Parlamentswahlen Rumänien – Parteien, Kandidaten, Analyse

Am 9. Dezember finden in Rumänien Parlamentswahlen statt. Es ist der siebte Wahlgang nach dem Systembruch vom Dezember 1989. 2012 war ein ganz besonderes Jahr für Rumänien. Im Januar 2012 erwachte der rumänische Souverän und demonstrierte gegen die sozialen Kürzungen im Bildungs-, Gesundheits- und Sozialbereich. Zwischen 2010 und 2011 kürzte die Regierung Boc die Gehälter im öffentlichen Dienst um 40%, sowie die Renten um 20%. Das Kantinenessen für Schulen und Waisenheime, sowie die Gratismedikamente für Krebskranke wurden ebenfalls ersatzlos gestrichen. Der monatliche Durschnittsverdienst beträgt in Rumänien cca. 540,– €, die Mindestrente beträgt cca. 170,– €. Mehr als die Hälfte der rumänischen Bevölkerung lebt unterhalb der europäischen Armutsgrenze. Massenauswanderung und armutsbegleitende Kriminalität bilden die täglichen Erscheinungen dieses Phänomens.

Soziale Verbände und Gewerkschaften protestierten vehement gegen diese Massnahmen. In Folge der Massendemonstrationen trat die Regierung Boc zurück und der ebenfalls glücklose Übergangsministerpräsident Ungureanu übernahm die Regierungsgeschäfte. Währenddessen beschleunigte sich der Zerfallsprozeß der Regierungspartei Demokratisch-Liberale Partei PDL und am 27. April wurde die Regierung Ungureanu durch einen parlamentarischen Misstrauensvotum gestürzt.

Im Parlament entstand eine neue breite Mehrheit, welche Sozialdemokraten, Liberale, Konservative, Progressisten und die Parlamentsfraktion der nationalen Minderheiten umfasste. Die im Januar 2011 gegründete Wahl- und Allparteienbündnis Sozial Liberale Union USL übernahm am 7. Mai die Regierungsgeschäfte. Der Sozialdemokrat Victor Ponta steht an der Spitze eines sozial-liberalen Kabinetts. Doch die Regierungsarbeit wurde ständig vom autoritären Staatspräsidenten Basescu gestört und behindert. Zwischen dem 3. und 7. Juli entmachtete die neue Regierungsmehrheit die Präsidenten beider Parlamentskammer und wählte an der Spitze des Senats den PNL-Vorsitzenden Crin Antonescu und an der Spitze der Abgeordnentenkammer den PSD-Parlamentarier Valeriu Zgonea. In der gleichen Zeit wurde der in Rumänien äußerst unbeliebte autoritäre Staatspräsident Basescu wegen mehrfacher Verfassungsdurchbrechung aus seinem Amt suspendiert. In den Umfragen geniesst Basescu eine Sympathie von weniger als 10%.

Auf Druck der EU- Kommission und des US-Botschafters in Rumänien Mark Gittenstein wurde im Referendumsgesetzt die 50% – Mindestbeteiligungsklausel eingesetzt. An der Abstimmung vom 29. Juli nahmen 46,26% aller Wahlberechtigen teil. 87,52% stimmten für die Amtsenthebung. Im August verkündete das rumänische Verfassungsgericht die Abstimmung wegen der fehlenden Wahlbeteiligung für ungültig. Aus diesem Referendum ist der amtierende Mieter im Präsidentenpalast Cotroceni geschwächt hervorgegangen. Ein weiterer Aspekt stellt die negative politische Legitimation des Staatspräsidenten. Unterdessen gibt es immer Stimmen für eine umfassende Verfassungsänderung in Richtung einer parlamentarischen Demokratie, wo die aktive Rolle des Staatspräsidenten zurückgefahren wird. Als Alternative stünde auch die Rückkehr zur parlamentarischen Monarchie. Diese Variante wird vom rechtsbürgerlichen Lager favorisiert.

Die Parlamentswahlen spiegeln die politische Wechselstimmung der rumänischen Wählerschaft wieder. An der Wahl nehmen zwei Wahlbündnisse, zehn politische Parteien, 13 parteilose Kandidaten sowie 18 politische Vertretungen der nationalen Minderheit (andere als die Ungarische Minderheit) teil.

Die Wahlliste der regierende Sozial Liberale Union USL umfasst mittlerweile das gesamte politische Spektrum. 230 Sozialdemokraten (PSD), 174 Liberale (PNL) 30 Sozialkonservative (PC),18 Progressive (UNPR), zwei Grüne (PV, ME-DA) und weitere zwei Christdemokraten (PNTCD-A, PNG-CD) kandidieren auf Listen der USL. Die Allparteienallianz USL wird von 68% der Wähler bevorzugt. Dem zukünftigen Parlament werden 389 Abgeordnete und Senatoren der USL angehören.

Die oppositionelle Allianz Gerechtes Rumänien ARD umfasst 394 Kandidaten der Demokratisch-Liberalen Partei PDL, 26 Kandidaten der Christdemokratischen Nationalen Bauernpartei PNTCD und 32 Kandidaten der außerparlamentarischen christdemokratischen Bürgerkraftpartei FC. Die Neue Republik NR Partei geführt von Mihail Neamtu gehört formell der ARD nicht an. Da die NR nicht als politische Partei rechtsgültig zugelassen worden ist, ist die rechtskonservative Partei eine Listenverbindung mit der PNTCD eingegangen. Für die Neue Republik Partei kandidieren zwölf Kandidaten auf Listen der PNTCD. Umfragen zufolge erreicht die ARD Werte zwischen 13% und 16%. Im neuen Parlament wird die ARD von 76 Parlamentariern vertreten sein.

Die Demokratische Union der Ungarn in Rumänien UDMR wird erneut dem neuen Parlament angehören. Die politische Vertretung der ungarischen Minderheit wird konstante 6% einfahren. In der neuen Legislative wird die UDMR von 31 Parlamentariern vertreten.

Die rechtspopulistische Volkspartei Dan Diaconescu PP-DD wird sicher dem zukünftigen Parlament angehören. Gegenwärtig erreicht die PP-DD eine Zustimmung von 14%. Im neuen Parlament wird die PPDD von 73 Parlamentariern vertreten sein.

Unterhalb der 5%-Hürde befinden sich andere Parteien wie die national-chauvinistische Groß-Rumänien Partei PRM und die Ökologische Partei Rumäniens PER. Außerparlamentarische Gruppiereungen wie die Volkspartei PP, die Ungarische Volkspartei EMN-PPMT, die Sozialdemokratische Arbeiterpartei PSDM, die Sozialistische Allianzpartei – Kommunisten PAS, die Volkspartei für Soziale Sicherheit PPPS und die Christdemokratischen Nationale Partei PNDC haben ebenfalls gültige Wahlvorschläge eingereicht und sind zur Parlamentswahl zugelassen worden.

Als parteiloser Kandidat rechnet sich der bekannte Insolvenzanwalt Piperea guten Chancen dem neuen Parlament anzugehören. Piperea hat eine Reihe von Prozessen gegenüber österreichischen Banken in Rumänien gewonnen. Gegenstand der juristischen Auseinandersetzung waren die sehr hohen Hypothekenzinsen.

22 Jahren nach dem Sturz des kommunistischen Diktators Nicolae Ceausescu hat sich in Rumänien ein neobyzantinisches politisches System etabliert. Das politische Leben ist dominiert von der personalisierten, lagerübergreifenden Konfrontation zwischen dem Staatspräsidenten und dem amtierenden Ministerpräsidenten. Die gegenwärtige Verfassung produziert laufend politische Konflikte. Die anvisierte Verfassungsreform soll die permanenten Verfassungskonflikte eindämmen. Aus rechtsbürgerlicher Sicht wäre die Rückkehr zur parlamentarischen Monarchie eine optimale Lösung für Rumänien.

 

Ciuhandu: „PNŢCD trebuie reconstruit, dar fără compromisuri care ducă la pierderea puţinelor lucruri pe care le avem de oferit: principiile, istoria, tradiţiile şi revenirea la Monarhie Constituţională ca perspectivă de viitor pentru România”

Gheorghe Ciudandu (PNTCD Timisoara): „… PNŢCD trebuie reconstruit, dar fără compromisuri care ducă la pierderea puţinelor lucruri pe care le avem de oferit: principiile, istoria, tradiţiile şi revenirea la Monarhie Constituţională ca perspectivă de viitor pentru România.”

Intreg interviul in cititi in VESTUL.

 

Dinu Zamfirescu, despre prima manifestatie anticomunista din 8 noiembrie 1945

Lectia istoriei:

Mitingul din 8 noiembrie 1945, organizat cu prilejul aniversării onomasticii Maiestăţii Sale Regele Mihai I. Deşi guvernul lui Petru Groza, instalat violent la 6 martie 1945, continua să funcţioneze, artificial, alimentat din fotoliile „roşii“ de la Moscova, românii încă nu voiau să se predea utopiei bolşevice.
Încă nu era clar, dar România liberă se pregătea să intre într-o lungă hibernare, iar democraţia devenea o simplă umbrelă pentru deciziile luate la Kremlin. Un singur exemplu: era prima dată când un premier refuza să demisioneze atunci când Regele i-o cerea. Încă nu puteau accepta românii că ţara lor e condamnată să fie transformată într-o anexă sovietică, dar comuniştii retuşau orice fisură apărea în regimul care avea să devină atât de ermetic.
Cu entuziasmul şi fermitatea unor viitori politicieni, studenţii liberali şi ţărănişti au organizat, la 8 noiembrie 1945, în faţa Palatului Regal din Capitală, prima manifestaţie promonarhică, deci antiguvernamentală, de amploare – începutul rezistenţei anticomuniste a poporului român. Un episod însângerat al confruntărilor dintre comunişti şi „Opoziţia” fidelă Regelui Mihai I. 25.000 de oameni, majoritatea bucureşteni, au participat la miting: şi studenţi, şi pensionari, şi muncitori, şi intelectuali, toţi – conduşi de aceeaşi credinţă că nu-şi vor vinde ţara. Concomitent, în municipii precum Cluj, Sibiu, Braşov, Ploieşti, Giurgiu, Galaţi, Iaşi, Constanţa şi Timişoara au fost organizate acţiuni similare. În Capitală însă, manifestaţia a fost înăbuşită brutal, în stilul tradiţional comunist, cu bâte, gloanţe şi alte astfel de metode „minereşti”, cunoscute în detaliu şi de românii anilor ’90.

Dosarul „Afacerea 8 noiembrie” din arhivele Siguranţei conţine un rezumat de 68 de pagini şi mii de file scrise de securiştii zeloşi despre cei mai vocali participanţi şi despre cei reţinuţi. Printre arestaţi se numără liberalul Radu Câmpeanu, pe atunci, preşedintele Tineretului Universitar Liberal şi unul dintre organizatorii mitingului, şi liberalul Dinu Zamfirescu, elev la Liceul „Spiru Haret” în acea perioadă.

Guvernul decisese, la 24 octombrie, că ziua de naştere a Regelui Mihai (n.r. – 25 octombrie) poate fi sărbătorită abia la 8 noiembrie, odată cu onomastica sa, pentru a comprima cele două festivităţi în numele monarhiei. Mai mult, pentru a înăbuşi din faşă orice fel de manifestare, în noaptea de 24/25 octombrie au fost arestaţi mai mulţi ţărănişti şi liberali din Capitală. Reprezentanţii partidelor istorice nutreau însă alt plan: trebuia, cu orice preţ, să arate Occidentului că românii vor să fie liberi! Se ştia că soarta României este rânduită la Moscova, deci era vital să fie transmis un mesaj puternic… În plus, preşedintele american Harry Truman îl trimisese, în România şi Bulgaria, pe ziaristul Mark Ethridge, pentru a-l informa în legătură cu situaţia politică şi economică din cele două state. Prilejul perfect – Ziua Regelui.

Astfel, ideea mitingului promonarhic a venit firesc, în şedinţa Biroului Politic al PNŢ din 25 octombrie. „Nu este demn de un partid ca PNŢ să folosească prilejul onomasticii Regelui, adică să se ascundă sub hlamida regală pentru a ţine o întrunire. Să nu convocăm nicio întrunire, ci să lăsăm pe prietenii noştri şi să-i îndemnăm ca, dacă se face o demonstraţie cetăţenească pentru MS Regele Mihai, să participe şi membrii partidului”, spunea Ion Mihalache. „Manifestaţia să rămână exclusiv populară şi naţională”, îl completa şi Iuliu Maniu. Liderii ţărănişti au decis astfel, alături de preşedintele liberalilor, Constantin (Dinu) I.C. Brătianu, ca cele două partide să lase populaţia să manifeste pentru Rege, dar să-i susţină, ca simpli cetăţeni. Degeaba tuna şi fulgera ministrul de Externe Ana Pauker că „unii de peste mări şi ţări s-au obişnuit ca numai alde Maniu şi Brătianu să conducă ţara noastră, or orice învăţ are şi dezvăţ”.

„Jos Groza bumbăcit!”

Tineretul celor două partide a început astfel să pregătească ceea ce urma să devină cea mai mare demonstraţie promonarhică din România aproape comunistă. Chiar din primele zile ale lunii noiembrie, au început să tipărească şi să răspândească manifeste, chemându-i pe bucureşteni să-şi declare dragostea pentru Rege şi democraţie.

„Români! Veniţi în ziua de 8 noiembrie, orele 10.00 a.m. pentru a vă manifesta dragostea pentru suveran! Trăiască M.S. Regele!”, scria pe unele manifeste. „Vă cheamă Maniu. Vă cheamă Brătianu. Vă cheamă conştinţa românească. Trăiască Regele! Jos Groza bumbăcit!”, proclamau altele.

Singurul ziar care a avut îndrăzneala de a susţine manifestaţia a fost „Ardealul”, publicaţie de orientare naţional-ţărănistă. În ciuda presiunilor, directorul Anton Mureşanu a publicat pe prima pagina a ziarului din 7 noiembrie acest anunţ: „Toată suflarea românească va fi prezentă în ziua de 8 noiembrie a.c., orele 10 – 1, înainte de masă, în Piaţa Palatului, pentru a-şi manifesta dragostea, devotamentul şi neclintita încredere faţă de iubitul nostru Rege Mihai I. Nu vom lipsi la această mare sărbătoare a poporului românesc. Ţara şi Regele sunt singurele realităţi ale existenţei şi afirmării neamului Românesc!” Mai mult, în seara anterioară, bucureştenii erau sunaţi la telefon şi o voce necunoscută le spunea: „Dacă eşti român, mâine la 10 să fii în Piaţa Palatului”.

„Vreţi şi viaţa noastră?”

„Nu v-aţi îmbogăţit îndeajus, domnilor comunişti, ce mai voiţi de la noi? Cu un an în urmă, casa partidului vostru nu avea ca fond de propagandă nici o sută de lei, iar astăzi are sute de milioane, nu vă este destul? Vreţi şi viaţa noastră?”, scria, în jurnalul său, Constantin Rădulescu Motru, la o zi după manifestaţia din 8 noiembrie. „Toate declaraţiile lui Molotov (n.r. – ministrul rus de Externe) că va respecta suveranitatea statului român au fost simple viclenii”, continua marele academician la 13 noiembrie.

„Era un entuziasm extraordinar. E foarte greu pentru cei de astăzi să înţeleagă. Numai determinarea aceasta a permis să treci peste riscurile evidente. Dar ne sărutau cucoanele!”

Radu Câmpeanu
participant la miting

Începutul măreţ al manifestaţiei de la 8 noiembrie a fost consemnat şi în rapoartele poliţiei – atât de impunător a fost încât nici măcar cenzura nu a găsit o variantă de compromis. Începând cu ora 9.00, în Piaţa Palatului Regal îşi făcea apariţia un grup de peste 30 de invalizi de război, împingând cărucioarele către statuia Regelui Carol I, amplasată chiar în faţa palatului. Veneau de la Căminul invalizilor şi agitau drapele, ovaţionându-o pe Maiestatea Sa! În câteva minute, grupurile de elevi şi studenţi care erau răspândite în jur au alergat către seniori. „Trăiască Regele!” şi „Regele şi Patria!”, strigau toţi, iar manifestanţii începeau să nu se mai teamă de nimic.

Această mărturie din raportul unui agent de securitate, rămasă în Arhivele Prefecturii Poliţiei Capitalei, este emblematică: „A apărut un invalid care în fugă s-a aruncat pe treptele statuii, în mijlocul grupului de invalizi, înconjuraţi de manifestanţi, şi a desfăşurat un steag tricolor mare, în uralele publicului care manifesta pentru Rege”.

Liberalul Radu Câmpeanu, unul dintre organizatorii mitingului, care avea pe atunci doar 23 ani, recompune atmosfera studenţească plină de entuziasm de la primele ore ale dimineţii şi descrie solidaritatea bucureştenilor, care s-au raliat necondiţionat manifestanţilor. „Am hotărât să ne adunăm mai întâi la sediul partidului de pe strada Maria Rosetti, alături de alţi tineri care voiau să ni se alăture. Au venit în jur de 1.000 de persoane străine la sediu, iar studenţii liberali erau grupaţi în parcul din spate, într-o grădină mare”.

Radu Câmpeanu le-a vorbit celor prezenţi şi, înflăcăraţi de discursul pasional, dar şi de ordinul lui Teohari Georgescu de a interzice manifestaţia, studenţii au plecat către Palatul Regal. „Ne-am organizat pe o coloană, cu 15 oameni pe rând. Ne mai bătuserăm cu comuniştii de mai multe ori, aşa că ştiam să ne protejăm – luasem nişte steaguri, cu o bară mică de lemn. Ne-am luat de braţe cu toţii şi, ţinându-ne strâns, am plecat spre bulevard”, îşi aminteşte liberalul.

„Erau cucoane care se dădeau jos din tramvaie, coborau din blocuri, voiau să ne sărute, să ne îmbrăţişeze, Doamne!, ce entuziasm! Ne sărutau cucoanele! Când am ajuns în faţa Societăţii de telefoane, toate funcţionarele au coborât, aşa îmbrăcate în bluzele lor verzui. Toate au venit, domnule, toate! Ca să-ţi dai seama cât de mare se făcuse coloana, îţi mărturisesc că, în timp ce prima linie era la Cercul Militar, ultima ajungea la Cinematograful Scala!”, rememorează Radu Câmpeanu. Peste 10.000 de persoane au ajuns, cu grupul de liberali, în Piaţa Palatului. Chiar şi Garda Palatului s-a s-a alăturat manifestanţilor!

N-a durat mult entuziasmul tinerilor, liberali, ţărănişti sau, pur şi simplu, monarhişti, deci anticomunişti. Forţele de ordine au început arestările, iar de la distanţă (din sediul Ministerului de Interne) chiar se trăgea! Erau acolo detaşamente armate din divizia „Tudor Vladimirescu”. Radu Câmpeanu a ajuns şi el într-o celulă de la subsolul „Internelor”.

Liberalul Dinu Zamfirescu era, în vremea aceea, elev la Liceul „Spiru Haret”, din Capitală – coleg de clasă cu fostul preşedinte Ion Iliescu. Despre momentele tensionate ale mitingului îşi aminteşte perfect! „Am hotărât că nu vom merge la şcoală, deşi 8 noiembrie fusese declarată zi lucrătoare. La 7 dimineaţa, eu am fost însă la liceu, dar cu un lanţ şi cu un lacăt, pentru a lega poarta. Să nu intre nimeni!”, povesteşte liberalul de mai târziu. Deşi, pe atunci, nu era membru de partid, deşi era apropiat liberalilor, elevul Dinu din a XI-a s-a alăturat unui grup restrâns de ţărănişti pentru a ajunge în Piaţa Palatului. Studenţii PNŢ se organizau în echipe reduse, în diferite zone ale Capitalei, urmând să se unească abia în faţa Palatului Regal.

„Chiar când am intrat pe strada Ştirbei Vodă, să merg la întâlnire, m-a abordat un bărbat pe ruseşte: «Cât este ceasul?» I-am tras o înjurătură şi l-am întrebat: «Ai uitat să vorbeşti româneşte?». După ce am ajuns la statuia lui Carol I, am început să strigăm, cu cei prezenţi acolo, «Regele şi Patria», «Libertate şi dreptate», sau chiar «Anglia şi America». Nu erau lozinci ostile, şi nici noi nu eram. Manifestam paşnic.” La ora 10.00 însă au apărut primele forţe de represiune, camuflate în muncitori fideli guvernării: un şir de camioane au apărut dinspre Athenée Palace, purtând insigna CGM – Confederaţia Generală a Muncii, sindicat condus de Gheorghe Apostol.

„Au început să coboare oameni din camioanele astea şi, când noi strigam «Regele şi Patria», ei strigau «Groza şi poporul», iar când strigam noi «Regele», ei făceau semn la gât, că ne taie capul. Camioanele astea au început să dea ocol statuii, în formaţie, şi să ne strângă cât mai mult. Ne-am căţărat pe soclu să nu ne lovească! Nişte tineri, mai enervaţi, au blocat unul dintre camioanele astea şi l-au răsturnat. Săreau muncitorii din camion ca puricii, aşa săreau!”, ne povesteşte Dinu Zamfirescu.

N-a durat mult nici entuziasmul său, pentru că imediat a fost arestat: „În această învălmăşeală, un tip, mai solid, m-a luat de gât, pe sus m-a luat şi m-a pus în spatele cordonului format de forţele de represiune. M-a arestat şi m-a dus la Prefectura de Poliţie, într-un beci foarte întunecos. Am fost dus apoi într-un subsol de la Academia Militară şi apoi la Jilava. O lună am stat în arest, până la 12 decembrie”. După ce a fost eliberat, Dinu Zamfirescu s-a dus direct la sediul Partidului Liberal şi a semnat adeziunea. „S-a creat prima organizaţie de elevi din cadrul unui partid politic din România – Organizaţia Colegială a Elevilor, aşa se numea”. Nu ştia atunci că, de fapt, îşi semnase încă patru condamnări la închisoare.

„Regele era un simbol pentru noi şi consideram că e o garanţie pentru salvarea României de comunişti.”

Dinu Zamfirescu
participant la miting

Mare panică au creat, printre comunişti, manifestaţiile promonarhice şi antiguvernamentale de la 8 noiembrie, iar asta se putea simţi în fiecare şedinţă sau întrunire ulterioară a Guvernului, a Partidului Comunist, a Frontului Naţional Democrat sau a Frontului Unic Muncitoresc. Mult timp a fost dezbătută „încercarea principalelor partide de răsturnare a regimului de concentrare democratică”, iar politrucii moscoviţi aruncau vina de la unul la altul.

La 9 noiembrie 1945, în şedinţa Frontului Unic Muncitoresc, Ion Burcă, reprezentantul PSD în guvern, avea pe buze soluţia perfectă: „Omoram 1.000 de oameni, dar făceam ordine. Nu trebuia să lăsăm aceste haimanele să bâţâie pe acolo. Când au văzut o forţă, o atitudine hotărâtă, s-au împrăştiat. Eu constat că Teohari (n.r. – Teohari Georgescu, ministru de Interne) s-a lăsat surprins, nu a reacţionat la timp”.

„Victimele fasciştilor manişti şi brătienişti“, comemorate ipocrit de manifestanţii comunişti Foto: fototeca online a comunismului românesc

Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu alura sa de viitor şef de stat, vorbea voalat, în şedinţa din 10 noiembrie 1945 a Frontului Naţional Democrat, despre represiunea asupra participanţilor la miting, dar avea şi revelaţia politicii viitoare de partid. „Trebuie lucrat fără milă, să plângă cât vor, poporul trebuie să trăiască, ţara trebuie să trăiască. Dacă nu lucrăm cu sânge-rece şi dârzenie, se va râde de noi. Desigur, ruşii au destul forţe ca să-i facă chisăliţă, dar aceasta nu e de dorit şi putem evita”. Apoi, adăuga că, în urma zilei de 8 noiembrie, „ne-am trezit la realitate” – o metaforă încriptată pentru începutul campaniei represive împotriva adversarilor politic

Programul sărbătoririi Regelui Mihai

 

Sursa informationala: Romania, Altfel. Un blog de Principele Radu al Romaniei

Programul “Jubileului 90” al Majestății Sale Regelui Mihai I al României

Septembrie,octombrie și noiembrie 2011
București

Compact-discul “Muzica Regelui”,
sâmbătă 24 septembrie 2011

•    Publicat de Editura Curtea Veche (compact-disc; carte cu fotografii și text în limbile engleză și română).
•    Compact-discul conține muzica preferată a Regelui Mihai și a Reginei Ana. Fotografiile sunt în mare parte inedite și aparțin Arhivei Casei Regale.Text de Principele Radu al României.
•    Lansarea a avut loc sâmbătă 24 septembrie 2011 la Băneasa Shopping City.
•    Au participat la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    CD-ul a fost lansat pe 2 octombrie 2011 la Iulius Mall din Timișoara și la Mall din Arad.

Medalia Jubiliară “Regele Mihai 90”,
luni 3 octombrie 2011

•    Medalia a fost creată de Casa în Regală în colaborare cu Banca Națională a României. A fost executată la Monetăria Statului. Are diametrul de 70 mm și este din tombac auriu.
•    Lansarea a avut loc în sala “Mitiţă Constantinescu” a Băncii Naţionale a României, luni 3 octombrie 2011, într-un eveniment găzduit de Guvernatorul Băncii Naționale, dl Mugur Isărescu.
•    Au participat la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.

Regata “Regele Mihai 90”,
sâmbătă 8 și duminică 9 octombrie 2011

•    Competiție organizată de Yacht Clubul Regal Român cu ocazia aniversării Majestății Sale Regelui.

Volumul “Anul Regelui”,
vineri 21 octombrie 2011

•    Volum publicat de Editura Curtea Veche. Este a treia publicație dedicată aniversării Majestății Sale Regelui Mihai, după volumul “Lumea Regelui”, la Editura Polirom, și compact-discul “Muzica Regelui”, la Editura Curtea Veche.
•    Volumul este scris de Principele Radu al României și reprezintă o trecere în revistă, cu fotografii și text, a unui an din viața Majestății Sale și a Familiei Regale.
•    Lansarea are loc vineri 21 octombrie 2011, la ora 11, la Muzeul de Istorie a României.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu și Principele Nicolae.
•    Accesul presei este liber.

Expoziția “Regele Mihai – 90” la Castelul Peleș,
21 octombrie 2011

•    Expoziție realizată de Muzeul Național Peleș.
•    Vernisajul expoziției va avea loc vineri 21 octombrie 2011, la ora 15.
•    Din partea Familiei Regale va participa la lansare Alteța Sa Regală Principele Nicolae.
•    Accesul presei este liber.

Palatul Elisabeta,
sâmbătă 22 octombrie 2011

•    La ora 10, la Palatul Elisabeta va avea loc primirea de către Majestatea Sa Regele Mihai I a delegației Asociației Foștilor Deținuți Politici.
•    La ora 10.30, la Palatul Elisabeta va avea loc primirea de către Majestatea Sa Regele Mihai I a delegației Școlii generale “Regele Mihai” din București.

Palatul Elisabeta,
duminică 23 octombrie 2011

•    La ora 10, Majestatea Sa Regele va primi reprezentanții Bisericii greco-catolice din Episcopia București.
•    La ora 16, la Palatul Elisabeta va avea loc ceremonia de onorare a Regelui Mihai de către oficialități ale Republicii Cehe. Majestatea Sa va primi titlul de Cetățean de Onoare al  orașului Kroměříž. La eveniment vor participa membri ai Familiei Regale. Accesul presei este liber la acest eveniment.

Prânz oficial la Banca Națională a României,
luni 24 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor la Sala de Marmură a Băncii Naționale a României, de la ora 13 la ora 14.30.
•    Prânzul este oferit de Majestatea Sa Regele unor personalități românești cu ocazia zilei sale de naștere. Vor lua parte oameni politici, oameni de știință și artă, oameni de afaceri, personalități ale societății civile și reprezentanți ai presei.
•    Prânzul are loc în prezența Regelui Mihai și a Reginei Ana, Principesei Moștenitoare și Principelui Radu, Principesei Elena, dlui Alexander Nixon, Principesei Irina, dlui John Wesley Walker, Principesei Maria, Principelui Nicolae și surorii sale, Elisabeta-Karina.
•    Prezența presei este limitată.

Expoziția “Stella Maris – Inima Reginei” la Muzeul Țăranului Român,
luni 24 octombrie 2011

•    Expoziția de pictură a doamnei Miruna Budișteanu “Stella Maris – Inima Reginei” este găzduită de Muzeul Țăranului Român.
•    Vernisajul are loc luni 24 octombrie 2011, la ora 16.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la vernisaj Altețele Lor Regale Principesa Elena și Principesa Irina, dl Alexander Phillips Nixon și dl John Wesley Walker.
•    Accesul presei este liber.

Gala anuală a Fundației Principesa Margareta a României la Ateneul Român,
luni, 24 octombrie 2011

•    Concertul are lor la Ateneul Român luni, 24 octombrie 2011, la ora 18.
•    Gala este organizată de Fundația Principesa Margareta a României. Este a patra gală anuală de binefacere organizată la Ateneul Român cu ocazia zilei de naștere a Majestății Sale, de către Fundație.
•    Va concerta Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de maestrul Christian Badea. Solist Remus Azoiței.
•    Vor lua parte Regele Mihai și Regina Ana, Principesa Moștenitoare și Principele Radu, Principesa Elena, dl Alexander Nixon, Principesa Irina, dl John Wesley Walker, Principesa Maria, Principele Nicolae și sora lui, Elisabeta Karina.
•    Accesul presei este limitat.

Ședința solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului României,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are loc în Sala de plen a Parlamentului României, marți 25 octombrie 2011, la ora 10.
•    În cadrul ședinței solemne, Majestatea Sa Regele se va adresa națiunii române de la tribuna Parlamentului.
•    La eveniment vor fi prezenți membrii Familiei Regale.
•    Accesul presei este condiționat de procedurile de acreditare stabilite de către Parlament.

Spectacol de gală la Opera Națională,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor în Sala mare a Operei Naționale din București, marți 25 octombrie 2011, la ora 19.
•    Gala va putea fi urmărită gratuit de bucureșteni, în parcul din fața Operei Naționale, unde Primăria Municipiului București va instala ecrane și sistem de amplificare pentru ca spectacolul de pe scenă să poată fi urmărit în aer liber de 5,000 de persoane.
•    Seara va fi onorată de prezența soliștilor Nelly Miricioiu, Teodor Ilincăi, Vlad Miriță, a Orchestrei Operei Naționale și a Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naționale.
•    Vor lua parte Regele Mihai și Familia Regală a României.
•    Vor fi prezenți membri ai Familiilor Regale din Europa și din Asia, precum și un număr de invitați din străinătate.
•    Majestatea Sa va apărea pe treptele Operei, după încheierea spectacolului de gală, pentru a saluta bucureștenii.
•    Accesul presei este limitat.

Dineul oficial în onoarea Regelui Mihai la Palatul CEC,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor în Holul Central al Palatului CEC, marți 25 octombrie 2011, la ora 21.
•    Vor lua parte Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana și ceilalți membri ai Familiei Regale a României.
•    Vor fi prezenți membri ai Familiilor Regale din Europa și din Asia, precum și un număr de invitați din străinătate.
•    Dineul oficial se va încheia la ora 22.30.
•    Accesul presei este limitat.

Brunch la Palatul Elisabeta,
miercuri, 26 octombrie 2011

•    În ziua de miercuri, 26 octombrie 2011, la Palatul Elisabeta va avea loc un brunch privat, oferit membrilor Familiilor Regale europene care participă la Jubileul Regelui Mihai.
•    Evenimentul se va desfășura între ora 11 și 13. Sărbătoarea găzduită de Sala Regilor și Sufrageria Mare va avea un caracter privat.

Spectacolul “Royal Fashion”,
miercuri, 26 octombrie 2011

•    Evenimentul este organizat de compania de teatru Passe Partout Dan Puric și va avea loc la Sala Rapsodia din Capitală miercuri, 26 octombrie 2011, la ora 19.
•    Vor fi prezenți în sală membri ai Familiei Regale a României și ai altor Familii Regale europene.
•    Accesul presei este liber.

Decorări ale unor personalități la Palatul Elisabeta,
joi 27 octombrie 2011

•    În ziua de joi 27 octombrie, Regele Mihai I va decora o serie de personalități din România, Europa și Statele Unite ale Americii, cu ocazia zilei sale de naștere.
•    La ora 10, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate unui număr de personalități.
•    La ora 10.30, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Crucea Casei Regale a României I unui număr de personalități.
•    La ora 11, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Decorația Regală Nihil Sine Deo unui număr de personalități.
•    La ora 11.30, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi calitatea de Furnizor al Casei Regale unui număr de companii și persoane.
•    La ora 12, la Palatul Elisabeta va avea loc ceremonia de onorare a Regelui Mihai de către Primăria orașului Techirghiol.
•    Accesul presei este liber la toate evenimentele.

Ziua Medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate
marți, 8 noiembrie 2011

•    Ca în fiecare an, posesorii Medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate vor serba ziua medaliei la 8 noiembrie, de ziua sfinților Mihail și Gavril.
•    Cu această ocazie va avea loc un concert al Cameratei Regale în Sala Regilor a Palatului Elisabeta, la ora 17.
•    Participanții vor fi invitați la o recepție în Sufrageria mare, la ora 17.50.
•    Accesul presei este liber.

Volumul și CD-urile publicate de Radio România,
miercuri, 9 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, Majestatea Sa Regele va fi omagiat de Societatea Română de Radio cu un volum și două compact-discuri conținând mesaje ale Regelui Mihai și interviuri realizate de Radio România în ultimii douăzeci de ani.
•    Lansarea are loc în foaierul Sălii Radio, la ora 11.
•    Accesul presei este liber.

Seara Palatului Elisabeta dedicată Asociației Române de Presă Sportivă
miercuri, 9 noiembrie 2011

•    Majestatea Sa Regele, prin mijlocirea Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoare Magareta, va acorda Înaltul Patronaj Asociației Române de Presă Sportivă.
•    Evenimentul va avea loc miercuri, 9 noiembrie 2011, la ora 18, la Sala Regilor de la Palatul Elisabeta.
•    La eveniment vor fi prezente Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    Accesul presei este liber.

DVD-urile publicate de Televiziunea Română,
joi, 10 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, Majestatea Sa Regele va fi omagiat de Televiziunea Română cu un DVD conținând patru filme realizate de televiziunea națională în ultimii ani.
•    Lansarea are loc joi, 10 noiembrie 2011, în clădirea Televiziunii Române.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    Accesul presei este liber.

Seara Palatului Elisabeta dedicată
Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative la 20 de ani,
joi, 10 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la fondarea Școlii, o ceremonie va avea loc la Palatului Elisabeta joi, 10 noiembrie 2011, la ora 18, în Sala Regilor.
•    Ceremonia va fi urmată de o recepție în Sufrageria Mare, la ora 18.30.
•    La eveniment participă Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României.
•    Accesul presei este liber.

Declaratie-apel al Institutului pentru Istorie Recenta

Cu privire la afirmațiile incorecte, tendențioase și neavenite făcute de președintele Traian Băsescu în cadrul unei emisiuni televizate la postul B1Tv în seara zilei de 22 iunie 2011:

Opinii avizate ale istoricilor şi specialiştilor în istoria recentă, bazate pe documente de arhivă, probe categorice conjugate cu alte mărturii, conduc astăzi la concluzia că Regele Mihai s-a opus mareşalului Ion Antonescu (Conducătorul statului în perioada 1940-1944), precum şi comunizării României.

În perioada celui de-al doilea Război Mondial, Regele a făcut încercări repetate de a scoate România din Axa cu Germania nazistă, şi a fost artizanul actului de la 23 august 1944. Totodată, Regele a fost profund empatic la tragedia sutelor de mii de evrei români din vremea Holocaustului. După război, Regele Mihai s-a opus cu îndârjire abuzurilor grave la adresa stabilităţii politice a României, fiind recunoscut astăzi drept ultimul obstacol în calea sovietizării țării.

Abdicarea de la 30 decembrie 1947 a fost un act samavolnic impus prin forţă în calea existenţei şi a constituţionalităţii fireşti a statului român. Suveranul a denunţat imediat actul ilegitim semnat sub şantaj, sub presiunea armelor şi a amenințării cu asasinarea unui număr de peste 1000 de tineri arestaţi în urma demonstraţiiei anticomuniste si promonarhiste din 8 noiembrie 1945.

Regele Mihai şi-a dedicat întreaga viaţă naţiunii române, de care a fost alături vreme de aproape cinci decenii în exil, împotriva ameninţărilor din partea regimului comunist, dar şi a forţelor neocomuniste instalate în România după 1989, care i-au interzis cu încăpățînare întoarcerea în propria ţară până în 1997. Ultimul Rege al României şi ultimul şef de stat în viaţă al unui stat participant la a doua conflagraţie mondială s-a opus constant oricăror forme de dictatură, ocupaţiei sovietice şi abuzurilor la adresa statului român.

Exact în ziua în care se împlineau 70 de ani de la declanşarea războiului împotriva Uniunii Sovietice, preşedintele actual al României lansează şi validează, prin atacul ad hominem la adresa Regelui Mihai, o temă revizionistă într-un moment când curentul naţionalist pare să câştige teren. Timp de şapte decenii, propaganda comunistă, pseudoistorici şi falsificatori ai istoriei, negaţionişti şi revizionişti cunoscuţi, au întreţinut aceeaşi teză cu scopul de a opune Regelui Mihai figura lui Ion Antonescu. Din antiteza astfel creată a fost exacerbat cultul mareşalului Ion Antonescu, criminal de război, care a avut grave consecinţe pentru imaginea externă a României.

Natura declaraţiilor este cu atât mai periculoasă cu cât preşedintele Băsescu a atacat voalat dreptul la proprietate al Majestăţii Sale, precum şi deciziile suverane ale şefului Casei Regale privind componenţa familiei sale. Institutul Român de Istorie Recentă își exprimă aşadar profunda îngrijorare cu privire la ofensiva publică a Preşedintelui României, care vizează nu doar figura istorică a Regelui, ci şi valorile democratice şi stabilitatea României ca membră a structurilor europene şi euro-atlantice.

Puteți adera la această declarație-apel fie prin comentarii pe această pagină, fie scriindu-ne pe adresa contact@irir.ro.

Manifestul Regal – un manifest pentru normalitate democratică şi instituţională în România

 

 

Manifestul regal

un manifest pentru normalitate democratică şi instituţională în România


 

 

„Monarhia este un sistem de guvernământ în care puterea este exercitată pentru binele tuturor.”

(Aristotel, filosof grec)

„Monarhia parlamentară îndeplineşte un rol pe care niciun preşedinte ales nu-l poate îndeplini niciodată. Ea limitează formal setea de putere a  politicienilor, deoarece prin ea funcţia supremă în stat este ocupată odată pentru totdeauna.”

(Max Weber, economist german)

 

„Publicul a ajuns să accepte ideea că monarhia este cea mai bună formă a autorităţii constituţionale şi un mod bun de a păstra ţara unită, întreagă, laolaltă într-o lume în schimbare.”

(Tony Blair, premier britanic)


~10 Mai 2011~

La 30 decembrie 1947 România a început un proces de transformare continuă prin degradare statală şi instituţională. Într-o singură zi, printr-un act semnat sub presiunea şantajului, statul român a pierdut ultimul simbol al identităţii şi democraţiei, devenind o colonie stalinistă. În 1947 statul român a pierdut mai mult decât un rege. A pierdut prestigiu, credibilitate internaţională, demnitate, loialitate şi simţ al răspunderii – calităţi care au fost inaugurate în practica politică autohtonă începând cu 1866, anul devenirii noastre ca naţiune. Statalitatea şi regimul democratic-constituţional au fost suprimate, istoria cenzurată şi mitizată iar valorile răsturnate. Cei aproape 50 de ani de comunism au modificat radical România, de la mentalitatea civică, la aspectul fizic al comunităţilor urbane şi rurale, depărtându-ne astfel de Europa şi apropiindu-ne tot mai mult de un model statal sovietic, total nereprezentativ pentru societatea românească.

În decembrie 1989 românii au repudiat regimul comunist şi şi-au recâştigat democraţia şi libertatea, dar nu şi-au recăpătat identitatea, valorile şi simbolurile statale. Din orgoliu şi interes personal, noua elită politică a preferat să nu repare erorile trecutului şi să nu reaşeze statul român pe făgaşul său natural. După mai bine de 60 de ani de pribegie republicană, România este astăzi o ţară cu o reputaţie slabă pe plan internaţional, cu instituţii neconsolidate, cu reprezentanţi puţin sau deloc sensibili la năzuinţele şi problemele societăţii, cu o tânără elită intelectuală care îşi caută destinul în străinătate.

Considerând că România nu este o întreprindere privată care se conduce după bunul plac al oamenilor politici şi încrezători în reafirmarea demnităţii şi prestigiului demult pierdute, relansăm prin acest manifest ideea discuţiei publice privind restauraţia monarhiei constituţionale. Acesta nu este un manifest pentru a elogia trecutul, ci un manifest argumentat pentru o construcţie temeinică a viitorului ţării noastre.

ARGUMENTUL INSTITUŢIONAL

de Vlad Badea

(1) Independenţa şi neutralitatea politică sau omul de stat vs omul politic

De la crearea funcţiei de Preşedinte al României în 1974 şi până astăzi, experienţa politică ne-a demonstrat că oricare om politic român va ajunge să exercite această înaltă demnitate publică nu va reuşi în cursul mandatului să păstreze o relaţie echidistantă şi independentă faţă de partidele parlamentare. Rând pe rând, discret sau făţiş, toţi preşedinţii au căutat să-şi instaleze premierii preferaţi şi să promoveze partidele care i-au propulsat, în detrimentul celorlalte, sfidând constituţia, opinia publică sau majoritatea parlamentară. Astfel, România nu a avut niciodată un şef de stat al tuturor românilor, ci un preşedinte politic, de stânga sau de dreapta.

Revenirea la monarhia constituţională ar înlătura problema favoritismului în practica politică românească. Monarhul este prin natura sa un om de stat şi nu un politician, astfel că el este dezlegat de orice legături personale sau financiare faţă de partide. Independenţa şi neutralitatea sunt utile în măsura în care dorim ca poziţia fruntaşă în statul român să fie reprezentativă pentru toţi românii, nu doar pentru aceia cu anumite afinităţi politice.

(2) Reprezentarea şi guvernarea – două competenţe distincte

Din necesitatea electorală de a se afirma în faţa competitorilor politici, preşedinţii au fost nevoiţi să intervină deseori în afacerile guvernamentale, fără a avea însă o bază constituţională pentru o asemenea implicare. Intervenţia preşedinţilor în administrarea statului şi diferenţele de opinii dintre aceştia şi premierii lor au condus de multe ori la blocaje în relaţia dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Dintre acestea reamintim conflictul Ion Iliescu – Petre Roman (soluţionat prin mineriade), conflictul Emil Constantinescu – Victor Ciorbea, conflictul Ion Iliescu – Adrian Năstase pe tema alegerilor anticipate şi, nu în ultimul rând, conflictul Traian Băsescu – Călin Popescu Tăriceanu, a cărui expresie se regăseşte în alungarea de la putere a partidului prezidenţial şi în formarea majorităţii netransparente din parlament (dintre liberalii care guvernau şi social-democraţii din opoziţie).

Rolul primului ministru, demnitarul legitim în actele guvernării statului, a fost adesea minimalizat prin implicarea excesivă şi neautorizată a preşedintelui, înaltul demnitar însărcinat cu reprezentarea statului şi a cetăţenilor. În replică, premierul, frustrat de subminarea şi desconsiderarea puterilor sale de către preşedinte, a contribuit la materializarea unor planuri pentru înlăturarea rivalului său. Aşa s-a ajuns, de pildă, la suspendarea Preşedintelui României în 2007, care a paralizat mersul firesc al statului pentru câteva săptămâni.

Conflictul dintre puterea care reprezintă statul (preşedinte) şi puterea care îl guvernează (premier) se datorează în principal dorinţei celei dintâi de a o domina pe a doua. Acest conflict alimentează neîncrederea în instituţii şi în buna lor funcţionare şi influenţează negativ percepţia mediului internaţional asupra stabilităţii politice interne din România.

Restauraţia monarhiei constituţionale ar soluţiona definitiv problema relaţiei dintre reprezentantul naţiunii şi conducătorul ei. Atribuţiile monarhului constituţional sunt limitate la puteri ceremoniale, simbolice şi de reprezentare a statului şi cetăţenilor. El nu mai are nevoie să concureze cu premierul în administrarea statului, pentru a-şi demonstra capabilitatea, deoarece poziţia sa în stat este asigurată pe viaţă. Prin urmare, monarhul va fi întotdeauna îndemnat să-şi asume doar atribuţiile constituţionale de reprezentare, lăsând astfel guvernarea în sarcina acelora mandataţi să o înfăptuiască.

(3) Dimensiunea diplomatică a regalităţii

Monarhia este prin ea însăşi o punte de legătură cu alte state, deoarece relaţii de rudenie există aproape între toate Casele Regale ale Europei. Aşadar, putem spune că regalitatea facilitează natural relaţia dintre state. Acesta nu este însă singurul argument pentru a afirma utilitatea diplomatică a instituţiei monarhiei.

Casa Regală a României a efectuat în fiecare an de la reîntoarcerea în ţară vizite externe pentru a susţine interesele României pe lângă politicieni influenţi, oameni de afaceri, organizaţii sau fundaţii non-profit din străinătate.

Probabil cel mai clar exemplu de susţinere diplomatică este efortul benevol depus în perioada postdecembristă de Casa Regală a României pentru a determina guvernele statelor membre UE şi NATO să accepte ţara noastră în cadrul acestor organizaţii internaţionale de integrare şi, respectiv, apărare. Problema aderării la spaţiul Schengen a readus în discuţie posibilitatea implicării Casei Regale în activitatea de lobby internaţional, astfel că liberalii şi conservatorii au realizat de curând vizite la Palatul Elisabeta pentru a discuta cauza comună.

(4) Monarhia – un factor psihologic pentru coeziunea socială

Monarhul este adesea considerat în societăţile vest-europene drept „părintele naţiunii”, îndeplinind un rol care transcende caracterul funcţionalist pe care îl au preşedinţii aleşi. El este un model inspiraţional care uneşte societatea şi recompensează ceremonial elitele intelectuale, profesionale sau politice. Monarhia este mult mai umană şi mai apropiată de popor decât instituţia preşedintelui, care poate fi caracterizată mai mult prin sobrietate şi – în cele mai fericite cazuri – tehnocraţie, – în cele mai rele – populism.

Modelul laudativ şi unificator al monarhiei constituţionale se contrapune astfel modelului critic şi dezbinator al prezidenţialismului cu care societatea noastră este atât de obişnuită.

(5) Continuitatea

România este la ora actuală un stat fără un proiect pentru dezvoltare durabilă. Fiecare preşedinte îşi fixează la începutul mandatului o agendă, care de cele mai multe ori nu este dusă până la capăt în cursul mandatului de patru sau cinci ani. Preşedintele succesor are propria agendă de îndeplinit, astfel că activităţile iniţiate de preşedintele anterior rămân nefinalizate şi deci fără impact în dezvoltare.

Monarhul are puterea de a sfătui şi de a încuraja partidele care se perindă la guvernare, în direcţia continuării proiectelor majore de construcţie sustenabilă a statului. Deşi nu poate aduce direct prosperitate ţării, el poate acţiona ca îndrumător pentru a se asigura o transpunere coerentă, înlănţuită şi cu efecte durabile ale diferitelor agende politice. Din acest punct de vedere, instituţia monarhiei este un element constant pe scena politică.

În acest spirit, Casa Regală a României a realizat un pas înainte în anul 2007 când a publicat documentul România – O viziune pe 30 de ani, care cuprinde o strategie concentrată pe două perioade ale dezvoltării, 2007-2017 şi 2017-2037.

(6) Profesionalizarea funcţiei de şef de stat

Prezidenţialismul porneşte din start cu un handicap în comparaţia cu modelul regalist, prin aceea că dacă în sistemul monarhic principele moştenitor este educat întreaga viaţă pentru a îndeplini într-o bună zi funcţiunea de şef de stat, preşedinţii nu beneficiază de o asemenea pregătire, întrucât pentru ei calitatea de preşedinte este o circumstanţă specială a carierei lor profesionale. Niciun cetăţean român nu ştie de la naştere că îi va reprezenta cândva pe conaţionalii săi dintr-o poziţie atât de înaltă. Prezidenţialismul devine parte a vieţii unora dintre aceşti cetăţeni norocoşi în general după vârsta de 40 de ani, când formarea academică şi profesională este în bună măsură încheiată, dar într-o direcţie care nu are nimic a face cu statul.

Astfel, am ajuns să avem în fruntea naţiunii române un neuropsihiatru (1947-1952), doi avocaţi (1952-1958 şi 1958-1961), un electrician (1961-1965), un angajat CFR (1965-1967), un ucenic de cizmar (1967/1974-1989; primul Preşedinte al României), un inginer hidroelectric (1990-1996, 2000-2004), un profesor universitar (1996-2000) şi un marinar (2004-prezent). Dintre aceştia profesorul universitar a avut cel mai scurt mandat. Toţi preşedinţii menţionaţi mai sus au slujit, în anumite perioade ale vieţii lor, Partidul Comunist Român, ai cărui membri au fost. Rezultatele acestei realităţi se observă de fiecare dată când trecem graniţa către Apus.

Decizia de a transforma un şef de stat într-un mecanic auto şi un electrician într-un şef de stat este reprezentativă pentru tabloul mai amplu al răsturnării valorilor care s-a produs în societatea românească postbelică.

Profesionalizarea funcţiei supreme de reprezentare este o condiţie necesară pentru urmărirea interesului general al românilor. Deşi nobilă şi idealistă, acordarea dreptului de reprezentare statală tuturor cetăţenilor este nerealistă prin slaba performanţă care rezultă din comparaţia cu modelul regalist. Foarte puţini români din aceeaşi generaţie ajung să beneficieze de acest drept, iar aceia care o fac nu sunt pregătiţi profesional pentru o asemenea „meserie”.

(7) Costurile

În mod eronat se afirmă că monarhiile sunt costisitoare şi greu de întreţinut. Există diferite modele în ceea ce priveşte finanţarea monarhiilor. De pildă, Casa Princiară a micului stat Liechtenstein se întreţine doar din fonduri private, constând în averea personală a Principelui domnitor. În alte cazuri, finanţarea instituţiei regalităţii se realizează atât din fonduri publice, cât şi din resurse private (de exemplu, Domeniile Coroanei).

Iată un clasament al câtorva monarhii europene, după costul per capita:

Statul

Costul (euro, 2010)

Populaţia

Cost per capita (euro)

Luxemburg

8.9 mil.

502,202 (2010)

17.7

Norvegia

27.9 mil.

4,955,200 (2011)

5.6

Olanda

39.4 mil.

16,665,200 (2011)

2.3

Belgia

13.7 mil.

11,007,020 (2011)

1.2

Marea Britanie

48.6 mil.

60,003,000 (2009)

0.8

Spania

7.4 mil.

46,030,109 (2010)

0.2

Costurile variază de la caz la caz, criteriul cel mai important fiind populaţia. Pentru un stat ca România, cu o populaţie de 22 milioane de locuitori, care în 2010 îşi fixa cheltuielile Instituţiei Preşedintelui la 40,688,000 milioane de lei (≈1.8 lei/loc. sau ≈0.5 euro/loc.), costurile în monarhie ar putea rămâne aceleaşi ca în republică.

La aceste socoteli mai adăugăm minusurile din buget care rezultă din lipsa organizării alegerilor. Imaginaţi-vă, din această perspectivă, economiile unei domnii neîntrerupte a Regelui Mihai, din 1940 şi până astăzi.

Mai putem scădea, de asemenea, costurile aferente deplasărilor şi participărilor Preşedintelui României la reuniunile internaţionale, de tipul Consiliului European, deoarece într-o monarhie constituţională primul ministru conduce diplomaţia guvernamentală, împreună cu ministrul de resort.

ARGUMENTUL ISTORIC

de Filip-Lucian Iorga

(1) Monarhia – forma de guvernământ tradiţională spaţiului românesc

Unul dintre clişeele vehiculate este acela al superiorităţii formei republicane de guvernământ, graţie tinereţii sale. Monarhia ar fi vetustă, ar reprezenta un vestigiu al trecutului, iar republica ar fi un semn al modernităţii, al unei lumi care s-a desprins de povara unui trecut incomod. Nimic mai fals! De fapt, ambele forme de guvernământ îşi au rădăcinile în vremurile antice, iar monarhia constituţională este cea mai tânără şi cea mai suplă formă de guvernare a unui stat. Astăzi, unele dintre cele mai prospere, mai libere şi mai respectate ţări din lume sunt monarhii constituţionale (Marea Britanie, Japonia, Spania, ţările scandinave etc.), iar recordurile în materie de sărăcie şi deficit democratic pot fi găsite toate în republici.

În spaţiul românesc, statul s-a născut luând chip monarhic şi a continuat să existe neîntrerupt şi prin figura voievodului. Fie că au fost fondatori precum Basarab I sau Bogdan-Vodă, garanţi ai echilibrului precum Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân, sfinţi precum Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, războinici precum Mihai Viteazul, constructori precum Petru Rareş, cărturari precum Dimitrie Cantemir, reformatori precum Mavrocordaţii, Ghiculeştii sau Sturdzeştii, unificatori precum Alexandru Ioan Cuza, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti au asigurat fiinţa statului, continuitatea unor cutume, au condus oşti şi au protejat credinţa strămoşească a poporului, au reprezentat un puternic element identitar, o garanţie a demnităţii. Chiar şi domnitorii cărora le-au lipsit legitimitatea sau cinstea s-au putut raporta la modele reale, pe care republica nu ni le poate oferi.

Greutatea tradiţiei monarhice este, aşadar, strivitoare. Ce poate aşeza republica în balanţa istoriei românilor? Forma de guvernământ republicană nu a fost dorită de români, ci a fost impusă de tancurile sovietice. A adus cu sine comunismul, le-a răpit românilor libertatea, tradiţiile, prosperitatea, iar pe mulţi dintre ei i-a aruncat în închisorile politice care au împânzit ţara. Tabloul dezastruos al republicii comuniste este completat de portretul dezolant al republicii post-comuniste, ajunsă după mai bine de 20 de ani într-un impas pe care îl percepem cu toţii. Este eşecul unei forme de guvernământ care nu are nicio legătură cu trecutul ţării şi pe care ar trebui să o ajutăm cât mai repede să nu mai aibă nicio legătură nici cu viitorul ei.

În fine, să ne amintim de traseul biografic al ofiţerului Candiano Popescu, liderul efemerei republici de vodevil proclamate în 1871 la Ploieşti: după escapada republicană, el avea să ajungă aghiotantul Regelui Carol I.

(2) Moştenirea Dinastiei Române

Elitele pe care România le avea în secolul al XIX-lea erau conştiente că doar un prinţ străin pe tronul ţării ar fi putut aplana conflictele dintre facţiunile rivale, ar fi adus stabilitate şi prestigiu internaţional. Personalitatea excepţională a Regelui Carol I a adus rigoarea germană într-o ţară care se desprindea cu greu de secolele de influenţă orientală. El a condus România către independenţă, în 1877, ca monarh constituţional, asigurându-i echilibrul politic şi având un rol fundamental în modernizarea societăţii. Carol I devenise în 1866 domnitor al unei provincii otomane şi murea în 1914 ca Rege al unui stat modern, prosper şi respectat al Europei. Soţia lui, Regina Elisabeta, protectoare a artiştilor şi ea însăşi talentată scriitoare, a rămas în memoria colectivă sub numele de “Carmen-Sylva”.

Asemenea lui Carol I, Regele Ferdinand şi-a sacrificat ataşamentul faţă de Germania lui natală, pentru a respecta voinţa naţiunii pe care o reprezenta şi pentru a apăra interesele României, pe tronul căreia se afla. Sacrificiul i-a fost răsplătit, el fiind regele sub sceptrul căruia s-a împlinit visul României Mari. Tot el a dat ţării o dreaptă reformă agrară şi o nouă Constituţie. A avut-o alături pe Regina Maria, unul dintre cele mai carismatice şi mai benefice personaje din istoria României, iubită în ţară şi admirată în afara ei, curajoasă pe timp de război şi fermecătoare pe timp de pace, bun strateg înzestrat şi cu o sensibilitate artistică aparte.

Perioada interbelică, spre care privim astăzi cu nostalgie, a adus României un nou salt către prosperitate şi modernitate. În timpul domniei Regelui Carol al II-lea, ţara a atins un punct de vârf al dezvoltării sale. Ca o ironie a istoriei, până şi comuniştii aveau să se raporteze încă, după decenii, la anul 1938 ca la un an de apogeu al prosperităţii.

(3) Regele Mihai al României şi problema abdicării

Regele Mihai I a domnit în vremuri grele pentru România şi pentru lume, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La 23 august 1944 şi-a asumat, cu riscul dispariţiei sale fizice, răspunderea ieşirii din alianţa cu Germania şi a alăturat România Alianţei anti-naziste. Gestul Regelui României a scurtat războiul cu câteva luni şi a salvat zeci de mii de vieţi.

Tânărul rege a luptat apoi câţiva ani pentru menţinerea regimului democratic şi împotriva politicii de sovietizare impuse de Armata Roşie. Ţara intrase însă în sfera de influenţă a URSS şi era condamnată să rămână în lagărul comunist. La sfârşitul anului 1947, Regele şi instituţia monarhică rămăseseră ultimul obstacol în calea impunerii regimului comunist. În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste o mie de studenţi anticomunişti ţinuţi în arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În şedinţa Parlamentului, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, dar cvorumul necesar pentru asemenea decizii nu a fost realizat. Aşadar, abolirea monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României şi nici nu a fost supusă referendumului.

În exil, Regele a muncit pentru a-şi întreţine familia, continuând în acelaşi timp să-şi reprezinte poporul rămas dincolo de Cortina de Fier. După 1989, cu toată ostilitatea arătată de unele dintre autorităţile republicane, nu a făcut şi nu face altceva decât să îşi servească ţara, alături de Principesa Moştenitoare Margareta şi de întreaga Familie Regală.

România are şi astăzi marele privilegiu istoric ca Regele ei, cel care poartă cu sine istoria ţării şi a Dinastiei, să o poată reprezenta aşa cum se cuvine şi să-i poată reda chipul ei cel adevărat.

***

 „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.”

(Regele Mihai I al României)

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: