Autor: Varujan Vosganian
Sursa: Binele.ro
Întreaga tranziţie postcomunistă în România a fost dominată de ideea de liberalizare, idee care, din păcate, a fost adesea pervertită. Abia în perioada aderării la Uniunea Europeană, românii au putut simţi direct beneficiile principiilor democraţiei liberale pe care se întemeiază comunitatea statelor membre. Romania a trebuit sa urmeze o tranzitie de la dictatura la democratie, de la socialism la capitalism si de la o societate inchisa la o societate deschisa.
Modernizarea specifica desprinderii definitive de trecut şi premisă a evoluţiei se duce pe trei directii: mutatii in ce priveste dimensiunea economica, dimensiunea sociala si dimensiunea culturala.
Acţiunea pe cele trei directii trebuie sa fie corelata. Nici una nu poate, de una singura, sa asigure eficienta transformarii. Mai mult decat atat, tentativa de a actiona asupra uneia dintre cele trei directii, in mod unilateral, nu face decat sa prelungească crizele tranzitiei. Pe de altă parte, neglijarea sistematică a dimensiunii culturale a tranziţiei a făcut ca astăzi criza economică din România să se manifeste cu accente care trimit la lipsa valorilor etice. Iată de ce, actiunea corelata asupra bazei economice, sociale si culturale isi propune depasirea unei crize cu forme de manifestare pe acelasi sistem tridimensional: criza economica, criza sociala, criza culturala si morala. Tentativa de solutionare a crizei economice, ignorand componenta sociala sau culturala, va duce, inevitabil, la agravarea tensiunilor sociale si la adancirea crizei mentalitatilor. Tentativa de solutionare unilaterala a problemei sociale, fara substanta oferita de dezvoltare, adanceste deficitele si agraveaza criza economica, marind si mai mult riscurile pentru persoanele defavorizate. Depasirea crizei culturale si emanciparea mentalitatilor nu se pot sustine fara un suport economic si social.
În perioada tranziţiei post-comuniste din România dreapta românească a invocat permanent, ca premisă a succesului reformelor, necesitatea corelării celor trei dimensiuni: economică, socială şi culturală. Astăzi, evoluţia capitalistă a statelor lumii este supusă unei noi tranziţii a cărei esenţă este liberală. Pentru România lecţia reformelor înseamnă ca la nivel politic dreapta să se manifeste complex la nivelul sintezei doctrinare. Este lupta reală care poate elimina riscul populismului ce se manifestă deja.
Necesitatea ca societatea românească trebuie să devină din ce în ce mai competitivă impune, sub acelaşi imperativ, ca Partidul Naţional Liberal să evolueze astfel încât liberalismul din Romania să parcurgă drumul către diversificare, şi o rafinare a viziunii sale doctrinare.
Ideea insasi care a stat la baza constructiei institutionale europene este de esenta liberala. Liberalismul este miezul viziunii noastre despre lume, cel care a asigurat compatibilitatea dintre Uniunea Europeana si Romania, consfintita prin aderarea tarii noastre la constructia Europei Unite. Traim intr-o Europa a natiunilor. Aceasta inseamna ca trebuie sa fim compatibili, dar sa fim, constienti, in acelasi timp, de trasaturile distinctive ale fiintei noastre, sa nu ne dizolvam intr-un sistem ci, dimpotriva, sa dobandim personalitate. Partidul National Liberal a trecut cu succes examenul procesului de aderare la Uniunea Europeana. Acum PNL trebuie sa isi diversifice sistemul de valori, trecand in faza sa de adâncire a integrării.
O Românie europeană trebuie să fie modernă în complexitatea ei şi nu doar economic. Iată de ce, la nivel politic, pentru a transforma politica în politici, este nevoie de infăptuirea sintezei doctrinare.
Sinteza doctrinară este justificată prin aceea că viziunea privind modernizarea economica este precumpanitor liberala, cea privind transformarea bazei sociale este precumpanitor crestin-democrataiar cea privind emanciparea culturala este predominant conservatoare.
Strategia corelata de transformare sistemica are nevoie, in planul viziunii, de o sinteza doctrinara, rezultatul acestei sinteze fiind insasi ideologia dreptei.
Asadar, esenta evolutiei Partidului National Liberal in faza post-integrare este imbogatirea viziunii sale prin aceasta sinteza doctrinara, trecerea de la doctrina liberala la o viziune mai complexa si anume ideologia dreptei.
Componenta liberală
In ce priveste liberalismul, el continua sa aiba un rol decisiv in configurarea viziunii economice a Dreptei. Depăşirea crizei economice şi consolidarea statului de drept nu presupun abandonarea principiilor liberalismului, ci, dimpotrivă, consacrarea lor. Soluţiile de ieşire din criza economica sunt de esenţă liberală. Evoluţia post-criză a României şi proiectarea politicilor publice în decada următoare trebuie să ducă la schimbarea paradigmei de dezvoltare caracterizată în ultimii douăzeci de ani prin liberalizare accelerată şi integrare în economiile europene. S-a dovedit că doar liberalizarea în absenţa politicilor liberale a făcut din economia României una vulnerabilă. După douăzeci de ani de tranziţie la capitalism economia românească este mai mult o economie complementară şi nu una competitivă cu economiile statelor membre ale Uniunii Europene.
Opţiunea noastră este fără echivoc: stat de drept şi capitalism. Aceasta înseamnă respect faţa de principiile liberale ale echilibrului şi controlului reciproc al puterilor în stat, ale apărării libertăţilor individuale, ale garantării proprietăţii şi ale încurajării dezvoltării capitalului sub toate formele sale : uman, industrial, financiar, tehnologic, cultural ori funciar, în scopul creşterii bunăstării românilor.
Consacrarea liberalismului în România este un efort de fiecare zi astfel încât să fie respectate şi cultivate ca valori supreme libertatea, proprietatea privata, individualismul, piata libera, concurenta, libera initiativa. Dreptul la diferenţă, negocierea liber consimţită, raţionalitatea deciziilor au fost şi rămân atuurile progresului de tip liberal.
În viziunea liberală Statul este si ramane „un rau necesar”. El este reglator si arbitru, nu actor partinitor si corupt. Statul are drept scop eliminarea saraciei si nu fructificarea ei populista. Pe de altă parte, în viziunea unei noi Constituţii trebuie spus că Statul de drept liberal şi statul social se completează reciproc astfel încât ocrotirea cetăţenilor vulnerabili în situaţiile de risc fundamental să nu ducă la o atitudine de tutelă care să împiedice capacităţile de iniţiativă şi angajare individuală. Un stat paternalist nu este nici social şi cu atât mai puţin liberal.
Mesajul economic de esenta liberala – de libertate şi competitivitate – al Dreptei nu se poate sustine si nu poate infrunta gradul scazut de suportabilitate al populatiei, daca nu are in vedere un raport just intre dezvoltarea capitalista si coeziunea sociala.
Componenta creştin-democrată
Viziunea liberala a dezvoltarii capitaliste se asociaza viziunii crestin-democrate privind coeziunea sociala ca efort comun în scopul minimizării disparităţilor şi evitării polarizării.
O construcţie institutionala eficientă trebuie să se bazeze pe principiul subsidiaritatii. Potrivit acestui principiu, care nu semnifică doar necesitatea apropierii deciziei de subiectul acesteia, Statul si comunitatile locale renunta la preluarea unor sarcini care pot fi indeplinite de cetateni particulari, respectiv de comunitati mai mici. Acele lucruri pe care cetateanul le poate realiza la fel de bine singur, in familie sau in colaborare benevola cu altii, i se pot lasa in seama. Principiul subsidiaritatii este valabil si intre comunitati mai mici si mai mari, precum si intre uniunile libere si institutiile statale. Întelegerea şi mai ales aplicarea corectă a principiului subsidiarităţii reprezintă una dintre cheile succesului în procesul descentralizării.
Politica sociala se intemeiaza pe principiul solidaritatii. Intr-o forma simpla, solidaritate inseamna preluarea de catre comunitate sau dupa caz, de catre stat, a riscurilor pe care persoana nu le poate infrunta singura. Acelasi lucru este valabil si in situatia in care statul sau comunitatile mai mari preiau riscurile unor comunitati expuse peste riscurile lor. Solidaritatea cunoaste dimensiuni diferite, de la aspecte legate de protectia sociala pana la armonizarea unor segmente cu interese potrivnice. Solidaritatea induce in actul de guvernare si in conduita sociala un anumit grad de moralitate.
Solidaritatea, in formele sale diverse, de la plata corecta a impozitului, pana la asistenta sociala si solidaritatea intre generatii este o expresie a moralei, in cele doua dimensiuni ale sale: morala civica si morala crestina. Acestea sunt doua intelesuri diferite ale moralei, ci doua expresii ale sale. Morala inseamna respectarea randuielilor dar, desi pare o constrangere, morala este o forma a libertatii. Morala civica iti da libertate exterioara si deprinderea de a respecta libertatile celorlalti, iar etica crestina iti da forta libertatii interioare.
Solidaritatea si subsidiaritatea se imbina intr-o conceptie unitara, care are in vedere descentralizarea, sporirea rolului comunitatilor locale, o politica sociala activa precum si cresterea sigurantei persoanei.
Parteneriatul social se gaseste in stransa legatura cu subsidiaritatea si solidaritatea. Daca in ce priveste solidaritatea se pune problema suplinirii unui deficit de responsabilitate a unor categorii expuse de catre categoriile active, iar in ce priveste subsidiaritatea se pune problema delegarii de responsabilitate, in ceea ce priveste parteneriatul, se pune problema cumularii de responsabilitate, partenerii sociali fiind, prin informare si consultare, parte a procesului decizional.
Constructia liberala a pietei libere se insoteste cu viziunea crestin-democrata a eticii economiei de piata. Aceasta presupune o justa intrepatrundere a ordinii economice si a ordinii sociale. Viziunea etica a liberalismului este completata astfel incat proprietatea privata capata o dimensiune sociala, iar dreptatea sociala se institutie la intrepatrunderea dintre individualism si solidaritate.
Componenta conservatoare
Esenta tranzitiei este de natura culturala. Cand vorbim in acest context de cultura, avem in vedere sensul larg al termenului, si anume cultura inteleasa ca o componenta esentiala a civilizatiei. Conservatorismul este cel care poate armoniza, intr-o forma adecvata, raportul national-universal, adaptand evolutia societatii romanesti la un circuit larg de valori, pastrand totodata specificul national si promovand cultura autentica.
Dreapta conservatoare aduce în zestrea ideologică a dreptei, mai mult decât orice, continuitatea. Asigurarea unei evolutii organice, pragmatice a societatii si evitarea anarhiei, a experimentelor si a crizei de autoritate. Pentru conservatorism nu există alternativa terapiei lente la cea de şoc; calea reformelor de tip conservator este calea terapiei ferme, bazate pe pasi siguri. Pentru conservatorism, valorile fundamentale sunt ordinea, stabilitatea si continuitatea. Aceasta presupune un minutios management al riscului in eficientizarea actului de guvernare.
Intelegerea tranzitiei ca un proces esentialmente cultural si preocuparea pentru emanciparea mentalitatilor face ca, în viziunea conservatoare, politica si cultura să fie cele doua fete ale aceleiasi monede.
Într-o Europă a naţiunilor cultivarea traditiei este un important factor de stabilitate. Societatea este inteleasa intr-o viziune organica, ce leaga indivizii printr-o tesatura sociala, a carei impletitura e realizata tocmai prin valorile consacrate, traditionale.
Dintre toate elementele sintezei doctrinare a Dreptei, conservatorismul are cel mai pronuntat caracter anticomunist. In acest fel, conservatorismul poate fi un instrument doctrinar util in delimitarea clara de comunism si de tarele sale.
Revine Dreptei romanesti sarcina de a recupera conservatorismul, care contribuie la formarea unei atitudini ferme, profund democratice si nationale.
Intre doctrinele pomenite exista, in mod traditional, si o seama de diferente. Într-o societate stabilă diferentele se accentueaza pe masura maturizarii democratiei, însă, pe parcursul tranziţiei post-comuniste diferentele au fost neglijabile, caci in atitudinea lor cu privire la necesitatea instaurarii democratiei si a economiei libere, precum si in raportarea lor fata de totalitarism, aceste doctrine sunt compatibile. In ceea ce priveste, asadar, desprinderea de totalitarism, de etatism, de egalitarism si de saracie, precum si caile prin care acestea ar putea fi inlocuite de democratie si de capitalism, nu exista incompatibilitati intre doctrinele pomenite. Acest lucru ne fereste ca sinteza doctrinara a Dreptei romanesti sa para o constructie eclectica. Poate ca cea mai serioasa dintre deosebiri ar fi cea dintre individualismul liberal si traditionalismul conservator. In conditiile actuale, in care Dreapta democratica romaneasca militeaza pentru o Europa unita, a natiunilor, aceasta incompatibilitate este şi ea inlaturata. Iar în ceea ce priveşte abordarea naţională, ca si in timpul celei dintai modernizari a Romaniei, in procesul celei de-a doua modernizari, noi nu vedem incompatibilitati intre liberalism si spiritul national.
Sinteza doctrinară a dreptei se aşează în mod fericit peste cele trei dimensiuni ale tranziţiei: economică, socială şi culturală. În acelaşi timp, conţinutul lor fundamental vorbeşte despre cele trei instituţii fără de care modernizarea nu are temei: instituţia cetăţeanului, instituţia proprietăţii şi rolul statului.
Varujan Vosganian este preşedintele Uniunii Armenilor din România, conferenţiar universitar la Facultatea de Relaţii Internaţionale a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Societăţii Române de Economie (SOREC), membru onorific al Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional de Prognoză şi Senior Cercetător al Institutului Naţional de Economie. Este vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal şi senator în Parlamentul României. A publicat: „Contradicţiile tranziţiei la o economie de piaţă”, (1994), „Jurnalul de front”(1994), „Şamanul Albastru”(1994), „Statuia Comandorului” (1994), „Reforma pieţelor financiare” (1999), „Ochiul alb al reginei”( 2001), „Dreapta Românească. Tradiţie şi Modernitate” (2001), „Iisus cu o mie de braţe” (2004), „Cartea şoaptelor”(2009). Scrie pe blogul vosganian.ro
ALIANTA DREPTEI 
