O REVOLUŢIE COMUNISTĂ FINANŢATĂ DE BANCHERI CAPITALIŞTI

O REVOLUŢIE COMUNISTĂ FINANŢATĂ DE BANCHERI CAPITALIŞTI

St. Petersburg in 1905: Helphand, Trotsky and Lev Grigorievich Deutsch.

Foto: BibliotecaPleyades.net

Declaratia de la Praga priviind constinta europeana si comunismul

Pentru viitorul demn şi democratic al căminului nostru european,

  • întrucât societăţile care îşi neglijează trecutul nu au viitor,
  • întrucât Europa nu va fi unită atâta vreme cât nu va fi capabilă să-şi reconcilieze istoria, să recunoască nazismul şi comunismul ca moştenire comună şi să conducă o dezbatere sinceră şi amănunţită despre toate crimele totalitarismului din secolul trecut,
  • întrucât ideologia comunistă este direct responsabilă de crime împotriva umanităţii,
  • întrucât o conştiinţă încărcată de trecutul comunist este o povară grea pentru viitorul Europei şi al copiilor noştri,
  • întrucât diferitele moduri de a evalua trecutul comunist pot duce la împărţirea Europei în „Vest” şi „Est”,
  • întrucât integrarea europeană a constituit o reacţie directă la războaiele şi violenţele provocate de sistemele totalitare de pe continent,
  • întrucât conştiinţa crimelor împotriva umanităţii comise de regimurile comuniste pe întregul continent trebuie să se răsfrângă asupra tuturor minţilor europene în aceeaşi măsură cu crimele regimurilor naziste,
  • întrucât există similarităţi substanţiale între nazism şi comunism în ceea ce priveşte caracterul lor abominabil şi crimele lor împotriva umanităţii,
  • întrucât crimele comunismului încă trebuie să fie evaluate din punct de vedere legal, moral şi politic, precum şi din punct de vedere istoric,
  • întrucât acestor crime li s-au găsit justificări spunându-se că au fost comise în numele teoriei luptei de clasă şi a principiului dictaturii „proletariatului”, folosind teroarea ca metodă de a menţine dictatura,
  • întrucât ideologia comunistă a fost folosită ca instrument în mâinile celor care au clădit imperii în Europa şi Asia pentru a-şi atinge scopurile expansioniste,
  • întrucât mulţi dintre cei care au comis crime în numele comunismului nu au fost încă aduşi în faţa Justiţiei iar victimele lor nu au fost încă despăgubite,
  • întrucât furnizarea de informaţii extinse despre trecutul totalitar comunist care să ducă la o mai bună înţelegere şi abordare a temei este o condiţie necesară pentru o viitoare integrare solidă a tuturor naţiunilor europene,
  • întrucât reconcilierea finală a tuturor popoarelor europene nu este posibilă fără eforturi susţinute în vederea stabilirii adevărului şi a recuperării memoriei,
  • întrucât trecutul comunist al Europei trebuie analizat în amănunţime atât în mediul academic cât şi în rândurile publicului larg, iar generaţiile viitoare ar trebui să aibă la dispoziţie informaţii despre comunism care să le fie uşor accesibile,
  • întrucât în diferite părţi ale globului mai rezistă doar câteva regimuri comuniste, care însă controlează aproape o cincime din populaţia lumii şi, prin accesul la putere, încă comit crime şi impun costuri mari bunăstării popoarelor lor,
  • întrucât multe ţări, deşi partidele comuniste nu sunt la putere, nu s-au distanţat de crimele regimurilor comuniste şi nici nu le-au condamnat,
  • întrucât Praga este unul din locurile care a avut atât experienţa dominaţiei naziste cât şi a celei comuniste,

considerând că milioanele de victime ale comunismului şi famiiile lor sunt îndreptăţite să se bucure de dreptate, compasiune, înţelegere şi recunoaştere a suferinţelor lor în acelaşi mod în care victimele nazismului au fost recunoscute moral şi politic,

 

noi, participanţii Conferinţei „Conştiinţa Europeană şi Comunismul”, de la Praga,

 

  • având în vedere rezoluţia Parlamentului European la cea de-a 60-a aniversare a finalului celui de Al Doilea Război Mondial în Europa, la 8 mai 1945, aniversare sărbătorită la 12 mai 2005,
  • având în vedere Rezoluţia 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 26 ianuarie 2006
  • având în vedere Rezoluţia din 5 februarie 2004 a Congresului al XVI-lea al EPP, prin care se solicită crearea unui organism format din profesionişti independenţi în vederea colectării şi evaluării informaţiilor privind încălcarea drepturilor omului sub regimurile totalitare comuniste şi îndemnând la crearea unui muzeu memorial al victimelor comunismului,
  • având în vedere rezoluţiile privind crimele comunismului adoptate de un număr de parlamente naţionale,
  • având în vedere experienţa Comisiei pentru adevăr şi reconciliere din Africa de Sud,
  • având în vedere experienţa institutelor de memorie şi comemorare din Polonia, Slovacia, Republica Cehă, Statele Unite, a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, a muzeelor din Lituania, Letonia si Estonia, cât şi a Casei Terorii din Ungaria, şi a muzeelor ocupaţiei din Lituania, Letonia şi Estonia,
  • având în vedere actuala şi următoarele preşedinţii ale Uniunii Europene şi ale Consiliului Europei,
  • având în vedere faptul că anul 2009 este anul celei de a XX-a aniversări a colapsului comunismului în Europa Centrală şi de Est, precum a uciderii în masă din România şi a masacrului din Piaţa Tiananmen din Beijing,

 

solicităm:

 

  1. ajungerea la o înţelegere paneuropeană conform căreia atât regimurile totalitare naziste cât şi cele comuniste să fie judecate fiecare în conformitate cu potenţialul propriu de a dezvolta politici distructive de aplicare sistematică a formelor extreme de teroare, suprimând toate libertăţile civice şi umane, pornind războaie agresive şi, ca parte componentă a propriilor ideologii, exterminând şi deportând naţiuni întregi şi grupuri de populaţie, şi, drept urmare, acestea să fie considerate principalele dezastre care au lovit secolul XX,
  2. recunoaşterea faptului că multe crime comise în numele comunismului ar trebui considerate crime împotriva umanităţii, servind ca avertisment pentru generaţiileviitoare, în acelaşi mod în care au fost recunoscute crimele nazismului de Tribunalul de la Nuremberg,
  3. formularea unei perspective comune privind crimele regimurilor totalitare, inter alia regimurile comuniste, şi propagarea unei conştiinţe europene asupra crimelor comunismului, cu scopul definirii unei atitudini comune faţă de crimele regimurilor comuniste,
  4. introducerea unei legislaţii care să permită Justiţiei să îi judece şi să îi condamne pe autorii crimelor comuniste şi să compenseze victimele comunismului,
  5. asigurarea principiului unui tratament egal şi non-discriminatoriu al victimelor tuturor regimurilor totalitare,
  6. exercitarea unei presiuni la nivel european şi internaţional în direcţia condamnării crimelor comuniste din trecut şi în vederea susţinerii unei lupte eficiente împotriva crimelor comuniste în desfăşurare,
  7. recunoaşterea comunismului ca parte integrantă, nocivă, a istoriei comune a Europei,
  8. acceptarea responsabilităţii paneuropene a crimelor comise de comunism,
  9. stabilirea datei de 23 august, ziua semnării Pactului Hitler-Stalin, cunoscut ca Pactul Molotov-Ribbentrop, ca zi de comemorare a victimelor regimurilor totalitare, atât naziste cât şi comuniste, în acelaşi mod în care Europa comemorează victimele Holocaustului la data de 27 ianuarie,
  10. adoptarea unei atitudini responsabile de către parlamentele naţionale în ceea ce priveşte recunoaşterea crimelor comuniste ca şi crime împotriva umanităţii, conducând la adoptarea legislaţiei necesare şi la monitorizarea parlamentară a acestei legislaţii,
  11. organizarea unor dezbateri publice referitoare la folosirea comercială şi politică, inadecvată, a simbolurilor comuniste,
  12. continuarea audierilor Comisiei Europene privind victimele regimurilor totalitare, în scopul redactării unei comunicări a Comisiei,
  13. stabilirea, în statele europene care au fost conduse de regimuri comuniste totalitare, a unor comitete compuse din experţi independenţi însărcinaţi cu strângerea şi evaluarea informaţiilor referitoare la încălcarea drepturilor omului la nivel naţional sub regimul totalitar comunist, cu scopul unei colaborări strânse cu un comitet de experţi al Consiliului Europei,
  14. asigurarea unui cadru legal internaţional privind accesul liber şi nerestricţionat la arhivele conţinând informaţii despre crimele comunismului,
  15. fondarea unui Institut al Memoriei şi Conştiinţei Europene care să fie atât – A) institut european de cercetare pentru studierea totalitarismului, dezvoltând proiecte ştiinţifice şi educaţionale şi oferind suport reţelei de institute naţionale de cercetare care se specializează pe tema experienţei totalitare, B) şi un muzeu/centru comemorativ paneuropean al victimelor tuturor regimurilor totalitare, cu scopul comemorării victimelor acestor regimuri şi a conştientizării crimelor comise de acestea,
  16. organizarea unei conferinţe internaţionale pe tema crimelor comise de regimurile totalitare comuniste, cu participarea unor reprezentanţi ai guvernelor, alăturide parlamentari, profesori, experţi şi delegaţi din partea ONG-urilor, urmând ca rezultatele să fie făcute cunoscute la nivel mondial,
  17. adaptarea şi revizuirea manualelor de istorie a Europei astfel încât copiii să poată învăţa şi să fie avertizaţi cu privire la comunism şi la crimele sale în acelaşi mod în care sunt învăţaţi să privească crimele nazismului,
  18. dezbaterea amănunţită şi extinsă la nivelul întregii Europe cu privire la istoria şi moştenirea comunistă,
  19. comemorarea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, a masacrului din Piaţa Tiananmen şi a macelului din Romania

 

noi, participanţii Conferinţei de la Praga, intitulate „Conştiinţă Europeană şi Comunism”, ne adresăm tuturor popoarelor Europei, tuturor instituţiilor politice din Europa, incluzând guvernele naţionale, parlamentele, Parlamentul European, Comisia europeană, Consiliul Europei şi alte organisme internaţionale relevante, şi facem un apel să îmbrăţişeze ideile şi cererile formulate în prezenta Declaraţie de la Praga şi să le implementeze prin măsuri concrete.

 

………………………………………………………………………………………………………………………………

semnatari fondatori:

 


Václav Havel
, fost disident şi Preşedinte al Cehoslovaciei / Republicii Cehe

Joachim Gauck, fost Comisar Federal al arhivelor Stasi, Germania

Göran Lindblad, Vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Membru al Parlamentului, Suedia

Vytautas Landsbergis, Membru al Parlamentului European, fost disident şi Preşedinte al Lituaniei

Jana Hybášková, Membru al Parlamentului European, Republica Cehă

Christopher Beazley, Membru al Parlamentului European, Marea Britanie

Tunne Kelam, Membru al Parlamentului European, fost disident, Estonia

Jiří Liška, Senator, Vicepreşedinte al Senatului, Parlamentul Republicii Cehe

Martin Mejstřík, Senator, Parlamentul Republicii Cehe

Jaromír Štětina, Senator, Parlamentul Republicii Cehe

Emanuelis Zingeris, Membru al Parlamentului, Lituania, Preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Investigarea Crimelor Regimurilor de Ocupaţie Nazistă şi Comunistă din Lituania

Tseten Samdup Chhoekyapa, Reprezentant al Sanctităţii Sale Dalai Lama, Geneva, Tibet

Ivonka Survilla, Preşedinte în Exil al Bielorusiei, Canada

Zianon Pazniak, Preşedinte al Frontului Naţional Popular al Bielorusiei, Preşedinte al Partidului Conservativ Creştin Belarus, USA

Růžena Krásná, fost prizonier politic, politician, Republica Cehă

Jiří Stránský, fost prizonier politic, scriitor, fost preşedinte al clubului PEN, Republica Cehă

Václav Vaško, fost prizonier politic, diplomat, activist catolic, Republica Cehă

Alexandr Podrabinek, fost disident şi prizonier politic, jurnalist, Rusia

Pavel Žáček, Director, Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare, Republica Cehă

Miroslav Lehký, Vicedirector, Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare, Republica Cehă

Łukasz Kaminski, Vicedirector, Institutul Memoriei Naţionale (IPN), Polonia

Michael Kißener, profesor de istorie, Johann Gutenberg University, Mainz, Germania

Eduard Stehlík, istoric, Vicedirector, Institutul pentru Istorie Militară, Republica Cehă

Karel Straka, istoric, Institutul pentru Istorie Militară, Republica Cehă

Jan Urban, jurnalist, Republica Cehă

Jaroslav Hutka, fost disident, compozitor, Republica Cehă

Lukáš Pachta, politolog şi scriitor, Republica Cehă

Sursa: Declaratia de la Praga

21 decembrie 2010 – Remember 1989

R.I.P. Robert „Bobitza” Bacalu (1963-1989). Decedat in seara lui 21 decembrie 1989.

Text, Foto, Videoclip: Alexandru Marin

Acum 21 de ani o mana de tineri au crezut in libertate si si-au pus in joc vietile pe strazile din Bucuresti, Timisoara sau Brasov. Unii dintre ei au ramas pe altarul libertatii si au plecat spre cer. Altii, precum Stefan Szobotka, Liviu Mihaiu sau Horatiu Buzatu au ramas printre noi si au pus o caramida la un sistem democratic, plin de pacate, asa cum e el.

Astazi, mi-am invitat cativa prieteni la Facultatea de Arhitectura ” Ion Mincu “, un loc plin de insemnatate pt. acele momente. Mi-au raspuns oameni dragi, precum cei enumerati mai sus, precum Lucretiu Tudoroiu, Florin Alexe, Lilick si altii alaturi de care am avut onoarea sa construiesc o alternativa civica si politica, timida, dar pt. care militez de cativa ani si care sper ca va prinde contur in anii ce vor urma. Le datorez macar atat celor care au murit pt. ca eu sa am dreptul de a crede in altceva.

Revolutia Romana – Timisoara – 17 Decembrie 1989

Materialul de mai jos a fost difuzat pe 18 Decembrie 1989 la Radio Europa Libera in cadrul emisiunii “Actualitatea romaneasca: Timisoara in revolutie”.

Fotografiile au fost realizate pe 17 Decembrie 1989 de Constantin Duma.

Material preluat de pe websitul: EroiiNuMor

Iasi, 14 decembrie 1989: „Primavara cade joi”

14 decembrie 1989. Revoluţia a început la Iaşi.

Material preluat de pe websitul „Procesul Comunismului„.

Autor: Eduard Alexandru.

Revoluţia din Decembrie 1989 ar fi putut începe, cu câteva zile mai devreme, la Iaşi. Pe 13 şi 14 decembrie 1989, ieşenii au avut surpriza de a găsi în cutiile poştale sau chiar pe stradă manifeste prin care erau chemaţi la demonstraţie.

“Participaţi la demonstraţia din Piata Unirii la 14 XII, ora 16”, era scris pe fluturaşii răspândiţi în întreg oraşul. Era un mare curaj pentru acele timpuri să răspândeşti astfel de apeluri fără acordul partidului unic sau fără controlul Securităţii. Cu toate acestea, o mână de oameni a reuşit să alunge teama şi să răspundă la apelul necunoscuţilor. Au plătit scump pentru curajul lor, în după-amiaza zilei de 14 decembrie, când au fost încolonaţi şi duşi în linişte la sediul poliţiei politice din str. Triumf nr. 6.

Capii revoltei erau Ştefan Prutianu, economist la acea dată, scriitorul Cassian Maria Spiridon, inginerii Vasile Vicol şi Ionel Săcăleanu. Cu câteva luni înainte, în luna octombrie, ei au format clandestin un partid, Frontul Popular Român, a cărui menire era de a îndepărta dictatura ceauşistă. Ulterior, în mişcarea politică au mai intrat juristul Valentin Odobescu, maistrul Titi Iacob şi Emilian şi Vasile Stoica. Iniţial, Frontul îşi propusese să iniţieze acţiuni de protest locale pe data de 16 decembrie, însă, data a fost decalată cu două zile.

Fiecare membru trebuia să contacteze câte trei oameni de încredere. Unii dintre aceştia s-au dovedit, totuşi, a fi informatori, protestele din Piaţa Unirii fiind înăbuşite din faşă. Locul manifestării a fost împânzit, cu două ore înainte de ora stabilită, de maşini de pompieri (sosite în zonă, chipurile, “pentru o aplicaţie”), de “băieţi cu ochi albaştri” şi de… sportivi care au umplut la maximum Hotelul “Sport” şi care, în dimineaţa aceea, ocupau întreg centrul oraşului, în zone-cheie pentru ochit şi observaţie. Culmea, miliţienii (cel puţin cei în uniforme) erau destul de puţini.

Organizatorii mizau pe cel puţin două-trei mii de persoane. La ora 16.00, însă, nu eru decât vreo 50 de ieşeni care au depăşit teama. Erau pregătite cuvântări împotriva Guvernului şi a dictaturii, s-ar fi aprins lumânări şi s-ar fi cântat “Deşteaptă-te române!”. Nimic din toate acestea, însă, nu s-a întâmplat.

Primul arestat a fost ing. Vasile Vicol care a fost “ridicat” la ora 8.00, în dimineaţa zilei de 14 decembrie. El avea misiunea de a trage clopotele de la Mănăstirea Golia pentru a trezi conştiinţa ieşenilor. Pe 17 decembrie, în arest i-au urmat Ştefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon dar şi curioşii care se strânseseră, la o bere, în apropiere de Piaţă. Ultimul “contrarevoluţionar” prins de Securitate a fost Titi Iacob, arestat pe 18 decembrie, chiar la locul de muncă. El a rezistat torturii până la ora 18.00, când a recunoscut că este unul dintre “duşmanii de clasă”. Acest lucru, însă, nu i-a mulţumit pe anchetatori care au continuat “să-l frigă”. Toţi cei arestaţi “s-au bucurat” de acelaşi tratament din partea orânduirii socialiste multilateral dezvoltate.

Pe 22 decembrie, iniţiatorii revoltei de la Iaşi au fost eliberaţi. Nu ştiau nimic despre ceea ce se întâmpla în întreaga ţară. Dictatorul fugise iar picioarele lor arse şi pline de vânătăi călcau cu nesimţire chipul sfâşiat al comunismului.

Nici până astăzi, curajul ieşenilor nu a fost recunoscut oficial de către autorităţi. Micul grup de protestatari (trei dintre ei deja au murit) urma să fie condamnat la moarte, pe 25 decembrie 1989. Din când în când, câte un politician mai pomeneşte şi de 14 decembrie. E o problemă de imagine. Doar atât…

Alegeri parlamentare anticipate din Republica Moldova, 28.11.2010

Rezultate finale

Voturi centralizate = 100%

Partidul Comunistilor din Republica Moldova PCRM 39,30%, 42 mandate (alegeri 07/2009: 44,69%, 48 mandate)

Partidul Liberal Democrat din Moldova PLDM 29,40%, 32 mandate (alegeri 07/2009: 16,57%, 18 mandate)

Partidul Democrat din Moldova PDM 12,70%, 12 mandate (alegeri 07/2009: 12,54%, 13 mandate)

Partidul Liberal PL 10,0%, 12 mandate (alegeri 07/2009, 14,68%, 15 mandate)

Alianta Moldova Noastra AMN 2,1%, 0 mandate

Miscarea „Actiunea Europeana” MAE 1,2%, o mandate

Partidul Conservator  PC 0,1%, 0 mandate

Partidul National Liberal PNL 0,6%, 0 mandate

Partidul Social Democrat PSD 0,5%, 0 mandate

Partidul „Moldova Unita” PMU 0,5%, 0 mandate

Partidul Popular Crestin Democrat PPCD 0,5%, o mandate

Informatii generale

Astăzi, 28 noiembrie 2010, se desfăşoară alegerile în Parlamentul Republici Moldova, în cadrul cărora vor fi aleşi 101 deputaţi.

Secţiile de votare sînt deschise între orele 7:00 şi 21:00.

La alegeri participă 39 concurenţi electorali: 20 partide politice şi 19 candidaţi independenţi.

Pentru a accede în Parlament, este necesară depăşirea următorului prag minim de reprezentare:

pentru partide politice — 4%,

pentru un candidat independent — 2%.

Alegerile vor fi declarate valabile dacă la ele vor participa mai mult de 1/3 din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

Participarea la vot

Participarea la vot:

orele 12.45: 22,46% (alegeri parlamentare 07/2009, orele 12.45: 30%)

orele 15.45: participare la vot: 41,87% (alegeri parlamentare 07/2009, orele 15,45:40%)

orele 17.00: potrivit celor mai recente date, prezentate de Comisia Electorală Centrală, cu o prezență la vot de 42%, adică peste 1/3 dintre alegători, alegerile parlamentare pot fi considerate valide.
orele 18.45: participare la vot: 54,95% (alegeri parlamentare 07/2009, orele 18.45: 49.30%)
orele 23.00: Potrivit CEC, alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010 în Parlamentul Republicii Moldova sînt considerate valabile, prezenţa la vot a alegătorilor fiind de 59.10%

Sursa: alegeri.md

Transmisiune live

Publika TV

Antena3.ro

Concurenti electorali

Partidul Naţional Liberal (PNL)

Partidul Democrat din Moldova (PDM)

Partidul Liberal (PL)

Partidul “Moldova Unită — Единая Молдова” (PMUEM)

Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD)

Mişcarea “Acţiunea Europeană” (MAE)

Partidul “Patrioţii Moldovei” (PPM)

Partidul “Pentru Neam şi Ţară” (PpNŢ)

Partidul Republican din Moldova (PRM)

Alianţa “Moldova Noastră” (AMN)

Partidul Umanist din Moldova (PUM)

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM)

Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM)

Valeriu Pleşca (candidat independent)

Partidul Conservator (PC)

Gabriel Stati (candidat independent)

Partidul Popular Republican (PPR)

Mişcarea social-politică “Ravnopravie” (MR)

Partidul Social Democrat (PSD)

Victor Stepaniuc (candidat independent)

Mişcarea social-politică a Romilor din Republica Moldova (MRRM)

Evghenii Nazarenco (candidat independent)

Gheorghe Russu (candidat independent)

Partidul Muncii (PM)

Maia Laguta (candidat independent)

Partidul Ecologist “Alianţa Verde” din Moldova (PEMAVE)

Tatiana Ţîmbalist (candidat independent)

Romeo Cereteu (candidat independent)

Afanasie Bîrladeanu (candidat independent)

Leonid Volneanschi (candidat independent), s-a retras din competiţia electorală

Oleg Bolotnicov (candidat independent)

Oleg Cazac (candidat independent)

Vitalie Ţaulean (candidat independent)

Elena Burghilă-Leonte (candidat independent)

Valentina Cuşnir (candidat independent)

Alexandru Demian (candidat independent)

Sergiu Iachim (candidat independent)

Natalia Axenova (candidat independent)

Vasile Lupaşcu (candidat independent)

Sergiu Banari (candidat independent)

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: