fost început în 16 iunie, dar diverse probleme au împiedecat finalizarea acestuia pe când problema era „caldă”. Mi-am făcut însă datoria de a-l finaliza. Între timp nu au apărut date care să infirme ipotezele prezentate în primele două părţi ale articolului, iar în ceea ce priveşte aspectele de comportament politic ale preşedintelui, ultimele evenimente (raportarea preşedintelui la personalităţi istorice precum Regele Mihai I sai Mareşalul Ion Antonescu) nu fac decât să întărească ideile autorului.