In Memoriam: Constantin Mares (1927 – 1999)

Foto: AlternativaOnline.ro

Constantin Mareş s-a născut la Bucureşti în 13 septembrie 1927, fiul lui Mladin Mareş, functionar la Direcţia Generală a Vămilor.

Absolvă Liceul „Spiru Haret”, unde este vicepreşedintele Organizaţiei Elevilor Nationali- Liberali.
Urmează Facultatea de Drept din Bucureşti de unde după ce îşi susţinuse examenul de stat în 1947, este exmatriculat, pe considerente politice.

Membru al Comitetului Central al Tineretului Universitar Liberal (TUNL), secretar al circumscripţiei condusă de Vintilică V. Brătianu.
Pentru convingerile sale politice este arestat în 1950 si arestat in Calea Rahovei, internat in august 1952 in Lagărul Ghencea, utlterior internat in lagarul de la  Capul Midia). Eliberat in 1957. Rezistă şi la ultima anchetă a securităţii în 1974. După eliberare, lucrează în construcţii, neputând să-şi practice profesiunea de jurist.
În 1972 soţia sa Mihaela-Liliana Zamfirescu-Set ajunge în Germania. Constantin Mareş reuşeşte să părăsească ţara în 1977, stabilindu-se cu soţia în Germania ca azilanţi politici.
Devine treptat o prezenţă activă în presa exilului românesc, publicând la „Cuvântul Românesc”, Canada, „Lumea liberă românească” şi „Micro-Magazin” din New York, „Căminul Românesc”, Elveţia, „Curierul Românesc”, Suedia, „Românul Liber” şi „Presa Liberă”, Londra, „Curentul”, Munchen, „Bire” şi „Lupta”, Paris.
În primele numere ale Curierului Românesc a publicat sub pseudonimul Costin Miron.
Colaborează la posturile de radio „Europa Liberă”, „B.B.C.”, „Deutsche Welle” şi conferenţiază pe teme de importanţă cardinală a timpului la Frankfurt, Bruxelles, Heidelberg, Paris sau Freiburg.
Este membru al Academiei Româno-Americane (A.R.A.), al Clubului Liberal cu sediul la Paris, al Asociaţiei Ziariştilor Români, filiala Vest şi purtător de cuvânt al Uniunii Foştilor Deţinuţi Politici din România, cu sediul în Elveţia, filială a asociaţiei din ţară.

Membru fondator al „Cercului Democrat al Romanilor din RFG” (1980-83).

Opera: „Articole politice”, în 5 Volume – Editura „Dorul”, Danemarca.

Se stinge din viaţă în 1999.

Bibiliografie:

– Cercul Democrat al Romanilor din RFG.

– Constantin Mares: “In varf de pana”

– Constantin Mares: “Locul firesc al Romaniei este in Romania”.

– Constantin Mares: „Grija zilei de ieri“

– Constantin Mares: “Perspectivele unui an fara perspective”

– “Oameni care ne‑au parasit: Cella Neamtu”, de Constantin Mares

– Federatia Romanilor Liberi: “Declaratie privitoare la situatia din Romania de Dinu Zamfirescu”.

– Constantin Mares: “La moartea lui Nicolae Penescu”

– Dinu Zamfirescu, “Scrisoare din Paris”

– Constantin Mares, “Carti noi in diaspora romana: Nicolae Timiras: Anii tineretii”

– Constantin Mares, “Din actiunile romanesti ale celor de peste hotare”

– Regele Mihai la Paris. Crearea Uniunii Pentru regele Mihai (UPRM)

– Diaspora romana trebuie sa faca mai mult.

– Intalnirea Majestatii sale regele Mihai cu romanii din exil, la Paris

– Constantin Mares, „Romanii de pretutindeni si romanii de nicaieri”

– Constantin Mares, „Mai exista si mai trebuie sa dainuie un exil politic romanesc?”

– Din carnetul parizian al unui roman din Germania. Constantin Mares: Retrospectiva Victor Brauner si imaginea Romaniei peste hotare.

– Constantin Mares: „Din lecturile necesare: Mircea Carp, Vocea Americii in Romania”

–  Constantin Mares, „Exilul romanesc in 1997.”

Memoria istoriei: 23 august 1944/23 august 1968

Semnificatia zilei de 23 este multipla. La 23 august 1944 regimul militar autoritar Antonescu a fost inlocuit cu regimul de ocupatie sovietic. Acest regim a deschis drumul spre comunism si spre statul totalitar.

Foto: Roxana Iordache

Infofoto: M.S. Regele Mihai I: si Maresalul Antonescu in Sala Tronului. Fotografia dateaza din perioada 1940-44.

Ion Antonescu a guvernat Romania in stil autoritar in perioada 21. ianuarie 1941 – 23. august 1944.

In aceasta perioada partidele politice au fost interzise.

Imediat dupa revenirea la putere a Regelui Mihai, partidele politice si-au reluat activitatea politica.

Partidul National Taranesc devenise un partid de masa. PNT dispunea de sedii si filiale in toata tara si conform datelor istorice inregimenta peste 1 milion de membri cotizanti. Sansele de deveni primul partid guvernamental erau reale. iar victoria electorala din alegerile din 19 noiembrie 1946, unde PNT a obtinut 60% din voturi a exprimat vointa electoratului de atunci. Insa rezultatul alegerilor a fost deturnat si Romania a devenit in decembrie 1947 republica populara conform modelului sovietic.

Despre modul cum sau falsificat alegerile din 1946 recomand volumul „Falsificatorii-Alegerile din 1946″, de Dinu C. Giurescu.

Miscarea liberala a revenit divizata pe scena politica. Fostul premier liberal Tatarascu si-a lansat propriul partid PNL-Tatarascu. Constient de faptul ca viitorul Romaniei se va desfasura sub cupola democratiei populare sovietice, Tatarascu chiar visa ca va ajunge viitorul premier sau viitorul ministru de externe al Romaniei Populare.

Regimurile populare instalate in perioada 1945-1949 in Europa de Est au avut urmatoarele caracteristice comune:

– partidul comunist devenea prin alianta sau prin comasare cu partidul socialdemocrat, viitorul partid-stat,

– partide satelite de sorginte burgheza (formatiuni desprinse din partidele politice clasice) au devenit aliatii clasici ale partidelor comuniste

– partide centriste, formatiuni politic noi infiintate, sprijineau formatiuniile aflate la guvernare,

– partidele clasice burgheze, reinfiintate in perioada 1944-45, au castigat primele alegeri din perioada 1946, dar prin presiunea politica exercitata de partidele comuniste au fost inlaturate de la putere.

In Romania PCR sa aliat atat cu formatiunile satelit, cat si cu partidele centriste noi formate. In vara lui 1946 PCR a format alaturi de Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul National Liberal-Tatarascu, Partidul National Taranesc-Alexandrescu, Uniunea Patriotilor,  Comitetul Democratic Evreisc, cartelul-electoral Blocul Partidelor Democratice.

Partide satelit de sorginte burgheza au reusit sa supravietuiasca in Polonia si RDG.

In blocul comunist primele fisuri ale sistemului au aparut in Polonia si RDG in vara anului 1953 prin greve spontante si miscari de strada. In 1956 in Ungaria regimul comunist a fost inlaturat de la putere prin demonstratia anticomunista organizata de catre studentii Universitatii din Budapesta.

Foto: Radio Praha

Demonstratia de la Budapesta din 23 octombrie 1956 a fost reperata si la Bucuresti. Ulterior miscarii studentesti ungare sau raliat si alte formatiuni politice. Revolutia Ungara a fost inabusita prin interventia armata ale trupelor Pactului de la Varsovia. 12 ani mai tarziu liderul comunist Dubcek demareaza o serie de reforma politice, asa-zisul „socialism cu fata umana”. Liberalizarea sistemului politic a fost si de aceasta data inabusita cu ajutorul interventiei militare din 21-23 august 1968. Trupele armate din RDG nu au participat la aceasta operatie, dar liderii comunist est-germani au sprijinit politic aceasta interventie.

Romania comunista, condusa la aceea vreme de Nicolae Ceausescu nu a participat la aceasta interventie si chiar mai mult, PCR a condamnat in public interventia armata.

Efectul condamnarii in public a deschis Romanie porti ferecate. Daca comparam politica externa actuala cu politica externa desfasurata in perioada 1968-1985, putem spune ca Romania era o tara curtata si intens vizitata.

Liberalizarea a fost insa de scurta durata. Un efect colateral ale acestei liberalizari a fost exodul catre Occident. Astfel liderii liberali Radu Campeanu si Dinu Zamfirescu paraseau Romania si infiintau la Paris in 1972 „Clubul de Gandire si Actiune Liberala”, de facto filiala PNL in exil.

 

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: