MS Printul Charles despre MS Regele Mihai (2001)

Pare un lucru extraordinar ca Mihai implineste varsta de optzeci de ani!

Pentru ca il cunosc de la inceputul vietii mele – si pentru ca l-am vazut la, practic, toate sarbatorile familiei noastre de la Incoronarea mamei incoace – cred ca am o mica idee despre ceea ce a trebuit sa indure de-a lungul vietii sale.

Inima mea se sfasie pentru Mihai si Ana cand stiu prin ce teribile incercari si necazuri au trebuit sa treaca.

Inima mea a suferit, de asemenea, pentru romani, ale caror vieti, traditii si bunastare au fost brutal sfaramate pentru un numar de ani.

In fata acestor orori si alienari de neinteles, Mihai nu s-a lasat niciodata cuprins de amaraciune sau de razbunare. El si-a pastrat intotdeauna umanitatea sa de om de stat, valorile lui de civilizatie si linistea sa intelegatoare. El a ramas, pentru multi romani, o lumina de speranta in intuneric si conationalii lui pot acum, in sfarsit, sa vada adevarul care a fost innegurat atatia ani de minciuni si propaganda.

Fii binecuvantat, Mihai, si la multi ani!

 

 

Cu drag, varul tau,

Charles

Sursa informationala: Initiativa Tinerilor pentru Modernizarea Romaniei ITMR

Comunicat al MS Regele Mihai I – 10 mai 2011

Noi, Mihai I,

În virtutea autorităţii noastre nedisputate ca Şef al Casei Regale a României,

Luând în considerare decizia iubitului Nostru bunic, Regele Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei Noastre Regale,

Şi urmând datoria mea fată de istorie si fată de urmaşii şi succesorii mei,

Ţinând cont de articolele 1 (10), 15 şi Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate de Noi la 30 decembrie 2007,

FAC CUNOSCUT:

Art. 1 Ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern

(1) La data de 10 mai 2011 toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit.

(2) În conformitate cu dorinţele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, şi cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regaiă a României şi membrii săi au purtat şi poartă numele de „al (a) României”.

Dar începând cu 10 mai 2011, Casa Regală a României nu va mai purta numele de „Hohenzollern-Sigmaringen”, şi nu va mai fi cunoscută de la această dată sub numele de „Casa de Hohenzollern-Sigmaringen.” Casa Regală română va fi cunoscută de acum înainte numai sub numele de „Casa Regală a României”.

Art. 2 Renunţarea la titlurile conferite de Capii Familiei Princiare de Hohenzollern

(1) Începând cu data de 10 mai 2011, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte, sau să folosească, vreun titiu conferit (ereditar sau adpersonam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern.

(2) Capul Casei Regale a României rămâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricărui titlu sau distincţie.

Art. 3 Amendarea Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României

(1)  Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor „de Hohenzollern,” „de Hohenzollern-Sigmaringen” şi „de Hohenzollern-Veringen,” în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României.

(2)  Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, amendate, vor fi transmise membrilor Familiei Regale a României.

La 10 mai 2011, la Palatul Elisabeta din Bucureşti

Mihai R

Sursa informationala: Famila Regala


Casa Regala a Romaniei

Cum era firesc schimbarea numele dinastiei s-a oficializat, simbolic de azi 10 mai 2011 se numeste Casa Regala a Romaniei, renuntandu-se la numele germane Hohenzollern-Sigmaringen, iar la prenume este adaugat al (a) Romaniei, schimbare produsa deja din vremea regelui Ferdinand I al Romaniei. Procedeul nu este nou sau schimbarile numelor Dinastiilor s-au mai produs de-a lungul istoriei, spre exemplu la familia regala a Marii Britanii care din 1917 si-a schimbat numele din Casa de Saxa-Coburg-Gotha in cea de Windsor. Sau toate titlurile princiare din Regatul Unit sunt schimbate renuntandu-se la numele germane, spre exemplu Battenberg este inlocuit Mountbatten, iar Teck este inlocuit cu numele Cambridge (fratii Reginei Mary e.g. Adolphus de Teck devine Adolphus Cambridge, etc.).

Test+autor+sursa informationala: Diana Mandache

Locuri sacre ale regalitatii

Text+foto+sursa informationala: Rezistenta Urbana

Este din nou 10 Mai, tripla sarbatoare a Romaniei. Aceasta data, ignorata inadins de liderii post-1989, sintetizeaza cel mai bine lupta tarii pentru dreptul de a se moderniza si de a se conduce liber.

Acum un an am trecut in revista importantele contributii ale monarhiei in Capitala, intrucat o extindere la toata tara necesita o documentare temeinica si o doza aproape nula de amatorism. Anul acesta, propun sa vedem ce s-a ales de niste simboluri puternic regale de-a lungul agitatei istorii a romanilor: Adunarea Deputatilor, Sala Tronului si Necropola Regala. –>

Foto: Carol I si Ferdinand I au purtat la piept crucea de Hohenzollern. Carol Caraiman a purtat medalia „Vulturul Carpatin”.

Nu voi relua dezbaterea cu privire la necesitatea mutarii Zilei Nationale (Romania este singura tara europeana care nu-si serbeaza Independenta de Ziua Nationala), ci as vrea sa atrag atentia asupra devalorizarii fortate a unor „locuri sacre” ale regalitatii, cum m-am gandit sa le intitulez. Cei patru Regi pe care tara noastra i-a avut – Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea si Mihai I – au pus, fiecare, cate o „caramida” importanta la temelia Romaniei moderne.

PALATUL ADUNARII DEPUTATILOR din Dealul Mitropoliei a fost cladit, in forma actuala, in timpul lui Carol I, pe locul vechiului Divan Domnesc. Complexul Mitropolitan (ulterior Patriarhal) a dobandit astfel o bijuterie arhitecturala de prestigiu. Cupola monumentala surmontata de un vultur este unica in Romania.

In perioada monarhiei, aceasta cladire a adapostit Adunarea Deputatilor, una din camerele Parlamentului. Prin traditie, in fiecare septembrie, monarhul deschidea lucrarile legislativului printr-un mesaj.

O imagine din 1913 ni-l infatiseaza pe batranul Rege Carol I vorbind parlamentarilor din fata Tronului special amenajat. Tronul din Parlament se gasea in spatele Prezidiului, intr-un fel de „loja”, acoperita cu draperii si ornata cu un vultur ce tinea in gheare niste steaguri. Intreaga arcada de desupra Prezidiului avea la mijloc stema regala prinsa in niste ramuri ornamentale.

Fotografia din 1925 este un document istoric important, intrucat il arata pe Regele Ferdinand I stand alaturi de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I. C. Bratianu, in timp ce adresa mesajul. Ambii au murit in 1927.

Tot in sala se sedinte a Adunarii Deputatilor a depus juramantul si Regele Carol al II-lea in 1930, dupa Restauratia de la 8 iunie, acelasi an.

Si Regele Mihai I a adresat mesaje parlamentarilor. O fotografie celebra il arata alaturi de primul guvern pro-comunist al Romaniei, instalat cu sprijin sovietic dupa alegerile falsificate din 1946. Regele este secundat de premierul Petru Groza, ministrul justitiei Lucretiu Patrascanu si alti comunisti de marca.

Dupa ce l-au fortat pe Regele Mihai sa abdice, comunistii au proclamat Republica Populara Romina. Parlamentul acesteia, unicameral, a luat denumirea de Marea Adunare Nationala. Ca atare, frontispiciul cladirii din Dealul Patriarhiei a fost modificat, iar deasupra usii centrale a fost asezata o stema comunista imensa.

Tronul monarhului a fost eliminat, iar in respectivul spatiu au fost atarnate temporar doua drapele tricolore. Si vulturul ornamental de deasupra a disparut, evident. Ulterior, fosta „loja regala” a fost acoperita, devenind parte a peretelui.

20 mai 1968 – Presedintele Charles de Gaulle al Frantei tine o cuvantare in plenul Marii Adunari Nationale a Republicii Socialiste Romania. Deputatii, multi dintre ei analfabeti, habar n-aveau ce zicea de Gaulle. Se observa modificarea aspectului prezidiului, disparitia lojei si aparitia, in locul ei, a stemei RSR.

Dupa 1989, nu s-a facut nimic pentru restaurarea vechii infatisari a salii. Stema regala nu a revenit pe arcada, ramanand doar ramurile ce o sustineau odinioara. O vreme, Palatul a adapostit Camera Deputatilor, pe la mijlocul anilor ’90 fiind cedat Bisericii Ortodoxe Romane. Asadar, s-a transformat in Palatul Patriarhiei. Sfantul Sinod al BOR isi tine aici sedintele, dar si alte adunari bisericesti sau evenimente clerice. In locul stemei RSR este un tablou cu Invierea.

Astazi, de la tribuna de unde Regii adresau mesajele lor Parlamentului, vorbesc fel de fel de personaje, mai mult sau mai putin controversate.

SALA TRONULUI de la Palatul Regal din Bucuresti este si ea un puternic simbol al monarhiei. Prima varianta a acestei sali a dainuit pana la incendiul din anii ’20, care a mistuit vechiul Palat Regal.

Sala era foarte bogata in decoratiuni, o adevarata sala de bal. Intr-o prima faza, Tronurile Regelui Carol I si al Reginei Elisabeta au fost cele care apartinusera Domnitorului Alexandru Ioan I si Doamnei Elena Cuza (monogramele lor erau identice cu ale Suveranilor).

Noua Sala a Tronului a fost gandita sa impresioneze prin dispunerea volumica, arcade, marmura folosita si prin monumentalitate. Ornamentele au trecut in planul secund, insa nu lipsesc. Pentru Tronul Romaniei, s-a construit un intrand circular boltit, accesibil prin doua usi inalte. Aici a avut loc, de exemplu, proclamarea regimului autoritar (1938-1940) al Regelui Carol al II-lea. Alaturi de Suveran sunt profesorul Nicolae Iorga, Gheorghe Tatarescu (viitor prim-ministru) si Patriarhul Miron Cristea, Presedinte al Consiliului de Ministri in acea perioada.

Deasupra Tronului se gasea o fresca pictata de Cecilia Cutescu-Storck, nora marelui sculptor Karl Storck. Pe treptele care sustineau Tronul Romaniei a fost construita o cupola foarte interesanta, surmontata de Coroana de Otel a Romaniei. Constructia este vizibila intr-o fotografie de la finele anilor ’30, care ii infatiseaza pe Carol al II-lea si pe Principele Mostenitor Mihai.

Cupola de deasupra Tronului era sustinuta de coloane cu figuri inaripate in varf. Aditional, de o parte si de alta a structurii se gaseau coloane mai mici, in forma de fascii romane, in varful carora se gaseau alte figurine inaripate. In spatele constructiei era o draperie ornata cu stemele provinciilor Romaniei. Dovada este o fotografie din 1941, cu Regele Mihai.

Dupa 30 decembrie 1947, Sala Tronului a fost dezafectata, iar Palatul Regal a devenit Palatul Consiliului de Stat (Palatul Republicii). Aici se tineau reuniuni diplomatice si ceremonii de decorare de catre liderii comunisti. In 1965, fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost tinut pe catafalc in aceasta sala, pentru ca „populatia indurerata” sa-si ia ramas-bun intr-un pelerinaj ce amintea de moartea lui Stalin (1953). Intr-o fotografie din 1968, Ceausescu le vorbeste membrilor corpului diplomatic. In capatul salii, se vede intrandul unde era Tronul.

La o privire mai atenta, se observa ca treptele pe care era structura cupolei au fost si ele daramate, iar pe peretele din spate a fost atarnata stema Republicii Socialiste Romania. Totusi, fresca din tavan a ramas.

In prezent (foto de aici – singura gasite pe net!), Sala Tronului este „taram interzis” pentru vizitatorii Palatului Regal (MNaR), intrucat nu face obiectivul Statului sa-si promoveze valorile. Se promoveaza insa, pe bani grei, evenimente private. In spatiul in care Regii luau decizii se pot organiza, contra cost, nunti, concerte, lansari de produse, evenimente de moda, etc. Mi se pare o pangarire mult prea mare a unui simbol national. Ca aspect, sala este la fel de goala, doar stema socialista a disparut.

NECROPOLA REGALA de la Manatirea Curtea de Arges a fost aleasa de Regele Carol I ca loc de veci pentru el si urmasii sai.

Aici se gasesc inmormantati primul Rege si prima Regina, sub lespezi de marmura.

Cuplul Maria-Ferdinand isi doarme somnul de veci tot aici. Mormintele celor doi Suverani sunt marcate prin niste placute metalice, ca exponate intr-un muzeu, injositor pentru Regele Intregitor si sotia sa. Lespedea Reginei Maria a fost pusa de-abia dupa 1989 de catre Maica Alexandra (Principesa Ileana a Romaniei), fiica celor doi si matusa Regelui Mihai.

In 2003, au fost aduse din Portugalia ramasitele Regelui Carol al II-lea, insa au fost depuse intr-o cripta special amenajata in paraclisul manastirii. Sicriul este acoperit de stindardul personal al Regelui.

Mormintele Regilor sunt prea putin vizitate. In Germania (Republica Federala), cripta familiei de Hohenzollern, fosta familie domnitoare, este exemplar amenajata in catacombele Domului din Berlin. La noi, Necropola Regala este alcatuita din morminte banale, semn al nerecunostintei unui popor care a uitat, ajutat de conducerile succesive post-1947, cui datoreaza Statul roman modern.

Cu siguranta mai sunt multe alte „locuri sacre” ale regalitatii imprastiate prin Romania: complexul Peles (Sinaia), Castelul Savarsin, Palatele Elisabeta si Cotroceni (Bucuresti), Castelul Reginei Maria (Balcic – Bulgaria) si exemplele ar putea continua.

In incheiere, inainte de a ura traditionalul „Traiasca Regele!”, sa aruncam o privire pe actul de nastere a Romaniei moderne – Actul Proclamarii Regatului Romaniei (10 Mai 1881) – versiune imensa, aici.

Familia Regala ureaza tuturor romanilor Paste Fericit!

Sărbători de Paște cu bine, pline de lumină și de speranță! Noaptea de Înviere este un prilej de prețuire a respectului de sine, al demnității, comportamentului generos și măsurat, înveșmântat în iubire și credință.
Fie ca sărbătorile pascale să aducă un strop de curățenie și bucurie, de deschidere și armonie în viața publică româneasca!”

Sursa informationala: Lilick Auftakt

Mesajul Majestatii Sale Regele Mihai I

Regina Maria – Regina Marii Uniri

 

Descendenta vlaho-aromana a Familiei Regale

Una dintre miturile propagandei comuniste lansate dupa instaurarea dictaturii comuniste se lansa pe falsul istoric ca Familia Regala ar fi de „sorginta straina”. Adevarul istoric este insa cu totul altul:

– Carol I. a renuntat la cetatenia germana, fiind ales in 1866 drept Principe al Romaniei, devenind ulterior in 1880 Rege al Romaniei.

– Familia Regala este descendenta dintr-o familia nobiliara vlaho-aromana.

Evident ca Romania zilelor de astazi este produsul regimului republicii semi-prezidentiale, regim politic care prin natura sa produce si reproduce conflicte si crize constitutionale.

Romania a progresat si sa dezvoltat ca stat unitar, constitutional, national si modern sub auspiciile monarhiei constitutionale. In concluzie numai prin revenirea la fagasul traditional, prin restaurarea monarhiei constitutionale, Romania poate redeveni un stat modern.

Material preluat de pe blogul Casa Regala.

Scurt istoric

În 1185, trei fraţi vlahi: Petru, Asan şi Caloian, au condus o revoltă în Bulgaria împotriva Imperiului Bizantin, conducătorul noului stat fiind Ţarul Petru al II-lea. Anul următor, bizantinii vor fi forţaţi să recunoască independenţa noului Ţarat cu capitala la Târnovo.

Cinci ani mai târziu, în 1190, Petru va renunţa la tron în favoarea fratelui său Asan, un conducător politic mult mai bun, care reuşeşte prin forţă militară să apere independenţa statului său. Acesta însă este ucis în 1195 , iar Petru redevine ţar, dar pentru scurt timp, pentru că rivalii săi îl vor ucide şi pe el doar un an mai târziu.

Caloian, fratele mai mic al lui Petru şi Asan, devine ţar, se înţelege la pace cu grecii (1201) face incursiuni militare împotriva sârbilor şi ungurilor, apoi ocupă întreaga Macedonie, dar este ucis în bătălia pentru Salonic.

Ţaratul (imperiul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură vlah (aromânesc la sud de Dunăre şi românesc la nord) şi bulgar. Asta nu înseamnă că vlahii i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populaţii, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche aratând o predominanţă a slavilor la şes, şi a romanicilor în zonele peri-montane, deluroase şi mai păduroase; ţărmurile aveau o populaţie preponderent grecească. Ulterior, despărţirea proto-românilor de către populaţiile slave aşezate printre ei, a creat cele patru grupuri lingvistice : daco-român, aromân, megleno-român şi istro-român ; daco-românii absorbind treptat slavii din nordul Dunării, în timp ce slavii au absorbit treptat majoritatea aromânilor, megleno-românilor şi istro-românilor din sudul Dunării.

DESCENDENŢĂ
1) Ioan Asan I of Vlachs and Bulgars

2) Ioan Asan II of Vlachs and Bulgars m (Ana) Maria of Hungary, daughter of Andrew II of Hungary

3) Elena Asan m Emperor Theodoros II of Nicea (Theodoros Doukas Batatzes)

4) Eudocia Lascarina m Guillaume Pierre de Vintimille, Count of Tenda

5) Ioan Lascari, Count of Ventimiglia and Tenda

6) Guillaume Petru II of Tenda and Vintimille

7) daughter m Petru Balbi, Count of Tenda iure uxoris

8.) Antoniu Lascari, Count of Tenda

9) Honoriu Lascari, Count of Tenda

10) Ioan Antoniu Lascari, Count of Tenda

11) Anna Lascarina, Countess of Tenda m René de Savoie, Count of Villars, batard de Savoie

12) Honoriu of Savoy, Marquess of Villars, Count of Tenda

13) Henrietta of Savoy, Marchioness of Villars m Charles de Lorraine de Guise, duc de Mayenne

14) Catherine of Lorraine-Guise m Charles Gonzaga, Duke of Nevers was as Charles I, Duke of Mantua (descendant of the Palaiologos Marquesses of Montferrat)

15) Carol II, Duke of Rethel, married Maria, Duchess of Montferrat

16) Eleanor of Mantua, married Ferdinand III, nHoly Roman Emperor

17) Eleanor of Austria, Queen of Poland, married secondly Charles V Leopold, Duke of Lorraine

18) Leopold Joseph, Duke of Lorraine

19) Francis II, Duke of Lorraine, Grand Duke of Tuscany, etc

20) Leopold II, Holy Roman Emperor

21) Francis I of Austria

22) Leopoldina of Austria, married Pedro I of Brazil

23) Maria II of Portugal, married Ferdinand

24) Antonia of Portugal, married the above-mentioned Leopold, Prince of Hohenzollern

25) the above-mentioned Ferdinand I of Romania

26) the above-mentioned Carol II of Romania

27) the above-mentioned Mihai I of Romania

28) second daughter: Elena of Romania

29) Nicholas Michael Medforth-Mills de Roumanie

Personalitatile dreptei: Corneliu Coposu

Corneliu Coposu – Maestru al tinerilor din România

 

Comemorarea lui Corneliu Coposu

A vorbi despre Corneliu Coposu este pentru mine o mare onoare şi, în acelaşi timp, o datorie pentru generaţia mea, în primul şi în primul rând graţie interesului pe care Domnia-sa l-a purtat celor tineri. El a avut încredere de la început, din decembrie 1989, în puterea şi în puritatea celor care au făcut adevărata Revoluţie.

Îl cunoscusem pe Nenea Puiu, prima dată, când aveam 12 ani. Venise la Cluj împreună cu doamna Tita Ivasiuc, văduva scriitorului Alexandru Ivasiuc. Discuţia purtată împreună cu părinţii mei s-a lungit până noaptea târziu. Adolescent fiind, statura impunătoare a domnului Coposu m-a impresionat profund.

În zilele fierbinţi ale evenimentelor din decembrie ’89, mai precis la 26 decembrie 1989, nenea Puiu a telefonat la Cluj, unde îmi aveam domiciliul împreună cu părinţii mei, întrebându-mă dacă aş vrea să-i fiu alături, ca şef de cabinet. Explicaţia pentru alegerea mea era foarte întemeiată din punctul său de vedere: foştii colaboratori şi chiar securiştii mişunau peste tot. El avea nevoie de un tânăr cu sufletul nepătat. În plus, ca o altă garanţie, bunicul meu a fost mare luptător maramureşean Ilie Lazăr, cel care în procesul Iuliu Maniu a fost până la capăt alături de Sfinxul de la Bădăcin. Îl cunoscuse foarte bine pe „moşul meu drag”, îmi cunoştea familia şi, cum „sângele apă nu se face”, tradiţia de naţional-ţărănist trebuia să aibă continuitate.

Am sosit în Bucureşti pe data de 29 decembrie 1989 devenind „primul şef de cabinet al celui mai mare om politic al României post-decembriste”. Alături de Domnia-Sa am petrecut momente de neuitat, care până la moarte mă vor urmări, deoarece impactul lor a fost foarte adânc şi semnificativ.

Pe data de 28 ianuarie 1990, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, împreună cu celelalte două partide istorice (P.N.L. şi P.S.D.R.) a organizat un mare miting de protest împotriva deciziei F.S.N. de a participa la alegeri. A fost, practic, primul miting adevărat al României democratice de după furtul alegerilor din 1946.

Am avut posibilitatea extraordinară de a fi alături de liderii P.N.Ţ.C.D., la invitaţia făcută de către Ion Iliescu şi Petre Roman, în clădirea Guvernului, la discuţii. Pentru un tânăr care la vremea rerspectivă avea 20 de ani acel moment a reprezentat o lecţie de democraţie şi patriotism adevărat. Această lecţie a fost predată de profesorul Corneliu Coposu. Cei doi conducători ai României de atunci încercau prin orice metode să-l impresioneze şi să-l ameninţe pe Corneliu Coposu. Neclintit, cum a fost şi timp de 17 ani în închisoare, Seniorul a demontat toate acuzaţiile ce-i erau aduse de către aceşti foşti comunişti. Întâlnirea de la Guvern începuse la ora 12 şi a ţinut până la ora 20. Între timp, în jurul orei 16, pe motivul că manifestanţii partidelor istorice „omoară cetăţenii paşnici” şi „încearcă printr-o lovitură de forţă să intre în clădirea guvernului”, Ion Iliescu i-a cerut lui Corneliu Coposu să se adreseze mulţimii şi să-i facă să renunţe la acel miting. Îmi amintesc foarte bine cuvintele preşedintelui Coposu: „Noi nu am venit aici pentru a da o lovitură de forţă, ci pentru a încerca un dialog civilizat cu cei care au frâiele Puterii. F.S.N.-ul trebuie să înţeleagă că cei care au murit la Revoluţie şi-au dat viaţa pentru o Românie democratică. Vă rog să nu creaţi incidente, pentru a nu da prilejul Puterii actuale să vă discrediteze”.

Contrar oricărui simţ democratic, având Televiziunea şi Radioul în mână, F.S.N.-ul, prin minciună şi dezbinare, a reuşit să aducă în Piaţa Victoriei muncitori de la marile uzine din Bucureşti, chipurile pentru a apăra democraţia. Manifestaţia partidelor istorice se desfăşurase paşnic, până la ora 19. În acel moment, înarmaţi cu bâte şi lanţuri, „apărătorii” democraţiei au creat panică şi i-au lovit pe cei care erau cu mâinile goale. Informându-se permanent despre ce se întâmpla în piaţă şi aflând că în jurul orei 19,30 majoritatea celor din faţa clădirii erau suţinători ai F.S.N.-ului, Ion Iliescu a început să strige, ameninţându-i pe liderii partidelor istorice şi în special pe domnul Corneliu Coposu, acuzându-i de lovitură de stat, făcându-i pasibili de închisoare. Cu calmul său desăvârşit, pentru a nu ştiu câta oară, „Nenea Puiu” şi-a argumentat poziţia, neclintindu-se niciun muşchi de pe faţa lui. Văzând că nu-l poate îndupleca sub nicio formă, preşedintele Iliescu a avut acea replică rămasă în istoria post-decembristă: „Domnule Coposu, mie să nu încerci să-mi bagi sula în coaste”.

A doua zi a fost încă un moment semnificativ pentru fragila noastră democraţie. Având sprijinul muncitorilor, minerilor şi al tuturor celor care fuseseră minţiţi prin radio şi televiziune, F.S.N. a organizat în Bucureşti şi în toată ţara mitinguri de sprijin pentru F.S.N. şi de protest împotriva partidelor istorice. Îmi amintesc foarte bine acea zi de 29 ianuarie 1990. De dimineaţă, eram la preşedintele Coposu acasă. În jurul orei 9 ne-am deplasat către sediul partidului din Bdul Carol nr. 34. Ajunşi acolo, ca un făcut, au început să se adune contestatarii. Într-o oră şi jumătate, în faţa sediului nostru şi în toată Piaţa Rosetti era o mare de oameni care cereau „moarte lui Coposu” şi „afară din ţară cu trădătorii”. Ura şi dezlănţuirea mulţimii era împotriva celui care – aşa cum credeau ei – nu mâncase salam cu soia şi venise din străinătate pentru a „vinde ţara Occidentului”. E adevărat că preşedintele Coposu nu mâncase salam cu soia. Timp de 17 ani el a mâncat „terci”, asta în timpurile bune, deoarece regimul de închisoare era atât de dur, încât zile întregi se întâmpla să nu mănânce absolut nimic. Omul care timp de cinci ani a stat zidit în celulă nu mâncase salam cu soia. Străinătatea, pentru el, însemnase înstrăinare şi îndepărtare de cei dragi, pe timpul puşcăriei, în timpul domiciliului forţat în Bărăgan, iar, mai apoi, supraveghere continuă la domiciliul său din Bucureşti.

Revenind asupra celor întâmplate în aceea zi de ianuarie 1990, ţin să precizez, din nou, lecţia de democraţie predată de domnul  Coposu. Văzând că mulţimea adunată de peste trei  ore nu-l îndupleca,  şi nu-l îngenunchea, F.S.N.-ul, prin reprezentantul său de marcă, Petre Roman, a venit să dialogheze şi să negocieze cu liderul opoziţiei. Ca şi cu o zi înainte, Corneliu Coposu a rămas neclintit şi pe aceeaşi poziţiei: democraţie înseamnă pluripartitism. Bazându-se pe furia mulţimii, dintr-o dată domnul prim-ministru a încercat să apară drept salvatorul lui Coposu. Ieşind pe balcon din Cabinetul Preşedintelui şi profitând de simpatia pe care i-o purta mulţimea, Petre Roman a declarat: „S-au demascat, dar vă rog pe dumneavoastră să îi lăsaţi să plece, fără să vă atingeţi de ei”. Insistenţele au durat circa o oră şi jumătate. Corneliu Coposu îi declara însă solemn că va pleca din sediul partidului doar pentru a merge la Televiziune să facă o declaraţie prin care să demaşte toată mârşăvia actualei conduceri. Văzând că nu reuşeşte să-l convingă sub nicio formă, Petre Roman i-a promis că îl va duce sub escortă să facă o declaraţie. În jurul orei 14, o delegaţie formată din: Corneliu Coposu, Liviu Petrina, Ion Rădoi (fostul preşedinte al organizaţiei de tineret P.N.Ţ.C.D.) şi subsemnatul s-a pregătit să plece spre televiziune. Ieşind în curte, am descoperit că singurul mijloc prin care puteam părăsi acel loc era o tanchetă, pusă la dispoziţie de armată. În momentul intrării în TAB, eram în faţa preşedintelui. Am întors capul să văd dacă totul este în regulă cu Domnia-Sa. În acel moment, un muncitor înarmat cu o bâtă a încercat să mă lovească. Norocul meu a fost că mi-am ferit capul, fiind lovit totuşi destul de puternic în umăr. Cu toate acestea, am reuşit să ne urcăm în tanchetă. Sentimentul pe care l-am avut, fiind înăuntru, a fost oribil şi cred că nu-l voi uita niciodată. Mulţimea dezlănţuită bătea cu mâinile şi cu picioarele în tanchetă, neacceptând ideea că-l vor scăpa şi nu-l vor masacra pe Coposu. Câţiva soldaţi lăsaseră o ferăstruică a tanchetei deschisă. Pe acolo se înghesuiau foarte mulţi să scuipe şi să arunce cu tot felul de lucruri. Nemaisupotând această batjocură, aflându-mă chiar lângă gemuleţ, am astupat acea gaură cu mâna. Norocul meu a fost extraordinar deoarece, o fracţiune se secundă după ce mi-am înlăturat mâna, a apărut un cuţit care încerca să ne rănească. În acea tanchetă, eram cu toţii speriaţi de ceea ce se va întâmpla cu noi. Singurul de neclintit era Corneliu Coposu. Prin cuvinte de îmbărbătare, el a reuşit să ne facă să ne recăpătăm speranţa. Tot ce se întâmpla în jurul său îl lăsa impasibil. După anii petrecuţi în puşcărie,. El devenise al doilea Sfinx. Dumnezeu a avut grijă de el în timpul suferinţelor îndurate în puşcărie şi avea şi în acel moment grijă de el şi de noi. Cu chiu, cu vai, după o jumătate de oră de stat în tanchetă în faţa sediului, am pornit spre televiziune. Aici am fost întâmpinaţi de domnul Petre Popescu, care la vremea respectivă era şeful departamentului „Actualităţi” al televiziunii Române. El ne-a asigurat că va face înregistrarea cu protestul nostru şi o va da chiar în acea seară la televiziune, ca primă informaţie la rubrica actualităţilor. Până în ziua de astăzi materialul cu protestul P.N.Ţ.C.D.-ului referitor la evenimentele zilelor de 28 şi 29 ianuarie 1990 nu a apărut pe postul naţional de Televiziune.

Un alt moment semnificativ la anului 1990 a fost venirea minerilor pe 14 iunie. Datorită unui telefon primit în miez de noapte din partea unui anume Iancu, preşedintele Coposu şi-a părăsit domiciliul, scăpând astfel de devastarea şi incendierea propriei locuinţe. Întrebarea care se pune este cine era oare acel domn Iancu, care ştia cu precizie ora la care vot veni minerii. Este oare aceeaşi persoană care cu trei luni înainte (martie 1990) venise la sediul P-N-Ţ.C.D. şi îi dăduse preşedintelui Coposu o hârtiuţă cu rezultatele exacte ale alegerilor din mia 1990? Părerea mea este că Securitatea şi Puterea de atunci nu aveau niciun interes să-l omoare sau să-i creeze probleme grave preşedintelui Coposu. Dacă se întâmpla ceva cu Domnia-Sa, Occidentul era pregătit pentru a protesta şi ei nu aveau niciun interes ca aceasta să se întâmple.

Cum spuneam la început, am fost primul şef de cabinet. Studiile pe care mi le-am făcut în Franţa (ştiinţe politice) timp de patru ani (1991-1995), m-au obligat să fiu departe de Nenea Puiu. Eram departe doar ca distanţă. Sufletul şi inima îmi erau alături de el. În Franţa fiind, am descoperit popularitatea de care se bucura Corneliu Coposu în ţara democraţiei şi drepturilor omului. Era numit „Le seul representant de la vraie democratie en Roumanie”, ceea ce îi aducea recunoaşterea deplină a meritelor şi calităţilor sale. Întorcându-mă în ţară, în mai 1995, eram fericit pentru că puteam cu adevărat să-mi ofer serviciile partidului în care au crezut părinţii şi bunicii mei şi în care cred şi eu acum. Eram fericit pentru că preşedintele îmi propusese să-i devin şef de cabinet. Din păcate, o întâmplare dureroasă (moartea tatălui meu, şi el martir al închisorilor comuniste) m-a făcut să amân venirea la Bucureşti până la sfârşitul lui septembrie 1995. Am asistat, pe 6 octombrie 1995, la apogeul carierei unui om politic: decernarea legiunii de Onoare, cu grad de ofiţer, marelui OM Corneliu Coposu.

Nu vreau să insist asupra momentului plecării dintre noi a lui nenea Puiu. Este un moment prea dureros pentru mine, pentru a reuşi să pun pe hârtie cele întâmplate timp de aproape două săptămâni în spital. Doamna Doina Alexandru a prezentat cu multă precizie cele întâmplate atunci, în careta ei „Coposu – confesiuni” apărută la Editura Fundaţia Anastasia. Doar atât ţin să precizez: anul 1995 a reprezentat pentru mine pierderea a două imense statui. Tatăl meu, care mi-a fost un drag prieten şi desăvârşit, şi Corneliu Coposu, care mi-a fost ca un tată. Obligaţia mea este să continui lupta începută şi, din păcate, neterminată , a acestor oameni. Este o datorie de conştiinţă şi o datorie de onoare.
Acest demn urmaş al Sfinxului de la Bădăcin, Iuliu Maniu, care prin statura sa impunătoare şi dreaptă aminteşte de Hercule, eroul Olimpului, iar prin suferinţele morale şi fizice îndurate aminteşte de Iisus răstignitul, a dovedit nu numai celor care l-au iubit, ci întregului popor al României, precum şi lumii întregi care a ştiut să-l aprecieze, că pot exista oameni cu ţinută dreaptă şi cu ţinută morală în viaţa politică. Lupta lui a fost lupta noastră, şi pentru acest lucru îi datorăm recunoştinţă eternă. Preşedintele moral al României a plecat puţin dintre noi. Ne-a lăsat însă o mare moştenire: Speranţa.

Ion (Ionuț) Andrei Gherasim

Evenimente cu ocazia implinirii de catre Principele Nicolae al Romaniei a varstei de 25 de ani si primirea titlului de Principe al Romaniei si Alteta Regala

Foto:  Romania Altfel

Luni, 14 iunie a.c., ora 18:00, Majestatea Sa Regele Mihai I va decora pe Alteta Sa Regala Principele Nicolae cu Decoratia Regala Nihil Sine Deo. In continuarea acestui eveniment, Palatul Elisabeta va fi gazda unei receptii organizate cu ocazia implinirii a 25 de ani de catre Principele Nicolae si primirii de catre acesta a titlului de Alteta Regala si Principe al Romaniei.
In dimineata zilei de 14 iunie, Familia Regala va vizita Manastirea Dealu si Catedrala Arhiepiscopala din Targoviste, fiind oaspetii Inalt Prea Sfintitului Parinte Nifon, Arhiepiscopul Targovistelui, care va binecuvanta pe membrii Familiei Regale intr-un scurt Serviciu Religios.
Marti, 15 iunie a.c., ora 19:30, Camerata Regala va sustine un concert la Universitatea Nationala de Muzica. Regele Mihai I si Regina Ana, precum si Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu vor fi alaturi de Principele Nicolae la ambele evenimente.
Miercuri, 16 iunie a.c., Principele Nicolae va porni intr-un tur al tarii, vizitand Sinaia (16 iunie), Alba Iulia (17 iunie), Cluj (18 iunie), Targu Mures (19 iunie) si Brasov (20 iunie). Sambata, 19 iunie, Principele Nicolae va participa la un serviciu religios, in comuna Comori, judetul Mures. Duminica, 20 iunie, oaspetele regal va participa la un alt serviciu religios in Brasov, la parohia Sf. Imparati Constantin si Elena. Pe parcursul vizitei in tara, Alteta Sa Regala va vizita principalele obiective istorice si religioase din fiecare oras, urmarind sa cunoasca viata, obiceiurile si dorintele romanilor.

Alteta Sa Regala Principele Nicolae al Romaniei s-a nascut la 1 aprilie 1985 in Geneva, Confederatia Helvetica. A absolvit Colegiul Shiplake, din localitatea Henley-on-Thames, Marea Britanie, fiind in prezent student al Colegiului Royal Holloway din cadrul Universitatii Londrei. Alteta Sa Regala este fiul si primul copil al ASR Principesei Elena. Sora Principelui Nicolae este Domnisoara Elisabeta Karina De Roumanie. Sotul ASR Principesei Elena este Domnul Alexander Phillips Nixon.
Potrivit Normelor Fundamentale adoptate de Majestatea Sa Regele Mihai I la 30 decembrie 2007, Coroana Romaniei, alaturi de pozitia de Sef al Familiei Regale se transmite ASR Principesei Mostenitoare Margareta, apoi ASR Principesei Elena si, mai departe, ASR Principelui Nicolae, acesta fiind, deci, al treilea in ordinea de succesiune.
ASR Principele Nicolae a mai vizitat Romania si in anii trecuti, implicandu-se in activitati caritabile, in special in domeniul protectiei mediului. Alteta Sa Regala este primul voluntar al MaiMultVerde (www.maimultverde.ro).

Decoratia Regala Nihil Sine Deo face parte din suita de Decoratii Regale instituite de Majestatea Sa Regele incepand cu 30 Decembrie 2007, alaturi de Ordinul Carol I, Crucea Casei Regale a Romaniei si Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate. Ele sunt acordate personal de catre Majestatea Sa Regele romanilor si strainilor care au merite deosebite in sustinerea si promovarea valorilor si initiativelor Familiei Regale.

Camerata Regala este un grup de 21 de tineri studenti ai Universitatii Nationale de Muzica. Acestia au primit anul trecut Inaltul Patronaj al Altetei Sale Regale Principelui Radu, sustinandu-si tot atunci concertul inaugural. Au mai sustinut un concert si cu ocazia Jubileului Principelui Radu. Familia Regala promoveaza, prin Camerata Regala, pasiunea tinerilor pentru muzica de inalta calitate si stradania acestora de a se face cunoscuti si de a participa la competitii prestigioase de profil. Camerata Regala beneficiaza de sustinerea Conducerii Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti prin domnul rector Dan Dediu.

Info: FamiliaRegala

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat: