Liberalul Gheorghe (George) I. Brătianu, acad. prof. universitar, s-a născut la 28 ianuarie 1898, la Ruginoasa, în județul Iași. Era fiul lui Ion (Ionel) I. C. Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru Cuza și nepotul lui Ion C. Brătianu.
A fost un luptător îndârjit pentru apărarea Basarabiei, neacceptând ideile lui Titulescu de apropiere a României de Uniunea Sovietică.
În 1947, în cadrul represiunilor dezlănțuite de autoritățile comuniste, George Brătianu este înlăturat de la catedra universitară și de la conducerea institutului de istorie, în septembrie i se fixează domiciliu forțat și i se interzic contactele externe.
La data de 27 aprilie 1953 murit, în detenţie, în lagărul de la Sighetu Marmaţiei, Gheorghe Brătianu, mare istoric şi om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Liberal. Viitorul mare istoric, Gheorghe Brătianu s-a născut la 28 ianuarie 1898 la Ruginoasa, în judeţul Iaşi, fiind nepotul, respectiv fiul marilor oameni politici Ion C. Brătianu şi Ionel I.C. Brătianu. După absolvirea Liceului Naţional din Iaşi se va înrola ca voluntar în Primul Război Mondial, iar din anul 1917 se va înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi, apoi la Facultatea de Istorie a Universității Sorbona din Paris. Vocaţia pentru istorie s-a ilustrat în prima sa lucrare, intitulată „O oaste moldovenească acum trei veacuri”, lucrare ce a fost publicată de însuși Nicolae Iorga, marele istoric român. În anul 1924 va deveni profesor universitar la catedra de Istorie Universală a Universităţii din Iaşi, apoi din 1940 a Universităţii din Bucureşti, iar din 1942 va fi primit în rândurile membrilor titulari ai Academiei Române, îndeplinind și funcţia de director al Institutului de Istorie Universală din Iaşi între 1935 și 1940 şi apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucureşti între 1941-1947. Gheorghe Brătianu a fost un important lider al Partidului Național Liberal și adversar hotărât al comunismului, fapt pentru care, după război va suferi consecinţele atitudinii sale anti-sovietice. În anul 1947 este suspendat de la Universitate și se fixează domiciliu forţat, iar în luna mai a anului 1950 este arestat de Securitate şi întemniţat la închisoarea din Sighetul-Marmaţiei, fără să fie judecat şi condamnat vreodată. În noaptea de 27 aprilie 1953, Gheorghe Brătianu a murit în închisoare, în condiţii încă neelucidate, iar potrivit mărturiilor altor deţinuţi, se pare a fost bătut de un gardian până când a murit. În calitatea sa de istoric, Gheorghe Brătianu a susținut cu tenacitate și rigoare științifică teza continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar lucrările sale asupra prezenței românești în Basarabia sunt reprezentative pentru istoriografia românească. De altfel, după venirea comuniștilor la putere, i s-a propus să se dezică de tezele despre Basarabia, dar a refuzat, asumându-și cu luciditate responsabilitatea afirmând că: „adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit”. Dar asemenea multor personalități istorice și culturale românești, care au murit sau au cunoscut teroarea comunistă a închisorilor, deportărilor sau a coloniilor de muncă forțată, putem spune că și Gheorghe. Brătianu se înscrie în categoria celor s-au sacrificat pentru o idee, pentru un adevăr.
Text + Foto: Grupul Parlamentar PNL
ALIANTA DREPTEI 
Lasă un răspuns