Simulare alegeri parlamentare – doua studii

Inevitabil anul electoral 2019 se aproprie. Partidele politice isi pregatesc strategia pentru alegerile europarlamentare si pentru cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale.

Alegerile europarlamentare se vor desfasura in mai 2019. Romania va primi doi europarlamentari in plus. Astfel lotul Romaniei se mareste de la 32 la 34 de europarlamentari. In Parlamentul European domina familile politce clasice, cum ar fi PPE, S&D si ALDE Europa. Alegerile europarlamentare sunt foarte importante. Cu toate ca participarea la urne a fost foarte slaba (2014: 32,40%)  aceste alegeri vor proiecta raportul de forte inaintea scrutinului prezidentiale.

A. Alegeri europarlamentare

Prima simulare cuprinde urmatoarele constante:

  • toate partidele din cadrul Opozitie candideaza pe liste separate. USR nu este afiliat unei familii politice europene, PNL si PMP sunt afiliate gruparii PPE.
  • din cadrul formatiunilor neparlamentare niciun partid nou infiintat sau in curs de infiintare nu poate sa colecteze cele 200.000 de semnaturi necesare pentru participarea la alegerile europarlamentare. In 2014 urmatoarele formatiuni neparlamentare au reusit sa colecteze cele 200.000 de semnaturi necesare: Mircea Diaconu (Independent), PP-DD (a fuzionat 2015 in UNPR), PRM, Forta Civica (a fuzionat in iulie 2014 in PDL), PER. In 2016 formatiunile PNTCD, M10 nu au reusit sa colecteze semnaturile necesare participarii in alegerile legislative.

Simularea ne proiecteaza urmatorul tablou electoral.

  • PSD, 3.500.000 VVE, 38,78%, 14 mandate
  • PNL, 3.000.000 VVE, 33,24%, 12 mandate
  • UDMR, 500.000 VVE, 5,54%, 2 mandate
  • USR, 500.000 VVE, 5,54%, 2 mandate
  • ALDE, 500.000 VVE, 5,54%, 2 mandate
  • PMP, 500.000 VVE, 5,54%, 2 mandate 
  • Alte formatiuni, 525.000 VVE, 5,81%

PSD isi conserva electoratul, PNL revine si depaseste scorul obtinut la alegerile locale din 2016, UDMR, USR, ALDE si PMP reusesc treaca pragul electoral.

B. Alegeri legislative anticipate 2018 sau 2019/Alegeri legislative 2020

Acest studiu contine urmatoarele constante:

  • partidele de opozitie (PNL, USR, PMP, Romania 100) formeaza o lista comuna
  • formatiunea condusa de Ponta si Daniel Constantin „Pro Romania” reusesc sa colecteze semnaturile necesare participarii in scrutiunul elec.toral
  • UDMR reuseste sa treaca pragul electoral de 5%.
  • „Pro Romania” reuseste sa treaca pragul de 5%. Acest scor afecteaza bazinul electoral socialdemocrat.

Simularea ne arata urmatorul panoul electoral

  • Alianta Opozitiei Unite (PNL, USR, PMP, Romania 100) 4.000.000 VVE, 44,75%, 246 mandate
  • PSD 3.000.000 VVE, 29,84%, 163 mandate
  • UDMR 525.000 VVE, 5,22%, 28 mandate
  • Pro Romania 505.000 VVE, 5,02%, 27 mandate
  • Alte formatiuni 1.520.000 VVE, 15,17%, 0 mandate

Astfel Alianta Opozitie Unite castiga la urne 44,75%, dar reuseste sa obtina – singura – o majoritate de pe 50%. PSD se regaseste pe bancile opozitie. AJuns in opozitie PSD va fi nevoit sa parcurga un intreg proces de reforma interna. Daca „Pro Romania” va reusi sa treaca pragul electoral atunci partidul va fi nevoit sa faca eforturi considerabile de a ramine in centrul antentiei.  „Pro Romania” poate coagula si alte formatiuni desprinse din PSD cum ar fi Partidul Dreptatii Sociale PDS condus de Marian Vanghelie si Partidul Social Roman PSRO condus de Mircea Geoana. Un asemenea partid poate coagula voturile nemultumitilor din esantionul electoral de centru-stanga, care nuvoteaza PSD, dar nu doresc sa voteze cu dreapta. Sa ne reamintim ca al patrulea partid parlamentar si al doilea partid de opozitie au disparut dupa patru ani. PP-DD a fost absorbit de UNPR si PRM este din 2008 partid neparlamentar.

 

 

Absenteismul, cancerul democratiei parlamentare

Regula democratiei parlamentare este simpla. Un exemplu pe intelesul tuturor. Intr-o comunitate traiesc 100 de cetateni. 80 sunt saraci, unii dintre ei analfabeti si mai toti flaminzi. 20 sunt bine educati, bogati si bine imbracati. In ziua votului 19 din cei 20 cetateni bogati stau acasa, joaca bridge, se delecteaza la un pahar de whisky scotian si comenteaza pe retelele de socializare.

Din cei 80 de saraci, analfabeti si flaminzi 79 se prezinta la vot si voteaza un candidat populist, dar corupt pina in maduva oaselor. Dupa alegeri DNA deschide proaspat alesului parlamentar un dosar de coruptie. Peste noaptei cei destepti si bogati se simt indignati, unii protesteaza, altii cer alegeri anticipate. Se strang semnaturi si se organizeaza un referendum de demitere.

Cetatenii saraci si flaminzi stau in ziua votului acasa si absenteaza masiv. Parlamentarul corupt reuseste astfel sa isi conserve imunitatea.

Democratia este oarba si nu cunoaste cetateni bogati sau saraci, democratia nu face diferenta intre geniu si prostia oarba. Toata tarile prospere au progresat spre stabilitate si prosperitate prin PARTICIPARE MASIVA ==> MINIM 80% la urne<===.

Nu exista un parlament al non-votantilor. Cine nu voteaza gireaza prin absenteism populismul si partidele extremiste.

absenteism Foto: Leonid Tica

Publicat în așa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, alegeri europarlamentare 2014, alegeri parlamentare 1937, alegeri parlamentare 1990, alegeri parlamentare 2008, alegeri parlamentare 2012, alegeri parlamentare 2016, alegeri parlamentare 9 decembrie, alegeri parlamentare 9 decembrie 2012, alegeri parlamentare anticipate, alegeri parlamentare anticipate 2012, alegeri parlamentare anticipate 25.05.2014, alegeri parlamentare anticipate Grecia, alegeri parlamentare anticipate Tara Hategului, alegeri parlamentare cehia, alegeri parlamentare Franta 2012, Alegeri parlamentare Italia, alegeri parlamentare marea britanie, alegeri parlamentare Olanda, alegeri parlamentare republica moldova, alegeri parlamentare Serbia, alegeri parlamentare Slovacia 2012, alegeri parlamentare Spania 2011, alegeri parlamentare ungaria 2010, alegeri parlamentare Venezuela, alegeri parlamentaree 1946, Alegerile europarlamentare (22-25.05.2014), alegerile europarlamentare 2019, alegerile europarlamentare 22-25 mai 2014, alegerile europarlamentare din 25 mai 2014, alegerile parlamentare 2016, Alegerile parlamentare din Germania - sondaje si proiectii electorale, Alegerile pentru Parlamentul European din 22 - 25 mai 2014, Bursa transferurilor parlamentare, ca în Federația Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, calendar alegeri parlamentare 2012, democratie consolidata, democratie defecta, exit polls alegeri parlamentare anticipate republica moldova, și care privește climatul politic al României într-un moment delicat. Sperăm că declarațiile Dvs de susținere a democrației în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe, OSCE/ODIHR caută observatori pentru alegerile parlamentare, Parlament, parlament unicameral 300 de deputati, Parlamentul a votat o moțiune de cenzură împotriva guvernului, Președintele Basescu a încălcat principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în fața Parlamentului, Prognoza alegeri parlamentare 09.12.2012, Restauratia monarhiei parlamentare - ACUM!, sectii de votare in Germania - alegeri parlamentare in Germania 2016, Simulare alegeri europarlamentare (data base, Spune-i Parlamentarului tău: NU - Roșia Montană, trebuie să fie numiți de Parlament. De curând a adăugat că ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General, Uncategorized. Leave a Comment »

Situatia partidelor socialdemocrate in UE

Sa analizam situatia partidelor socialdemocrate in UE. Procentele obtinute in alegerile parlamentare arata astfel:

Malta – 55,04% (2013: 54,08%),  PV=92,06% ===> Coalitie guvernamentala

Romania – 45,68% (2012: 33,61%), PV=39,78% ===> Coalitie guvernamentala

Marea Britanie  – 40,30% (2015: 30,50%), PV=68,70% ===> Opozitie

Croatia – 33,82% (2015;32,31%), PV=52,59% ===> Opozitie

Portugalia – 32,30% (2011 28,10%), PV=55,86% ===> Coalitie guvernamentala

Suedia  – 31% (2010: 30,70%), PV=85,80% ===> Coalitie guvernamentala

Slovacia  – 28,28% (2012: 44,41%), PV=59,82% ===> Coalitie guvernamentala 

Bulgaria – 27,19% (2014: 15,40%), PV=52,57% ===> Opozitie

Austria – 26,86%% (2013: 26,8%), PV=80% ===> Opozitie

Danemarca – 26,3% (2011: 24,8%), PV=85,80% ===> Opozitie

Letonia – 23% (2011: 28,40%), PV=58,85% ===> Opozitie,

Spania – 22,60% (2015: 22%), PV=22,63% ===> Opozitie

Belgia – 20,52% (2010: 22,94%), PV=89,45% ===> Opozitie

Germania – 20,50% (2013: 25,70%), PV=76,20% ===> Coalitie guvernamentala

Luxemburg – 20,20% (2009: 21.60%), PV= ===> Coalitie guvernamentala

Italia – 18,77% (2013: 26,45%) ===> Opozite

Ungaria – 17,91% (2014: 25,57%), PV=67,56% ===> Opozitie

Finlanda – 16,51% (2011: 19.10%) ===> Opozitie

Estonia – 15,2% (2011: 17,10) ===> Coalitie guvernamentala

Lituania – 15% (2012: 18,30%)  ===> Coalitie guvernamentala

Slovenia – 9,93% (2014: 10.5%), PV = 52,63% ===> Coalitie guvernamentala

Franta – 7,44% (2012: 29,35%) ===> Opozite

Cehia – 7,3% (2013: 20,5%) ===> Opozitie

Irlanda – 6,6% (2011: 19,5%)  ===> Opozitie 

Grecia – 6,28% (2015; 4,68%) ===> Opozitie

Cipru – 6,20% (2011: 8,90%) ===> Opozitie

Olanda – 5,70% (2012: 24,84%) ===> Opozitie

Polonia – partid neparlamentar

Socialdemocratii guverneaza in Malta, Italia, Romania, Portugalia, Slovacia, Suedia, Germania, Luxemburg, Estonia, Lituania, Slovenia.

In anul in curs este posibil ca socialdemocratii sa piarda guvernarea in Italia, Suedia, Letonia, Luxemburg si Slovenia. In fostele tari comuniste socialdemocratii guverneaza in Slovacia, Estonia, Lituania si Slovenia. In restul tarilor socialdemocratii se pozitioneaza sub marja de 25%, in Polonia socialdemocratii se afla in afara parlamentului.

Se observa ca in Franta, Olanda, Grecia, Irlanda, Germania, Spania si Danemarca au obtinut scoruri foarte slabe, impartind soarta opozitiei alaturi de alte partide.

Bulgaria, Romania si Slovacia sunt singurele exceptii unde partidele socialdemocrate depasesc marja de 25%.

 

 

 

Publicat în 2 mai 2013 alegeri locale in Anglia; Tara Galilor si Scotia, alegeri anticipate colegiul 1 sectorul 1 Bucuresti, alegeri anticipate colegiul 19 sectorul 4 Bucuresti, alegeri anticipate in landul Renania de Nordwestfalia, alegeri europarlamentare 2014, alegeri locale 10 octombrie, alegeri locale 1992, Alegeri locale 2012, alegeri locale Bavaria, alegeri locale Berlin 2011, Alegeri locale Italia 2011, alegeri locale partiale Sanislau, Alegeri locale Saxonia Inferioara, alegeri locale spania 2010, alegeri locale Spania 2011, alegeri locale Viena, alegeri parlamentare 1937, alegeri parlamentare 1990, alegeri parlamentare 2008, alegeri parlamentare 2012, alegeri parlamentare 2016, alegeri parlamentare 9 decembrie, alegeri parlamentare 9 decembrie 2012, alegeri parlamentare anticipate, alegeri parlamentare anticipate 2012, alegeri parlamentare anticipate 25.05.2014, alegeri parlamentare anticipate Grecia, alegeri parlamentare anticipate Tara Hategului, alegeri parlamentare cehia, alegeri parlamentare Franta 2012, Alegeri parlamentare Italia, alegeri parlamentare marea britanie, alegeri parlamentare Olanda, alegeri parlamentare republica moldova, alegeri parlamentare Serbia, alegeri parlamentare Slovacia 2012, alegeri parlamentare Spania 2011, alegeri parlamentare ungaria 2010, alegeri parlamentare Venezuela, alegeri parlamentaree 1946, alegeri partiale colegiul 3 Hunedoara, alegeri prezidentiale 2 noiembrie 2014, alegeri prezidentiale 2009, alegeri prezidentiale 2014, alegeri prezidentiale anticipate, alegeri prezidentiale Franta 2012, alegeri prezidentiale Slovacia, alegeri primar Baia Mare, alegeri Ramnicu Valcea, alegeri regionale Franta, Alegeri regionale Franta 2010, alegeri ungaria 2010, Alegerile europarlamentare (22-25.05.2014), alegerile europarlamentare 2019, alegerile europarlamentare 22-25 mai 2014, alegerile europarlamentare din 25 mai 2014, alegerile parlamentare 2016, Alegerile parlamentare din Germania - sondaje si proiectii electorale, Alegerile pentru Parlamentul European din 22 - 25 mai 2014, BUFONII IN ALEGERILE DIN ITALIA, calendar alegeri parlamentare 2012, PSD, PSDR, Uncategorized. Leave a Comment »

Memoria istoriei: Mihail Farcasanu – Presedintele TNL 1940-46

Cel mai vechi tanar partid din Romania este Partidul National Liberal. PNL a fost infiintat in 1835 de catre tineri pasoptisti. In 1944 tineretul liberal au reinfiintat partidul si au participat activ in cea mai dura competitie electorala: alegerile parlamentare din 30 noiembrie 1946.

Își completează studiile juridice în Germania, la Universitatea Humboldt din Berlin. Și-a elaborat teza de doctorat cu titlul „Über die geistesgeschichtliche Entwicklung des Begriffes der Monarchie” („Despre evoluția istorică a conceptului de monarhie”), sub conducerea celebrului profesor de drept și om de știință german Carl Schmitt. Teza, susținută în 1938, a fost publicată ulterior la editura Konrad Tiltsch din Würzburg. În România teza este tipărită în 1940 sub titlul „Monarhia socială”, la editura Fundației pentru Literatură și Artă Regele Carol II, o ediție mult lărgită și completată.

Activitatea TNL fiind condusa in perioada 1040-46 de catre Mihail Farcasanu. Un lider carismatic,  dotat cu spirit organizatoric, doctorand in stiinte politice la Universitatea Humbold din Berlin.

Foto: Mihail Farcasanu, Sinaia, 1945.

Sursa informationala: Mihail Farcasanu

Mihail „Ţeţu” Farcasanu

Activitate politica:

Presedinte al Tineretului Universitar National Liberal 1933-35

Presedinte al Tineretului National Liberal 1940-46

In septembrie 1940 este numit de către Dinu Brătianu, preşedinte al Tineretului Naţional Liberal.

Mihail Farcasanu a coordonat in ilegalitate in perioada 1940-44 organizatiile TNL.

Cu toate că activitatea partidelor politice fusese suspendată de generalul Ion Antonescu, Partidul Naţional Liberal şi-a continuat o anumită activitate, în special în domeniul publicistic. În perioada 1940-1944 Mihail Fărcăşanu a condus redacţia oficiosului PNL, „Românul”, a lucrat în comitetul de redacţie al revistei „Pământul românesc” şi a publicat articole în periodicul antitotalitar, „Viaţa Nouă”.

Imediat după 23 august 1944 este reînfiinţat cotidianul „Viitorul”, organul Partidului Naţional Liberal (interzis din 1938, mai întâi de Carol al II-lea, apoi de Antonescu), iar Mihai Fărcăşanu devine directorul ziarului. Prin editorialele pe care le scrie, face din acest ziar o tribună de luptă pentru apărarea libertăţii, pentru salvarea instituţiilor democratice din România, grav ameninţate prin prezenţa trupelor Armatei Roşii în ţară. Datorită articolelor sale pătimaşe şi vehemente îndreptate împotriva comuniştilor, aceştia au supranumit „Viitorul”, Vitriolul

În septembrie 1944, la propunerea lui Gheorghe Brătianu, este reales ca preşedinte al Tineretului Naţional Liberal. În această calitate, desfăşoară o activitate susţinută de reorganizare a organizaţiei care redevenise legală şi de răspândire a ideilor liberale în cadrul tineretului, în scopul de a forma cadrele care ducă mai departe aceste idei.

In ianuarie 1945 Mihail Fărcăşanu ia parte activă la organizarea Conferinţei Pregătitoare a Congresului Tineretului Naţional Liberal. Conferinţa, la care Fărcăşanu a prezentat cuvântul de deschidere, a avut loc la Sinaia, cu prilejul comemorării a 11 ani de la asasinarea lui I. G. Duca şi a repunerii plăcii comemorative din gara Sinaia, distrusă de legionari.

În toamna anului 1945, Mihail Fărcăşanu a participat, din partea Tineretului Naţional Liberal, la organizarea marei manifestaţii care a avut loc în Piaţa Palatului, la 8 noiembrie 1945, ziua onomastică a regelui, manifestaţie care a fost brutal reprimată de forţele comuniste. Rapoartele organelor de siguranţă au scos în evidenţă rolul lui Mihail Fărcăşanu şi al lui Constantin Bebe Brătianu

În această perioadă Mihail Fărcăşanu organizează un ciclu de trei conferinţe care trebuiau să se ţină în sala de conferinţe a Fundaţiei Carol I în zilele de 12, 19 şi 26 mai 1945. Inspirate dintr-un citat din Constantin I. C. (Dinu) Brătianu: Libertăţile se cuceresc uneori fără jertfe. Dar ele nu se pot menţine decât cu jertfe”, conferinţele, la care se înscriseseră zece conferenţiari, urmau să se desfăşoare după următorul program:

  • I. Cucerirea libertăţii – conferenţiari Mihail Fărcăşanu, Dan Amedeu Lăzărescu, Radu Câmpeanu;
  • II. Pierderea libertăţii – conferenţiari George Fotino, Victor Papacostea, C.C. Zamfirescu;
  • III. Recâştigarea libertăţii – conferenţiari Alice Voinescu, Paul Dimitriu, Paul Zotta, Mihai Popescu.

Conferinta nu sa putut desfasura fiind sabotata de catre agitatori PCR. Mihail Farcasanu a parasit Romania in octombrie 1946.

Activitatea academica

In 1927 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, trecându-şi examenul de licenţă în 1931. În 1935 pleacă în străinătate pentru a-şi completa studiile. Urmează pentru început cursurile de ştiinţe politice de la London School of Economics cu profesorul Harold Laski. Îşi completează studiile juridice în Germania, la Universitatea Friedrich Wilhelm  din Berlin.

Şi-a elaborat teza de doctorat cu titlul „Über die geistesgeschichtliche Entwicklung des Begriffes der Monarchie” („Despre evoluţia istorică a conceptului de monarhie”), sub conducerea celebrului profesor de drept şi om de ştiinţă german Carl Schmitt.

Teza, susţinută în 1938, a fost publicată ulterior la editura Konrad Tiltsch din Würzburg. În România teza este tipărită în 1940 sub titlul „Monarhia socială”, la editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, o ediţie mult lărgită şi completată.

Monarhia socială

Prima lucrare publicată de Mihail Fărcăşanu este „Monarhia Socială”, publicată de Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II” în 1940. Lucrarea este bazată pe teza sa de doctorat de la Berlin, sensibil amplificată.

Fărcăşanu urmăreşte în şapte capitole evoluţia monarhiei în diferite societăţi: civilizaţiile orientale, Grecia şi Roma antică, perioada feudală, a renaşterii, a reformei şi a despotismului luminat (Aufklärung) al secolului al XVIII-lea. În continuare el face o analiză extrem de critică a revoluţiei franceze, din care elimină viziunea romantică a revoltei populare împotriva absolutismului, prezentând-o ca pe o mişcare, condusă de un grup de ideologi radicali care s-au folosit de masele populare pentru a-şi atinge ţelurilor.

Nu spre binele poporului a fost dezlănţuită Revoluţia, ci pentru a face să triumfe metafizicul asupra fizicului…. Revoluţia franceză fu o încercare de realizare practică a principiilor raţionaliste. Iar irealismul ei politic şi istoric, cu totul desprins de realitate, o conduse la o cruzime excesivă. Politica deductivă, contractul social, drepturile omului, suveranitatea poporului şi asasinatul în masă au fost realizările ei principale. Provocată de o minoritate joasă ca nivel moral, ea fu împlinită în contra voinţei poporului, care, nefiind organizat, nu avu posibilitatea să reacţioneze.”

El se ocupă apoi de scrierile gânditorilor politici europeni din perioada Revoluţiei franceze, care susţineau conceptul de monarhie în special cele ale francezului Antoine de Rivarol (cum sunt articole publicate în timpul revoluţiei în Journal politique et national), precum şi în lucrările englezului Edmund Burke (în special Reflections on the Revolution in France publicată în noiembrie 1790) şi ale germanului Friedrich von Gentz (în principal Über den Ursprung und Charakter des Krieges gegen die Französische Revoluzion şi Von dem politischen Zustande von Europa vor und nach der Französischen Revolution ambele publicate în 1801). Analiza arată că, contrar impresiei generale create de istorici, chiar în perioada revoluţiei franceze, nu întreaga intelectualitate din Europa avea o atitudine antimonarhică, ci existau numeroşi gânditori de valoare care considerau că revoluţia sângeroasă din Franţa nu era soluţia pentru rezolvarea problemelor societăţii de la sfârşitul secolului al XVII-lea. În continuare, Fărcăşanu se ocupă de scrierile din secolul al XIX-lea, oprindu-se asupra lucrărilor lui Lorenz von Stein printre care Die sozialistischen und kommunistischen Bewegungen seit der dritten französischen Revolution publicată în 1818 (titlu care arată că noţiunea de comunism nu a fost inventată de Karl Marx şi Geschichte der sozialen Bewegung in Frankreich von 1789 bis auf unsere Tage lucrare monumentală în trei volume publicată în 1850. Dintre scriitorii mai târzii, Fărcăşanu se ocupă Charles Maurras şi de scrierile sale de susţinere a ideii de monarhie publicate în perioada dinaintea primului război mondial.

Alte puncte de vedere analizate sunt cele ale lui Julius von Stahl, Alexis de Toqueville şi Hippolyte Taine

Concluzia lui Fărcăşanu este că ideologiile bazate pe un romantism individualist şi iresponsabil nu conduc la o rezolvare a conflictelor sociale, ci duc la un colectivism egalitar şi sângeros, manifestat sub revoluţia franceză şi, prin extensiune şi de revoluţiile comuniste. Soluţia pe care o preconizează Fărcăşanu este ceea ce el numeşte monarhia socială.

Ca epigraf al lucrării, Fărcăşanu şi-a ales un citat din Chateaubriand

„La monarchie n’est pas une religion. C’est un forme politique préférable en ce moment à toute autre, parce qu’elle fait mieux entrer l’ordre dans la liberté.”
„Monarhia nu este o religie. Este o formă politică, preferabilă în prezent oricărei alteia, deoarece ea introduce mai bine ordine în libertate.”

Indiferent dacă se acceptă sau nu teoriile emise de Fărcăşanu, lucrarea scoate în relief vasta cultură a autorului, un simţ politic dezvoltat şi cunoştinţe adâncite în domeniul teoriei statului. Există puţini politicieni români care să se poată prevala de asemenea cunoştinţe politice.

Articole si cuvantari politice

În afara acestor volume, mai trebuie semnalată activitarea publicistică a lui Mihail Fărcăşanu. În perioada în care a condus ziarul „Viitorul”, el s-a angajat într-o campanie susţinută de presă, militând pentru păstrarea instituţiilor democratice precum şi a libertăţilor şi a drepturilor individuale. Numeroasele sale articole politice, majoritatea lor tipărite în ziarul „Viitorul” sunt dedicate nu doar analizei situaţiei politice, ci constituie lucrări de teorie politică a liberalismului. Dacă din punct de vedere ideologic Fărcăşanu era un liberal, din punct de vedere conceptual era un adept al lui Vasile Pârvan considerând, ca şi acesta, că ideile fundamentale ale culturii sociale contemporane erau ideea democratică şi ideea de libertate.  Fărcăşanu era convins că transpunerea în viaţă pe plan uman şi social a acestor idei interdependente era indispensabilă pentru concilierea intereselor generale ale colectivităţii cu cele individuale ale membrilor ei. Adrian Anghelescu consideră că ataşamentul faţă de aceste idei explică în bună măsură aderenţa sa la liberalism.

În articolul Sfârşitul totalitarismului, apărut în 31 august 1944 Mihail Fărcăşanu exprima dezideratul – şi implicit îndoiala – ca pe ruinele vechii tiranii, răsturnate cu sacrificiul a milioane de oameni să nu se ridice alta, tot atât de intolerantă şi de ostilă oricăror forme de libertate individuală.

În articolul Credincios ţie însuţi, apărut la 27 octombrie 1944 se ocupa de etica actului politic afirmând

„Păstrează-ţi convingerile şi fiinţa naţională, nu abdica de la ceea ce este drept şi în acord cu demnitatea omenească, nu ceda sugestiei şi avantagiilor aparente. Fii aleşi în suferinţă sau când soarta îţi este prielnică. Fii credincios tradiţiilor care au îngăduit ridicarea patriei, neatârnării tale omeneşti şi şi cari au asigurat biruinţa adevărului în lume”

Nu este vorba doar de a da sfaturi altora; sunt principii pe care el însuşi le-a aplicat consecvent toată viaţa.

Cuvântul de deschidere al lui Fărcăşanu la conferinţa de la Sinaia tinererului liberal a fost publicat în ziarul „Viitorul” în trei articole consecutive: Liberalismul social, Liberalism şi umanism şi Liberalism şi naţionalism în care discută ideile şi valorile fundamentale ale doctrinei liberale. Mihail Fărcăşanu, scoate în evidenţă tradiţia făuritorilor liberalismului din România; Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti, Vintilă I. C. Brătianu şi alţii

Liberalismul, aşa cum l-am moştenit noi, este credinţa în ratio, în individualism, în viziunea antropocentrică, în sanctitatea contractului, în libertatea spirituală, în statul de drept, în suveranitatea lui, în egalitate, în progres şi în fraternitate.

În acelaşi timp, Fărcăşanu militează pentru un liberalism înnoitor, care ţine seama de modificările din societatea contemporană şi are în vedere criticile liberalismului clasic, formulate, printre alţii, de Benedetto Croce, care considera că, fiind antiegalitar, liberalismul favorizează spiritul mercantil şi deci oligarhia, care se naşte din libera concurenţă:

Liberalismul este în acelaşi timp favorabil şi ostil democraţiei. Favorabil, deoarece clasa sa politică este o clasă deschisă… El este ostil democraţiei, deoarece aceasta tinde să substituie numărul şi cantitatea calităţii, deoarece el ştie că datorită acestui fapt democraţia deschide calea demogagiei şi, involuntar, dictaturii şi tiraniei şi, astfel, duce la propria sa distrugere.”

Pentru a evita asemenea derapări, în spiritul unei etici a carităţii şi a echităţii, pe care o considera indispensabilă, el preconiza o permanentă redimensionare a raporturilor sociale, pentru a se evita formarea unor discrepanţe între diferitele categorii umanie şi pentru a preîntâmpina stările conflictuale, de criză. Dacă principiul fundamental al liberalismului clasic era neintervenţia statului, Fărcăşanu considera că statul nu se poate complace doar în postura unui arbitru neutru, lăsând la voia întâmplării mecanismele economiei de piaţă. Statul trebuie să-şi asume un rol activ de evitare a unor inechităţi şi decalaje flagrante. În viziunea lui Fărcăşanu, liberalismul trebuia să realizeze un mediu favorabil dezvoltării personalităţii în societate, ceea ce presupunea redefinirea raporturilor sociale devenite inechitabile.

Principiul individual în economia pieţei, adică în economia liberală prin excelenţă, trebuie să fie echilibrat de princiul social şi uman, menit să îndepărteze pericolul de moarte al proletarizării. Aici este rolul uman al liberalismului: a lupta pentru desproletarizarea categoriilor muncitoare, susţinând o politică socială energică, promovând o largă difuzare a proprietăţii, asigurând descentralizarea în toate domeniile.

Trebuie ţinut seama că aceste idei erau prezentate în perioada în care partidul comunist susţinea tocmai ideile contrare, de reducere a întregii populaţii la nivelul de sărăcie al proletariatului, de desfiinţare a proprietăţii şi de generalizare a intervenţiei statului în toate domeniile. Liberalismul era incompatibil cu orice concepţii reducţioniste, care ignoră natura complexă a personalităţii umane, eşuând în extremism. Într-o epocă dominată de ideologii care îşi proclamau infailibilitatea principiilor şi care căutau să instaureze domnia arbitrarului, înlocuind argumentele cu lozinci propagandistice, Mihail Fărcăşanu nu concepea liberalismul ca pe un sistem de idei abstracte, cu o permanentă valabilitate teoretică, ci ca pe o concepţie care caută să asigure individului un rol bine determinat în planul vieţii sociale, statul nemaifiind un instrument coercitiv, autoritar şi discreţionar, ci garantul de fiecare clipă al libertăţii oamenilor

Mihail Fărcăşanu considera că liberalismul român are o apartenenţă naţională:

Acest naţionalism vine din respectul pentru om şi din ideea de echitate, el nu se va transforma niciodată în şovinism sau în imperialism rasial. Naţionalismul liberal conţine, în însăşi raţiunea sa de a fi, toleranţa şi egalitatea în drepturi pentru toate grupurile naţionale.

Bibliografie poltica:

  • Über die geistesgeschichtliche Entwicklung des Begriffes der Monarchie, Editura Konrad Tiltsch, Würzburg, 1938.
  • The sense of the new political regime of Romania, Rumanian Quarterly, 1939.
  • Monarhia Socială, Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1940.
  • Libertate şi existenţă (eseu), 1942.
  • Liberalismul social, Viitorul, 3 ianuarie 1945.
  • Liberalism şi umanism, Viitorul, 4 ianuarie 1945.
  • Liberalism şi naţionalism, Viitorul, 5 ianuarie 1945.
  • Pentru libertate, Viitorul, 18 februarie 1945.
  • Scrisori către tineretul român, Civitas Humana, Bucureşti, 1946.


Crestindemocratia – starea de fapt si provocarea prezentului

Reproduc un pasaj important din interviul „Dialoguri esentiale cu Alexandru Herlea despre „problema romaneasca”. Adnotarile le-am cifrat si le gasiti mai jos.

….N.F.: Aş dori sa revin la originile constructiei europene, la crestin democratie si la cele sase state fondatoare a Comunitatii Carbunelui si Otelului. Italia pe atunci crestin democrata a fost chiar prima naţiune care a pledat pentru ideea Statelor Unite Europene. Astazi există o atitudine rău-voitoare faţă de democraţia crestiană, la nivel european.

A.H.: Nu cred ca putem vorbi de rea vointa in cea ce priveste crestin democratia, este mai degraba o pierdere de influenta a acesteia atat in unele state europene ca Italia, cat si la nivel european unde crestin democratia este inecata, dominata de tendintele mai de dreapta din Partidul Popular European. Acesta pierdere de influenta isi gaseste explicatia, cel putin in parte, in uzura cauzata de exercitiul puterii, proces normal in orice democratie. Italia care, cu democratia crestina (1) si Alcide De Gasperi, a jucat un rol de seama in lansarea proiectului european (a fost a treia mare ţara fondatoare a construcţiei europene) se gaseste astazi, cu Berlusconi (2), acest bufon al Europei – cum este denumit de unii jurnalisti, într-o situaţie mai marginală. Democraţia creştină, în Italia, a fost practic devertebrată si asta in contextul in care crestin-democratia se gaseste la nivel european in plina pierdere de viteza (3) in favoarea unor abordari populisto-liberale. Si asta in ciuda faptului ca proiectul Uniunii Europene din 1950 pînă la sfîrşitul secolului a fost dus înainte de creştin-democraţie in alianta cu social-democraţia. Astazi, creştin-democraţia se gaseste diluată şi a ramas minoritara în sînul familiei populare de centru-dreapta, a Partidului Popular European. Acesta, constituit în 1996, a fost cadrul in care creştin-democraţia, ce reprezenta esenţialul acestui centru-dreapta, s-a gasit intr-o situatie de inferioritate in urma deschiderii porţilor unor formaţii care nu au in comun cu creştin-democraţia decat faptul ca sunt adversarii, concurentii, social-democratilor. Valorile, viziunea si abordarile politice ce caracterizeaza o mare parte a acestor partide de drepta sunt mai indepartate de creştin-democraţie decat ceea ce separa crestin-democratia de social-democraţie. Şi aceste formaţii, Forza Italia a lui Berlusconi, Partido Popular a lui Aznar, conservatorii britanici, UMP-ul (Union du Mouvement Populaire) a lui Sarkozy (4), fac ca Partidul Popular European să nu mai fie expresia valorilor autentic creştin-democrate, a valorilor care au stat la originea lansării proiectului european. Aceasta realitate este un numai trista, dar si daunatoare proiectului european. Prezenţa PDL-ului lui Basescu în Partidul Popular European se explica prin aceasta evolutie a PPE-ului. Secretarul general al acestuia, pragmaticul si cinicul Antonio Isturiz Lopez, l-a curtat pe Băsescu si a considerat o victorie personala prezenta PDL in PPE ştiind perfect că valorile promovate de PDL nu au nimic în comun cu valorile europene. Sa amintesc ca pe 9 decembrie, la Berlin, cu o zi înainte de Summit-ul European se desfasoara congresul PPE si alegerea noului Birou al Partidului. Atat presedintele,Wilfried Martens (a şi scos o carte cu aceasta ocazie), cat si secretarul general, A. Isturiz Lopez, se vor reprezenta si vor fi probabil realesi. Wilfried Martens, un autentic crestin-democrat, este dominat din nefericire de secretarul general, care reprezinta partidele de dreapta, populare, din PPE. Aceasta evolutie a Partidului Popular European a provocat reactii. De exemplu partidul francez CDS (Centre des Democrats Sociaux), condus de François Bayrou, care ocupa un post de prim plan in conducerea PPE-ului, a parasit aceasta formatie in momentul in care UMP-ul a devenit membru in ciuda opozitiei CDS-ului. PNTCD care se gasea intr-o situatie similara CDS-ului nu a votat contra admiterii PDL, ci s-a abtinut. Un mod clar de a-si manifesta opozitia fara sa se gaseasca intr-o situatie comparabila cu cea a CDS-ului si sa fie obligat moral sa paraseasca PPE-ul.

1. Crestindemocratia este o ideologie care sa emanat si consacrat politic dupa 1945, drept raspuns la liberalismul clasic anglo-saxon si la comuism. Crestindemocratia sa pozitionat la aceea vreme la centru-stanga.

2. Ascensiunea lui Berlusconi coincide cu implozia sistemului de partide italian la mijlocul anului 1994. Democratia Cristiana, Partidul Socialist si Partidul Comunist au disparut si pe structura acestora au aparut partide noi: PdL, PD, PCI, PRCI.

3. Decaderea crestindemocratiei este vizibila in cel mai concret mod daca analizam rezultatele crestindemocratiilor germani.

In alegerile parlamentare din 1983 formatiuniile conduse de Helmut Kohl (CDU) si Franz Josef Strauss (CSU) obtineau urmatoarele rezultate:

Alegeri parlamenatare 1983

Uniunea Crestindemocrata CDU, 14.857.680 voturi valabil exprimate, 38,2%

Uniunea Crestinsocialista CSU, 4.140.865 voturi valabil exprimate, 10,6%

Total: 48,8%

Alegeri parlamentare 2009

Uniunea Crestindemocrata CDU, 11.828.277 voturi valabil exprimate, 27,3% (-10,9%)

Uniunea Crestinsocialista CSU, 2.830.238 voturi valabil exprimate, 6,5% (-4,1%)

Total: 33,8% (-15%)

Crestindemocratii germani au pierdut atat in mandate cat si in voturi valabil exprimate in favoarea liberalilor, ecologistilor si ale postcomunistilor („Noua Stanga”)

4. Forta Italia sa infiintat pe resaparea politica ale fancluburilor formatiei AC Milan. FI sa definit in 1994 drept formatiune liberala si a aderat la federatia liberalilor europeni, ulterior sa transferat la PPE. Partido Popular este continuatorul partidului-stat fascist Falanga Popular condus de generalul Franco. PP nu sa distantat nici pana in prezent de mostenirea politica franchista. Conservatorii britanici au parasit PPE in 2009 motivand inconsistenta doctrinara si amalgamul populist emanat de falanga Sarkozy-Berlusconi-Aznar. In prezent conservatorii britaniCI afiseaza o doctrina social-conservatoare. UMP sa format prin fuziunea neogaulistilor RPR si a federatiei de partide liberale UDF.

Sinteza:

Crestindemocratia sa afirmat drept curent politic in tariile catolice-protestante. Partidul National din Transilvania poate fi catalogizat drept partid crestindemocrat autentic.

PNTCD are misiunea sa ofere raspunsuri la urmatoarele provocari:

– Continuarea activitatii ca partid politic de sine-statator sau fuziunea prin absorbtie in PNL.

– Clarificarea doctrinei politice: crestindemocratie, socialconservatorism, neoconservatorism, centrism.

– Clarificarea strategiei politice: alianta electorala PNL-PNTCD, federatie de partide alaturi de PNL si cooptarea altor formatiuni politice de centru si centru-dreapta PC, FDGR.

In cazul unor alegeri anticipate dreapta autentica are misiunea de a oferi electoratului roman un proiect viabil bazat pe realitatiile politice din toamna anului 2010.

Formatiuniile de centru si centru dreapta au obtinut in alegerile parlamentare din 1996 cel mai ridicat scor electoral postdecembrist.

Rezultatele sunt urmatoarele:

Conventia Democratica Romana CDR (PNL, PNTCD, PNL-CD, PAR, PER)

3.777.084 voturi valabil exprimate, 30,70% (Senat)

Alianta National-Liberala ANL (PL-93, PAC)

236.132 voturi valabil exprimate, 1,92% (Senat)

Alianta National-Liberal Ecologista (PNL-C, AVE)

96.412 voturi valabil exprimate, 0,70% (Camera Deputatilor)

Total: 4.109.628 voturi valabil exprimate, 33,32%

Daca transpunem voturile valabil exprimate in alegerile parlamentare 1996 la o participare de vot de 50% (9.500.000 votanti) o alianta autentica de dreapta ar obtine 43,26% si aproximativ 200 mandate parlamentare.

Aliante electorale intre crestindemocrati si liberali au obtinut rezultate notabile in Ungaria in 1945 ( FKGP 57,03%, NPP 6,87%), rezultat depasit de alianta electorala FIDESZ-KDNP (58,78%+9,34%) in alegerile din martie/aprilie 2010 si in alegerile regionale din Catalunia (1984: 53,33%).

Alianta electorala PNL – PNTCD ar cuprinde intregul coridor doctrinar de centru si centru-dreapta, si a capta bazinul electoral de centru si centru-drepta care se ridica la circa 4,1 milioane de votanti.

Memoria istoriei: 23 august 1944/23 august 1968

Semnificatia zilei de 23 este multipla. La 23 august 1944 regimul militar autoritar Antonescu a fost inlocuit cu regimul de ocupatie sovietic. Acest regim a deschis drumul spre comunism si spre statul totalitar.

Foto: Roxana Iordache

Infofoto: M.S. Regele Mihai I: si Maresalul Antonescu in Sala Tronului. Fotografia dateaza din perioada 1940-44.

Ion Antonescu a guvernat Romania in stil autoritar in perioada 21. ianuarie 1941 – 23. august 1944.

In aceasta perioada partidele politice au fost interzise.

Imediat dupa revenirea la putere a Regelui Mihai, partidele politice si-au reluat activitatea politica.

Partidul National Taranesc devenise un partid de masa. PNT dispunea de sedii si filiale in toata tara si conform datelor istorice inregimenta peste 1 milion de membri cotizanti. Sansele de deveni primul partid guvernamental erau reale. iar victoria electorala din alegerile din 19 noiembrie 1946, unde PNT a obtinut 60% din voturi a exprimat vointa electoratului de atunci. Insa rezultatul alegerilor a fost deturnat si Romania a devenit in decembrie 1947 republica populara conform modelului sovietic.

Despre modul cum sau falsificat alegerile din 1946 recomand volumul „Falsificatorii-Alegerile din 1946″, de Dinu C. Giurescu.

Miscarea liberala a revenit divizata pe scena politica. Fostul premier liberal Tatarascu si-a lansat propriul partid PNL-Tatarascu. Constient de faptul ca viitorul Romaniei se va desfasura sub cupola democratiei populare sovietice, Tatarascu chiar visa ca va ajunge viitorul premier sau viitorul ministru de externe al Romaniei Populare.

Regimurile populare instalate in perioada 1945-1949 in Europa de Est au avut urmatoarele caracteristice comune:

– partidul comunist devenea prin alianta sau prin comasare cu partidul socialdemocrat, viitorul partid-stat,

– partide satelite de sorginte burgheza (formatiuni desprinse din partidele politice clasice) au devenit aliatii clasici ale partidelor comuniste

– partide centriste, formatiuni politic noi infiintate, sprijineau formatiuniile aflate la guvernare,

– partidele clasice burgheze, reinfiintate in perioada 1944-45, au castigat primele alegeri din perioada 1946, dar prin presiunea politica exercitata de partidele comuniste au fost inlaturate de la putere.

In Romania PCR sa aliat atat cu formatiunile satelit, cat si cu partidele centriste noi formate. In vara lui 1946 PCR a format alaturi de Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul National Liberal-Tatarascu, Partidul National Taranesc-Alexandrescu, Uniunea Patriotilor,  Comitetul Democratic Evreisc, cartelul-electoral Blocul Partidelor Democratice.

Partide satelit de sorginte burgheza au reusit sa supravietuiasca in Polonia si RDG.

In blocul comunist primele fisuri ale sistemului au aparut in Polonia si RDG in vara anului 1953 prin greve spontante si miscari de strada. In 1956 in Ungaria regimul comunist a fost inlaturat de la putere prin demonstratia anticomunista organizata de catre studentii Universitatii din Budapesta.

Foto: Radio Praha

Demonstratia de la Budapesta din 23 octombrie 1956 a fost reperata si la Bucuresti. Ulterior miscarii studentesti ungare sau raliat si alte formatiuni politice. Revolutia Ungara a fost inabusita prin interventia armata ale trupelor Pactului de la Varsovia. 12 ani mai tarziu liderul comunist Dubcek demareaza o serie de reforma politice, asa-zisul „socialism cu fata umana”. Liberalizarea sistemului politic a fost si de aceasta data inabusita cu ajutorul interventiei militare din 21-23 august 1968. Trupele armate din RDG nu au participat la aceasta operatie, dar liderii comunist est-germani au sprijinit politic aceasta interventie.

Romania comunista, condusa la aceea vreme de Nicolae Ceausescu nu a participat la aceasta interventie si chiar mai mult, PCR a condamnat in public interventia armata.

Efectul condamnarii in public a deschis Romanie porti ferecate. Daca comparam politica externa actuala cu politica externa desfasurata in perioada 1968-1985, putem spune ca Romania era o tara curtata si intens vizitata.

Liberalizarea a fost insa de scurta durata. Un efect colateral ale acestei liberalizari a fost exodul catre Occident. Astfel liderii liberali Radu Campeanu si Dinu Zamfirescu paraseau Romania si infiintau la Paris in 1972 „Clubul de Gandire si Actiune Liberala”, de facto filiala PNL in exil.

 

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: