Memoria istoriei: Constitutia Romaniei – 1923

FamiliaRegalaTITLUL I. – Despre Teritoriul României.

Art. 1. – Regatul României este un Stat naţional unitar şi indivizibil.

Art. 2. – Teritoriul României este nealineabil.

Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decît în virtutea unei legi.

Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţie de origine străină.

Art. 4. – Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în judeţe, judeţele în comune.

Numărul, întinderea şi subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.

TITLUL II. – Despre Drepturile Românilor.

Art. 5. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi.

Art. 6. – Constituţia de faţă şi celelalte legi relative la drepturile politice determină care sunt, deosebit de calitatea de Român, condiţiile necesare pentru exercitarea acestor drepturi.

Legi speciale, votate, cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiile sub care femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalităţi a celor două sexe.

Art. 7. – Deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni; de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi a le execita.

Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.

Naturalizarea se acordă în mod individual de Consiliul de Miniştri; în urma constatării unei comisii; compusă din: primul-preşedinte şi preşedinţii Curţii de Apel din Capitala Ţării, că solicitantul îndeplineşte condiţiile legale. O lege specială va determina condiţiile şi procedura prin care străinii dobândesc naturalizarea.

Naturalizarea nu are efect retroactiv. Soţia şi copiii minori profită, în condiţiile prevăzute de lege, de naturalizarea soţului sau tatălui.

Art. 8. – Nu se admite în Stat nici o deosebire de naştere sau de clase sociale. Toţi Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii şi datori a contribui fără deosebire la dările şi sarcinile publice.

Numai ei sunt admisibili în funcţiile şi demnităţile publice, civile şi militare. Legi speciale vor determina Statutul funcţionarilor publici.

Străinii nu pot fi admişi în funcţiile publice decât în cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi.

Art. 9. – Toţi străinii aflaţi pe pământul României se bucură de protecţia dată de legi persoanelor şi averilor în general.

Art. 10. – Toate privilegiile de orice natură, scutirile, monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdeauna în Statul Român. Titulurile de nobleţe sunt şi rămân neadmise în Statul Român.

Decoraţiile străine se vor purta de români numai cu autorizarea Regelui.

Art. 11. – Libertatea individuală este garantată.

Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziṭionat, decât în cazurile şi după formele prevăzute de legi.

Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat care trebue să-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 ore după deţinere sau arestare.

În caz de vină vădită, deţinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite în 24 ore şi i se va comunica conform aliniatului precedent.

Art. 12. – Nimeni nu poate fi sustras în contra voinţei sale de la judecătorii ce-i dă legea.

Art. 13. – Domiciliul este inviolabil.

Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autorităţile competente, în cazurile anume prevăzute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 14. – Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată, nici aplicată decât în puterea unei legi.

Art. 15. – Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor.

Art. 16. – Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînfiinţa în afară de cazurile prevăzute în codul penal militar în timp de răsboi.

Art. 17. – Proprietatea de orice natură precum şi creanţele asupra Statului sunt garantate.

Autoritatea publică, pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obştesc, de subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, sub obligaţiunea de a desdăuna pagubele aduse suprafeţei, clădirilor şi lucrărilor existente. În lipsă de învoială, despăgubirea se va fixa de justiţie.

Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie.

O lege specială va determina cazurile de utilitate publică, procedura şi modul exproprierii.

În afară de expropriere pentru căile de comunicaţie, salubritate publică, apărarea ţării şi lucrări de interes militar, cultural şi acelea impuse de interesele generale directe ale Statului şi administraţiilor publice, celelalte cazuri de utilitate publică vor trebui să fie stabilite prin legi votate cu majoritate de două treimi.

Legile existente privitoare la alinierea şi lărgirea stradelor de prin comune precum şi la malurile apelor ce curg prin sau pe lângă ele rămân în vigoare în tot cuprinsul Regatului.

Art. 18. – Numai Românii şi cei naturalizaţi români pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 19. – Zăcămintele miniere precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea Statului.

Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcţie şi depozitele de turbă, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare.

O lege specială a minelor va determina normele şi condiţiile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa redevenţa proprietarului suprafeţei şi va arăta tot deodată putinţa şi măsura în care aceştia vor participa la exploatarea acestor bogăţii. Se va ţine seama de drepturile câştigate, întrucât ele corespund unei valorificări a subsolului şi după distincţiile ce se vor face în legea specială.

Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi în vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s-a acordat, iar exploatările miniere existente făcute de proprietari numai cât timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue.

Toate concesiunile şi exploatările prevazute în aliniatul precedent vor trebui însa sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va prevedea şi maximum de durată al acelor concesiuni şi exploatări şi care nu va trece de cincizeci de ani dela promulgarea acestei Constituţii.

Art. 20. – Căile de comunicaţie, spaţiul atmosferic şi apele navigabile şi flotabile sunt de domeniul public.

Sunt bunuri publice apele ce pot produce forţa motrică şi acele ce pot fi folosite în interes obştesc.

Drepturile câştigate se vor respecta sau se vor răscumpăra prin expropriere pentru caz de utilitate publică, dupa o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Legi speciale vor determina limita în care toate drepturile de mai sus vor putea fi lăsate în folosinţa proprietarilor, modalităţile exploatării, precum şi despăgubirile cuvenite pentru utilizarea suprafeţei şi pentru instalaţiile în fiinţă.

Art. 21 . – Toti factorii producṭiunii se bucură de o egală ocrotire.

Statul poate interveni prin legi, în raporturile dintre aceṣti factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale.

Libertatea muncii va fi apărată.

Legea va regula asigurarea socială a muncitorilor, în caz de boală, accidente şi altele.

Art. 22. – Libertatea conştiinṭei este absolută.

Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate ṣi protecṭiune, întrucât exerciṭiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri ṣi legilor de organizare ale Statului.

Biserica creṣtină ortodoxă ṣi cea greco-catolică sunt biserici româneṣti.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităṭi a Românilor, este biserica dominantă în Statul Român; iar cea greco-catolică are întâietatea faṭă de celelalte culte.

Biserica ortodoxă română este ṣi rămâne neatârnată de orice chiriachie străină, păstrându-ṣi însă unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privinṭa dogmelor.

În tot regatul României, biserica creṣtină ortodoxă va avea o organizaṭie unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici ṣi mireni.

O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizaṭii unitare, precum ṣi modalitatea după care Biserica îṣi va reglementa, conduce ṣi administra, prin organele sale proprii ṣi sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundaṭionale ṣi epitropeṣti.

Chestiunile spirituale ṣi canonice ale Bisericii ortodoxe române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală.

Mitropoliṭii ṣi episcopii Bisericii ortodoxe române se vor alege potrivit unei singure legi speciale.

Raporturile dintre diferitele culte ṣi Stat se vor stabili prin lege.

Art. 23. – Actele stării civile sunt de atribuṭia legii civile.

Întocmirea acestor acte va trebui să preceadă întotdeauna binecuvântarea religioasă.

Art. 24. – Învăṭământul este liber în condiṭiunile stabilite prin legile speciale ṣi întru cât nu va fi contrar bunelor moravuri ṣi ordinei publice.

Învăṭământul primar este obligator. În ṣcolile Statului acest învăṭământ se va da gratuit.

Statul, judeṭele ṣi comunele vor da ajutoare ṣi înlesniri elevilor lipsiṭi de mijloace, în toate gradele învăṭământului în măsura ṣi modalităṭile prevăzute de lege.

Art. 25. – Constiṭutiunea garantează tuturor libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile lor prin grai, prin scris și prin presă, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăṭi în cazurile determinate prin codicele penal, care nici într-un caz nu va putea restrânge dreptul în sine.

Nici o lege excepṭională nu se va putea înfiinṭa în această materie.

Nici cenzura, nici altă măsură preventivă pentru apariṭiunea, vinderea sau distribuṭiunea oricărei publicaṭiuni nu se va putea înfiinṭa.

Nu este nevoe de autorizaṭiunea prealabilă a nici unei autorităṭi pentru apariṭiunea oricărei publicaṭiuni.

Nici o cauṭiune nu se va cere dela ziaristi, scriitori, editori, tipografi și litografi.

Presa nu va fi pusă nici odată sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicaṭiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Orice publicatiune periodică de orice natură va trebui să aibă un director răspunzător. Directorul său redactorul vor trebui să se bucure de drepturile civile și politice. Numele directorului și numele redactorului vor figura vizibil și permanent în fruntea publicaţiunii.

Înainte de apariṭiunea publicaṭiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara și înscrie numele său la tribunalul de comerţ. Sancṭiunile acestor dispoziṭiuni se vor prevedea prin legi speciale.

Art. 26. – În ce privește publicaṭiunile neperiodice, răspunzător de scrierile sale este autorul, în lipsa acestuia editorul ;patronul tipogafiei răspunde când autorul și editorul nu au fost descoperiṭi.

La publicaṭiunile periodice, responsabilitatea o au : autorul, directorul sau redactorul în ordinea enumerării. Proprietarul în toate cazurile este solidar răspunzător de plata despăgubirilor civile.

Delictele de presă se judecă de juraṭi , afară de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun :

a) Delictele ce s’ar comite impotriva Suveranilor ṭării, Principelui Moștenitor, membrilor Familiei Regale și Dinastiei, șefilor Statelor Străine și reprezentanṭilor lor ;

b) Îndemnurile directe la omor și rebeliune, în cazurile când nu au fost urmate de execuṭiune ;

c) Calomniile, injuriile, difamaṭiile aduse particularilor sau funcṭionarilor publici, oricari ar fi, atinși în viaṭa lor particulară sau în cinstea lor personală.

Arestul preventiv în materie de presă este interzis.

Art. 27. – Secretul scrisorilor, telegramelor și al convorbirilor telefonice este neviolabil.

O lege specială va stabili cazurile în cari justiṭia, în interesul instrucṭiunii penale, va putea face excepṭiune la dispoziṭiunea de faṭă.

Aceeaș lege va determina responsabilitatea agenṭilor Statului și a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor și convorbirilor telefonice.

Art. 28. – Românii, fără deosebire de origina etnică, de limbă sau de religie, au dreptul de a se aduna paşnici și fără arme, conformându-se legilor care regulează exercitarea acestui drept pentru a trata tot felul de chestiuni ; întru aceasta nu este trebuinṭă de autorizare prealabilă.

Întrunirile sub cerul liber sunt permise, afară de pieṭele și căile publice.

Întrunirile, procesiunile și manifestaṭiile pe căile și pieţele publice sunt supuse legilor poliṭieneṣti.

Art. 29. – Românii, fără deosebire de origina etnică, de limbă sau de religie, au dreptul a se asocia, conformându-se legilor care regulează exerciṭiul acestui drept.

Dreptul de liberă asociaṭiune nu implică în sine dreptul de a crea persoane juridice. Condiṭiunile în cari se acordă personalitatea juridică se vor stabili prin o lege specială.

Art. 30. – Fiecare are dreptul de a se adresa la autorităṭile publice prin petiṭiuni subscrise de către una sau mai multe persoane, neputând însă petiṭiona decât în numele subscrișilor.

Numai autorităṭile constituite au dreptul de a adresa petiṭiuni în nume colectiv.

Art. 31. – Nici o autorizare prealabilă nu este necesară pentru a se exercita urmăriri contra funcṭionarilor publici pentru faptele administraṭiunii lor de părṭile vătămate, rămânând însă neatinse regulile speciale statornicite în privinṭă miniștrilor.

Cazurile și modul urmăririi se vor regula prin anume lege.

Dispoziṭiuni speciale în codicele penal vor determină penalităṭile prepuitorilor.

Art. 32. – Nici un Român, fără autorizarea guvernului, nu poate intra în serviciul unui Stat străin, fără ca însuș prin aceasta să-și piardă cetăṭenia.

Extrădare refugiaṭilor politici este oprită.

TITLUL III. – Despre puterile Statului

Art. 33. – Toate puterile Statului emană dela naṭiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegaṭiuni ṣi după principiile ṣi regulile aṣezate în Constituṭiunea de faṭă.

Art. 34. – Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege ṣi Reprezentaţiunea naţională. Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări :

Senatul ṣi Adunarea deputaţilor.

Orice lege cere învoirea a câtor trele ramuri ale puterii legiuitoare.

Nici o lege nu poate fi supusa sancţiunii regale decât dupa ce se va fi discutat ṣi votat liber de majoritatea ambelor Adunari.

Art. 35. – Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative.

Totuṣ orice lege relativă la veniturile ṣi cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea deputaţilor.

Art. 36. – Interpretaţiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Art. 37. – Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin îngrijirea ministerului justiţiei, care va păstra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se păstrează de Arhivele Statului.

Ministerul justiţiei este şi pastratorul marelui Sigiliu al Statului.

In fiecare an ministerul justiţiei va publica colecţiunea legilor ṣi regulamentelor, în care legile vor fi inserate purtând numarul de ordine după data promulgării.

Art. 38. – Nici o lege, nici un regulament de administraţiune generală, judeṭeană sau comunală nu pot fi îndatoritoare decat dupa ce se publică în chipul hotărât de lege.

Art. 39. – Puterea executivă este încredinṭată Regelui, care o exercită în modul regulat prin Constituţiune.

Art. 40. – Puterea judecătorească se exercită de organele ei.

Hotărârile lor se pronunṭă în virtutea legii ṣi se execută în numele Regelui.

Art. 41 . – Interesele exclusiv judeṭene sau comunale se regulează de către consiliile judeṭene sau comunale, după principiile aṣezate prin Constituţiune ṣi prin legi speciale.

CAPITOLUL I. – Despre reprezentare naţională.

Art. 42. – Membrii Adunărilor reprezintă naţiunea.

Art. 43. – Şedintele Adunărilor sunt publice.

Regulamentele lor fixează cazurile şi modul în care aceste şedinţe pot fi declarate secrete.

Art. 44. – Fiecare din Adunări verifică titlurile membrilor săi şi judecă contestaţiunile ce se ridică în această privinţă.

Nici o alegere nu poate fi invalidată decât cu două treimi din numărul membrilor prezenţi.

Art. 45. – Nimeni nu poate fi totdeodată membru al uneia şi al celeilalte Adunări;

Art. 46. – Deputaţii şi senatorii numiţi de puterea executivă într’o funcţiune salariată, pe care o primesc, pierd deplin drept mandatul lor de reprezentanţi ai naţiunii.

Această dispoziţiune nu se aplică miniştrilor şi subsecretarilor de Stat. Legea electorală determină incompatibilităţile.

Art. 47. – La începutul fiecarei legislaturi şi a fiecarei sesiuni ordinare, Adunarea deputaţilor şi Senatul aleg din sânul lor pe preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii birourilor, potrivit regulamentelor interioare.

Art. 48. – Orice hotarire se ia cu majoritatea absoluta a voturilor, afara de cazurile cand prin Constituţiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un numar superior de voturi. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile ţin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrişi in apelul nominal.

Art. 49. – Voturile se dau prin ridicare şi sedere, prin viu graiu sau prin scrutin secret. Un proect de lege nu poate fi adoptat decat dupa ce s’a votat articol cu articol.

Art. 50. – Fiecare din Adunari are dreptul de ancheta.

Art. 51 . Adunarile au dreptul de a amenda şi de a desparţi în mai multe parţi articolele şi amendamentele propuse.

Art. 52. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari; la care acestia sunt obligaţi a raspunde în termenul prevazut de regulament.

Art. 53. – Oricine are dreptul a adresa petiţiuni Adunarilor prin mijlocirea biroului sau unuia din membrii sai. Fiecare din Adunari are dreptul a trimite ministrilor petiţiunile ce-i sunt adresate.

Ministrii sunt datori a da explicaţiuni asupra cuprinderii lor ori de cate ori Adunarea o cere.

Art. 54. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile şi voturile emise de dansul în cursul exerciţiului mandatului sau.

Art. 55. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate în timpul sesiunii, sa fie nici urmarit, nici arestat în materie de represiune, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.

Daca a fost arestat preventiv sau urmarit în timpul cand sesiunea era închisa, urmarirea sau arestarea trebuesc supuse aprobarii Adunarii din care face parte, îndata dupa deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare.

Detenţiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunari este suspendata în timpul sesiunii; daca Adunarea o cere.

Art. 56. – Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul dupa care ea işi exercita atribuţiunile.

Art. 57. – Fiecare din Adunari delibereaza şi ia hotariri separat, afara de cazurile anume specificate în Constituţiunea de fata.

Art. 58. Orice întrunire a unuia din Corpurile legiuitoare în fara de timpul sesiunii celuilalt este nula de drept.

Art. 59. – Fiecare din ambele Adunari are dreptul exclusiv de a execita propria sa poliţie prin presedintele ei, care singur, dupa încuviintarea Adunarii, poate da ordin gardei de serviciu.

Art. 60. – Nici o putere armata nu se poate pune la uşile sau în jurul uneia sau alteia din Adunari fara învoirea ei.

Art. 61 . – Legea electorala stabileste toate condiţiunile cerute pentru a fi alegator la Adunarea deputaţilor şi la Senat, incapacitaţile şi nedemnitaţile precum şi procedura electorala.

Art. 62. – Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt aleşi pentru patru ani.

Art. 63. – Diurnele deputaţilor şi senatorilor se stabilesc prin lege.

SECTIUNEA I. – Despre Adunarea deputaţilor.

Art. 64. – Adunarea Deputaţilor se compune din deputaţi aleşi de cetatenii Romani majori, prin vot universal, egal, direct obligator şi secret pe baza reprezentarii minoritaţii.

Art. 64. – Alegerea deputaţilor se face pe circumscripţii electorale. Circumscripţia electorala nu poate fi mai mare decat un judet.

Legea electorala stabileste numarul deputaţilor de ales în fiecare circumcripţie proporţional cu populaţia.

Art. 66. – Spre a fi eligibil la Adunarea deputaţilor se cere: a) A fi cetatean roman;

b) A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice;

c) A avea varsta de douazeci şi cinci de ani impliniţi;

d) A avea domiciliul în Romania.

Legea electorala va determina incapacitaţile.

SECTIUNEA II. – Despre Senat.

Art. 67. – Senatul se comune din senatori aleşi şi senatori de drept.

Art. 68. – Toţi cetatenii Romani dela vasta de 40 ani impliniţi aleg, pe circumcripţii electorale care nu pot fi mai mari decat judetul, prin vot obligator, egal, direct şi secret, un numar de senatori.

Numarul senatorilor de ales în fiecare circumscripţie, care nu poate fi mai mare decat un judet, se stabileste de legea electorala, proporţional cu populaţia.

Art. 69. – Membrii aleşi în consiliile judetene şi membrii aleşi în consiliile comunale urbane şi rurale, întruniţi într-un singur colegiu, aleg, prin vot obligator, egal, direct şi secret, cate un senator de fiecare judet.

Art. 70. – Membrii camerelor de comert, de industrie, de munca şi de agricultura, întruniţi în colegii separate, aleg din sanul lor cate un senator de fiecare circumscripţie electorala. Aceste circumscripţii electorale speciale se fixeaza de legea electorala, numarul lor neputand fi mai mare de sase.

Art. 71 . – Fiecare universitate alege din sanul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.

Art. 72. – Sunt de drept membri ai Senatului, în virtutea Inaltei lor situaţiuni în Stat şi Biserica:

a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 1 8 ani impliniţi; el însa nu va avea vot deliberativ decat la varsta de 25 ani impliniţi;

b) Mitropoliţii tarii;

c) Episcopii eparhioţi ai Bisericilor ortodoxe romane şi greco-catolice, întrucat vor fi aleşi conform legilor tarii;

d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul din fiecare confesiune, întrucat sunt aleşi sau numiţi conform legilor tarii şi reprezinta un numar de peste 200.000 credincioşi; precum şi reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat;

e) Presedintele Academiei Romane.

Mandatul acestor senatori înceteaza odata cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.

Art. 73. – Devin senatori de drept :

a) Fostii Presedinţi de Consiliu, întru cat vor avea o vechime de patru ani ca Presedinţi de Consiliu titulari, şi fostii Ministri avand o vechime de cel puţin sase ani într’una sau mai multe guvernari;

b) Fostii Presedinţi ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel puţin în cursul a opt sesiuni ordinare; c) Fostii Senatori şi Deputaţi aleşi în cel puţin zece legislaturi, independent de durata lor;

d) Fostii Primi-Presedinţi ai Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cari au ocupat aceasta funcţiune sau pe aceea de presedinte la Casaţie cinci ani;

e) Generalii de rezerva şi în retragere :

1 ) Cari vor fi exercitat comanda unei armate în fata inamicului, ca titulari, cel puţin 3 luni.

2) Cari au îndeplinit funcţiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata, în timp de pace, cel puţin patru ani.

Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luaţi în ordinea vechimei, la vacante existente;

f) Fostii Presedinţi ai Adunarilor Naţionale din Chişinau, Cernauţi şi Alba Iulia, cari au declarat Unirea.

Art. 74. – Verificarea îndeplinirii condiţiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Presedinţii secţiunilor Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub presedinţia Primului Presedinte al acestei Inalte Curţi.

Constatarea se face din Oficiu, la cererea Presedintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul.

Presedintele Senatului înscrie senatorii de drept pe baza încheierii Comisiunii.

Senatul poate discuta şi semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate în stabilirea drepturilor.

Art. 75. – Spre a fi eligibil la Senat se cere:

a) A fi cetatean roman;

b) A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice;

c) A avea varsta de 40 ani impliniţi;

d) A avea domiciliul în Romania.

e) Aceste condiţiuni, afara de varsta, se cer şi senatorilor de drept.

SECTIUNEA III. – Despre Consiliul legislativ

Art. 76. – Se înfiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute în mod consultativ la facerea şi coordonarea legilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din iniţiativa parlamentara, cat şi la întocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor.

Consultarea Consiliului legislativ e obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare ; daca însa, într’un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-şi da avizul sau, Adunarile pot proceda la discutarea şi aprobarea proiectelor.

O lege speciala va determina organizarea şi modul de funcţionare a Consiliului legislativ.

CAPITOLUL II. – Despre Rege şi ministri.

SECTIUNEA I – Despre Rege.

Art. 77. – Puterile constituţionale ale Regelui sunt ereditare în linie coboritoare directa şi legitima a Majestaţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat în barbat prin ordinul de primogenitura şi cu exclusiunea perpetua a femeilor şi coboritorilor lor.

Coboritorii Majestaţii Sale vor fi crescuţi în religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 78. – In lipsa de coboritori în linie barbateasca ai Majestaţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în varsta dintre fraţii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite în articolul predecent.

Daca nici unul din fraţii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi în viata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu primirea Reprezentaţiunii naţionale, data în forma prescrisa de Art. 79.

Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul ramane vacant.

Art. 79. – La caz de vacanta a Tronului, Ambele Adunari se întrunesc de îndata într’o singura Adunare, chiar fara convocare, şi cel mai tarziu pana în opt zile dela întrunirea lor, aleg un Rege dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari şi majoritatea de doua treimi a membrilor prezenţi este necesara pentru a se putea procede la aceasta alegere.

La caz cand Adunarea nu se va fi facut în termenul mai sus prescris, atunci în a noua zi, la amiazi, Adunarile întrunite vor paşi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenţi şi cu majoritatea absoluta a voturilor.

Daca Adunarile s’ar afla dizolvate în momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile întrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va execita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron.

In toate cazurile aratate mai sus, votul va fi secret.

Art. 80. – La moartea Regelui, Adunarile se întrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea morţii. Daca din întamplare ele au fost dizolvate mai înainte şi convocarea lor a fost hotarita în actul de dizolvare pentru o epoca în urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la întrunirea acelora cari au a le înlocui.

Art. 81 . – Dela data morţii Regelui şi pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron, puterile constituţionale ale Regelui sunt exercitate, în numele poporului, de ministri, întruniţi în consiliu şi sub a lor responsabilitate.

Art. 82. – Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniţi. La suirea sa pe Tron, el va depune mai întaiu în sanul Adunarilor întrunite urmatorul juramant: „Jur a pazi Constituţiunea şi legile poporului roman, a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”.

Art. 83. – Regele, în viata fiind, poate numi o regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa execite puterile regale în timpul minoritaţii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentaţiunii naţionale, data în forma prescrisa la Art. 79 din Constituţiunea de fata. Regenta va exercita totdeaodata şi tutela succesorului Tronului în timpul minoritaţii lui.

Daca, la moartea Regeului, Regenta s’ar gasi numita şi succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari întrunite vor numi o regenta, procedand dupa toate formele prescrise la Art. 79 din Constituţiunea de fata. Membrii Regentei nu intra în funcţiune decat dupa ce vor fi depus solemn înaintea ambelor Adunari întrunite juramantul prescris prin Art. 82 din Constituţiunea de fata.

Art. 84. – Daca Regele se afla în imposibilitatea de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca îndata Adunarile.

Acestea aleg Regenta, care va forma şi tutela.

Art. 85. – Nici o modificare nu se poate face Constituţiunii în timpul Regentei.

Art. 86. – Regele nu va putea fi totdeodata şi seful unui alt Stat fara consimţamantul Adunarilor. Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenţi cel puţin doua treimi din membrii cari lecompun, şi hotarirea nu se va putea lua dacat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 87. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori.

Nici un act al Regeului nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.

Art. 88. – Regele numeste şi revoaca pe ministrii sai.

El sancţioneaza şi promulga legile.

El poate refuza sancţiunea sa.

El are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele, în materii criminale, afarade ceeace se statorniceste in privinta ministrilor.

El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecaţii, nici a interveni prin nici un mod în administraţia justiţiei.

El numeste sau confirma în funcţiunile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o nuoa funcţiune fara o lege speciala.

El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile şi nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.

El este capul puterii armate.

El confera gradele militare în conformitate cu legea.

El va conferi decoraţiunile romane conform unei legi speciale.

El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi.

El încheie cu Statele straine convenţiunile necesare pentru comert, navigaţiune şi alte asemenea ; însa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, treuie mai întaiu a fi supuse Puterii legislative şi aprobate de ea.

Art. 89. – Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecarei Domnii.

Art. 90. – La 1 5 octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputaţilor şi Senatul se întrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai înainte.

Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni.

Regele deschide sesiunea prin un Mesaj la care Adunarile fac raspunsurile lor.

Regele pronunta închiderea sesiunii.

El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele.

Actul de dizolvare trebue sa conţina convocarea alegatorilor pana în doua luni de zile şi a Adunarilor pana în trei luni.

Regele poate amana Adunarile; oricum amanarea nu poate depaşi termenul de o luna, nici a fi reînoita în aceeas sesiune fara consimtamantul Adunarilor.

Art. 91 . Regele nu are alte puteri decat acele date prin Constituţiune.

CAPITOLUL III. – Despre ministri.

Art. 92. – Guvernul exercita puterea executiva în numele Regelui, în modul stabilit prin Constituţiune.

Art. 93. – Ministrii întruniţi alcatuesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu TITLUL de presedinte al Consiliiului de Ministri, de acela care a fost însarcinat de Rege cu formarea guvernului.

Departamentele ministeriale şi subsecretariatele de Stat nu se pot înfiinta şi desfiinta decat prin legi.

Art. 94. – Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.

Art. 95. – Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi Ministru.

Art. 96. – Daca Ministrii nu ar fi membri ai Adunarilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a avea însa, şi dreptul de a vota.

La desbaterile Adunarilor prezenta cel puţin a unui ministru e necesara.

Adunarile pot exige prezenta ministrilor la deliberaţiunilor lor.

Art. 97. – In nici un caz ordinul verbal sau în scris al Regelui nu poate apara pe ministru de raspundere.

Art. 98. – Fiecare din ambele Adunari, precum şi Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor şi a-i trimite înaintea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, care singura, în secţiuni unite, este în drept a-i judeca, afara de cele ce se vor statornici prin legi în ceeace priveste exerciţiul acţiunii civile a parţii vatamate şi în ceeace priveste crimele şi delictele comise de ministri afara de exerciţiul funcţiunii lor.

Punerea sub urmarire a ministrilor de catre Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decat prin majoritate de doua trreimi a membrilor de fata.

Instrucţiunea se va face de o comisiune a înaltei Curţi de Casaţie, compusa din cinci membri traşi la sorţi în secţiuni unite.

Aceasta comisiune are şi puterea de a califica faptele şi de a decide sau nu urmarirea. Acuzarea, înaintea Inaltei Curţi de casaţie şi justiţie, se va susţine prin ministerul public.

Legea responsabilitaţii ministeriale determina cazurile de raspundere aplicabile ministrilor.

Art. 99. – Orice parte vatamata de un decret sau o dispoziţiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constituţiunii sau al unei legi, poate cere Statului, în conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat.

Fie în cursul judecaţii, fie dupa pronuntarea hotaririi, minitrul poate fi chemat, dupa cererea Statului, în urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, înaintea instantelor ordinare, la raspundere civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat.

Actul ilegal al ministrului nu descarca de raspundere solidara pe funcţionarul care a contrasemnat, decat în cazul cand acesta a atras atenţia Ministrului, în scris.

Art. 100. – Se vor putea înfiinta Subsecretariate de Stat.

Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea ministrilor.

CAPITOLUL IV.

Art. 101 . – Nici o jurisdicţiune nu se poate înfiinta decat numai în puterea unei anume legi. Comisiuni şi tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire şi sub nici un fel de cuvant în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecarii unor anume persoane.

Art. 102. – Pentru întregul Stat Roman este o singura Curte de Casaţie şi justiţie.

Art. 103. – Numai Curtea de Casaţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constituţiunii. Judecata asupra inconstituţionalitaţii legilor se margineste numai la cazul judecat.

Curtea de Casaţie se va rosti ca şi în trecut asupra conflictelor de atribuţiuni. Dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional.

Art. 104. – Judecatorii sunt inamovibili în condiţiunile speciale pe cari legea le va fixa.

Art. 105. – Juriul este statornicit în toate materiile criminale şi pentru delictele politice şi de presa, afara de cazurile statornicite prin Consţituţiunea de fata.

Acţiunea pentru daune-interese rezultand din fapte şi delicte de presa nu se poate intenta decat înaintea aceleiaşi jurisdicţiuni de competenta careia este delictul.

Art. 106. – Justiţia militara se organizeaza prin osebita lege.

Art. 107. – Autoritaţi speciale de orice fel cu atribuţiuni de contencios administrativ, nu se pot înfiinta.Contenciosul administrativ este în caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale. Cel vatamat in drepturile sale, fie print-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune facut cu calcarea legilor şi a regulamentelor, fie prin reavointa a autoritaţilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau.

Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand şi caderea de a judeca şi cererea de despagubire, fie contra autoritaţii administrative chemate în judecata, fie contra funcţionarului vinovat.

Puterea judecatoreasca nu are caderea de a judeca actele de guvernamant, precum şi acelea de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL V.

Despre instituţiunile judetene şi comunale.

Art. 108. – Instituţiunile judetene şi comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa. Membrii consiliilor judetene şi consiliilor comunale sunt aleşi de catre cetatenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu şi cu reprezentarea minoritaţii, dupa formele prevazute de lege. La acestia se vor putea adauga prin lege şi membrii de drept şi membrii cooptaţi. Intre membrii cooptaţi pot fi şi femei majore.

TITLUL IV. – Despre finante.

Art. 109. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili şi percepe decat pe baza unei legi.

Art. 110. – Prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, judetelor, comunelor şi instituţiunilor publice cari îndeplinesc servicii de Stat.

Art. 111 . – Orice sarcina sau impozit judetean sau comunal nu se poate aseza decat cu învoirea consiliilor judetene sau comunale în limitele stabilite de lege.

Art. 112. – Nu se pot statornici privilegiuri în materii de impozite.

Nici o excepţiune sau micsorare de impozit nu se poate statornici decat prin o lege. Monopoluri nu se pot constitui decat prin lege şi exclusiv în folosul Statului, judetelor şi comunelor.

Art. 113. – Nici un fond pentru pensiuni sau gratificaţiuni în sarcina tezaurului public nu se poate, acorda decat în virtutea unei legi.

Art. 114. – In fiecare an adunarea deputaţilor încheie socotelile şi voteaza bugetul. Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute în buget şi în socoteli. Daca bugetul nu se voteaza în timp util, puterea executiva va îndestula serviciile publice, dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul care a fost votat.

Art. 115. – Controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune în fiecare an Adunarii deputaţilor raportul general rezumand conturile de gestiune ale bugetului trecut, semnaland totdeodata neregulile savarşite de ministri în aplicarea bugetului. Regularea definitva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarii deputaţilor cel mai tarziu în termen de doi ani de la încheierea fiecarui exerciţiu.

Art. 116. – Pentru toata Romania este o singura Curte de conturi.

Art. 117. – Toate fondurile provenite din Case speciale, şi de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 118. – Legile financiare se publica în Monitorul Oficial ca şi celelalte legi şi regulamente de administraţiune publica.

TITLUL V. – Despre puterea armata

Art. 119. – Tot Romanul, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale. Puterea armata se compune din : armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei şi miliţiile.

Art. 120. – Gradele, decoraţiunile şi pensiunile militarilor nu se pot lua decat numai în virtutea unei sentinte judecatoresti şi în cazurile determinate de legi.

Art. 121 . – Contingentul armatei se voteaza pentru fiecare an de ambele Corpurile legiuitoare.

Art. 122. – Se va înfiinta un Consiliu superior al apararii tarii, care va îngriji, în mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apararii naţionale.

Art. 123. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa în serviciul statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei, decat în puterea unei anumite legi.

TITLUL VI. – Dispoziţiuni generale

Art. 124. – Culorile drapelului Romaniei sunt : Albastru, Galben şi Rosu, asezate vertical.

Art. 125. – Resedinta guvernului este în Capitala tarii.

Art. 126. – Limba romaneasca este limba oficiala a Statului roman.

Art. 127. – Nici un juramant nu se poate impune cuiva decat în puterea unei legi, care hotaraste şi formula lui.

Art. 128. – Constituţiunea de fata nu poate fi suspendata, nici în total, nici în parte. In caz de pericol de stat, se poate prin lege institui starea de asediu generala sau parţiala.

TITLUL VII. – Despre revizuirea Constituţiunii

Art. 129. – Constituţiunea poate fi revizuita în total sau în parte din iniţiativa Regelui sau oricarei din Adunarile legiuitoare. In urma acestei iniţiative ambele Adunari, întrunite separat, se vor rosti cu majoritatea absoluta, daca este locul ca dispoziţiunile constituţionale sa fie revizuite. Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constituţiuni ce urmeaza a fi supuse revizuirii. Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit în fiecare adunare, de doua ori în interval de cincisprezece zile, ambele Adunnari intrunite la un loc, sub presedinţia celui mai în varsta dintre presedinţi, în prezenta a cel puţin doua treimi din totalitea membirlor ce le compun, cu majoritatea de doua trimi, stabilesc în mod definitv cari anume articole vor fi supuse revizuirii.

In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate şi se va convoca corpul electoral în termneul prescris de Constituţiune.

Art. 130. – Adunarile cele noi proced în acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii. In aces caz Adunarile nu pot delibera daca cel puţin doua treimi ale membrilor din care se compun nu sunt prezenţi şi nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va întruni cel puţin doua treimi ale voturilor. Adunarile alese pentru revizuirea Constituţiunii au o durata constituţionala obisnuita şi, în afara de modificarea Constituţiunii,ele funcţioneaza şi ca Adunari legiuitoare ordinare. Daca adunarile de revizuire nu-şi pot îndeplini misiunea, noile Adunari vor avea acelas caracter.

TITLUL VIII. – Dispoziţiuni tranzitorii şi suplimentare

Art. 1 31 . – Sunt şi raman cu caracter constituţional dispoziţiunile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile,padurile şi balţile expropriabile în totul sau în parte, la starea lor juridica, la subsol, la pretuire, la modul de plata, etc. asa precum sunt formulate în articolele de mai jos ale fiecareia din legile agrare şi cari articole, în întregul lor fac parte integranta din prezenta Constituţiune şi ca atare nu se pot modifica decat cu formele prevazute pentru revizuirea Constituţiunii, şi anume : a) Art. 1 (unu) alin. II, Art. 2 (doi), 3 (tri) alin. I, Art. 4 (patru), 6(sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 3 (treisprezece), 1 4(patrusprezece), 1 6 (sasesprezece), 1 8 optsprezece), 21 (douazeci şi unu), 23 (douazeci şi trei), 32 (treizeci şi doi), 36 (trezeici şi sase) şi 69(sasezeci şi noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921;

b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13 (treisprezece), 1 6 (sasesprezece), 45 (patruzeci şi cinci), 46 (patruzeci şi sase), 47 (patruzeci şi sapte), 48 (patruzeci şi opt), 49 (patruzeci şi noua), 50 (cincizeci) şi 53 (cincizeci şi trei), din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 martie 1920;

c)Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13(treisprezece) 14 (patrusprezece), 16 (saseprezece), 18 (optsprezece), 22 (douazeci şi doi), 24 (douazeci şi patru), 32(treizeci şi doi), 50 (cincizeci) şi 85 (optzeci şi cinci), din legea pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramures din 30 Iulie 1921 ;

d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 cinci), punctu a alin. 1 , Art. 6 (sase), 7 (sapte), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 2 (doisprezece), 1 3 (treisprezece), 29 (douazeci şi noua), 31 (treizeci şi unu) şi 55 (cincizeci şi cinci), din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921 .

Art. 132. – In scop de a satisface trebuintele normale de lemne de foc şi construcţie ale populaţiei rurale din vechiul Regat,Basarabia şi Bucovina, Statul e dator ca din padurile sale din campie, deal sau munte sa se destine suprafetele necesare în acest scop.

In vechiul Regat şi în Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea paduri, într’o raza de douazeci kilometri de centrul comunei,pentru satisfacerea trebuintelor mai sus aratate, el prin derogare dela Art. 7 lit. C şi Art. 8 lit. a, b şi c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea, din 17 Iulie 1921 şi dela Art. 5, puntul a, alin. IV şi dela Art. 6 şi 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina şi 30 Iulie 1921 ; va putea expropria din padurile persoanelor juridica, fie publice, fie private, cari s’ar afla în aceasta raza şi numai în lipsa acestora, va expropria proporţional din padurile tuturor proprietarilor particulari, aflate în aceasta raza, însa numai în limita acestor trebuinte şi în toate cazurile cu respectul unei suprafete intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate.

Contractele de vanzare spre exploatare a padurilor expropriabile care vor fi în vigoare în momentul exxproprierii, se vor respecta.

Padurile astfel expropriate raman în proprietatea Statului şi se vor administra şi exploata de dansul spre a satisface potrivit legii şi în prima linie nevoile de mai sus. Exproprierea acestor paduri se va face cu drapta şi prealabila despagubire fixata de justiţie.

Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.

Art. 133. – Se ratifica decretele legi : No. 3902 din 29 Decemvrie 1 91 8, publicat în Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1918, privitor la acordarea drepturilor cetatenesti; No. 2085 din 22 mai 1 91 9, publicat în Monitorul Oficial No.33 din 28 mai 1 91 9 şi No. 3468 din 1 2 August 1 91 9 publicat în Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la încetatenirea evreilor cari locuiau în vechiul Regat. Deasemenea se ratifica şi toate decretele-legi de încetatenire individuala cari s’au facut înaintea decretelor specificate mai sus.

Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu-şi vor fi regulat încetatenirea în termenul prevazut de decretul lege No. 3464 din 12 August 1 91 9, vor putea face declaraţiunile de încetatenire conform decretului-lege No 2.085 din 22 mai 1919, în termen de trei luni dela promulgarea acestei Constituţiuni.

Art. 134. – Pana la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut în aceasta Constituţiune, prezentarea proectelor de legi înaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se faca în conformitate cu legile şi regulamentele azi în vigoare.

Art. 135. – Pana la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constituţiune, legile relative la organizare şi judecarea contenciosului administrativ roman în vigoare.

Art. 136. – O lege speciala va fixa lista civila a întaiului Rege al Romaniei întregite.

Art. 137. – Se vor revizui toate condicile şi legile existente în diferitele parţi ale Statului roman spre a se pune în armonie cu Constituţiunea de fata şi asigura unitatea legislativa. Pana atunci ele raman în vigoare.

Din ziua promulgarii Constituţiunii, sunt desfiintate acele dispoziţiuni din legi, decrete, regulamente şi orice alte acte contrarii celor înscrise în prezenta Constituţiune.

Art. 138. – Actualele Adunari naţionale dupa promulgarea prezentei Constituţiuni pot funcţiona pana la expirarea mandatului lor legal.

In acest timp ele vor trebui sa faca pe baza principiilor din aceasta Constituţiune, legea electorala. Pana la facerea acestei legi, decretele-legi electorale raman în vigoare.

Sursa informationala: Camera Deputatilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: