Monarhia servește România

Apel lansat în ziua de 22 decembrie 2012 de Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei

“În urmă cu un an, regimul de autoritate prezidenţială părea de nezdruncinat. Şi totuşi, curajul şi verticalitatea unor grupuri de tineri au reuşit să disloce reţeaua construită în jurul voinţei unui singur om, un preşedinte de republică.

Mulţi dintre tinerii care i s-au opus acestui preşedinte, iarna trecută, în Piaţa Universităţii, se regăsesc astăzi în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, asociaţie a societăţii civile care strânge laolaltă personalităţile şi românii care cred că astfel de derapaje autoritariste trebuie împiedicate pe viitor şi care văd în Monarhie o soluţie pragmatică pentru disfuncţionalităţile democraţiei româneşti.

Familia Regală serveşte, de mai bine de 140 de ani, România. Apărută ca o continuare firească a vechilor instituţii româneşti, a lungului şir de voievozi ai Moldovei şi ai Ţării Româneşti, Monarhia constituţională a reprezentat, în epoca Regelui Carol I, indispensabilul factor de echilibru al vieţii politice româneşti şi motorul puternic al modernizării ţării. Carol I a adus României independenţa şi sporirea prestigiului internaţional. Regele Ferdinand Întregitorul şi Regina Maria au mobilizat energiile românilor către realizarea României Mari, după Primul Război Mondial. În timpul domniei Regelui Carol II, ţara a atins un apogeu economic şi cultural. Majestatea Sa Regele Mihai I a scos România din alianţa toxică cu Germania nazistă, a contribuit prin actul său curajos la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial, salvând sute de mii de vieţi omeneşti şi a luptat până la capăt împotriva comunizării ţării. După 1989, în ciuda atitudinilor deseori ostile ale autorităţilor româneşti, Majestatea Sa a continuat, împreună cu ASR Principesa Moştenitoare Margareta, cu ASR Principele Radu şi cu întreaga Familie Regală, să servească interesele României, în direcţia democratizării, a modernizării, a integrării euro-atlantice şi a refacerii identitare şi instituţionale.

Cu ce se poate „lăuda”, în schimb, republica? Cu un regim comunist impus de Uniunea Sovietică, cu sutele de mii de victime ale represiunii comuniste, cu anihilarea elitelor sociale şi intelectuale, cu aberaţiile naţional-comuniste din timpul regimului Ceauşescu şi cu mutilarea ţării, prin demolări, distrugerea satelor, industrializarea forţată, propaganda şi cultul deşănţat al personalităţii dictatorului. Iar republicile post-decembriste, cu ezitările şi neajunsurile lor, îşi au tristul „apogeu” în eşecul pe toate planurile al regimului Băsescu.

Cu toţii părem a înţelege astăzi că revertebrarea naţiunii noastre nu înseamnă doar schimbarea unui regim politic cu un altul, doar înlocuirea unui partid cu altul, doar reforme economice şi un mai solid sistem de asistenţă socială. Trezirea naţiunii la viaţa democratică înseamnă recuperarea identităţii, onorarea înaintaşilor şi a celor care s-au jertfit pentru libertăţile noastre, respectul şi promovarea valorii, sprijinirea celor mai slabi dintre noi, reconsolidarea instituţiilor pe alte principii decât cele clientelare şi politice, respectul faţă de lege, responsabilizarea actului de guvernare, recuperarea demnităţii naţionale şi a acelor elemente care ne definesc cu adevărat. Tocmai pentru că le reamintea românilor toate aceste valori, discursul rostit de M.S. Regele Mihai în Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, a fost o revelaţie pentru mulţi. Un astfel de discurs, limpede şi plin de substanţă, concret dar înalt, aplecat asupra realităţilor zilnice dar conectat la valorile eterne ale naţiunii nu fusese niciodată pronunţat de vreun preşedinte de republică, fie ea populară, socialistă sau post-decembristă.

Este evident că României îi lipseşte punctul de echilibru, acel factor neutru care să se afle deasupra politicii şi care să ofere continuitate şi viziune pe termen lung, dincolo de alternanţa la guvernare. Monarhul nu face politică, nu susţine niciun partid, oferă însă echilibru şi continuitate instituţională.

România este foarte prost reprezentată în exterior, nu reuşim să ne regăsim sau să ne redefinim un loc şi un rol internaţional. Majestatea Sa Regele Mihai este respectat în întreaga lume, de la Washington la Moscova, şi este vărul capetelor încoronate din Europa. Ţara nu ar putea găsi un mai bun ambasador.

Ne lipseşte acel punct de întâlnire, acel factor de coeziune, în care să ne regăsim cu toţii şi cu care să ne putem mândri, indiferent de vârste, de opiniile politice, de opţiunile intelectuale, de meserie sau de origine. Monarhul este acest punct de întâlnire, de legătură cu trecutul nostru istoric şi de potenţare a părţii celei mai bune din noi.

Politica românească ne oferă, de prea mult timp, numai fracturi, numai rupturi, o lipsă cronică de viziune, de stabilitate şi de predictibilitate. Monarhul este continuitate şi este competenţă. El e pregătit să domnească şi să reprezinte o naţiune, spre deosebire de preşedinţii nevoiţi, în cele mai fericite cazuri, să fie mereu autodidacţi şi improvizatori.

Chemăm liderii politici, chemăm instituţiile, îi chemăm pe liderii de opinie să conştientizeze faptul că restaurarea Monarhiei nu este nicidecum dorinţa utopică a câtorva sentimentali sau visători, ci este nevoia pragmatică şi vitală a unei ţări aflate în suferinţă.

Elitele pe care România le avea în secolul al XIX-lea au fost conştiente că doar un prinţ străin pe Tronul ţării putea aplana conflictele dintre facţiunile rivale, putea aduce stabilitate şi prestigiu internaţional. Elitele politice, economice şi intelectuale de azi au şansa de a demonstra că au viziune, că au simţ al răspunderii şi patriotism, că-şi pot depăşi ideile preconcepute şi interesele de moment, pentru a oferi din nou României acea instituţie care îi poate reda echilibrul intern, demnitatea, identitatea şi prestigiul internaţional. Dincolo de politică, deasupra politicii, pentru binele ţării şi al copiilor noştri. Familia Regală serveşte, de mai bine de 140 de ani, România. Majestatea Sa Regele Mihai, român prin naştere şi devotament, îşi slujeşte ţara de o viaţă. Acest mare Rege, a cărui viaţă e o lecţie, e îndemn la speranţă şi la acţiune conştientă şi responsabilă.

Familia Regală ar putea însă lucra pentru ţară cu mult mai multă eficacitate dacă şi-ar recăpăta şi atributele constituţionale. România are astăzi nevoie ca Familia ei Regală să o servească într-o Monarhie, şi nu într-o republică.

Am pierdut destule ocazii, am irosit deja prea multe şanse. Este acum momentul ca elita politică să nu se mai ascundă în spatele aparentei lipse de popularitate a Monarhiei: „poporul nu vrea”, „poporul nu e pregătit”. Acestea nu sunt explicaţii, nu sunt argumente, sunt doar scuze. Românii au făcut destul de unii singuri: foarte mulţi dintre ei s-au scuturat de rămăşiţele propagandei comuniste, foarte mulţi dintre ei au înţeles virtuţile şi utilitatea unei Monarhii, tot mai mulţi dintre ei îşi doresc restaurarea Monarhiei. Chiar sondajele de opinie din ultimul timp arată că Majestatea Sa Regele Mihai şi Principesa Moştenitoare Margareta se bucură de încrederea şi de aprecierile pozitive ale unei largi majorităţi a românilor.

Dar pasul următor aparţine elitei politice. Dacă la 1866, politicienii noştri au avut inteligenţa şi patriotismul de a-l chema pe Tron pe Carol I, politicienii de azi au uriaşa şi rara şansă de a face istorie, rechemându-l pe Tron pe Majestatea Sa Regele Mihai. Trecutul nostru ne demonstrează că nimic nu e imposibil, atunci când există oameni cu viziune şi curaj.

Chemăm Uniunea Social-Liberală ca, în proiectul de modificare a Constituţiei, să includă revenirea la Monarhia constituţională. Îi chemăm pe liderii politici, pe oamenii de afaceri şi pe liderii de opinie patrioţi să se ralieze acestei propuneri. Chemăm Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică să îşi demonstreze vocaţia de biserici naţionale şi să-şi recunoască Regele Uns al lui Dumnezeu. Chemăm Academia Română şi îi chemăm pe oamenii de cultură liberi şi responsabili să explice necesitatea restaurării Monarhiei.

Îi chemăm pe acei lideri politici influenţi care şi-au declarat deja opţiunea pentru Monarhie să-şi susţină public opţiunea şi să promoveze, la momentul modificării Constituţiei, restaurarea Monarhiei. E acum clipa astrală în care mult hulita, de multe ori pe bună dreptate, clasă politică românească poate demonstra că reprezintă interesele fundamentale ale ţării. Ea poate dovedi că se poate autodepăşi, prin promovarea singurei soluţii instituţionale care ne poate reda echilibrul şi demnitatea: Monarhia constituţională. Simţul răspunderii poate transfigura clasa politică de azi, aşa cum a făcut-o şi cu cea de la mijlocul secolului al XIX-lea şi o poate înălţa deasupra intereselor meschine şi trecătoare, către apărarea interesului naţional.

La 65 de ani de la momentul în care Majestatea Sa Regele Mihai a fost silit, prin şantaj, să abdice pentru a salva vieţile a zeci de tineri anticomunişti ameninţaţi cu moartea, la 65 de ani de la actul ilegal care a aruncat România în infernul totalitarismului comunist, la 65 de ani de când sufletul ţării a fost mutilat, chemăm clasa politică şi instituţiile să ofere României darul pe care aceasta îl merită: chipul demn, factorul de echilibru şi de continuitate, tezaurul identitar care este Monarhia constituţională. Noua Constituţie trebuie să permită Monarhiei să servească aşa cum se cuvine şi aşa cum ni se cuvine România.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

22 Decembrie 2012

Apelul este susţinut de 1236 de semnaturi. Printre ele:

1.    Doina CORNEA
2.    Acad. Mihai ŞORA, filozof
3.    Acad. Alexandru ZUB, istoric
4.    Acad. Dinu C.GIURESCU, istoric
5.    Dinu ZAMFIRESCU, preşedintele Consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc (IICCMER)
6.    Constantin AVRAMESCU, vicepreşedinte al Jockey Clubului Român
7.    Constantin MARŢIAN, preşedintele Alianţei Civice
8.    Dorina RUSU, Preşedintele Fundaţiei „Horia Rusu”
9.    Liviu TOFAN, Preşedintele Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR)
10.    Ion CARAMITRU, actor, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti
11.    Flavia BĂLESCU, economist
12.    Rodica COPOSU, inginer
13.    Lucia Hossu Longin, realizator TV
14.    Victor REBENGIUC, actor
15.    Mariana MIHUŢ, actriţă
16.    Nelly MIRICIOIU, soprană
17.    Georgeta Dimisianu, editor
18.    Nicolae CONSTANTINESCU, membru al Academiei de Medicină
19.    Sorin DUMITRESCU, pictor
20.    Marilena ROTARU, realizator TV
21.    Mircea DIACONU, actor
22.    Filip-Lucian IORGA, istoric
23.    Dan PURIC, actor şi regizor
24.    Ştefan CÂLŢIA, pictor
25.    Constantin CODRESCU, actor
26.    Radu NEGRESCU-SUŢU, scriitor
27.    Marius OPREA, istoric
28.    Cristian BĂDILIŢĂ, patrolog
29.    Mihai CANTUNIARI, scriitor
30.    Vladimir ZAMFIRESCU, pictor
31.    Diana MANDACHE, istoric
32.    Radu Călin CRISTEA, scriitor şi jurnalist
33.    Gabriel BADEA-PĂUN, istoric al artei”.

Text+foto+idee: Romania, altfel – Un blog de Principele Radu de Romania

Memoria istoriei: 2 februarie 1987 Corneliu Coposu solicita aderarea PNT la Internationala Crestindemocrata

La 2 februarie 1987, Seniorul Corneliu Coposu a reuşit să se întâlnească la Bucureşti cu Jean Marie Daillet, vicepreşedintele Internaţionalei Creştin Democrate, solicitând înscrierea PNŢ în rândurile marii familii creştin democrate.

Memoria istoriei: Discursul sustinut de presedintele PNL, Crin Antonescu, cu ocazia Congresului Extraordinar al Partidului National Liberal, 7 aprilie 2012

„Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor colegi,

Permiteţi-mi să vă adresez, în calitate de preşedinte al partidului la acest Congres Extraordinar, un mesaj concentrat, nu un discurs lung pentru că nu vorbim acum prima oară despre opţiunile şi despre deciziile pe care acest Congres este chemat să le consacre.

În 5 februarie anul trecut, Delegaţia Permanentă a Partidului Naţional Liberal, forul îndreptăţit între congrese să ia asemenea decizii, a luat o decizie foarte importantă şi foarte grea şi anume aceea că Partidul Naţional Liberal să constituie, împreună cu Partidul Social Democrat şi cu Partidul Conservator, o mare alianţă numită Uniunea Social Liberală.

Spun că a fost o decizie nu doar importantă, crucială i-aş spune azi după timpul care s-a scurs, dar a fost o decizie grea şi anul care s-a scurs de atunci un an şi mai bine, nu a fost un an uşor. Ştiţi că această alianţă deşi a fost o decizie luată cu copleşitoare majoritate, şi la noi şi partenerii noştrii,  nu a fost scutită de la naştere nici de atacurile virulente ale adversarilor politici, dar nici de îndoielile cele mai intime pe care mulţi dintre noi, dacă nu toţi, şi noi şi ei, le-am avut. Toate motivele erau să ne gândim bine înainte de a purcede la o asemenea costrucţie fără precedent. Cred azi că ne-am gândit bine, cred azi că am decis bine, cred azi că am făcut ceea ce trebuia pentru România şi pentru Partidul Naţional Liberal.

Azi, în fond, asistăm la un moment în care foarte aproape de declanşarea primului mare moment electoral, adică alegerile locale, putem să privim deja câmpul de bătălie. Războiul, pentru că ştim cu toţii că am fost şi suntem încă într-un război, este departe de a se fi terminat, însă frontul s-a rupt. Războiul psihologic, războiul de credinţă, războiul de rezistenţă, între o putere decisă să recurgă la orice mijloc pentru a se menţine acolo şi o opoziţie încolţită, atacată, răvăşită în anumite momente de toate armele puterii, războiul acesta a fost deja câştigat de către noi şi a fost câştigat prin forţa dumneavoastră, a fiecăruia dintre dumneavoastră pornind de la fiecare primar al nostru din ultima comună, până la parlamentarii noştrii, până la conducerea partidului nostru

Am dovedit alegătorilor României, ne-am dovedit nouă înşine, le-am dovedit partenerilor noştrii şi le-am dovedit adversarilor noştrii că Partidul Naţional Liberal ştie să lupte până la capăt, atunci când în joc sunt valorile sale, sunt principiile sale şi  atunci când în joc este destinul democraţiei româneşti.

Nu mai fac, pentru că nu are rost, inventarul tuturor atacurilor, tuturor calomniilor, tuturor provocărilor care au fost îndreptate împotriva acestei construcţii politice, Uniunea Social Liberală, şi cu precădere împotriva Partidului Naţional Liberal. S-a vorbit de pierderea identităţii Partidului Naţional Liberal şi identitatea Partidului Naţional Liberal este mai puternică decât oricând, iar la nivel psihologic pentru cei care cu o urmă de sinceritate mai credeau în asemenea diversiuni şi pentru s-a terminat în momentul în care un om care astăzi e colegul nostru, şi anume Sorin Frunzăverde a spus: plec la Partidul Naţional Liberal pentru că acolo este dreapta.

Identitatea noastră nu a slăbit cu nimic, identitatea noastră s-a întărit, identitatea noastră a fost apărată prin obiectivele acestei uniuni, prin elementele de program care figurează în patrimoniul comun al acestei construcţii, prin faptul că Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat au discutat, au acţionat, vor discuta, vor acţiona pe deplin picior de egalitate, într-o paritate nu doar aritmetică, ci într-o paritate simbolică şi într-o paritate de principiu.

Uniunea Social Liberală este defapt un proiect de mare uniune naţională şi dacă urnele, alegătorii României vor valida victoria Uniunii Social Liberale şi vom avea un guvern al Uniunii Social Liberale, acela va fi în fond un guvern de adevărată uniune naţională,  un guvern şi o uniune de care România are nevoie. România are nevoie nu doar pentru a schimba puterea actuală de această construcţie a noastră. Această construcţie trebuie să câştige alegerile şi este deja clar că le va câştiga, locale, parlamentare, prezidenţiale şi această uniune trebuie să reziste un ciclu de guvernare pentru că România trebuie aşezată pe un fundament nou, pentru că România trebuie așezată pe un fundament nou, pe o construcție nouă, pe o construcție sănătoasă care nu poate fi făcută astfel decât în baza unui consens istoric pe care noi și partenerii noștrii avem datoria să îl construim și să îl îndeplinim.

Astăzi, de fapt în acest congres vă propun ratificarea, aprobarea în forul suprem al partidului, a politicii pe care conducerea dintre congrese a partidului, Delegație Permanentă, Consiliu Național Executiv, Biroul Politic Central, președinte au dus-o de la ultimul nostru Congres din 2010 politica de alianțe, spiritul acestei alianțe, obiectivul alianței.

Vă cer de asemenea stimați colegi reuniți în congres să desemnăm prin votul nostru, chiar dacă era suficientă o delegație permanentă, să desemnăm prin votul cu maximă putere al unui congres, un candidat pentru funcția de Prim-ministru care este președintele Partidului Social Democrat și un candidat al Uniunii Social Liberale și implicit al Partidului Național Liberal pentru funcția de președinte al României care este președintele Partidului Național Liberal.

Sigur că particularitatea cu totul memorabilă a acestor congrese de astăzi este că noi un partid nedezmințit de dreapta vom da votul pentru un prim-ministru de stânga.

Poate și mai spectaculos este că probabil Partidul Social Democrat va învesti drept candidat al Uniunii Social Liberale implicit și al său la președenția României un om de dreapta. Acestea sunt însă la nivelul cel mai de sus doar semnele angajamentului unei construcții împreună. Știu și stiți toți, și știu și ei câte sunt ,și care sunt diferențele dintre noi.

Avem nevoie acum însă pentru o vreme să stăm împreună, să construim împreună fiecare cu ce avem mai bun pentru că suntem două partide, pentru că suntem două ideologii, dar avem o singură țară care acum și în anii următori are nevoie de noi toți să o facem.

Nu știu, nu știu ce ne rezervă viitorul, știu doar că dacă acum suntem convinși că asta trebuie să facem, vom face. Și mai știu că indiferent de deznodământul tuturor bătăliilor politice care ne așteaptă Partidul Național Liberal va rămâne același pol de încredere și de garanție pentru toți cei care cred că nu poate exista o Românie a tuturor fără libertate, pentru toți cei care cred că destinul acestei țări trebuie legat în primul rând de cei care au curaj, de cei care au inițiativă, de cei care sunt gata să pună toată capacitatea lor în slujba destinului lor individual și în slujba țării. Că Partidul Național Liberal va fi mereu garantul sincer și eficient al statului de drept și al democrației în această țară.

Cu aceste gânduri stimați colegi vă invit să trecem la luarea acestor decizii fără ezitare, fără teamă, fără îndoială. Nimeni vreo dată nu a reușit și nimeni vreo dată nu va reuși să ne altereze identitatea, să ne deturneze fundamentele și obiectivele activității noastre politice sau să ne facă să uităm istoria acestei țări și istoria acestui partid.

(…)

Vă mulţumesc dumneavoastră ştimaţi colegi pentru încredere, pentru vot şi pentru acceptarea benevolă şi devotată a faptului că noi am putea ţine un Congres atât de scurt şi cu unanimităţi. Vă promit că este ultimul de felul acesta. Vreau, mulţumindu-vă tuturor, să le mulţumesc la modul cel mai serios în special celor care ştiu că ar fi putut discuta, întru totul îndreptăţiţi, diferite nuanţe. Am fi putut discuta în legătură cu deciziile luate astăzi, ne-am fi putut pronunţa chiar dacă opţiunea este evidentă, am fi putut în buna şi sănătoasa noastră tradiţie să ne contrazicem. Sunt colegi care poate simţeau nevoia să o facă. Ştiu că sunt colegi care doreau să îşi exprime nuanţele. Le mulţumesc pentru că au înţeles că astăzi este un Congres care are o anumită semnificaţie, care pe fondul debandadei puterii, trebuie să dea împreună cu congresele partenerilor noştrii semnalul de unitate, de forţă, de coerenţă. Le mulţumesc în mod special colegilor care au înţeles acest lucru, sper din tot sufletul că aţi luat decizii bune şi cu voia dumneavoastră declar închise lucrările acestui Congres Extraordinar.”

Jurnal de campanie 2013 – 2014 (2)

AMR 24 de ore pana la deschiderea campaniei electorale pentru legislativele din septembrie 2013. La acest eveniment sunt asteptati peste 5.000 de membri si simpatizanti liberali. Maine la orele 10.00, in incinta salei de festivitati al hotelului Maritim din Düsseldorf, Partidul Liberal din Germania – Filiala Renania de Nordwestfalia FDP NRW, cel mai important partid liberal de centru-dreapta din Europa Centrala isi sustine eventul de deschidere al campaniei electorale. Vor vorbi: Christian Lindner, liderul liberal din Renania de Nordwestfalia si Rainer Brüderle, liderul grupului parlamentar din Bundestag, candidat principal al Partidului Liberal din Germania FDP. Ramineti conectat la blogul AliantaDreptei, portavocea de sustinere a Partidului Liberal din Germania – Filiala Renania de Nordwestfalia FDP NRW.

Alege liberal! Alege libertatea! Alege Partidul Liberal din Germania FDP!

Jurnal de campanie 2013 – 2014 (1)

Incepand cu duminica, 27 ianuarie, orele 10.00, blogul AliantaDreptei intra in campania electorala drept portavoce de sustinere electorala al Partidului Liberal din Germania – Filiala Renania de Nordwestfalia.

Ordine, disciplina, determinare si vointa de victorie sunt coordonatele de activitate. Am terminat cu relaxarea si fredonarea cantecelor de leagan, incepand cu duminica, 27. ianuarie, orele 10.00 intram in cea mai dura campanie electorala a tuturor timpurilor.

Fiecare vot valabil exprimat conteaza. Aceste alegeri sunt existentiale pentru Partidul Liberal din Germania – Filiala Renania de Nordwestfalia. Nu exista locul patru, nu exista locul trei, nu exista locul doi, nu exista locul unu, exista un singur target: VICTORIE!

Alege liberal, alege Partidul Liberal din Germania! Libertate, dreptate, solidaritate!

 

Bursa transferurilor parlamentare – update 07.12.16

Memoria istoriei: „DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile”

 

DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile

EMITENT : CONSILIUL DE STAT

Publicat in BULETINUL OFICIAL nr. 36 din 20 aprilie 1950

 

ART. 1 Pentru intarirea si dezvoltarea sectorului socialist in economia R.P.R;Pentru asigurarea unei bune gospodariri a fondului de locuinte supuse degradariidin cauza sabotajului marei burghezii si a exploatatorilor care detin un mare numar deimobile;Pentru a lua din mina exploatatorilor un important mijloc de exploatare;Se nationalizeaza imobilele prevazute in listele anexe, inregistrate la Cancelaria Consiliului de Ministri sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integranta din prezentul decret si la a caror alcatuire s-a tinut seama de urmatoarele criterii:

1. Imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor  bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marei burghezii.

2. Imobilele cladite care sint detinute de exploatatorii de locuinte.

3. Hotelurile cu intreg inventarul lor.

4. Imobilele in constructie, cladite in scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum si materialele de constructie aferente oriunde s-ar afladepozitate.

5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a razboiului, claditein scop de exploatare si ai caror proprietari nu s-au ingrijit de repararea saureconstructia lor.

 

ART. 2 Nu intra in prevederile decretului de fata si nu se nationalizeaza imobilele proprietatea muncitorilor, functionarilor, micilor meseriasi, intelectualilor  profesionisti si pensionarilor.

 

ART. 3 Imobilele nationalizate trec in proprietatea Statului ca bunuri ale intregului popor,fara nici o despagubire si libere de orice sarcini sau drepturi reale de orice fel.

 

ART. 4 Prin imobile in sensul prezentului decret se inteleg atit terenul cu constructiunile,cit si instalatiile aferente, cu intreg utilajul existent pentru intretinerea imobilului.

 

ART. 5 Imobilele proprietatea sotului, sotiei sau copiilor minori se considera ca apartinindunui singur proprietar in ce priveste aplicatiunea prezentului decret.

 

ART. 6 Prin efectul prezentului decret, Statul se substituie in toate drepturile fostilor  proprietari.Locatarii cu orice titlu ai imobilelor nationalizate, inclusiv fostii proprietari carelocuiesc in aceste imobile, devin din momentul nationalizarii, chiriasii Statului.

 

ART. 7 Imobilele nationalizate prin efectul prezentului decret trec in administrareaComitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al carei teritoriu se afla.

 

ART. 8 Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si cu confiscarea averii, cei care vor vatama, distruge sau instraina, prin orice mijloace, bunuri sau instalatiuni supuse nationalizarii, precum si cei care vor zadarnici sau vor incerca sa zadarniceascanationalizarea prevazuta de prezentul decret.

 

ART. 9 Infractiunile la prezentul decret se constata, se urmaresc si se judeca potrivitdecretului Nr. 183 din 30 Aprilie 1949, pentru sanctionarea infractiunilor economice.

 

ART. 10 Comitetele Provizorii ale Sfaturilor Populare vor ingriji ca drepturile Statuluiizvorind din prezentul decret, sa fie inscrise in formele prevazute de lege.

 

ART. 11 Cu aplicarea prezentului decret se insarcineaza Comisia de Stat pentru AplicareaLegii Sfaturilor Populare.

 

ART. 12 Prezentul decret intra in vigoare pe data publicarii lui.Dat in Bucuresti la 19 Aprilie 1950.

Lista imobilelor nationalizate