„Regii României”- Editia I Carol I.

 

PNLdrepteiromanesti

Clubul Studenţesc Liberal Sector 2 vă invită joi, 28.11.2013, ora 18.00, la sediul PNL Sector 2 pentru a participa la prima ediţie a proiectului „Regii României”. Aceasta este dedicată lui CAROL I şi va consta într-o prezentare a principalelor realizări din perioada de domnie, dar şi aspecte din viaţa personală a acestuia.
Alături de noi vor fi profesori universitari de la Facultatea de Istorie a Universității din București, dar și personalități cunoscute din cadrul PNL.

RegiiRomaniei

„Regii Romaniei” este un proiect cultural al Cluburilor Studenţeşti Liberale Sector 2, care are ca scop promovarea valorilor şi a rolului modernizator reprezentate de monarhia românească în parcursul acesteia de 81 de ani.

Vom pune în lumină această perioadă (1866-1947) prin prisma celor patru regi care s-au aflat la cârma României, într-o vreme pe cât de înfloritoare, pe atât încărcată de evenimente care au marcat existenţa statalităţii româneşti până în zilele noastre.

 

 

Petitia pentru ca ziua de 10 Mai sa redevina sarbatoare nationala

FamiliaRegalaPe Facebook există o petiţie care strânge cât mai multe semnături de susţinere pentru ca ziua de 10 Mai să devina sărbătoare naţională. Marţi 22 Mai, această petiţie urmează să fie citită în Parlament. Nu uitaţi că între anii 1866 – 1947, 10 Mai era ziua naţională a României. În mai 1866 Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. 10 Mai ar putea fi sărbătoare naţionala în curând. Proiectul de lege a trecut deja de Senat. Mai este nevoie doar de votul din Camera Deputaţilor. Petiţia se află, aici: http://www.stelian-tanase.ro/la-zi/

Prima Constituţie a României – Discursul lui Carol I, acum 145 de ani

Foto: Wikipedia.org

Cuvântare rostită în Adunarea Constituantă după jurământul pe Constituţie

Domnule Preşedinte,
… Domnilor Deputaţi,

Actul ce s-a îndeplinit astăzi este cel mai însemnat din viaţa unui popor. Prin Constituţia ce dăm astăzi statului român realizăm aspiraţiile legitime ale naţiunii, garantând interesele tuturor stărilor, precum şi toate drepturile pe care cetăţeanul trebuie să le găsească într-o societate civilizată.

Pentru mine, acest act este cel mai solemn al vieţii mele, căci el este pactul definitiv, care mă leagă pentru totdeauna cu destinele noii mele patrii, cu România.

Dacă naţiunea română a putut trece peste atâtea secole de suferinţe şi încercări grele, fără a-şi pierde existenţa ei, aceasta o datoreşte nu numai valorii braţului strămoşilor noştri, dar şi înţelepciunii şi răbdării, care au caracterizat în toate timpurile acest popor. El a ştiut să-şi apere ţara şi drepturile, menţinându-şi aspiraţiile sale în cercul putinţei şi în limitele însemnate de poziţia sa geografică.

Zdruncinată prin luptele interne, naţiunea română a alergat la principiul Unirii şi Principelui străin, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc de consolidare şi prosperitate. Astăzi, când această dorinţă este îndeplinită, prin abnegarea, persistenţa şi prudenţa Românilor, precum şi prin solicitudinea Curţii suzerane şi a Înaltelor Puteri garante; astăzi, în sfârşit, când prin Constituţie bazele legilor noastre sunt fixate şi statornicite, trebuie să ne dăm mâna cu toţii şi, strâns uniţi, să menţinem, să dezvoltăm şi să întărim ceea ce am dobândit.

Urmând cu linişte şi demnitate această cale, vom fi respectaţi din afară şi ne vom atrage bunăvoinţa Înaltei Porţi şi a Înaltelor Puteri garante.

În afară, ca şi înăuntru, linia noastră de purtare e simplă.

Avem un lucru sfânt de păzit, neutralitatea noastră, garantată de puterile cele mari ale Europei. Această neutralitate ne impune datorii, ce trebuie să îndeplinim cu loialitate şi sinceritate.

Legămintele seculare, ce unesc România cu Curtea suzerană şi care au fost pentru România totdeauna un scut puternic în timpurile cele mai grele, trebuie respectate şi menţinute. Dovezile incontestabile ale simţămintelor noastre în această privinţă vor fi, nu mă îndoiesc, primite de Înalta Poartă ca o garanţie pentru viitor.

Nu suntem aliatul niciunei Puteri; vom pune toate silinţele noastre pentru a nu crea nicio dificultate Puterilor vecine. Interesul nostru cere a trăi în cea mai bună armonie cu dânsele.

Ţinta preocupărilor şi a lucrărilor naţiunii trebuie să fie dezvoltarea puterilor ei morale şi materiale.

Ridicarea Bisericii române, restabilind-o pe bazele canoanelor, şi întărirea simţământului religios în inimile noastre; răspândirea învăţământului în toate clasele; o justiţie şi o administraţie bună, care să stârpească, prin urmărirea şi pedepsirea culpabililor, toate abuzurile; o ordine şi o economie în finanţe, pentru a face să înceteze strâmtorarea de care suferă astăzi societatea şi pentru a da un nou zbor înavuţirii naţionale; îmbunătăţirea agriculturii, izvorul cel mai mare al bogăţiei noastre; înmulţirea căilor de comunicaţii şi înfiinţarea institutelor de credit, ca singurele mijloace pentru a da un impuls comerţului: iată problemele ce trebuie să le rezolvăm.

Ţara a intrat într-o stare normală. Un guvern monarhic constituţional este aşezat. Să stăruim dar cu toţii, ca prin loiala şi sincera aplicare a principiilor acestei Constituţii, ea să poată produce binefăcătoarele ei roade.

Domnilor Deputaţi,

Străin la orice lupte, trecutul pentru mine nu consistă decât în faptele cele frumoase ale acestei naţiuni. Cu această sacră avere, toţi întruniţi, vom putea merge cu înlesnire şi siguranţă pe calea care este deschisă înaintea noastră.

Bucureşti, 30 iunie 1866

Carol

Carol I al României, „Cuvântări şi scrisori”, Tomul I: 1866-1877, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Bucureşti, 1909, pp.27-30.

Sursa informationala: Vlad Badea

Comunicat al MS Regele Mihai I – 10 mai 2011

Noi, Mihai I,

În virtutea autorităţii noastre nedisputate ca Şef al Casei Regale a României,

Luând în considerare decizia iubitului Nostru bunic, Regele Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei Noastre Regale,

Şi urmând datoria mea fată de istorie si fată de urmaşii şi succesorii mei,

Ţinând cont de articolele 1 (10), 15 şi Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate de Noi la 30 decembrie 2007,

FAC CUNOSCUT:

Art. 1 Ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern

(1) La data de 10 mai 2011 toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit.

(2) În conformitate cu dorinţele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, şi cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regaiă a României şi membrii săi au purtat şi poartă numele de „al (a) României”.

Dar începând cu 10 mai 2011, Casa Regală a României nu va mai purta numele de „Hohenzollern-Sigmaringen”, şi nu va mai fi cunoscută de la această dată sub numele de „Casa de Hohenzollern-Sigmaringen.” Casa Regală română va fi cunoscută de acum înainte numai sub numele de „Casa Regală a României”.

Art. 2 Renunţarea la titlurile conferite de Capii Familiei Princiare de Hohenzollern

(1) Începând cu data de 10 mai 2011, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte, sau să folosească, vreun titiu conferit (ereditar sau adpersonam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern.

(2) Capul Casei Regale a României rămâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricărui titlu sau distincţie.

Art. 3 Amendarea Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României

(1)  Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor „de Hohenzollern,” „de Hohenzollern-Sigmaringen” şi „de Hohenzollern-Veringen,” în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României.

(2)  Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, amendate, vor fi transmise membrilor Familiei Regale a României.

La 10 mai 2011, la Palatul Elisabeta din Bucureşti

Mihai R

Sursa informationala: Famila Regala


Casa Regala a Romaniei

Cum era firesc schimbarea numele dinastiei s-a oficializat, simbolic de azi 10 mai 2011 se numeste Casa Regala a Romaniei, renuntandu-se la numele germane Hohenzollern-Sigmaringen, iar la prenume este adaugat al (a) Romaniei, schimbare produsa deja din vremea regelui Ferdinand I al Romaniei. Procedeul nu este nou sau schimbarile numelor Dinastiilor s-au mai produs de-a lungul istoriei, spre exemplu la familia regala a Marii Britanii care din 1917 si-a schimbat numele din Casa de Saxa-Coburg-Gotha in cea de Windsor. Sau toate titlurile princiare din Regatul Unit sunt schimbate renuntandu-se la numele germane, spre exemplu Battenberg este inlocuit Mountbatten, iar Teck este inlocuit cu numele Cambridge (fratii Reginei Mary e.g. Adolphus de Teck devine Adolphus Cambridge, etc.).

Test+autor+sursa informationala: Diana Mandache

Locuri sacre ale regalitatii

Text+foto+sursa informationala: Rezistenta Urbana

Este din nou 10 Mai, tripla sarbatoare a Romaniei. Aceasta data, ignorata inadins de liderii post-1989, sintetizeaza cel mai bine lupta tarii pentru dreptul de a se moderniza si de a se conduce liber.

Acum un an am trecut in revista importantele contributii ale monarhiei in Capitala, intrucat o extindere la toata tara necesita o documentare temeinica si o doza aproape nula de amatorism. Anul acesta, propun sa vedem ce s-a ales de niste simboluri puternic regale de-a lungul agitatei istorii a romanilor: Adunarea Deputatilor, Sala Tronului si Necropola Regala. –>

Foto: Carol I si Ferdinand I au purtat la piept crucea de Hohenzollern. Carol Caraiman a purtat medalia „Vulturul Carpatin”.

Nu voi relua dezbaterea cu privire la necesitatea mutarii Zilei Nationale (Romania este singura tara europeana care nu-si serbeaza Independenta de Ziua Nationala), ci as vrea sa atrag atentia asupra devalorizarii fortate a unor „locuri sacre” ale regalitatii, cum m-am gandit sa le intitulez. Cei patru Regi pe care tara noastra i-a avut – Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea si Mihai I – au pus, fiecare, cate o „caramida” importanta la temelia Romaniei moderne.

PALATUL ADUNARII DEPUTATILOR din Dealul Mitropoliei a fost cladit, in forma actuala, in timpul lui Carol I, pe locul vechiului Divan Domnesc. Complexul Mitropolitan (ulterior Patriarhal) a dobandit astfel o bijuterie arhitecturala de prestigiu. Cupola monumentala surmontata de un vultur este unica in Romania.

In perioada monarhiei, aceasta cladire a adapostit Adunarea Deputatilor, una din camerele Parlamentului. Prin traditie, in fiecare septembrie, monarhul deschidea lucrarile legislativului printr-un mesaj.

O imagine din 1913 ni-l infatiseaza pe batranul Rege Carol I vorbind parlamentarilor din fata Tronului special amenajat. Tronul din Parlament se gasea in spatele Prezidiului, intr-un fel de „loja”, acoperita cu draperii si ornata cu un vultur ce tinea in gheare niste steaguri. Intreaga arcada de desupra Prezidiului avea la mijloc stema regala prinsa in niste ramuri ornamentale.

Fotografia din 1925 este un document istoric important, intrucat il arata pe Regele Ferdinand I stand alaturi de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I. C. Bratianu, in timp ce adresa mesajul. Ambii au murit in 1927.

Tot in sala se sedinte a Adunarii Deputatilor a depus juramantul si Regele Carol al II-lea in 1930, dupa Restauratia de la 8 iunie, acelasi an.

Si Regele Mihai I a adresat mesaje parlamentarilor. O fotografie celebra il arata alaturi de primul guvern pro-comunist al Romaniei, instalat cu sprijin sovietic dupa alegerile falsificate din 1946. Regele este secundat de premierul Petru Groza, ministrul justitiei Lucretiu Patrascanu si alti comunisti de marca.

Dupa ce l-au fortat pe Regele Mihai sa abdice, comunistii au proclamat Republica Populara Romina. Parlamentul acesteia, unicameral, a luat denumirea de Marea Adunare Nationala. Ca atare, frontispiciul cladirii din Dealul Patriarhiei a fost modificat, iar deasupra usii centrale a fost asezata o stema comunista imensa.

Tronul monarhului a fost eliminat, iar in respectivul spatiu au fost atarnate temporar doua drapele tricolore. Si vulturul ornamental de deasupra a disparut, evident. Ulterior, fosta „loja regala” a fost acoperita, devenind parte a peretelui.

20 mai 1968 – Presedintele Charles de Gaulle al Frantei tine o cuvantare in plenul Marii Adunari Nationale a Republicii Socialiste Romania. Deputatii, multi dintre ei analfabeti, habar n-aveau ce zicea de Gaulle. Se observa modificarea aspectului prezidiului, disparitia lojei si aparitia, in locul ei, a stemei RSR.

Dupa 1989, nu s-a facut nimic pentru restaurarea vechii infatisari a salii. Stema regala nu a revenit pe arcada, ramanand doar ramurile ce o sustineau odinioara. O vreme, Palatul a adapostit Camera Deputatilor, pe la mijlocul anilor ’90 fiind cedat Bisericii Ortodoxe Romane. Asadar, s-a transformat in Palatul Patriarhiei. Sfantul Sinod al BOR isi tine aici sedintele, dar si alte adunari bisericesti sau evenimente clerice. In locul stemei RSR este un tablou cu Invierea.

Astazi, de la tribuna de unde Regii adresau mesajele lor Parlamentului, vorbesc fel de fel de personaje, mai mult sau mai putin controversate.

SALA TRONULUI de la Palatul Regal din Bucuresti este si ea un puternic simbol al monarhiei. Prima varianta a acestei sali a dainuit pana la incendiul din anii ’20, care a mistuit vechiul Palat Regal.

Sala era foarte bogata in decoratiuni, o adevarata sala de bal. Intr-o prima faza, Tronurile Regelui Carol I si al Reginei Elisabeta au fost cele care apartinusera Domnitorului Alexandru Ioan I si Doamnei Elena Cuza (monogramele lor erau identice cu ale Suveranilor).

Noua Sala a Tronului a fost gandita sa impresioneze prin dispunerea volumica, arcade, marmura folosita si prin monumentalitate. Ornamentele au trecut in planul secund, insa nu lipsesc. Pentru Tronul Romaniei, s-a construit un intrand circular boltit, accesibil prin doua usi inalte. Aici a avut loc, de exemplu, proclamarea regimului autoritar (1938-1940) al Regelui Carol al II-lea. Alaturi de Suveran sunt profesorul Nicolae Iorga, Gheorghe Tatarescu (viitor prim-ministru) si Patriarhul Miron Cristea, Presedinte al Consiliului de Ministri in acea perioada.

Deasupra Tronului se gasea o fresca pictata de Cecilia Cutescu-Storck, nora marelui sculptor Karl Storck. Pe treptele care sustineau Tronul Romaniei a fost construita o cupola foarte interesanta, surmontata de Coroana de Otel a Romaniei. Constructia este vizibila intr-o fotografie de la finele anilor ’30, care ii infatiseaza pe Carol al II-lea si pe Principele Mostenitor Mihai.

Cupola de deasupra Tronului era sustinuta de coloane cu figuri inaripate in varf. Aditional, de o parte si de alta a structurii se gaseau coloane mai mici, in forma de fascii romane, in varful carora se gaseau alte figurine inaripate. In spatele constructiei era o draperie ornata cu stemele provinciilor Romaniei. Dovada este o fotografie din 1941, cu Regele Mihai.

Dupa 30 decembrie 1947, Sala Tronului a fost dezafectata, iar Palatul Regal a devenit Palatul Consiliului de Stat (Palatul Republicii). Aici se tineau reuniuni diplomatice si ceremonii de decorare de catre liderii comunisti. In 1965, fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost tinut pe catafalc in aceasta sala, pentru ca „populatia indurerata” sa-si ia ramas-bun intr-un pelerinaj ce amintea de moartea lui Stalin (1953). Intr-o fotografie din 1968, Ceausescu le vorbeste membrilor corpului diplomatic. In capatul salii, se vede intrandul unde era Tronul.

La o privire mai atenta, se observa ca treptele pe care era structura cupolei au fost si ele daramate, iar pe peretele din spate a fost atarnata stema Republicii Socialiste Romania. Totusi, fresca din tavan a ramas.

In prezent (foto de aici – singura gasite pe net!), Sala Tronului este „taram interzis” pentru vizitatorii Palatului Regal (MNaR), intrucat nu face obiectivul Statului sa-si promoveze valorile. Se promoveaza insa, pe bani grei, evenimente private. In spatiul in care Regii luau decizii se pot organiza, contra cost, nunti, concerte, lansari de produse, evenimente de moda, etc. Mi se pare o pangarire mult prea mare a unui simbol national. Ca aspect, sala este la fel de goala, doar stema socialista a disparut.

NECROPOLA REGALA de la Manatirea Curtea de Arges a fost aleasa de Regele Carol I ca loc de veci pentru el si urmasii sai.

Aici se gasesc inmormantati primul Rege si prima Regina, sub lespezi de marmura.

Cuplul Maria-Ferdinand isi doarme somnul de veci tot aici. Mormintele celor doi Suverani sunt marcate prin niste placute metalice, ca exponate intr-un muzeu, injositor pentru Regele Intregitor si sotia sa. Lespedea Reginei Maria a fost pusa de-abia dupa 1989 de catre Maica Alexandra (Principesa Ileana a Romaniei), fiica celor doi si matusa Regelui Mihai.

In 2003, au fost aduse din Portugalia ramasitele Regelui Carol al II-lea, insa au fost depuse intr-o cripta special amenajata in paraclisul manastirii. Sicriul este acoperit de stindardul personal al Regelui.

Mormintele Regilor sunt prea putin vizitate. In Germania (Republica Federala), cripta familiei de Hohenzollern, fosta familie domnitoare, este exemplar amenajata in catacombele Domului din Berlin. La noi, Necropola Regala este alcatuita din morminte banale, semn al nerecunostintei unui popor care a uitat, ajutat de conducerile succesive post-1947, cui datoreaza Statul roman modern.

Cu siguranta mai sunt multe alte „locuri sacre” ale regalitatii imprastiate prin Romania: complexul Peles (Sinaia), Castelul Savarsin, Palatele Elisabeta si Cotroceni (Bucuresti), Castelul Reginei Maria (Balcic – Bulgaria) si exemplele ar putea continua.

In incheiere, inainte de a ura traditionalul „Traiasca Regele!”, sa aruncam o privire pe actul de nastere a Romaniei moderne – Actul Proclamarii Regatului Romaniei (10 Mai 1881) – versiune imensa, aici.

Testamentul Regelui Carol I.

Testamentul meu, scris si iscalit de propria mea mana, la 14/26 februarie 1899, in capitala mea, Bucuresti. //

Testamentul meu, scris de mine, in luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin „Monitor” dupa moartea mea, cu rugamintea ca ultima mea vointa si dorinta sa fie urmate intocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mana, fiind inca voinic si sanatos.

Avand aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca, sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii.

Alcatuind acest testament, gandesc inainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina incredere in mine. Viata mea este asa de strans legata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara, ca doresc sa-i las, si dupa moartea mea, dovezi vadite de adanca simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru dansa.

Zi si noapte, m-am gandit la fericirea Romaniei, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica intre statele europene, m-am silit ca simtamantul religios sa fie ridicat si dezvoltat in toate straturile societatii si ca fiecare sa indeplineasca datoria sa, avand ca tinta numai interesele statului. Cu toate greutatile pe care le-am intalnit, cu toate banuielile care s-au ridicat, mai ales la inceputul domniei mele, in contra mea, expunandu-ma la atacurile cele mai violente, am pasit fara frica si fara sovaire inainte, pe calea dreapta, avand nemarginita incredere in Dumnezeu si in bunul simt al credinciosului meu popor.

Inconjurat si sprijinit de fruntasii tarii, pentru care am avut intotdeauna o adanca recunostinta si o vie afectiune, am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea Neagra, un stat inzestrat cu o buna armata si cu toate mijloacele, spre a putea mentine frumoasa sa pozitie si realiza odata inaltele sale aspiratiuni. Succesorul meu la tron primeste, ia dar o mostenire, de care el va fi mandru si pe care o va carmui, am toata speranta, in spiritul meu, calauzit fiind prin deviza: „Totul pentru tara, nimic pentru mine„.

Multumesc din suflet tuturor care au lucrat cu mine si care m-au servit cu credinta. Iert acelora care au scris si au vorbit in contra mea, cautand a ma calomnia sau a arunca indoieli asupra bunelor mele intentiuni. Trimitand tuturor o ultima salutare, plina de dragoste, rog ca si generatiile viitoare sa-si aminteasca din cand in cand de acela care s-a inchinat cu tot sufletul, iubitului sau popor, in mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit. Pronia cereasca a voit ca sa sfarsesc bogata mea viata.

Am trait si mor cu deviza care straluceste in armele Romaniei: „Nihil sine Deo!

Doresc sa fiu imbracat in uniforma de general (mica tinuta, cum am purtat-o in toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai Steaua Romaniei si Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am ramas credincios religiunii mele, insa am avut si o deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, in care scumpa mea fiica, Maria, era botezata. Binecuvantarea corpului meu se va face de un preot catolic, insa doresc ca clerul de amandoua bisericile sa faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte simplu. (…)

Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe campul de lupta si stropit cu sangele vitejilor mei ostasi, trebuie sa fie depusa langa mine, purtata pana la cel din urma locas al meu si readusa apoi la palat. Sicriul meu, inchis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile mele, fara valuri negre. Toate steagurile care au falfait pe campiile de bataie vor fi purtate inaintea si in urma sicriului meu, ca semn ca scumpa mea armata a jurat credinta steagului sau si sefului sau suprem, care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este in mijlocul credinciosilor sai ostasi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, in timpuri de grele incercari, de care Cerul sa pazeasca tara. Trimit armatei mele, pe care am ingrijit-o cu dragoste si careia m-am inchinat cu toata inima, cea din urma salutare, rugand-o a-mi pastra o amintire calda. (…)

Printr-o buna gospodarie si o severa randuialla in cheltuieli, fara a micsora numeroasele ajutoare cerute din toate partile, averea mea a crescut din an in an, asa ca pot dispune astazi de sume insemnate, in folosul scumpei mele Romanii si pentru binefaceri. Am hotarat dar o suma de 12 milioane de lei, pentru diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare. Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza:

1. La Academia Romana, sase sute mii de lei, capital pentru publicatiuni.

2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea capitalului, sase sute mii de lei.

3. La Orfelinatul „Ferdinand” din Zorleni, langa Barlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei.

4. Pentru intemeierea unui internat de fete de ofiteri in armata mea, cu un institut de educatiune, cu un invatamant practic, la Craiova, doua milioane lei.

5. Pentru intemeierea unei scoli industriale la Bucuresti, trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate).

Inaltand rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca sa ocroteasca de-a pururea Romania si sa raspandeasca toate harurile asupra scumpului meu popor, ma inchin cu smerenie inaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma hotarare a mea. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Facut la Bucuresti, la 14/20 februarie 1899. //CAROL// Am scris si iscalit cu propria mea mana acest testament, pe doua coale, formand opt pagini, legate cu fir rosu si am pus sigiliul meu. // CAROL//

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: