PNŢCD: De la a treia cale la trei cărări

Autor + text + sursa informationala: Paul Sorin Tita

Am evitat să provoc scandaluri publice care să afecteze imaginea şi aşa şifonată a PNŢCD, deşi lucrurile nu au mers şi nu merg în direcţia corectă. Am evitat să condamn public păstrarea în funcţie la nivelul PNŢCD Cluj a unui personaj rămas fără susţinere în rândul membrilor propriului său Birou de Conducere Judeţean. Am evitat să condamn în partid încercarea de lichidare a Departamentului de Comunicare şi Imagine, unul dintre puţinele departamente care au mai rămas funcţionale. Am evitat să critic dezgroparea şi punerea în funcţii de conducere la nivel naţional a groparilor PNŢCD.

S-a ajuns însă la o limită peste care nu pot trece şi peste care niciun ţărănist veritabil nu ar putea să treacă păstrându-şi integritatea morală: negocierile cu PD-L şi cu Traian Băsescu. De când a devenit mai frecventabilă aripa politică a Securităţii (PD-L) decât PCR-ul vopsit (PSD)? De când poate deveni un aliat de încredere o formaţiune politică fascistoidă care a falimentat şi a învrăjbit România?

Nici nu s-a răcit bine trupul ultimului Senior al PNŢCD, că negustorii din templul politicii româneşti au găsit de cuviinţă să-l vândă cu tot cu moaştele luptătorilor pentru democraţie şi demnitate naţională. Nimic mai josnic şi mai trist decât renunţarea la principiile pentru care alţii şi-au dat viaţa şi pe care au fost capabili să le respecte şi în gulagul închisorilor comuniste.

Cum poate sta, oare, o distincţie oferită de Majestatea Sa Regele Mihai I al tuturor românilor, pe un piept umflat de promisiunea unor aburi mucegăiţi ai puterii? Cum se împacă lupta pentru emanciparea naţională cu înhăitarea cu nişte pramatii politice care au adus un nou Ev Mediu în politica românească?

Mă alătur glasurilor care s-au ridicat împotriva blasfemiei politice a mai-noilor gropari ai PNŢCD şi înţeleg să pun la temelia oricăror construcţii politice viitoare bazate pe umanismul creştin, antitotalitare şi democratice, DEMISIA mea din PNŢCD şi, pe cale de consecinţă, din toate funcţiile pe care le mai deţineam în acest partid.

Rămân alături de cei care au luptat pentru o Românie mai bună şi şi-au jertfit tinereţea şi viaţa pentru crezul lor şi viitorul nostru, însă nu pot merge împreună cu cei care calcă alături.

Paul-Sorin Tiţa
Fost membru PNŢCD

Comunicat de presă TNL referitor la prezenţa M.S. Regele Mihai I al României la şedinţa solemnă a camerelor reunite ale Parlamentului dedicată zilei Majestăţii Sale

Comunicat de presă TNL referitor la prezenţa M.S. Regele Mihai I al României la şedinţa solemnă a camerelor reunite ale Parlamentului dedicată zilei Majestăţii Sale
Bucureşti, octombrie 25, 2011

Tinerii liberali mulțumesc M.S. Regele Mihai I al României pentru întreaga Sa viață în slujba poporului român

O delegație a Tineretului Național Liberal, formată din 30 de reprezentanți din toate regiunile tării, a participat astăzi la ședința solemnă în cadrul căreia M.S. Regele Mihai I al României s-a adresat Parlamentului României.

Într-o țară în care democrația este profund lezată, în care anormalitatea a devenit normă, în care respectul pentru trecut nu se regăsește niciunde în discursul actualilor conducători, M.S. Regele Mihai, prin discursul său, a lansat un mesaj de unitate și revenire la normalitate.

Discursul Majestății Sale a reușit, în același timp, să surprindă realitățile crunte cu care se confruntă în prezent România și să readucă speranța și încrederea în ”mersul României europene”. La încheierea discursului regal, Florin Alexe, președintele TNL, a declarat: ”A fost o onoare pentru Tineretul Național Liberal și pentru mine, ca președinte al acestei organizații, să luăm parte la acest moment simbolic care se va întipări în cărțile de istorie. Mesajul final din discursul M.S. Regelui Mihai I este deopotrivă o mustrare adusă conducătorilor de astăzi și conștientizarea faptului că noi, ca tineri, avem responsabilitatea de a construi o țară «statornică, prosperă și admirată în lume», așa cum spunea Majestatea Sa”.

Tineretul Național Liberal mulțumește Majestății Sale pentru întreaga Sa viață pusă în slujba poporului român și Îi adresează sincere urări de viață lungă și sănătate deplină.

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I

Sursa informationala: Romania, Altfel. Un blog de Principele Radu al Romaniei

în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României,
25 octombrie 2011, ora 10

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.

Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.

Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

1947 – 2011 Recurs în procesul Maniu

Sursa informationala: Birlogul PNTCD

Prin intermediul proiectului „1947 – 2011 Recurs în procesul Maniu“, Asociaţia „Liberpedia“ susţine aducerea în prim plan a unei personalităţi ce poate servi ca exemplu generaţiilor viitoare care doresc să fi implicate în viaţa politică şi nu numai. Este un eveniment care ar fi trebuit organizat de acum douăzeci şi unu de ani, prin care românii îşi pot cinsti adevărata istorie.

Generaţiile tinere îşi pot permite multe luxruri, însă nu pe acela de a nu cunoaşte istoria şi, mai ales, greşelile istoriei naţionale. Regimul comunist l-a condamnat la moarte pe artizanul Marii Uniri. Noi, cetăţeni ai României secolului XXI, trebuie să atragem atenţia asupra greşelilor de atunci, educându-ne în spiritul democraţiei, spirit în care au crezut şi de care ne-au crezut capabili marii lideri politici ai României acelor timpuri. Lor le datorăm un omagiu, dar şi un examen de conştiinţă, pentru a rămâne loiali valorilor democratice în care ei au văzut viitorul acestui popor.

„1947 – 2011 Recurs în procesul Maniu” urmăreşte încurajarea tinerilor bucureşteni în a-şi preţui istoria şi emblemele. Proiectul oferă modelul politic Iuliu Maniu ca alternativă modelelor politice de astăzi, ca o lecţie de istorie şi de speranţă. La 29 octombrie 1947 se împlinesc 64 de ani de la procesul infam intentat foştilor lideri politici ţărănişti în frunte cu Iuliu Maniu, în urma unor evenimente absurde, care au rămas cunoscute drept „Complotul de la Tămădău”.

CÂND? Aşadar, vă aşteptăm sâmbătă, 29 octombrie, începând cu ora 17.00, în Piaţa C.A. Rosetti din Capitală, unde vom pregăti ultima pledoarie în Recursul lui Iuliu Maniu. Mergem apoi în Parcul Colţea, unde vom asculta pledoariile avocaților apărării: Ana Blandiana, Rodica și Flavia Coposu, Dinu Giurescu, Gheorghe Onișoru, Ștefan Radof, Adrian Naidin, Olga Caia și alți invitați-surpriză! Recursul continuă vineri, 11 noiembrie, începând de la ora 11.00, la Cercul Militar Naţional, cu o masă rotundă cu tema „Tămădău – realitatea“. Printre invitaţi se numără istoricii Dinu Giurescu şi Gheorghe Onişoru şi scriitoarea Ana Blandiana. Masa rotundă va fi urmată de simpozionul cu tema „Politicianul de atunci – politicianul de astăzi”, în care vom radiografia problemele principale cu care se confruntă clasa politică din România de astăzi. Studenţii sunt încurajaţi să trimită lucrări pe această temă la office@liberpedia.ro.

ISTORIA La 14 iulie 1947, liderii Partidului Naţional Ţărănesc au stabilit o delegaţie care urma să plece din ţară pe calea aerului cu destinaţia finală Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevărat în România, sub dictatura „roşie”. Pilotul care urma să însoţească delegaţia era, însă, un agent infiltrat, astfel că ţărăniştii, în frunte cu Ion Mihalache, au fost prinşi pe aerodromul din Tămădău. Deşi Iuliu Maniu era în sanatoriu la momentul respectiv, a fost şi el acuzat de complicitate la fugă. În urma procesului, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost găsiţi vinovaţi de „înaltă trădare” şi condamnaţi la temniţă grea cu amendamentul confiscării averii.

Stratfor.com: „Assessing the Damage of the European Banking Crisis”

Text+grafica+analiza+sursa informationala: Stratfor.com

Europe faces a banking crisis it has not wanted to admit even exists.

The formal authority on financial stability, International Monetary Fund (IMF) chief Christine Lagarde, made her institution’s opinion on European banking known back in August when she prompted the European Union to engage in an immediate 200 billion-euro bank recapitalization effort. The response was broad-based derision from Europeans at the local, national and EU bureaucratic levels. The vehemence directed at Lagarde was particularly notable as Lagarde is certainly in a position to know what she was talking about: Until July 5, her title was not IMF chief, but French finance minister. She has seen the books, and the books are bad. Due to European inaction, the IMF on Oct. 18 raised its estimate for recapitalization needs from 200 billion euros to 300 billion euros ($274 billion to $410 billion).

Sovereign Debt: The Expected Problem

The collapse in early October of Franco-Belgian bank Dexia, a large Northern European institution whose demise necessitated a state rescue, shattered European confidence. Now, Europeans are discussing their banking sector. A meeting of eurozone ministers Oct. 21 is largely dedicated to the topic, as is the Oct. 23 summit of EU heads of government. Yet European governments continue to consider the banking sector largely only within the context of the ongoing sovereign debt crisis.

This is exemplified in Europeans’ handling of the Greek situation. The primary reason Greece has not defaulted on its nearly 400-billion euro sovereign debt is that the rest of the eurozone is not forcing Greece to fully implement its agreed-upon austerity measures. Withholding bailout funds as punishment would trigger an immediate default and a cascade of disastrous effects across Europe. Loudly condemning Greek inaction while still slipping Athens bailout checks keeps that aspect of Europe’s crisis in a holding pattern. In the European mind — especially the Northern European mind — a handful of small countries that made poor decisions are responsible for the European debt crisis, and while the ensuing crisis may spread to the banks as a consequence, the banks themselves would be fine if only the sovereigns could get their acts together.

This is an incorrect assumption. If anything, Europe’s banks are as damaged as the governments that regulate them.

When evaluating a problem of such magnitude, one might as well begin with the problem as the Europeans see it — namely, that their banks’ biggest problem is rooted in their sovereign debt exposure.

The state-bank contagion problem is fairly straightforward within national borders. As a rule the largest purchaser of the debt of any particular European government will be banks located in the particular country. If a government goes bankrupt or is forced to partially default on its debt, its failure will trigger the failure of most of its banks. Greece does indeed provide a useful example. Until Greece joined the European Union in 1981, state-controlled institutions dominated its banking sector. These institutions’ primary reason for being was to support government financing, regardless of whether there was a political or economic rationale justifying that financing. The Greeks, however, have no monopoly on the practice of leaning on the banking sector to support state spending. In fact, this practice is the norm across Europe.

Spain’s regional banks, the cajas, have become infamous for serving as slush funds for regional governments, regardless of the government in question’s political affiliation. Were the cajas assets held to U.S. standards of what qualifies as a good or bad loan, half the cajas would be closed immediately and another third would be placed in receivership. Italian banks hold half of Italy’s 1.9 trillion euros in outstanding state debt. And lest anyone attempt to lay all the blame on Southern Europe, French and Belgian municipalities as well as the Belgian national government regularly used the aforementioned Dexia in a somewhat similar manner.

Yet much debt remains for outsiders to own, so when states crack, the damage will not be held internally. Half or more of the debt of Greece, Ireland, Portugal, Italy and Belgium is in foreign hands, but like everything else in Europe the exposure is not balanced evenly — and this time, it is Northern Europe, not Southern Europe, that is exposed. French banks are more exposed than any other national sector, holding an amount equivalent to 8.5 percent of French gross domestic product (GDP) in the debt of the most financially distressed states (Greece, Ireland, Portugal, Italy, Belgium and Spain). Belgium comes in second with an exposure of roughly 5.5 percent of GDP, although that number excludes the roughly 45 percent of GDP Belgium’s banks hold in Belgian state debt.

When Europeans speak of the need to recapitalize their banks, creating firebreaks between cross-border sovereign debt exposure dominates their thoughts — which explains why the Europeans belatedly have seized upon the IMF’s original 200 billion-euro figure. The Europeans are hoping that if they can strike a series of deals that restructure a percentage of the debt owed by the Continent’s most financially strapped states, they will be able to halt the sovereign debt crisis in its tracks.

This plan is flawed. The figure, 200 billion euros, will not cover reasonable restructurings. The 50 percent writedowns or “haircuts” for Greece under discussion as part of a revised Greek bailout — likely to be announced at the end of the upcoming Oct. 23 EU summit — would absorb more than half of that 200 billion euros. A mere 8 percent haircut on Italian debt would absorb the remainder.

Moreover, Europe’s banking problems stretch far beyond sovereign debt. Before one can understand just how deep those problems go, we must examine the role European banks play in European society.

The Centrality of European Banking

Several differences between the European and American banking sectors exist. By far the most critical difference is that European banks are much more central to the functioning of European economies than American banks are to the U.S. economy. The reason is rooted in the geography of capital.

Maritime transport is cheaper than land transport by at least an order of magnitude once the costs of constructing road and rail infrastructure is factored in. Therefore, maritime economies will always have surplus capital compared to their land transport-based equivalents. Managing such excess capital requires banks, and so nearly all of the world’s banking centers form at points on navigable rivers where capital richness is at its most extreme. For example, New York is where the Hudson meets the Atlantic Octen, Chicago is at the southernmost extremity of the Great Lakes network, Geneva is near the head of navigation of the Rhone, and Vienna is located where the Danube breaks through the Alps-Carpathian gap.

Unity differentiates the U.S. and European banking system. The American maritime network comprises the interconnected rivers of the Greater Mississippi Basin linked into the Intracoastal Waterway, which allows for easy transport from the U.S.-Mexico border on the Gulf of Mexico all the way to the Chesapeake Bay. Europe’s maritime network is neither interlinked nor evenly shared. Northern Europe is blessed with a dozen easily navigable rivers, but none of the major rivers interconnect; each river, and thus each nation, has its own financial capital. The Danube, Europe’s longest river, drains in the opposite direction but cuts through mountains twice in doing so. Some European states have multiple navigable rivers: France and Germany each have three major ones. Arid and rugged Spain and Greece, in contrast, have none.

The unity of the American transport system means that all of its banks are interlinked, and so there is a need for a single regulatory structure. The disunity of European geography generates not only competing nationalities but also competing banking systems.

Moreover, Americans are used to far-flung and impersonal capital funding their activities (such as a bank in New York funding a project in Nebraska) because of the network’s large and singular nature. Not so in Europe. There, regional competition has enshrined banks as tools of state planning. French capital is used for French projects and other sources of capital are viewed with suspicion. Consequently, Americans only use bank loans to fund 31 percent of total private credit, with bond issuances (18 percent) and stock markets (51 percent) making up the balance. In the eurozone roughly 80 percent of private credit is bank-sourced. And instead of the United States’ single central bank, single bank guarantor and fiscal authority, Europe has dozens. Banking regulation has been expressly omitted from all European treaties to this point, instead remaining a national prerogative.

As a starting point, therefore, it must be understood that European banks are more central to the functioning of the European system than American banks are to the American system. And any problems that might erupt in the world of European banks will face a far more complicated restitution effort cluttered with overlapping, conflicting authorities colored by national biases.

Demographic Limitations

European banks also face less long-term growth. The largest piece of consumer spending in any economy is done by people in their 20s and 30s. This cohort is going to college, raising children and buying houses and cars. Yet people in their 20s and 30s are the weakest in terms of earning potential. High consumption plus low earning leads invariably to borrowing, and borrowing is banks’ mainstay. In the 1990s and 2000s much of Europe enjoyed a bulge in its population structure in precisely this young demographic — particularly in Southern European states — generating a great deal of economic activity, and from it a great deal of business for Europe’s banks.

But now, this demographic has grown up. Their earning potential has increased, while their big surge of demand is largely over, sharply curtailing their need for borrowing. In Spain and Greece, the younger end of population bulge is now 30; in Italy and France it is now 35; in Austria, Germany and the Netherlands it is 40; and in Belgium it is 45. Consumer borrowing in general and mortgage activity in particular probably have peaked. The small sizes of the replacement generations suggests there will be no recoveries within the next few decades. (Children born today will not hit their prime consumptive age for another 20 to 30 years.) With the total value of new consumer loans likely to stagnate (and more likely, decline) moving forward, if anything there are now too many European banks competing for a shrinking pool of consumer loans. Europe is thus not likely to be able to grow out of any banking problems it experiences. The one potential exception is in Central Europe, where the population bulges are on average 15 years younger than in Western Europe. The younger edge of the Polish bulge, for example, is only 25. In time, these states may be able to grow out of their problems. Either way, the most lucrative years for Western European banking are over.

Too Much Credit

Germany has extremely high capital accumulation and extremely competent economic management. One of the many results of this pairing is extremely inexpensive capital costs. When Germans — governments, corporations or individuals — borrow money, it is accepted as a near-fact that they will pay back what they owe, on time and in full. Reflecting the high supply and low risk, German borrowing rates for governments and corporations have long been in the low to mid single digits.

The further you move from Germany the less this pattern holds. Capital availability shrivels, management falters and the attitude toward contract law (or at least as defined by the Germans) becomes far less respectful. As such, Europe’s peripheral economies — most notably its smaller peripheral economies — have normally faced higher borrowing costs. Mortgage rates in Ireland stood near 20 percent less than a generation ago. Government borrowing rates in Greece have in the past topped 30 percent.

With that sort of difference, it is not difficult to see why many European states have striven for inclusion in first, the European Union, and second, the eurozone. Each step of the European integration process has brought them closer in financial terms to the ultra-low credit costs of Germany. The closer the German association, the greater the implicit belief that German financial resources would help them in a crisis (despite the fact that EU treaties explicitly rejected this).

The dawn of the eurozone era prompted lenders and investors to take this association to an extreme. Association with Germany shifted from lower lending rates to identical lending rates. The Greek government could borrow at rates that only Germany could demand in the past. Irish borrowers were able to qualify for 130 percent mortgages at 4 percent. Compounding matters, the collapse of borrowing costs and the explosion of loan activity occurred at the same time as Southern Europe’s demographic-driven consumption boom. It was the perfect storm for explosive banking growth, and it laid the groundwork for a financial collapse of unprecedented proportions.

Drastic increases in government debt are the most publicly visible outcome, but it is far from the only one. The least visible outcome is that extraordinarily cheap credit to consumers triggers an explosion in demand that local businesses cannot hope to fill. The result is unprecedented trade deficits as money borrowed from foreigners is used to purchase foreign goods. Cyprus, Greece, Portugal, Bulgaria, Romania, Lithuania, Estonia and Spain — all states whose cheap labor when compared to the Western European core should encourage them to be massive exporters — instead have run chronic trade deficits in excess of 7 percent of GDP. Most routinely broke 10 percent. Such developments do not directly harm the banks, but as credit costs return to more rational levels — and in the ongoing debt crisis borrowing costs for most of the younger EU members have tripled and more — consumption is coming to a halt. In the few European markets that demographically may be able to generate consumption-based growth in the years ahead, credit is drying up.

Foreign Currency Risk

Much of this lending into weaker locations was carried out in foreign currencies. For the three states that successfully made the early sprint into the eurozone — Estonia, Slovenia and Slovakia — this was a nonfactor. For those that did not make the early leap into the eurozone it was a wonderful way to get something for nothing. Their association with the European Union resulted in the steady strengthening of their currencies. Since 2004, the Polish, Czech, Romanian and Hungarian currencies gained roughly one-third versus the euro, driving down the monthly payments on any euro-denominated loan. That inverted, however, in the 2008 financial crisis. Then, every regional currency but the Czech koruna (and Bulgarian lev, which is pegged to the euro) gave back their gains. For Central Europeans who had taken out loans when their currencies were at their highs, payments ballooned. More than 10 percent of Polish and Hungarian mortgages are now delinquent, largely because of currency movements.

New Banking ‘Empires’

The cheap credit of the eurozone’s first decade allowed several peripheral European states a rare opportunity to expand their network of influence, even if they were not in the eurozone themselves. They could borrow money from core European banking centers like Germany, France, Switzerland and the Netherlands and pass that money on to previously credit-starved markets. In most cases, such credit was offered without the full cost-increase that these states’ poorer and smaller statures would have justified. After all, these would-be financial centers had to undercut the more established European financial centers if they were to gain meaningful market share. This pushed far more credit into Central Europe than the region otherwise would have attracted, speeding up the development process at the cost of poor underwriting and a proliferation of questionable lending practices. The most enthusiastic crafters of new banking empires have been Sweden, Austria, Spain and Greece.

  • Sweden has the happiest record of any of the states that engaged in such expansionary lending. Being one of the richest countries in Europe and yet not being a member of the eurozone, Sweden did not experience a credit expansion nearly as much as other states, instead it served as a conduit for that credit — augmented by its own — to its former imperial territories. Alone among the forgers of new banking empires, Sweden’s superior financial stability has allowed it (so far) to continue financial activities in its target markets — Estonia, Latvia, Lithuania and Denmark — despite the ongoing financial crisis. But instead of lending, Swedish banks are now purchasing regional banks outright. Swedish command of the Danish banking sector, for example, has increased by 80 percent since the crisis. Through its new local subsidiaries, Swedish banks now lend more in per capita terms to Danes than they do to their own citizens, and there is no longer a domestic Estonian banking sector — it is 97 percent Swedish-owned. Such expansionary activity is likely to continue so long as Sweden can sustain it, as there is a geopolitical angle to Sweden’s effort: It is seeking to deepen its regional influence not only for economic purposes, but also to mitigate the rising role of its longtime competitor, Russia.
  • Austria has tapped not only eurozone credit but also taken advantage of favorable carry trades to serve as a conduit for Swiss franc credit into Central Europe. Just as Sweden is using foreign capital to re-create its historic sphere of influence in the Baltic, Austria is doing the same in the lands of the former Austro-Hungarian Empire. Now, the majority of all mortgages in Poland, Hungary, Croatia and Romania — and a sizable minority in Austria — are denominated in foreign currencies, courtesy of Austrian banking activity. With the Swiss franc now locked in at record highs, many of these mortgages are not serviceable. The Hungarian government has felt forced to abrogate the terms of many of these loans, knowing that the Austrian banks are now so overexposed to Central Europe that they have no choice but to take the losses. As the financial crisis has continued apace, Austria has found itself with more exposure, fewer domestic resources and greater vulnerability to external forces than Sweden. So instead of being able to take advantage of regional weakness, it is finding itself losing market share both at home and in its would-be financial empire to Russia.
  • Spain’s banking empire isn’t even in Europe. Spanish firms BBVA-Compass and Santander have used the cheap euro credit to massively expand credit to Latin America. And Spain’s expansion took a somewhat novel route: The combination of cheap lending at home and in Latin America encouraged more than a million Latin American Spanish speakers to relocate to Spain and gain citizenship. To smooth the naturalization process, Madrid mandated that the new Spaniards be granted top-notch credit, a factor that only added to an already hyperactive construction sector. Spanish banks’ nearly 500 billion-euro exposure to Latin America is, for now, holding; only time will tell its impact to Spain’s bottom line.
  • The Greek government used its access to cheap credit to build up debt levels that are now the subject of much discussion across Europe. But much less is made of its banks, who encouraged consumers both at home and across the southern Balkans to increase their own debt levels. Being the least experienced of the four would-be financial centers, Greek banks offered the steepest credit breaks to the countries with the weakest repayment potential. Like Spain, Greece also did not make EU membership a condition for lending; vast volumes accordingly were fed into Macedonia, Serbia and even Albania.

Housing Bubbles

Large volumes of suddenly cheap credit made available to eager consumers obviously generated a series of sizable housing bubbles.

Spain’s tapping of European credit markets also underwrote the largest housing boom in Europe. More construction projects have been completed in Spain in recent years than in Germany, France, Italy and the United Kingdom combined. The construction sector — both commercial and residential — has now collapsed and there are about 1 million homes now sitting vacant in a country with just 16.5 million families. Outstanding loans to various real estate interests total some 400 billion euros, all backed by collateral that has lost 20 percent of its value since the housing market peaked.

In relative terms, Ireland actually did more than Spain. At its peak, nearly 10 percent of Irish gross national product was dependent upon construction, with 70 percent of that purely from residences. Half of the mortgages extended during the Irish real estate boom were made at the peak of the market between 2006 and 2008. That sector remains in the midst of a fairly rapid collapse. Residential home prices have reduced by half since their peak in 2007 and are showing few signs of stabilizing. The Irish government hopes that with their eurozone bailout package, their banking sector will become functional again by 2020. Until then, Ireland in effect has no banking sector and has been financially sequestered from the rest of the eurozone.

Two other European states — the United Kingdom and Sweden — have both experienced massive increases in home price growth, and both suffered from price corrections due to the 2008 financial crisis. But prices in both markets have recovered smartly, with Sweden even bouncing back above its pre-crisis highs. Sweden, in fact, is still experiencing a massive housing boom, with annual mortgage credit still expanding at a 30 percent annualized rate.

Comunicat de presă în mai multe graiuri româneşti

11 octombrie 2011, Bucureşti

Muntenesc

Pune-ţi în straiţă “Ghidul celor ce simt româneşte”

 

Se aduce la cunoştinta publică:

S-a infiinţat “Ghidul celor ce simt româneşte”.

Prima gazetă online de unde puteţi afla despre bunatăţile, meşteşugurile, dar şi datinile fiecărei zone tradiţionale.

Cei care produc bunuri tradiţionale pot să adauge gratuit anunţuri pentru ca lumea să afle despre strachinile, blidele, lingurile din lemn, straiele autentice sau despre brânza de burduf, cârnaţii trandafir şi alte bunătăţi ce ei încă le fac.

Iar iubitorii de folclor şi de datini sunt invitaţi să propună obiceiuri pe care lumea largă nu le ştie sau le-a uitat. Toată lumea să ne scrie despre cum se face nunta la ei în sat sau despre ce dansuri şi cântece putem afla doar din zona lor.

Chiar şi la locurile mirifice pe unde drumeţii şi iubitorii de natură îşi caută liniştea ne-am gândit. Sau puteţi găsi pensiunea cu flori pe prispă sau muntele la care făceau stramoşii noştri pelerinaje.

Dar, pentru a afla despre toate acestea, vă invităm să intraţi pe www.traditionalromanesc.ro.

Mulţumiri,

Echipa Tradiţional Românesc

redactia@traditionalromanesc.ro

 

http://www.facebook.com/traditionalromanesc

tel 0758.105.776

Programul sărbătoririi Regelui Mihai

 

Sursa informationala: Romania, Altfel. Un blog de Principele Radu al Romaniei

Programul “Jubileului 90” al Majestății Sale Regelui Mihai I al României

Septembrie,octombrie și noiembrie 2011
București

Compact-discul “Muzica Regelui”,
sâmbătă 24 septembrie 2011

•    Publicat de Editura Curtea Veche (compact-disc; carte cu fotografii și text în limbile engleză și română).
•    Compact-discul conține muzica preferată a Regelui Mihai și a Reginei Ana. Fotografiile sunt în mare parte inedite și aparțin Arhivei Casei Regale.Text de Principele Radu al României.
•    Lansarea a avut loc sâmbătă 24 septembrie 2011 la Băneasa Shopping City.
•    Au participat la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    CD-ul a fost lansat pe 2 octombrie 2011 la Iulius Mall din Timișoara și la Mall din Arad.

Medalia Jubiliară “Regele Mihai 90”,
luni 3 octombrie 2011

•    Medalia a fost creată de Casa în Regală în colaborare cu Banca Națională a României. A fost executată la Monetăria Statului. Are diametrul de 70 mm și este din tombac auriu.
•    Lansarea a avut loc în sala “Mitiţă Constantinescu” a Băncii Naţionale a României, luni 3 octombrie 2011, într-un eveniment găzduit de Guvernatorul Băncii Naționale, dl Mugur Isărescu.
•    Au participat la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.

Regata “Regele Mihai 90”,
sâmbătă 8 și duminică 9 octombrie 2011

•    Competiție organizată de Yacht Clubul Regal Român cu ocazia aniversării Majestății Sale Regelui.

Volumul “Anul Regelui”,
vineri 21 octombrie 2011

•    Volum publicat de Editura Curtea Veche. Este a treia publicație dedicată aniversării Majestății Sale Regelui Mihai, după volumul “Lumea Regelui”, la Editura Polirom, și compact-discul “Muzica Regelui”, la Editura Curtea Veche.
•    Volumul este scris de Principele Radu al României și reprezintă o trecere în revistă, cu fotografii și text, a unui an din viața Majestății Sale și a Familiei Regale.
•    Lansarea are loc vineri 21 octombrie 2011, la ora 11, la Muzeul de Istorie a României.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu și Principele Nicolae.
•    Accesul presei este liber.

Expoziția “Regele Mihai – 90” la Castelul Peleș,
21 octombrie 2011

•    Expoziție realizată de Muzeul Național Peleș.
•    Vernisajul expoziției va avea loc vineri 21 octombrie 2011, la ora 15.
•    Din partea Familiei Regale va participa la lansare Alteța Sa Regală Principele Nicolae.
•    Accesul presei este liber.

Palatul Elisabeta,
sâmbătă 22 octombrie 2011

•    La ora 10, la Palatul Elisabeta va avea loc primirea de către Majestatea Sa Regele Mihai I a delegației Asociației Foștilor Deținuți Politici.
•    La ora 10.30, la Palatul Elisabeta va avea loc primirea de către Majestatea Sa Regele Mihai I a delegației Școlii generale “Regele Mihai” din București.

Palatul Elisabeta,
duminică 23 octombrie 2011

•    La ora 10, Majestatea Sa Regele va primi reprezentanții Bisericii greco-catolice din Episcopia București.
•    La ora 16, la Palatul Elisabeta va avea loc ceremonia de onorare a Regelui Mihai de către oficialități ale Republicii Cehe. Majestatea Sa va primi titlul de Cetățean de Onoare al  orașului Kroměříž. La eveniment vor participa membri ai Familiei Regale. Accesul presei este liber la acest eveniment.

Prânz oficial la Banca Națională a României,
luni 24 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor la Sala de Marmură a Băncii Naționale a României, de la ora 13 la ora 14.30.
•    Prânzul este oferit de Majestatea Sa Regele unor personalități românești cu ocazia zilei sale de naștere. Vor lua parte oameni politici, oameni de știință și artă, oameni de afaceri, personalități ale societății civile și reprezentanți ai presei.
•    Prânzul are loc în prezența Regelui Mihai și a Reginei Ana, Principesei Moștenitoare și Principelui Radu, Principesei Elena, dlui Alexander Nixon, Principesei Irina, dlui John Wesley Walker, Principesei Maria, Principelui Nicolae și surorii sale, Elisabeta-Karina.
•    Prezența presei este limitată.

Expoziția “Stella Maris – Inima Reginei” la Muzeul Țăranului Român,
luni 24 octombrie 2011

•    Expoziția de pictură a doamnei Miruna Budișteanu “Stella Maris – Inima Reginei” este găzduită de Muzeul Țăranului Român.
•    Vernisajul are loc luni 24 octombrie 2011, la ora 16.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la vernisaj Altețele Lor Regale Principesa Elena și Principesa Irina, dl Alexander Phillips Nixon și dl John Wesley Walker.
•    Accesul presei este liber.

Gala anuală a Fundației Principesa Margareta a României la Ateneul Român,
luni, 24 octombrie 2011

•    Concertul are lor la Ateneul Român luni, 24 octombrie 2011, la ora 18.
•    Gala este organizată de Fundația Principesa Margareta a României. Este a patra gală anuală de binefacere organizată la Ateneul Român cu ocazia zilei de naștere a Majestății Sale, de către Fundație.
•    Va concerta Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de maestrul Christian Badea. Solist Remus Azoiței.
•    Vor lua parte Regele Mihai și Regina Ana, Principesa Moștenitoare și Principele Radu, Principesa Elena, dl Alexander Nixon, Principesa Irina, dl John Wesley Walker, Principesa Maria, Principele Nicolae și sora lui, Elisabeta Karina.
•    Accesul presei este limitat.

Ședința solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului României,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are loc în Sala de plen a Parlamentului României, marți 25 octombrie 2011, la ora 10.
•    În cadrul ședinței solemne, Majestatea Sa Regele se va adresa națiunii române de la tribuna Parlamentului.
•    La eveniment vor fi prezenți membrii Familiei Regale.
•    Accesul presei este condiționat de procedurile de acreditare stabilite de către Parlament.

Spectacol de gală la Opera Națională,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor în Sala mare a Operei Naționale din București, marți 25 octombrie 2011, la ora 19.
•    Gala va putea fi urmărită gratuit de bucureșteni, în parcul din fața Operei Naționale, unde Primăria Municipiului București va instala ecrane și sistem de amplificare pentru ca spectacolul de pe scenă să poată fi urmărit în aer liber de 5,000 de persoane.
•    Seara va fi onorată de prezența soliștilor Nelly Miricioiu, Teodor Ilincăi, Vlad Miriță, a Orchestrei Operei Naționale și a Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naționale.
•    Vor lua parte Regele Mihai și Familia Regală a României.
•    Vor fi prezenți membri ai Familiilor Regale din Europa și din Asia, precum și un număr de invitați din străinătate.
•    Majestatea Sa va apărea pe treptele Operei, după încheierea spectacolului de gală, pentru a saluta bucureștenii.
•    Accesul presei este limitat.

Dineul oficial în onoarea Regelui Mihai la Palatul CEC,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor în Holul Central al Palatului CEC, marți 25 octombrie 2011, la ora 21.
•    Vor lua parte Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana și ceilalți membri ai Familiei Regale a României.
•    Vor fi prezenți membri ai Familiilor Regale din Europa și din Asia, precum și un număr de invitați din străinătate.
•    Dineul oficial se va încheia la ora 22.30.
•    Accesul presei este limitat.

Brunch la Palatul Elisabeta,
miercuri, 26 octombrie 2011

•    În ziua de miercuri, 26 octombrie 2011, la Palatul Elisabeta va avea loc un brunch privat, oferit membrilor Familiilor Regale europene care participă la Jubileul Regelui Mihai.
•    Evenimentul se va desfășura între ora 11 și 13. Sărbătoarea găzduită de Sala Regilor și Sufrageria Mare va avea un caracter privat.

Spectacolul “Royal Fashion”,
miercuri, 26 octombrie 2011

•    Evenimentul este organizat de compania de teatru Passe Partout Dan Puric și va avea loc la Sala Rapsodia din Capitală miercuri, 26 octombrie 2011, la ora 19.
•    Vor fi prezenți în sală membri ai Familiei Regale a României și ai altor Familii Regale europene.
•    Accesul presei este liber.

Decorări ale unor personalități la Palatul Elisabeta,
joi 27 octombrie 2011

•    În ziua de joi 27 octombrie, Regele Mihai I va decora o serie de personalități din România, Europa și Statele Unite ale Americii, cu ocazia zilei sale de naștere.
•    La ora 10, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate unui număr de personalități.
•    La ora 10.30, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Crucea Casei Regale a României I unui număr de personalități.
•    La ora 11, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Decorația Regală Nihil Sine Deo unui număr de personalități.
•    La ora 11.30, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi calitatea de Furnizor al Casei Regale unui număr de companii și persoane.
•    La ora 12, la Palatul Elisabeta va avea loc ceremonia de onorare a Regelui Mihai de către Primăria orașului Techirghiol.
•    Accesul presei este liber la toate evenimentele.

Ziua Medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate
marți, 8 noiembrie 2011

•    Ca în fiecare an, posesorii Medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate vor serba ziua medaliei la 8 noiembrie, de ziua sfinților Mihail și Gavril.
•    Cu această ocazie va avea loc un concert al Cameratei Regale în Sala Regilor a Palatului Elisabeta, la ora 17.
•    Participanții vor fi invitați la o recepție în Sufrageria mare, la ora 17.50.
•    Accesul presei este liber.

Volumul și CD-urile publicate de Radio România,
miercuri, 9 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, Majestatea Sa Regele va fi omagiat de Societatea Română de Radio cu un volum și două compact-discuri conținând mesaje ale Regelui Mihai și interviuri realizate de Radio România în ultimii douăzeci de ani.
•    Lansarea are loc în foaierul Sălii Radio, la ora 11.
•    Accesul presei este liber.

Seara Palatului Elisabeta dedicată Asociației Române de Presă Sportivă
miercuri, 9 noiembrie 2011

•    Majestatea Sa Regele, prin mijlocirea Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoare Magareta, va acorda Înaltul Patronaj Asociației Române de Presă Sportivă.
•    Evenimentul va avea loc miercuri, 9 noiembrie 2011, la ora 18, la Sala Regilor de la Palatul Elisabeta.
•    La eveniment vor fi prezente Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    Accesul presei este liber.

DVD-urile publicate de Televiziunea Română,
joi, 10 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, Majestatea Sa Regele va fi omagiat de Televiziunea Română cu un DVD conținând patru filme realizate de televiziunea națională în ultimii ani.
•    Lansarea are loc joi, 10 noiembrie 2011, în clădirea Televiziunii Române.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    Accesul presei este liber.

Seara Palatului Elisabeta dedicată
Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative la 20 de ani,
joi, 10 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la fondarea Școlii, o ceremonie va avea loc la Palatului Elisabeta joi, 10 noiembrie 2011, la ora 18, în Sala Regilor.
•    Ceremonia va fi urmată de o recepție în Sufrageria Mare, la ora 18.30.
•    La eveniment participă Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României.
•    Accesul presei este liber.

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: