Crin Antonescu: „Prin Noi Insine – Acum”

„PNL – Prin noi înşine,  ACUM” – e titlul moţiunii cu care va candida la Congresul din 5-7 martie a.c. preşedintele PNL Crin Antonescu. Documentul programatic e destul de gros, dar la o primă evaluare se pot distinge clar cel puţin 4 direcţii:

1. Partidul dreptei.
2. Partidul altfel.
3. Obiectivele asumate.
4. Lupta cu sistemul prost construit.

1.Partidul Dreptei: PNL îşi propune să devină un partid de 30%, principalul partid de dreapta din România. În acest sens PNL va fi un integrator a tot ce înseamnă mişcare politică aflată pe dreapta eşichierului politic românesc. De asemenea partidul îşi doreşte dezvoltarea de soluţii în principal liberale, dar şi soluţii creştin-democrate în ceea ce priveşte probleme sociale plus soluţii conservatorre în ce priveşte emanciparea culturală în sens larg şi de mentalitate. În centrul acţiunii PNL va fi CETĂŢEANUL, se mai afirmă în documentul PNL.

2.Partidul Altfel: „Revoluţia bunului simţ” din campania prezidenţială a fost preludiul la schimbarea pe care PNL doreşte să o aducă în viaţa politică românească. În principiu, Partidul Altfel înseamnă o modificare radicală şi reală a scopului şi mijloacelor activităţii politice – mai pe româneşte, terminarea odată cu balcanismul care a dominat viaţa politică românească de până acum şi punerea accentului pe principii şi pe respectarea cuvântului dat.

3.Obiectivele asumate: PNL îli propune ca la viitoarele alegeri parlamentare şi locale să obţină peste 30% din voturile românilor, să fie titular pe partea dreaptă a eşichierului politic şi accederea la guvernare din postura de principal partid la guvernare.

4.Lupta cu sistemul prost construit: La acest punct e vorba de două paliere: cel intern de partid şi cel al administraţiei publice. În primul rând, în plan intern PNL îşi propune să devină un partid disciplinat, dar nu dictatorial; un partid cu un sistem democratic, dar nu haos şi un partid în care filialele să poată să îşi spună punctul de vedere şi el să fie luat în considerare, dar asta nu va însemna baronizarea PNL. Un al doilea palier priveşte ţara în ansamblu – Aici PNL îşi doreşte o reformă reală, transparentă şi îndreptată spre CETĂŢEAN.

Sursa: PeSurse.ro

Reclame

20 de ani de la instalarea partidului-stat: FSN

Postez materialul dnei Zoe Petre, care analizeaza detaliat formarea si instalarea partidului-stat FSN.

„Mă alătur cu toată convingerea colegilor de blog care manifestă azi, 28 ianuarie 2010, la 20 de ani de la marea manifestație anti FSN din București (și de la prima mineriadă), împotriva noii tentative de instaurare a puterii partidului stat. Fiindcă, dragi colegi, despre asta e vorba: politizarea sistematică și brutală a tuturor instituțiilor statului e menită să instituie un monopol de facto al partidului lui Băsescu, tot așa cum proclamarea FSN ca partid politic, după ce își anexase întreaga administrație, echivala cu o lovitură de stat care anula principala cucerire a revoluției – desființarea partidului-stat. Să ne amintim:

Intervenţii repetate ale liderilor CFSN, în frunte cu Iliescu, invocă imediat după revoluţie ideea conform căreia partidele ar fi instituţii „depăşite”, cu toate că acelaşi CFSN emisese decretul prin care aceste partide se puteau constitui. Modernitatea ar fi însă reprezentată de mişcări largi fără o identitate politică şi organizaţională precisă. La 16 ianuarie Iliescu anunţa că FSN nu va participa ca formaţiune politică structurată la alegeri, iar în discursul său televizat din 25 ianuarie 1990, acelaşi Iliescu pleda pentru o mişcare de masă generată de un proces revoluţionar, fără structuri rigide de partid, citînd drept exemple, în devălmăşie, mişcarea ecologistă din Germania (Verzii), Solidarnost’ din Polonia, forumurile civice din Cehoslovacia şi Ungaria. Între aceste două declaraţii, pe 23 ianuarie, FSN îşi anunţase decizia de a participa la alegeri.
Controlînd de la bun început toate pîrghiile puterii executive şi legislative, FSN intră în jocul electoral cu toate datele falsificării acestuia. Transformarea FSN în partid politic şi înscrierea sa într-o confruntare acerbă cu partidele tradiţionale refondate reprezintă, cu toate acestea, primul mare eşec al proiectului politic iniţiat de echipa Iliescu, acela al unui partid tip forum, în care nucleul dur FSN să controleze de fapt întreaga putere politică.
Cele trei partide istorice, PNŢCD, PNL şi PSDR, organizează imediat prima lor acţiune politică comună, publicînd pe 26 ianuarie un comunicat comun şi convocînd un miting de protest pentru ziua de 28 ianuarie. Comunicatul comun lansa tema revoluţiei confiscate; preluată masiv sub forma unor lozinci scandate de mulţimea manifestanţilor anti-FSN din 28 ianuarie, această temă va avea o îndelungată şi importantă carieră pînă azi. Cele trei partide îşi legitimau acţiunea prin ideea că revoluţia din decembrie fusese o superbă victorie a întregului popor – deci nu meritul exclusiv al „emanaţilor revoluţiei” – şi cereau înlocuirea CFSN şi a guvernului provizoriu Roman cu un alt guvern, cu atribuţii executive şi legislative, format din reprezentanţi ai partidelor politice active şi personalităţi afirmate în lupta împotriva dictaturii comuniste timp de 45 de ani. La solicitarea PNL, comunicatul cerea de asemeni desființarea Consiliilor Frontului care se constituiseră în toate întreprinderile și instituțiile din țară pe matricea fostelor organizații sindicale și PCR.
Contra-manifestaţia organizată de CFSN nu reuşeşte să ocupe spaţiul din faţa guvernului, în contrast cu marele succes al mitingului opoziţiei, care mobilizează o mulţime impresionantă în Piaţa Victoriei. Acest prim eşec provoacă două consecinţe de mare importanţă: constituirea CPUN şi prima „mineriadă”.
Pe de-o parte, Iliescu e silit de împrejurări să renunţe la monopolul de iure al puterii: în întrevederea cu liderii partidelor istorice – transmisă de această dată în direct de TVRL – vizibil iritat şi ostil, Ion Iliescu anunţă constituirea unui organism legislativ provizoriu, Consiliul Provizoriu al Unităţii Naţionale, CPUN, care urma să dezbată şi să adopte cele cîteva norme indispensabile pentru viitoarele alegeri.
Acţiunea de masă din 28 ianuarie obligă deci echipa Iliescu să ia în considerare xistența însăși a opoziţiei, chiar dacă raportul real de putere îi permite să limiteze efectele acesteia. Consimţind să cedeze o parte din resursele pe care se înstăpînise la revoluţie, Iliescu acceptă implicit prima formă post-decembristă de separare între puterea legislativă, încredinţată CPUN, şi puterea executivă.

Iliescu renunţă la monopolul legislativ – care, secundar şi formal în viziunea sa de sorginte bolşevică, devine terenul predilect al manevrelor indirecte – dar se luptă pînă la capăt pentru monopolul asupra pîrghiilor executive, pe care le consideră esenţiale. FSN – devenit partid – cedează o parte a resurselor normative simbolice, dar îşi rezervă în continuare întreaga putere executivă, adică libera dispoziţie a tuturor resurselor materiale. Astfel, în contrast cu definiţia democratică a echilibrului puterilor, se menține caracterul limitat şi formal al legislativului şi supra-dimensionarea puterii executive, integral controlată de FSN atît prin guvernul provizoriu cît şi prin conducerile CFSN la nivel central şi local. Această disjuncţie originară exprimă public şi încurajează în întreaga societate dispreţul faţă de parlament, în contrast cu guvernul şi cu preşedintele ţării, ca şi dispreţul faţă de produsul esenţial al parlamentului – legile – pe care noua guvernare le tratează ca pe elemente formale, disjunse de puterea exercitată în sine şi pentru sine.

Concomitent însă, CFSN neagă violent această redistribuire a puterii chiar şi numai în registrul simbolic, declanşînd operaţia alternativă de mobilizare a unor grupuri muncitoreşti aduse dinafara Bucureştilor, bine aprovizionate cu băuturi alcoolice şi îndemnate energic la violenţă. Cum scria în zilele următoare oficiosul FSN, „frontul cărbunelui s-a îngemănat cu Frontul Salvării Naţionale”. Între minerii care declanșează această primă invazie se remarcă nu doar mineri din Valea Jiului, cum se presupune adesea, ci şi mineri din Moldova (Comănești/Bacău) ori muncitori din centre industriale situate în sudul ţării; o bună parte din șefii lor de atunci au devenit în anii imediat următori membri marcanți și parlamentari ai PD-FSN, și au rămas în aceste poziții pînă după alegerile din 2004. Un exemplu elocvent este cel al lui Gh. Dobre, numit Ministru al Transporturilor în 2005, și care, în calitate de director general în același minister, acționase energic în 1990 pentru aducerea minerilor în Capitală.

În seara de 28 ianuarie şi mai ales în ziua următoare, aceste grupuri invadează brutal Capitala, devastînd localul Institutului de Arhitectură din Bucureşti şi sediul central al PNŢCD. Lozincile „noi muncim, nu gîndim” și „moarte intelectualilor”, scandate atunci, au avut drept efect ruptura iremediabilă dintre FSN și marea majoritate a intelectualilor.unde provoacă importante pagube materiale şi oferă prilejul unei scene mediatice cu un impact excepţional: primul ministru al Guvernului provizoriu, Petre Roman, ajunge însoţit de Armată la sediul PNŢCD, de unde se adresează maselor furioase cu un discurs incitator pe tema „S-au demascat!” (se înţelege, ca duşmani ai poporului) şi, sub pretextul salvării de furia legitimă a maselor, îl evacuează de acolo pe Corneliu Coposu înghesuit într-un TAB, ceea ce difuzează în toată ţara o copie conformă a scenei în care Ceauşescu era înghesuit într-un vehicol similar.

Dincolo de aceste evenimente sinistre, constatăm totuși că, pe termen mediu, strategul Frontului, Iliescu, a eşuat în construirea unui partid de tip front, devenind liderul unui partid monolitic, în vreme ce opoziţia a reuşit să construiască o forţă politică de tip Forum – CDR – şi să cîştige astfel în 1992 o reprezentare consistentă în administraţia locală, apoi şi în Parlament, iar în 1996 – o victorie a cărei dimensiune simbolică nu mai are a fi subliniată, chiar dacă dimensiunea ei politică nu mai e recunoscută azi pe măsura importanței sale decisive pentru soarta României.”

Crin Antonescu: „Apel către susţinătorii mei”

Apel către susţinătorii mei

Declaraţia de presă a preşedintelui PNL, Crin Antonescu
„Bună ziua. Aş dori, în această ultimă zi a campaniei electorale, să dau publicităţii, prin intermediul dumneavoastră, un apel către susţinătorii mei, către votanţii mei din primul tur, către toţi membrii şi alegătorii Partidului Naţional Liberal.

În primul rând, vreau să spun din capul locului că eu, Crin Antonescu, şi partidul pe care îl conduc, Partidul Naţional Liberal, susţinem cu fermitate proiectul Johannis, majoritatea pe care am construit-o şi candidatul care se opune lui Traian Băsescu şi face posibil acest proiect Johannis, pe Mircea Geoană. Aici suntem şi nu ne schimbăm poziţia. Aici vom rămâne şi pentru acest proiect garantez şi garantăm. Pentru orice altă construcţie eu nu garantez nimic. Aşa că acelora care speculează despre ce fac liberalii, cum ne calculăm noi şansele, le cer să renunţe. Mi-am dat cuvântul, am construit acest proiect şi rămân, ca de obicei, consecvent poziţiei mele.

Suntem la capătul unei campanii electorale care a avut de toate. O campanie lungă, obositoare pentru unii, plictisitoare pentru alţii, dezamăgitoare pentru cei care sperau într-o schimbare fundamentală. Am avut în faţă un preşedinte care a făcut şi face orice pentru a se agăţa de funcţia sa, un partid care, deşi guvernează, încă, România, nu e preocupat de nici una din marile probleme ale românilor şi o rezistenţă extraordinară din partea unor oameni care îşi văd ameninţate grupurile de interese, legăturile perverse cu statul şi poziţiile calde din care controlează bugetul acestuia.

Pentru noi, liberalii, a fost o campanie pozitivă. Vă mulţumesc, din nou, tuturor celor care aţi avut şi aveţi încredere în mine. Sprijinul vostru este impresionant. Suntem mai mulţi decât credeam la începutul acestei campanii. Mai mulţi decât credeam vreodată că suntem. Încă nu suntem suficienţi, dar lupta noastră abia acum începe. Am vorbit în campanie despre politica bunului-simţ, despre adevăr, despre un alt fel de a face politică, despre respectul pentru cei care muncesc şi care produc bunăstare, despre grija statului faţă de cetăţeni. România bunului-simţ este un proiect în care eu cred şi pentru care voi continua să fac politică. Este singura noastră şansă de schimbare reală.

Acum suntem în faţa unui nou vot. Sunt sigur că mulţi dintre dvs. sunteţi dezamăgiţi că nu am ajuns eu în confruntarea finală cu Traian Băsescu. Şi eu sunt, dar asta nu înseamnă să renunţ. În ceea ce priveşte proiectul nostru, eu vă îndemn să rămânem optimişti. Să credem în continuare în schimbare adevărată şi să avem împreună speranţa că putem transforma România, prin implicarea noastră, într-o ţară normală. Votul şi implicarea noastră vor fi decisive. Iar alegerea pe care eu personal vă îndemn să o faceţi este fără echivoc.

Vă îndemn, în primul rând, să veniţi la vot. Dacă nu veniţi la vot, România rămâne aceeaşi ţară din ultimii 5 ani. Dacă nu veniţi la vot, decid alţii în locul nostru. Dacă nu veniţi la vot, voi cei din Bucureşti, din Iaşi, din Cluj, din Timişoara, Braşov sau Constanţa, vor decide în locul vostru cei care semnează peste căsuţa goală a numelui vostru pe listele speciale. Trebuie să venim cât mai mulţi la vot, duminică, fiindcă acest vot va da un semnal pentru noi toţi.

Nu îmi este uşor să vă cer să votaţi pe altcineva. Dar acum asta trebuie să facem. Trebuie să alegem între un Traian Băsescu, pe care îl cunoaştem şi pe care nu îl mai vrem, şi un Mircea Geoană care vine cu promisiunea unei echipe, a unui proiect şi a unei schimbări. Pentru mine, alegerea pe care trebuie să o facem nu este complicată. La Timişoara, PSD a admis în premieră greşelile pe care le-a făcut după 1990 şi şi-a asumat responsabilitatea pentru ele. Alături de proiectul Johannis, precum şi alături de majoritatea creată împreună, acest moment a fost extrem de important pentru mine personal.

L-am auzit pe Traian Băsescu, i-am auzit pe cei din PDL, i-am auzit pe susţinătorii săi din media, vorbind din nou despre anticomunism. Dându-le lecţii Doinei Cornea, lui Mircea Dinescu, lui Ion Diaconescu, surorilor lui Corneliu Coposu despre rezistenţa în faţa lui Ceauşescu. Toţi aceşti oameni sunt alături noi şi alături de Mircea Geoană fiindcă au înţeles ce înseamnă Traian Băsescu, fiindcă au înţeles că, la 20 de ani de la căderea dictaturii, noi ne găsim acum din nou foarte aproape de ea.

Alegerile de duminică nu sunt despre Traian Băsescu şi despre Mircea Geoană. Sunt despre cum va începe 2010 pentru fiecare dintre noi. Ştim deja cum arată România condusă de Traian Băsescu. Ştim deja cum au trecut pe lângă noi şansele istorice, ştim cum arată o camarilă, un monstru lacom cu multe capete, care a pus stăpânire pe funcţiile şi resursele României. Ştim cum arată un preşedinte care vede şi aude tot despre adversarii lui politici, ştim cu toţii că nu aude nimic din strigătul de disperare al majorităţii românilor. Suntem o ţară fără şosele, fără spitale, în care decenţa este un lux şi politeţea o excentricitate.

Eu nu mă gândesc acum decât la viitor. Cine cu cine s-a văzut, cine cu cine a vorbit mi se pare mai puţin important. Pentru că, în ceea e îi priveşte pe ei, s-au văzut toţi cu toţi, au vorbit toţi cu toţi. Fiindcă nimeni de la putere nu este inocent.

Adevărata problemă este cum ieşim din criză. Fiindcă alegerile vor trece, emoţia şi luminile acestora vor trece, iar luni va trebui să ne întoarcem la adevăratele probleme.

Mircea Geoană răspunde la aceste probleme prin Proiectul Johannis, pe care eu i l-am propus. Nu este doar un nume, ci este promisiunea unui guvern cu un premier independent şi competent, este promisiunea unei echipe de miniştri profesionişti, este promisiunea unui plan anti-criză solid, bazat pe dialog şi competenţă. Acordul cu FMI trebuie dus la capăt. Bugetul trebuie finalizat. Banii pentru salarii şi pensii trebuie asiguraţi pentru anul viitor. Economia trebuie ajutată să crească iar. Iar cei afectaţi de criză trebuie protejaţi. Eu vă cer să votaţi în numele acestui proiect şi în numele unei schimbări în care eu cred. Fără această schimbare, rămânem cu Traian Băsescu preşedinte şi cu aceeaşi politică a ultimilor 5 ani.

Traian Băsescu e acelaşi pe care îl ştim de atâţia ani. El nu poate fi pentru mine şi pentru PNL, niciodată, un partener de dialog. Pentru că eu nu pot să uit răul făcut de preşedinte în aceşti 5 ani, doar în urma unor jocuri de imagine. Eu nu pot să uit de flotă, de casa din Mihăileanu, de afacerile clanului Băsescu, de tranzacţiile cu armament, de injuriile adresate adversarilor politici şi altor cetăţeni, de loviturile aplicate bunului simţ şi moralei, de realitatea că România este cea mai coruptă ţară europeană, de Hayssam, de eşecurile politicii externe.

Între noi şi ceea ce ne dorim pentru România stă un simplu gest: votul de duminică. Veniţi la vot şi participaţi la schimbarea de care avem nevoie, pentru ca următorii 5 ani să nu ne sufoce definitiv. Veniţi la vot doar cu propria voinţă şi cu propria luciditate. Doar aşa veţi lua decizia cea mai bună. Aveţi încredere în mine. Garantez că nu vă voi dezamăgi.

Vă mulţumesc!”

Diversiunea neotatarasceana „Liberalii pentru Basescu”

Mai nou, mai precis imediat dupa turul I, a fost lansat blogul „Liberalii pentru Basescu”. Autorii sau grupul de autori ai acestui blog de campanie de orientare neotatarasceana se eclipseaza de la mai multe certitudini politice, istorice si doctrinare:

Partidul Democrat este emanatia politica de centru-stanga al Frontului Salvarii Nationale FSN. In perioada 1992-2005 PD a fost membru al Internationalei Socialiste.

Partidul Democrat a fost partener de coalitie in guvernele PNL-PNTCD-UDMR prezidate de catre Victor Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu.

Partidul National Liberal este un partid de sine statator si nu este si nu a fost niciodata partidul-suport al Regelui Carol II., nu a fost camarila Maresalului Ion Antonescu si nu a fost niciodata partidul candidatului prezidential care inpartaseste atitutudini autoritare si totalitariste.

PNL si PD au infiintat in septembrie 2003 o alianta electorala bazata pe reforma morala si liberala a societatii romanesti. Titulatura aliantei figura si drept platforma-program: „Dreptate si Adevar”.

Este inutil sa mentionez faptul ca targetul acestei aliante nu a fost atins, tocmai din faptul ca toate actiuniile de reforma au fost torpilate de PD.

Partidul Democrat-Liberal este in prezent membru al Partidului Popular European PPE.

Partidul Socialdemocrat PSD este membru al Partidului Socialist European PSE.

Ambele partide europene PPE si PSE sunt aliate timp de 32 de ani, formand atat Comisia Europeana, cat si nominalizand majoritatea comisariilor europeni. Europarlamentarii PD-L colaboreaza institutional cu europarlamentarii PSD.

In toate tariile civilizate ale Uniunii Europene functioneaza coalitii social-liberale.

Iar unicele partide autentice de Dreapta sunt Partidul National Liberal, infiintat in 1835, si Partidul National Taranesc Crestindemocrat, infiintat in 1926.

Doctrina si programul politic al Partidului National Liberal sunt incompatibilie cu ideile protofasciste ale lui Franco, Chavez, Mussolini si Fidel Castro.

Neotatarasceanismul este caracterizat prin subordinea idealurilor liberale sub paltonului unui lider si/sau sistem autoritar. In 1944 PNL-Tatarascu a semnat un acord politic de colaborare cu Partidul Comunist Roman. In 1948 Tatarascu urma sa fie incarcerat, iar partidul a fost desfiintat de catre autoritatiile comuniste.

Crin Antonescu – Candidatul Nr. 1

Prezidentiabilul PNL Crin Antonescu si primarul Sibiului Klaus Johannis, premierul desemnat al Partidului National Liberal au solutii la iesirea din criza economica. Solutia Antonescu-Johannis este scaderea taxelor si impozitelor. Vom aplica modelul cabinetului federal german Merkel-Westerwelle de reducere a fiscalitatii.

I. Soluţia Antonescu

Este singurul care poate readuce normalitatea, care poate reda românilor încrederea şi speranţa, care poate readuce bunul-simţ nu doar în politica românească, dar şi în societatea românească. Este cel ce poate reconstrui România pe ordine, morală şi valori autentice.

România este dusă spre colapsul moral, economic, social, politic de către Traian Băsescu.

E momentul reconstrucţiei României cu un ALTFEL de preşedinte, precum Crin Antonescu, cu un ALTFEL de guvern, precum acela condus de Klaus Johannis, cu un ALTFEL de proiect pentru România, capabil să garanteze românilor că îşi pot lua pensiile şi salariile, că nu vor ajunge şomeri, că vor avea parte de siguranţă când merg pe stradă, că vor avea acces la educaţie şi sănătate performante.

Ce îşi propune Crin Antonescu:

Taxe mai mici, premier independent (Johannis), sprijin şi pentru populaţie şi pentru firme în acelaşi timp, stoparea furtului din bani publici, toată printr-o schimbare radicală de optică economică, după un model de succes în Europa.

Soluţiile lui Crin Antonescu pentru criza economică

Vom aplica modelul german de reducere a taxelor şi impozitelor. Angela Merkel a anunţat reduceri fiscale de 24 de miliarde de euro, în favoarea gospodăriilor şi societăţilor comerciale. Italia şi Suedia au anunţat proiecte similare.

România este în încetare de plăţi, în vreme ce ţările din Europa ies una după alta din recesiune.

Numărul real al şomerilor a depăşit 1.000.000. Acesta este bilanţul celor 10 luni de guvernare Băsescu-Geoană.

Băsescu vorbeşte despre creşterea TVA, în timp ce soluţia noastră este reducerea semnificativă a taxelor, a impozitelor şi a birocraţiei.

Ieşirea din criză înseamnă sprijinirea întreprinderilor pentru că existenţa lor şi buna lor funcţionare înseamnă a păstra locurile de muncă si a produce o sursă de bani pentru plata împrumutului lui Băsescu.

Nici o ţară nu s-a dezvoltat prin impozite. Impozitele mari descurajează investiţiile. Reducerea impozitelor ajută creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.

Scăderea taxelor va stimula investiţiile şi va crea locuri de muncă, ceea ce înseamnă mai multe firme care contribuie la bugetul de stat, mai mulţi angajaţi care contribuie la bugetul de stat, mai puţini şomeri plătiţi de la stat.

Scăderea taxelor va scoate la suprafaţă o parte din economia subterană şi mai mulţi contribuabili vor alege să-şi plătească impozitele la stat, dacă nivelul acestora este reduse.

II. Crin Antonescu – candidatul nr. 1

Crin Antonescu a fost primul candidat care şi-a anunţat candidatura, primul care şi-a lansat programul politic şi propria viziune pentru România, primul care s-a înscris oficial în cursă (cu 1.600.000 de voturi) şi acum este primul pe buletinul de vot.

Pe 6 decembrie Crin Antonescu va fi din nou primul în opţiunile românilor şi va câştiga alegerile.

III. Familia liberală îl sprijină pe Crin Antonescu

Liberalii europeni şi-au declarat sprijinul ferm pentru Crin Antonescu.

Foştii şi actualii premieri liberali din Europa şi-au afirmat ieri la Burxelles susţinerea pentru preşedintele PNL, într-o întâlnire oficială la care a participat şi proaspătul vicecancelar al Germaniei, liberalul Guido Westerwelle.

IV.        Prefraudarea referendum-ului

Salutăm demersul corect din punct de vedere legal, moral şi civic al organizaţiilor neguvernamentale, care au condamnat atitudinea preşedintelui şi au tras un semnal de alarmă asupra posibilităţii creării unui stat condus cu autoritarism, în care opinia celuilalt, şi mai ales a cetăţeanului, nu contează.

Atitudinea societăţii civile arată un pas către normalitate, dar şi dorinţa societăţii de a se îndrepta spre normalitate şi de a reaşeza România pe valori.

Referendumul, care este un „bun” al tuturor românilor, a fost confiscat de Băsescu şi a devenit afacerea privată a sa şi a PDL.

Băsescu a anulat dreptul la informare al cetăţenilor, aşa cum prevede legea. În mod normal, campania de informare este obligatorie, se face pe bani publici, de către guvern, nu de preşedinte în calitate de candidat, cu bani de la PDL.

În timp ce românii ar putea sa nu îşi mai primească pensiile şi salariile, în timp ce numărul şomerilor creşte alarmant, Băsescu îşi permite să arunce 61 de miliarde de lei vechi pentru un referendum pe care îl foloseşte ca instrument electoral.

Costurile totale ale referendumului totalizează salariile pe 2 ani ale celor 170 de parlamentari pe care vrea Băsescu să-i „restructureze”. Cu alte cuvinte, ce luăm cu o mână, dăm cu două mâini. Nu se face nici măcar o economie!

V.  Criza politică şi guvernul Croitoru

Guvernul PDL – PSD, care a încheiat acordul cu Fondul Monetar, e responsabil de parcursul pe care l-a convenit cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială, cu Comisia Europeană. PDL și PSD nu au fost capabile să se achite de obligațiile asumate în acordul ținut secret și până în ziua de azi.

Consensul politic este soluția care poate scoate România din această criză. Noi am propus încă de acum o lună o soluție guvernamentală. Am construit o majoritate care a făcut propuneri clare în acest sens.

PNL îl susţine ferm pe Klaus Johannis, care a demonstrat deja prin politicile sale publice aplicate în Sibiu că are experienţa, voinţa, rezultatele şi înţelepciunea necesare, care îl recomandă pentru postul de prim-ministru al României.

Soluţia la ieşirea rapidă din criză nu era desemnarea lui Croitoru şi formarea acestui guvern-marionetă, ci numirea lui Klaus Johannis care putea alcătui rapid un guvern de specialişti şi se bucură de sprijinul asumat al unei majorităţi de 65%.

„Guvernul” Croitoru nu are susţinerea majorităţii în Parlament. PNL nu va vota învestirea guvernului propus de Băsescu, împotriva voinţei celor care îi reprezintă pe români.

Mircea Geoana si Traiana Basescu se tem de o dezbatere directa, de aceea refuza o confruntare directa, publica si televizata cu prezidentiabilul Crin Antonescu.

In cazul in care Mircea Geoana ar ajunge presedinte, Romania ar fi condusa de Vanghelia si Hrebenciuc. Traian Basescu si Mircea Geoana sunt fatele aceluiasi sistem. Ambele partide PD-L si PSD sunt emanatiile FSN.

Prezidentiabilul PNL Crin Antonescu se bucura de o larga sustinere in plan intern, atat din partea Comietetului de sprijin, dar si in plan extern, din partea liberalilor europeni, care si-au anuntat sprijinul ferm pentru Crin Antonescu.

Numai impreuna si – uniti – vom reusi!

Pe data de 22 noiembrie putem scrie istorie. Electoratul de centru si de centru-dreapta cuprinde 4 milioane de votanti: membrii fondatori si activistii Aliantei Civice, membrii fondatori si activistii Conventiei Democrate, membrii, activistii si simpatizantii partidelor istorice, ale partidelor noastre de suflet: PNL si PNTCD, membrii fondatori si simpatizantii Partidului Democrat infiintat si condus de Petre Roman, membrii fondatori si simpatizantii Partidului Socialdemocrat din Romania infiintat si condus de Sergiu Cunescu, cetatenii responsabili ai acestei tari care inca mai cred in libertate, Romanii care respecta si adera la normele democratice, toti aceia care nu si-au pierdut speranta in principiile statului de drept, impreuna cu acei cetateni care nu sunt reperati in sondaje, toti acesti eroi ai Revolutiei Bunulu-Simt sunt chemati la vot pe data de 22 noiembrie. Impreuna putem inchide capitolul tranzitiei. Impreuna putem depasi marasmul totalitarismului si impreuna vom defila cu fruntea sus in Europa. Impreuna vom decapita – politic – balaurul rosu-portocaliu. Numai impreuna si – uniti – vom reusi! Hai La Revolutia Bunului-SimtCrin Antonescu Presedinte!

Singura Solutie, inca o Revolutie!

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: