Necesitatea asumării ideologice a dreptei politice româneşti de către Partidul Naţional Liberal

 

Autor: Varujan Vosganian

Sursa: Binele.ro

 

Întreaga tranziţie postcomunistă în România a  fost dominată de ideea de liberalizare, idee care, din păcate, a fost adesea  pervertită.  Abia în  perioada aderării la Uniunea Europeană, românii au putut simţi direct  beneficiile principiilor democraţiei liberale pe care se întemeiază comunitatea  statelor membre. Romania a trebuit sa urmeze o tranzitie de la dictatura la  democratie, de la socialism la capitalism si de la o societate inchisa la o  societate deschisa.

Modernizarea specifica desprinderii  definitive de trecut şi premisă a evoluţiei se duce pe trei directii: mutatii  in ce priveste dimensiunea economica, dimensiunea sociala si dimensiunea culturala.

Acţiunea pe cele trei directii trebuie sa  fie corelata. Nici una nu poate, de una singura, sa asigure eficienta transformarii. Mai mult decat atat, tentativa de a actiona asupra uneia dintre  cele trei directii, in mod unilateral, nu face decat sa prelungească crizele tranzitiei. Pe de altă parte, neglijarea sistematică a dimensiunii culturale a  tranziţiei a făcut ca astăzi criza economică din România să se manifeste cu  accente care trimit la lipsa valorilor etice. Iată de ce, actiunea corelata  asupra bazei economice, sociale si culturale isi propune depasirea unei crize  cu forme de manifestare pe acelasi sistem tridimensional: criza economica,  criza sociala, criza culturala si morala. Tentativa de solutionare a crizei  economice, ignorand componenta sociala sau culturala, va duce, inevitabil, la  agravarea tensiunilor sociale si la adancirea crizei mentalitatilor. Tentativa  de solutionare unilaterala a problemei sociale, fara substanta oferita de  dezvoltare, adanceste deficitele si agraveaza criza economica, marind si mai  mult riscurile pentru persoanele defavorizate. Depasirea crizei culturale si  emanciparea mentalitatilor nu se pot sustine fara un suport economic si social.

În perioada tranziţiei post-comuniste din  România dreapta românească a invocat permanent, ca premisă a succesului  reformelor, necesitatea corelării celor trei dimensiuni: economică, socială şi  culturală. Astăzi, evoluţia capitalistă a statelor lumii este supusă unei noi  tranziţii a cărei esenţă este liberală. Pentru România lecţia reformelor  înseamnă ca la nivel politic dreapta să se manifeste complex la nivelul  sintezei doctrinare. Este lupta reală care poate elimina riscul populismului ce  se manifestă deja.

Necesitatea ca societatea românească  trebuie să devină din ce în ce mai competitivă impune, sub acelaşi imperativ,  ca Partidul Naţional Liberal să evolueze astfel încât liberalismul din Romania  să parcurgă drumul către diversificare, şi o rafinare a viziunii sale  doctrinare.

Ideea insasi care a stat la baza  constructiei institutionale europene este de esenta liberala. Liberalismul este  miezul viziunii noastre despre lume, cel care a asigurat compatibilitatea  dintre Uniunea Europeana si Romania, consfintita prin aderarea tarii noastre la  constructia Europei Unite. Traim intr-o Europa a natiunilor. Aceasta inseamna  ca trebuie sa fim compatibili, dar sa fim, constienti, in acelasi timp, de  trasaturile distinctive ale fiintei noastre, sa nu ne dizolvam intr-un sistem  ci, dimpotriva, sa dobandim personalitate. Partidul National Liberal a trecut  cu succes examenul procesului de aderare la Uniunea Europeana. Acum PNL trebuie  sa isi diversifice sistemul de valori, trecand in faza sa de adâncire a integrării.

O Românie europeană trebuie să fie modernă în  complexitatea ei şi nu doar economic. Iată de ce, la nivel politic, pentru a  transforma politica în politici,  este  nevoie de infăptuirea sintezei doctrinare.

Sinteza doctrinară este  justificată prin aceea că viziunea privind modernizarea economica este precumpanitor liberala, cea privind  transformarea bazei sociale este precumpanitor crestin-democrataiar cea privind emanciparea culturala este  predominant conservatoare.

Strategia corelata de  transformare sistemica are nevoie, in planul viziunii, de o sinteza doctrinara,  rezultatul acestei sinteze fiind insasi ideologia dreptei.

Asadar, esenta evolutiei  Partidului National Liberal in faza post-integrare este imbogatirea viziunii  sale prin aceasta sinteza doctrinara, trecerea de la doctrina liberala la o  viziune mai complexa si anume ideologia dreptei.

Componenta liberală

In ce priveste liberalismul, el continua sa aiba un rol decisiv in  configurarea viziunii economice a Dreptei. Depăşirea crizei economice şi consolidarea statului  de drept nu presupun abandonarea principiilor liberalismului, ci, dimpotrivă,  consacrarea lor. Soluţiile de ieşire din criza economica sunt de esenţă  liberală. Evoluţia post-criză a României şi proiectarea politicilor publice în  decada următoare trebuie să ducă la schimbarea paradigmei de dezvoltare  caracterizată în ultimii douăzeci de ani prin liberalizare accelerată şi  integrare în economiile europene. S-a dovedit că doar liberalizarea în absenţa politicilor  liberale a făcut din economia României una vulnerabilă. După douăzeci de ani de tranziţie  la capitalism economia românească este mai mult o economie complementară şi nu una competitivă cu economiile statelor membre ale Uniunii Europene.

Opţiunea noastră este fără  echivoc: stat de drept şi capitalism. Aceasta înseamnă  respect faţa de principiile liberale ale echilibrului şi controlului reciproc  al puterilor în stat, ale apărării libertăţilor individuale, ale garantării  proprietăţii şi ale încurajării dezvoltării capitalului sub toate formele  sale : uman, industrial, financiar, tehnologic, cultural ori funciar, în  scopul creşterii bunăstării românilor.

Consacrarea  liberalismului în România este un efort de fiecare zi astfel încât să fie  respectate şi cultivate ca valori supreme libertatea, proprietatea privata,  individualismul, piata libera, concurenta, libera initiativa. Dreptul la diferenţă, negocierea liber consimţită, raţionalitatea deciziilor au fost şi  rămân atuurile progresului de tip liberal.

În viziunea liberală Statul este si ramane „un rau necesar”. El este reglator si arbitru,  nu actor partinitor si corupt. Statul are drept scop eliminarea saraciei si nu  fructificarea ei populista. Pe de altă parte, în viziunea unei noi Constituţii  trebuie spus că Statul de drept liberal şi statul social se completează reciproc astfel  încât ocrotirea cetăţenilor vulnerabili în situaţiile de risc fundamental să nu  ducă la o atitudine de tutelă care să împiedice capacităţile de iniţiativă şi  angajare individuală. Un stat paternalist nu este nici social şi cu atât mai  puţin liberal.

Mesajul  economic de esenta liberala – de libertate şi competitivitate – al Dreptei nu se  poate sustine si nu poate infrunta gradul scazut de suportabilitate al  populatiei, daca nu are in vedere un raport just intre dezvoltarea capitalista  si coeziunea sociala.

Componenta  creştin-democrată

Viziunea liberala  a dezvoltarii capitaliste se asociaza viziunii crestin-democrate privind  coeziunea sociala ca efort comun în scopul minimizării disparităţilor şi evitării polarizării.

O construcţie  institutionala eficientă trebuie să se bazeze pe principiul subsidiaritatii.  Potrivit acestui principiu, care nu semnifică doar necesitatea apropierii deciziei de subiectul acesteia, Statul si comunitatile locale renunta la preluarea unor sarcini care pot fi indeplinite de cetateni particulari,  respectiv de comunitati mai mici. Acele lucruri pe care cetateanul le poate realiza la fel de bine singur, in familie sau in colaborare benevola cu altii,  i se pot lasa in seama. Principiul subsidiaritatii este valabil si intre comunitati mai mici si mai mari, precum si intre uniunile libere si institutiile statale. Întelegerea şi mai ales aplicarea corectă a principiului subsidiarităţii reprezintă una dintre cheile succesului în procesul descentralizării.

Politica sociala se intemeiaza pe principiul solidaritatii. Intr-o forma simpla, solidaritate  inseamna preluarea de catre comunitate sau dupa caz, de catre stat, a  riscurilor pe care persoana nu le poate infrunta singura. Acelasi lucru este valabil si in situatia in care statul sau comunitatile mai mari preiau riscurile unor comunitati expuse peste riscurile lor. Solidaritatea cunoaste dimensiuni diferite, de la aspecte legate de protectia sociala pana la  armonizarea unor segmente cu interese potrivnice. Solidaritatea induce in actul de guvernare si in conduita sociala un anumit grad de moralitate.
Solidaritatea, in formele sale diverse, de la plata corecta a impozitului, pana la asistenta sociala si solidaritatea intre generatii este o expresie a  moralei, in cele doua dimensiuni ale sale: morala civica si morala crestina.  Acestea sunt doua intelesuri diferite ale moralei, ci doua expresii ale sale.  Morala inseamna respectarea randuielilor dar, desi pare o constrangere, morala  este o forma a libertatii. Morala civica iti da libertate exterioara si deprinderea de a respecta libertatile celorlalti, iar etica crestina iti da forta libertatii interioare.

Solidaritatea si subsidiaritatea se imbina intr-o conceptie unitara, care are in vedere descentralizarea, sporirea rolului comunitatilor locale, o politica sociala  activa precum si cresterea sigurantei persoanei.

Parteneriatul social  se gaseste in stransa legatura cu subsidiaritatea si solidaritatea. Daca in ce  priveste solidaritatea se pune problema suplinirii unui deficit de  responsabilitate a unor categorii expuse de catre categoriile active, iar in ce  priveste subsidiaritatea se pune problema delegarii de responsabilitate, in  ceea ce priveste parteneriatul, se pune problema cumularii de responsabilitate,  partenerii sociali fiind, prin informare si consultare, parte a procesului  decizional.

Constructia  liberala a pietei libere se insoteste cu viziunea crestin-democrata a eticii  economiei de piata. Aceasta presupune o justa intrepatrundere a ordinii  economice si a ordinii sociale. Viziunea etica a liberalismului este completata  astfel incat proprietatea privata capata o dimensiune sociala, iar dreptatea  sociala se institutie la intrepatrunderea dintre individualism si solidaritate.

Componenta  conservatoare

Esenta tranzitiei  este de natura culturala. Cand vorbim in acest context de cultura, avem in  vedere sensul larg al termenului, si anume cultura inteleasa ca o componenta  esentiala a civilizatiei. Conservatorismul este cel care poate armoniza, intr-o  forma adecvata, raportul national-universal, adaptand evolutia societatii  romanesti la un circuit larg de valori, pastrand totodata specificul national  si promovand cultura autentica.

Dreapta  conservatoare aduce în zestrea ideologică a dreptei, mai mult decât orice,  continuitatea. Asigurarea unei evolutii organice, pragmatice a societatii si  evitarea anarhiei, a experimentelor si a crizei de autoritate. Pentru  conservatorism nu există alternativa terapiei lente la cea de şoc; calea  reformelor de tip conservator este calea terapiei ferme, bazate pe pasi siguri.  Pentru conservatorism, valorile fundamentale sunt ordinea, stabilitatea si  continuitatea. Aceasta presupune un minutios management al riscului in  eficientizarea actului de guvernare.

Intelegerea  tranzitiei ca un proces esentialmente cultural si preocuparea pentru  emanciparea mentalitatilor face ca, în viziunea conservatoare, politica si  cultura să fie cele doua fete ale aceleiasi monede.

Într-o Europă a  naţiunilor cultivarea traditiei este un important factor de stabilitate.  Societatea este inteleasa intr-o viziune organica, ce leaga indivizii printr-o  tesatura sociala, a carei impletitura e realizata tocmai prin valorile  consacrate, traditionale.

Dintre toate elementele sintezei doctrinare a Dreptei, conservatorismul are cel mai  pronuntat caracter anticomunist. In acest fel, conservatorismul poate fi un  instrument doctrinar util in delimitarea clara de comunism si de tarele sale.

Revine Dreptei  romanesti sarcina de a recupera conservatorismul, care contribuie la formarea  unei atitudini ferme, profund democratice si nationale.

Intre doctrinele pomenite exista, in mod traditional, si o seama de  diferente. Într-o societate stabilă diferentele se accentueaza pe masura  maturizarii democratiei, însă, pe parcursul tranziţiei post-comuniste  diferentele au fost neglijabile, caci in atitudinea lor cu privire la  necesitatea instaurarii democratiei si a economiei libere, precum si in  raportarea lor fata de totalitarism, aceste doctrine sunt compatibile. In ceea  ce priveste, asadar, desprinderea de totalitarism, de etatism, de egalitarism  si de saracie, precum si caile prin care acestea ar putea fi inlocuite de  democratie si de capitalism, nu exista incompatibilitati intre doctrinele  pomenite. Acest lucru ne fereste ca sinteza doctrinara a Dreptei romanesti sa  para o constructie eclectica. Poate ca cea mai serioasa dintre deosebiri ar fi cea  dintre individualismul liberal si traditionalismul conservator. In conditiile  actuale, in care Dreapta democratica romaneasca militeaza pentru o Europa  unita, a natiunilor, aceasta incompatibilitate este şi ea inlaturata. Iar în  ceea ce priveşte abordarea naţională, ca si in timpul celei dintai modernizari  a Romaniei, in procesul celei de-a doua modernizari, noi nu vedem  incompatibilitati intre liberalism si spiritul national.

Sinteza doctrinară a dreptei se aşează în mod fericit peste cele trei  dimensiuni ale tranziţiei: economică, socială şi culturală. În acelaşi timp,  conţinutul lor fundamental vorbeşte despre cele trei instituţii fără de care  modernizarea nu are temei: instituţia cetăţeanului, instituţia proprietăţii şi  rolul statului.  

Varujan Vosganian este preşedintele Uniunii Armenilor din România, conferenţiar universitar la Facultatea de Relaţii Internaţionale a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Societăţii Române de Economie (SOREC), membru onorific al Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional de Prognoză şi Senior Cercetător al Institutului Naţional de Economie. Este vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal şi senator în Parlamentul României. A publicat: „Contradicţiile tranziţiei la o economie de piaţă”, (1994), „Jurnalul de front”(1994), „Şamanul Albastru”(1994), „Statuia Comandorului” (1994), „Reforma pieţelor financiare” (1999), „Ochiul alb al reginei”( 2001), „Dreapta Românească. Tradiţie şi Modernitate” (2001), „Iisus cu o mie de braţe” (2004), „Cartea şoaptelor”(2009). Scrie pe blogul vosganian.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: