Regiunile – USL castiga in 2012 toate mizele? Inceputul sfarsitului pentru PDL

Text+autor+sursa informationala: Yellow Gondolin

Mi+am propus să fac în cele ce urmează nişte calcule preliminare in ceea ce priveşte aşteptările electorale pe care marii competitori ai anului 2012 le pot avea în privinţa alegerilor pentru Presedinţiilor de Regiuni.

Am considerat important acest demers pentru că a devenit un truism spusa că alegerile locale determină în mare măsură rezultatele alegerilor parmalemtare. Dacă ar fi aşa, cine pierde şi cine câştigă, dacă administraţia locală se va configura conform dorinţei PDL, în regiuni (numite in continuare judeţe, pentru a nu necesita modificarea Constituţiei)?

Am plecat de la urmatoarele premise:

  • În 2012 USL (PSD, PNL, PC) vă căştiga cel putin căt au căştigat cele 3 partide împreună, ca procente, în alegerile parlamentare din 2008. Adevărat, sondajele arată scoruri mai mari, dar am admis că, în concret, datorita a varii factori a căror analiză nu face obiectul acestui articol, scorurile USL la urne vor fi cu ceva mai mici decât scorurile al sondajeşe de până la acest moment.
  • În 2012, PDL va câştiga cam tot atâtea procente cât în 2008. Din nou, adevărat că sondajele dau PDL-ului undeva la jumătatea scorului din 2012, dar nu trebuie subestimată capacitatea paridului-stat de a manipula electoratul.

În configurarea regiunilor am plecat de la proiectul PDL (conform cărora noile unităţi edminsitrative suprapun actualele regiuni de dezvoltare economică) deoarece USL nu îşi propune ca proiectul său de regionalizare să fin implementat decât în următorul ciclu electoral.

Cifrele folosite sunt acelea obţinute în cadrul alegerilor pentru Camera Deputaţilor, în 2008, publicate de catre BEC. Sistem de vot: uninominal într-un singur tur.

Regiunea de Nord-Est

  TOTAL PNL PSD USL PDL ALTE
IASI

233028

53583

80110

133693

72565

26770

NEAMT

195881

27651

67839

95490

79614

20777

BOTOSANI

136578

35109

44733

79842

35894

20842

SUCEAVA

221556

33310

68326

101636

93976

25944

VASLUI

131148

25853

55962

81815

32388

16945

BACAU

217391

51445

82615

134060

64592

17534

 

1135582

   

626536

379029

128812

USL (cuminim  55,17%  din voturi) se va impune clar atât la presedentia Regiunii de NE cât ţi în Coniliul Regional, indifferent de jocurile electorale ale PDL (maxim 33,37% din voturi.) Favorit, un candidat PSD.

Regiunea Vest

  TOTAL PNL PSD USL PDL UDMR ALTE
ARAD

141798

18601

30116

48717

68401

0

12949

CARAS SEVERIN

102265

23233

30481

53714

33310

1026

14215

HUNEDOARA

173306

41091

54211

95302

58048

6122

13834

TIMIS

184620

26195

50616

76811

75814

9784

22211

 

601989

   

274544

235573

28663

63209

Cele maxim 39,13% voturi de care se bucură PDL nu îi oferă prea multe şanse în faţa celor minim 45% ale USL. Este greu de crezut că PDL va mobiliza în jurul candidatului său atât voturile UDMR cît şi pe cele ale altor partide, astfel încât presupun că USL va căştiga Preşedentia Regiunii, urmând să trateze cu celellate partide (sau cu UDMR) majoritatea în Consiliul Regional.

Regiunea Nord Vest

  TOTAL PNL PSD USL PDL UDMR ALTE
BIHOR

207424

51230

38095

89325

45456

51122

21521

BISTRITA

102574

19268

32800

52068

37268

5573

7665

CLUJ

216078

32307

41407

73714

86038

35430

20896

MARAMURES

145302

27934

44268

72202

47745

11307

14048

SATU MARE

111581

12254

25621

37875

26403

40230

7073

SALAJ

89601

15368

22717

38085

21231

24064

6221

 

872560

   

363269

264141

167726

77424

O alianţă a UDMR (cu cele 19% dintre voturi) cu oricare dintre cele două mari blocuri pare a rezolva ecuaţia alegerilor. Deocamdată în 3 dintre cele 5 judeţe, există o alianţă locală UDMR + USL, aşa că putem bănui înspre ce zonă politică se îndreptă simpatia liderilor UDMR de la nivel judeţean, dar asta nu însaemnă mare lucru deoarece (a) în 2012 UDMR s-ar putea să nu fie singurul competitor în zona maghiarimii şi (b) liderilor judeţeni ai Uniunii li s-ar putea da ordine ferme din partea conducerii central, pentru a sprijini PDL. Una peste alta USL (cu minim 41% din voturi) pare a fi in pole position raportat la PDL, cu maxim 30,2% din voturi. Probabil hotărâtoare vor fi negocierile pentru funcţii în cadrul Consiliului regional, negocieri în care, până în present, forţele ce formează în judeţele de NV alianţa USL s-au dovedit a fi mai abile.

Regiunea Centru

  TOTAL PNL PSD USL PDL UDMR ALTE
ALBA

128921

27830

25786

53616

61005

5044

9256

BRASOV

178258

40856

41029

81885

68673

13551

14149

COVASNA

57467

2452

6254

8706

4831

35344

8586

HARGHITA

107502

3914

6830

10744

3467

80965

12326

MURES

198304

28048

34973

63021

39997

78298

16988

SIBIU

132457

22898

34073

56971

54952

2796

17738

 

802909

   

274943

232925

215998

79043

Un joc care se desfăşoară în 3. Fără nici o înţelegere prealabilă, cursa este castigată de USL cu cei minim 34.2%, faţă de PDL (maxim 29%) şi UDMR (cca 26%). Problemele din interiorul maghiarimii complică şi mai mult jocul. Chiar cu o unitate de monolit şi o mobilizare exemplară (greu de crezut că ambele condiţii vor fi îndeplinite) UDMR nu poate câştiga preşedenţia regională de unul singur. S-ar putea însă sa avem un preledinte de regiune maghiar, în cadrul unor înţelegeri electorale între UDMR si USL sau PDL, înţelegeri la nivelul euroregiunii sau poate la un nivel mai larg.

Regiunea Sud Est

  TOTAL PNL PSD USL PDL ALTE
BRAILA

108851

17136

51870

69006

25370

14475

BUZAU

173199

46513

66845

113358

45798

13816

CONSTANTA

264359

39927

126364

166291

71763

25940

GALATI

188371

29810

87666

117476

52705

17416

TULCEA

68064

9769

19769

29538

26523

12003

VRANCEA

142201

22532

69373

91905

41029

9267

 

945045

   

587574

263188

92917

USL (minim 62%) are un gallop de sănătate în confruntarea cu PDL (maxim 30%).

Regiunea Sud Muntenia

  TOTAL PNL PSD USL PDL ALTE
ARGES

195102

30238

88568

118806

54286

21759

CALARASI

87225

33859

18652

52511

25959

8643

DAMBOVITA

196108

19806

70529

90335

89697

16076

GIURGIU

94851

45301

17850

63151

23124

8576

IALOMITA

85036

16417

36431

52848

22402

9786

PRAHOVA

247278

52486

79737

132223

91309

23746

TELEORMAN

171972

45874

69671

115545

47275

9152

 

1077572

   

625419

354052

97738

Din nou USL (minim 58% din voturi) depăşeşte net PDL (maxim 32.8%)

Regiunea Bucureşti-Ilfov

  TOTAL PNL PSD USL PDL ALTE
ILFOV

112420

26596

33250

59846

43437

9137

BUCURESTI

524740

83151

175418

258569

197067

67186

 

637160

109747

208668

318415

240504

76323

În mod normal, preşedenţia acestei regiuni nu poate scăpa USL-lui, cu un minim de 49% voturi faţă de cele max. 38% ale PDL. Desigur, lucrurile se pot complica în ce priveşte securizarea rezultatului şi pentru majoritatea în Consiliul Regional, dar sunt lucruri perfect posibile.

Regiunea Sud Vest Oltenia

  TOTAL PNL PSD USL PDL ALTE
DOLJ

247438

32381

118630

151011

78546

17583

GORJ

120975

18093

53739

71832

37890

11253

MEHEDINTI

105309

22749

36138

58887

37478

8944

OLT

175657

27772

79129

106901

56881

11875

VALCEA

141759

33836

57801

91637

38824

11298

 

791138

134831

345437

480268

249619

60953

Din nou o întrecere inegală între un USL ce depăşete 60% şi un PDL care nu va trece de 31,5%.

Concluzii

Dacă alegerile locale din 2012 se vor desfăşura pe proiectul PDL de regionalizare, ele vor însemna o înfrângere majoră pentru PDL şi o victorie detaşată pentru USL care va câştiga minim 6 dintre cele 8 fotolii de Preşedinte de Regiune (pentru celelalte doua, va trebui tratat cu liderii maghiarimii).

În aceste condiţii, ne putem întreba de ce Traian Băsescu împing acest proiect pe calea adoptării lui rapide, cu riscul intrării (din nou!) pe un făgaş neconstituţional, sau chiar acela (care nu trebuie subestimat) al căderii guvernului Boc din cauza detaşării UDMR de coaliţia de guvernământ? Dar, la urma urmei, ştim ce spuneau romanii despre metodele folosite de zei atunci când vor să piardă pe cineva…

Autor+text+sursa informationala: Yellow Gondolin

Am abordat recent (poţi citi articolul aici) rezultatul alegerilor locale pentru preşedinţii de megajudeţe (în eventualitatea în care alegerile locale din 2012 se vor face pe cadrul oferit de regionalizarea propusă de către PD).

Rezultatul? 6 dintre preşedinţii regiunilor ar fi urmat să aparţină USL, pentru celelalte două funcţii câştigătorul urmând să fie cunoscut în urma unei alianţe electorale între USL, PD şi UDMR (într-unul dintre megajudeţe USL căştigă şi numai dacă UDMR participă pe liste proprii. În acest caz UDMR ar cîştiga în regiunea Centru, iar USL în regiunea Nord-Vest, ceea ce ar putea mulţumi atât USL cât şi UDMR).

Mai recent, Econtext a publicat un articol (citiţi aici) care analiza multiple variante ale aceloraşi alegeri, de data aceasta pentru consiile regionale. Rezultatul analizei, din nou defavorabil PD: în 21 dintre cele 32 de variante analizate, câştiga USL, indiferent cu ar suna prevederile electorale. Dar, daca legislatia electorala continua sa contina principiul proportionalitatii dintre numarul populatiei si cel al alesilor in CJ, din nou USL castiga TOT.

Sunt sigur că atât Preşedenţia cât şi PD au la dispoziţie suficienţi analişti pentru a face respectivele calcule, şi a realiza că impunerea acestei forme adminsitrative şi realizarea alegerilor locale din 2012 pe cadrul acesteia este un act de sinucidere politică pentru PD. Şi atunci, de ce această zbatere?

PD şi guvernul, un şarpe fără cap

Toate evenimentele din vara lui 2010 încoace au arătat dincolo de orice îndoială că şeful PD şi al guvernului nu se află în Modrogan sau Palatul Victoriei, ci la Palatul Cotroceni. Vom discuta mai târziu care sunt implicaţiile pentru PD ale acestei stări de fapt. Deocamdată să ne mulţumim să subliniem, cu privire la tema noastră, că proiectul regionalizării nu a venit nici din partea PD, nici din partea guvernului.

Nu a venit din partea guvernului, pentru că acesta nu avea pregătit nimic serios în această privinţă. Inclusiv înainte de şedinţa la guvern se vorbea despre o reorganizare în 16 regiuni, după care Zeus Tonant a venit şi a impus varianta cu 8 voievodate. De altfel să nu uităm că o componentă (adevărat mică, dar vioaie şi esenţială în asigurarea majorităţii guvernamentale – vorbim despre UDMR) avea propria variantă de regionalizare, şi anume în 16 regiuni. Să de asemeni să nu uităm că, cu nici o lună înainte, reprezentanţii ministerelor în grija cărora stă respectiva reformă administrativă, şi anume Udrea şi Igaş, afirmau nu numai că nu se are în vedere o reformare a sistemului administrativ dar şi că aceasta, dacă s-ar realiza înainte de 2013, ar avea efecte nefaste în privinţa absorbţiei fondurilor europene.

Nu a venit din partea partidului pentru că, dacă guvernul este condus de la Palatul Cotroceni tot aşa partidul este condus de la Palatul Victoria. Echipa strânsă în jurul lui Boc a fagocitat partidul (din când în când partidul, prin gura unora precum Vasile Blaga sau Cezar Preda, visează cum că există – şi atunci se întoarce în somn, de pe o parte pe alta) tot aşa cum Băsescu şi consilierii acestuia şi-au asumat conducerea în fapt a guvernării, luarea deciziilor cele mai importante ale acesteia.

Lipsa de voinţă nu însaemnă însă în mod automat şi lipsa de creier. Şi atunci, de ce mărşăluieşte voios PD, în frunte cu Emil Boc, înspre un dezastru previzibil? Sunt mai multe răspunsuri posibile:

  1. PD speră regionalizarea şi alegerile alegerile locale din 2013 nu vor fi un adevărat dezastru, ci (1A) limitarea unui dezastru şi mai mare sau, (1B) o şansă, chiar şi redusă, de câştig
  2. Pseudo-conducătorul PD (l-am numit pe Emil Boc) a fost convins de către adevăratul conducător al PD şi al guvernului (Traian Băsescu) să îşi asume regionalizarea plecând de la premisa că (2A) aceasta NU va fi aplicată până în 2012, deci alegerile se vor face pe actuala structură adminitrativă şi că (2B) regionalizarea va fi folosită doar ca temă mediatică, din care se pot culege oarece avantaje.

Să analizăm pe rând variantele.

(1A) Alegerile pe cadrul megajudeţelor, evitarea unui dezastru şi mai mare. Dacă alegerile locale din 2012 se vor desfăşura pe actuala structură adminsitrativ-teritorială, PD va pierde, dar nu va pierde tot, dacă ne referim la preşedinţii de CJ şi majoritatea în Consiliile Judeţene. Există şanse ca PD să păstreze şefia în judeţele Arad, Cluj şi Alba, posibil şi în Mureş, Bihor şi Timiş (dar în ultimele trei judeţe numai în condiţiile în care realizează o alianţă electorală cu UDMR), adică între 3 şi 6 poziţii din 42, adică aproape nimic. Si asta în condiţiile în care votul politic este asemănător celui din 2008; dacă însă luăam 10% din voturile PD şi le amplasăm în zona USL, nici măcar aceste rezultate nu pot fi sigure. Pe de altă parte, dacă votul se defăşoară pe cadrul megajudeţelor, PD nu căştigă nimic sau, dacă vă câştiga în regiunea Centru şi Nord-Vest, se va face numai cu preţul unei alianţe deschise cu UDMR, ceea ce ar prăbuşi voturile PD la următoarele alegeri (cele parlamentare) sau ar avea efecte perverse, înşişi electoratul prezumtiv PD migrând (parţial) înspre USL. Deci această variantă cade.

(1B) megajudeţele – un mic avantaj? Este adevărat că reorganizarea administrativă realizată acum ar oferi unele avantaje concrete pe care PD le-ar putea specula în favoarea sa:

  • Numirea unor preşedinţi de megajudeţe de către primul ministrr, preşedinţi care să exercite presiuni puternice asupra actualilor aleşi ai PSD/PNL pentru ca aceştia să candideze în numele PD
  • Organizarea concretă a alegerilor (numirea preşedinţilor birourilor electorale)
  • Tutelarea tuturor formelor de abuz electoral prin care să fie maximizate rezultatele PD

Este însă greu de crezut (fie şi de către visătorii PD) că elementele menţionate mai sus vor putea suplini nemulţumirea populară pentru înlocuirea (să o spunem!) abuzivă a judeţelor cu aceste megajudeţe, sau că vor întoarce balanţa dinspre USL înspre PD… efectele lor nu pot fi mai mari de 10%, ceea ce duce cam înspre rezultatele din 2008. Ori, dacă PD va obţine cam aceleaşi rezultate precum cele din 2008, sunt valabile analizele citate, si cele menţionate la punctul (1A) – PD va pierde pe toată linia. Deci, nici această variantă nu este posibilă decît dacă liderii oranj şi-ar fi pierdut brusc raţiunea.

(2A) regionalizarea nu va fi realizată până în 2012. Evident că există obstacole de tot felul în calea adoptării programului prezidenţial de regionalizare, obstacole venite din partea opoziţiei (care ar putea mobiliza şi societatea civilă), obstacole legale/consituţionale, dar şi obstacole venite din partea membrilor coaliţiei înseşi (UDMR). Se prea poate ca, în acest moment, PD şi Emil Boc să joace doar într-o piesă de marionete fără miză reală, deoarece nu doreşte (are şi motive, vezi mai sus) din motive electorale regionalizarea, dar afirmă că o vrea… La nevoie boborul va fi convins prin intermediul media oranj că PD a vrut modernizarea României, dar inamicii săi şi ai boborului l-au împiedecat. Şi eventual să adauge 1-2 puncte procentuale în sondajele ed opinie.

(2B) regionalizarea – temă de discuţie… şi atât. Subsumat lui (2A) este scenariul că preşedenţia a introdus tema regionalizării doar ca temă de discuţie… având mai multe avantaje prin această impunere a subiectului/temei de discuţie în media (şi nu numai). Printre aceste avantaje se pot număra, din punctul de vedere al think-tankului de la Cotroceni (ordinea nu este neapărat aceea a importanţei lor):

  • Acoperirea prin această temă a altor teme, care dezavantajează net PD (recensământul pentru Bucureşti), guvernarea oranj (continuarea degradării nivelului de trai; recentele scandaluri despre corupţia la vârf din MAI care au antrenat şi numele lui Igas sau Boangiu) sau chiar Preşedenţia (eşecul Schengen; implicarea numelui Mircea Băsescu în cazul „corupţia în vămi”)
  • Furarea startului, deoarece se ştia foarte bine că USL oricum ar fi lansat tema, prin prezentarea programului propriu de dezvoltare în teritoriu. Şi dacă tema tot va exista, de ce să nu pară că este iniţiativa PD-ului?

De observat că dacă s-a dorit acoperirea altor teme, strategia a reuşit în cea mai mare parte. De cel puţin o săptămână, întreaga media şi cea mai mare parte aclasei politice nu vorbeşte decât despre regionalizare. Rămâne de văzut dacă pagubele (cele reale, nu cele colaterale) nu vor fi mai mari decât relativul avantaj al impunerii unei teme.

Concluzie

Asumarea iniţiativei prezidenţiale de către PD şi Emil Boc a fost o mare greşeală. Că această greşeala nu putea fi evitată (atât Boc cât şi PD nu gândescu cu propriul lor cap, ci Cotrocenii gândesc şi pentru PD şi guvern).

Într-un anume sens, Boc şi PD sunt „nevinovaţi”, deoarece ei sunt captivii unei paradigme din care, chiar dacă ar dori să iasă, nu ar putea decât cu riscul dispariţiei.

De ce însă a greşit (daca a greşit…) Traian Băsescu? Răspunsul în articolul următor.

Autor+text+sursa informationala: Yellow Gondolin

Am analizat în partea I a articolului meu (vezi) care ar fi rezultatele la alegerile locale din 2012 (pentru funcţia de preşedinţi de regiune) dacă alegerile s-ar desfăşura după modelul de regionalizare propus de PD, şi am ajuns la următoarea concluzie:

  • Dacă alegerile locale din 2012 se vor desfăşura pe proiectul PDL de regionalizare, ele vor însemna o înfrângere majoră pentru PDL şi o victorie detaşată pentru USL care va câştiga minim 6 dintre cele 8 fotolii de Preşedinte de Regiune (pentru celelalte doua, va trebui tratat cu liderii maghiarimii).

În cel de-al doilea articol (vezi) am analizat de ce guvernul şi PD acceptă varianta regionalizării propusă de către Traian Băsescu, şi de ce pare a forţa impunerea acestei variante, clar perdantă pentru PD şi posibil ducând la căderea guvernului. Concluzia articolului a fost:

  • Asumarea iniţiativei prezidenţiale de către PD şi Emil Boc a fost o mare greşeală. Că această greşeala nu putea fi evitată (atât Boc cât şi PD nu gândescu cu propriul lor cap, ci Cotrocenii gândesc şi pentru PD şi guvern).
  • Într-un anume sens, Boc şi PD sunt „nevinovaţi”, deoarece ei sunt captivii unei paradigme din care, chiar dacă ar dori să iasă, nu ar putea decât cu riscul dispariţiei de pe scena politică.

În articolul de faţă voi încerca o succintă analiză care să răspundă la întrebarea ce îl face pe Traian Băsescu să rişte atât de mult pe calea regionalizării în „format polonez”?

Traian Băsescu – omul puternic al României VS omul slăbiciunilor sale

Nimeni nu se îndoieşte de faptul că, azi, Traian Băsescu este cel mai puternic om din România. Desigur, calitatile lui naturale l-au ajutat: voinţă puternică, inteligenţă nativă, instinct politic, capacitate de comunicare, abilitaţi de mim şi actor, o relaţionare spontană cu publicul, şamd. L-au ajutat şi elemente care în lumea de zi cu zi sunt caracterizate ca defecte dar care pot fi instrumentalizate în lupta politică: lipsa de scrupule, talentul de a minţi în mod extrem de firesc, memoria scurtă (la nevoie) şi capacitatea de a afirma azi, cu totul natural, inversul a ceea ce ai afirmat ieri. Ascensiunea lui s-a bucurat de împrejurări favorabile (unele se pare că regizate – precum „îmbolnăvirea” lui Stolojan), precum si de unele neclarităţi constituţionale pe care le-a folsoit in favoarea sa (în special aspecte legate de relaţiile între preşedintele statului şi guvern: numirea primului ministru, controlul asupra numirii minirştrilor, etc.)

Mai mult decât cele care ţin de profilul personalităţii sale, Traian Băsescu a ştiut să profite de slbăbiciunile adversarilor dar şi ale prietenilor săi politici, să uzeze şi abuzeze la maxim, în favoarea sa, de instituţiile pe care le avea în subordine sau asupra cărora avea o influenţă oarecare: serviciile secrete, conducerea Parchetului şi DNA, alte componente de forţă ale statului român, televiziunea naţională, CCR, etc.

Mai mult decât orice, statura politică a lui Traian Băsescu s-a ridicat pe slăbiciunile adversarilor, ale opoziţiei, a societăţii civile (cea rămasă neafiliată politic). Apariţia unui competitor precum Crin Antonescu, confruntarea directă cu acesta, a arătat că marele Traian Băsescu nu este decât un om îmbătrânit şi ezitant. Apariţia USL a arătat că Traian Băsescu nu este decât conducătorul quasi penal al unei găşti de indivizi competenţi numai în a suge la tâţele tot mai anemice ale administraţiei centrale de stat. Iar referendumurile locale în privinţa regionalizării pediste vor arăta CÂT de singur este Băsescu şi gaşca lui.

Pe de altă parte, Traian Băsescu este un om politic slab. Firea sa pidoznică îl împinge la crearea unor conflicte pe care nu este în stare să le managerieze decât prin aplicarea unor mijloace de forţă. Neliniştea sa funciară îl împinge spre agitarea (cu sau fără de folos) vieţii politice, pentru a se ivi apoi, precum Mickey Mouse, şi a încerca să salveze situaţia. Dar cea mai mare slăbiciune este lipsa unui background cultural: lui Băsescu îi lipsesc lecturile… de la clasicii literari până la ideologii şi economiştii care au structurat marile linii ale societăţii contemporane. Cultura umanistă şi social politică preşedintelui României a îngheţat undeva la orizontul anilor săi de liceu. Avem un preşedinte al cărei cultură nu îi permite înţelegerea adevată a lumii în care trăieşte şi a tendinţelor ei de zvoltare. Să nu mi se spună că până acum, Băsescu a arătat că se descurca în această lume mai bine decât majoritatea românilor. „A te descurca” nu este sinonim cu „a înţelege”. Demonstrarea faptului că adaptarea mimetică la structurile social-politice nu te face în mod automat un om politic de real suces, este chiar decontul lui Băsescu de până acum, ca demnitar al statului român: un ministru al transporturilor care nu a modernizat transporturile, un preşedinte al PD care a reuşit performanţa să ducă partidul la 8% din sufragii (atâta tiomp cât el însuşi era preşedintele de jure al partidului), un preşedinte al României care aproape a blocat activitatea guvernului Tăriceanu fără a putea să inlăture de pe scena politcă nici pe primul ministru nici partidul acestuia, un preşedinte al României şi şef de facto al guvernului care a gestionat îngroztor de prost criza economică a ţării pe care o conducea. Partidul său a fost salvat de dispariţie de către alianţa încheiată cu PNL; corupţia de care era acuzat Năstase şi piscina lui Vântu au căştigat alegerile preşedenţiale în locul lui Băsescu (las’ că în 2009 a avut în spatele său şi partidul-stat, pentru o victorie la limită…) şi singurele realizări sunt aducerea la putere a DA în 2004 (printr-un şantaj grosier la PC) şi destrămarea coaliţiei  parlamentare de la finele lui 2009 (prin mită şi santaj asupra unor parlamentari). Jalnic bilanţ  pentru un om politic, trebuie să recunoştem. Şi chiar dacă nimeni nu i-o spune, nici măcar el însuşi, se prea poate ca el Lider Maximo să conştientizeze acest lucru. De unde –

Băsescu şi nevoia de modernizare a României

Cred că nimeni nu contestă nevoia de modernizare a României. Nici partidele politice, nici societatea civilă, nici mediile academice. Criza economică mondială a accentuat, pentru mulţi, conştiinţa necesităţii acestei modernăzări.

În contextul politic romanesc actual Traian Băsescu este vocea daca nu cea mai convingătoare, în orice caz cea mai… vocala. În fapt majoritatea măsurilor luate de către guvernele Boc s-au făcut (şi) sub auspiciile acestei modernăzări: reforma in educaţie, reforma în relaţiile de muncă, reeforma în asistenţa medicală, şi alte „reforme”.

Nu voi discuta aici oportunitatea, principiile, aplicabilitatea şi efectele acestui efort (ce pare haotic şi inutil dacă nu cumva dăunător, cel puţin deocamdată) de modernizare, ci mă voi restrânge la relaţia dintre Traian Băsescu şi reforma administrativ teritorială a României. De ce? De ce acum? De ce Traian Băsescu pare a se crampona de ideea acestei reforme, cu riscul de a dăuna grav  coaliţiei de guvernare?

Desigur, argumente de tactică pot fi invocate: aruncarea pe scenă a temei regionalizării fiind menită, în special, de a oculta scandalurile din respectiva perioadă legate de guvernarea oranj si de apropiaţii preşedintelui (focalizarea presei pe problemele bancare ale Elenei Udrea, scandalul din vămi ajuns la poarta lui Mircea Băsescu, etc). Dar aceste argumente nu explică suficient de ce problema regionalizării a rămas ca temă guvernamentală şi după ce fumigena (dacă fumigenă a fost) îşi atinsese scopul.

Explicaţia pe care eu o găsesc este una mai degrabă psihologică (şi în acest punct mă alătur cumva lui CT Popescu). Să luăm în consideraţie următorii factori:

  • o personalitate care îmbină o ambiţie extremă cu o cultură politică şi istorică minimală (rămasă la cunoştinte de liceu/facultate dobândite pe vremea lui Ceaşcă)
  • relativul eşec al mai tuturor iniţiativelor majore iniţiate până în acest moment;
  • perisabilitatea „reformelor” deja realizate (de exemplu Legea Educaţiei poate fi schimbată în foarte scurt timp, şi USL a pormis abrogarea acesteia după preluarea puterii, şamd);
  • faptul ca mandatul preşedintelui se apropie fatidic de finalul acestuia

Ce rezultă din înşiruirea de mai sus? Faptul că Băsescu avea nevoie de o reformă majoră, finalizată în timpul mandatului său, şi care să supravieţuiască acesti mandat.  Care putea fi acestă reformă? Din ce domeniu? Doar în două domenii s-ar putea realiza o astfel de reformă: organizarea administrativ-teritorială a Romăniei (aici modificările se fac doar la intervale lungi şi este greu de închipuit că o altă guvernare se va apuca să restructureze ceea ce toc mai a fost structurat) sau modificarea (în zone sensibile) a Constituţiei ţării.

Realizată, reorganizarea adminsitrativ-teritorială a României l-ar fi pus pe Traian Băsescu în rând cu Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand I, Carol II sau Ceauşescu, adică în acelaşi plan cu marii reformatori (cu bunele şi relele lor) ai României.

Realizată, această reformă ar fi satisfăcut „complexul Cuza” de care pare că suferă Traian Băsescu (mai multe despre acest complex, în alt articol). Si pentru realizarea acesti complex, Traian Băsescu a fost (şi încă pare) gata să sacrifice totul: PDL, coaliţie de guvernare, ba chiar şi ţara, la nevoie.

Dar proiectul Băsescu de regionalizare a eşuat (cel puţin deocamdată… fin amănat până la toamnă – de fapt, sine die). Rîmâne ca preşedintele să îşi facă încercarea în domeniul constituţional.

PS Acest articol a fost început în 16 iunie, dar diverse probleme au împiedecat finalizarea acestuia pe când problema era „caldă”. Mi-am făcut însă datoria de a-l finaliza. Între timp nu au apărut date care să infirme ipotezele prezentate în primele două părţi ale articolului, iar în ceea ce priveşte aspectele de comportament politic ale preşedintelui, ultimele evenimente (raportarea preşedintelui la personalităţi istorice precum Regele Mihai I sai Mareşalul Ion Antonescu) nu fac decât să întărească ideile autorului.

2 Răspunsuri to “Regiunile – USL castiga in 2012 toate mizele? Inceputul sfarsitului pentru PDL”

  1. Gondolin Says:

    multumesc pentru preluare🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: