Dinu Zamfirescu – Discurs, Comisia pentru o noua Constitutie

Memoria istoriei: Horia Rusu

Foto: Horia Rusu (n. 18 septembrie 1952, Timişoara; d. 29 ianuarie 2001)

Legenda: Calul alb a fost logoul Partidului National Liberal-Aripa Tanara, respectiv al Partidului Liberal 1993

Email primit in ziua de 29 ianuarie 2001: „Stimate domnule Savulescu
Ma cutremur cand va scriu aceste randuri, imi pare rau ca eu s-ar putea sa fiu aducatorul unei vesti nenorocite pentru dumneavoastra. Colegul nostru, HORIA MIRCEA RUSU, nu mai este!
In aceasta seara, in judetul unde este deputat, Sibiu, venind de la Timisoara si grabindu-se catre Bucuresti, pentru Biroul Permanent al partidului de maine dimineata, a evitat prea tarziu o caruta, a lovit-o, s-a rasturnat, a intrat rasturnat pe contrasens cu masina personala si a fost lovit de un camion care circula regulamentar si din pacate nu l-a mai putut evita. Imaginile de la Talmaciu erau ingrozitoare! Dumnezeu sa-l odihneasca!
Complet bulversat si indurerat,
Eugeniu Constantinescu

Partidul National Liberal
Biroul Central Bucuresti

Text & sursa informationala: Fundatia Horia Rusu

Citate: Fundatia Horia Rusu

La 10 ani de la moartea lui Horia Rusu, fundaţia care îi poartă numele publică discursurile liderului liberal. Pe 29 ianuarie 2001, cu doar câteva zile înaintea congresului Partidului Naţional Liberal, unde îşi depusese candidatura pentru funcţia de preşedinte, Horia Rusu a murit într-un un accident de maşină.  Mulţi dintre cei care l-au cunoscut şi l-au iubit, cărora le-a influenţat viaţa, mulţi dintre liberali şi chiar dintre adversari, se întreabă şi astăzi cum ar arăta politica românească dacă ar trăi Horia Rusu. Poate ar fi arătat altfel. Nu putem şti. Ştim însă că, deşi au trecut zece ani de la moartea sa, multe dintre lucrurile pe care le-a spus sunt valabile şi acum. Cele şase maladii ale spiritului politic românesc, despre care vorbea Horia Rusu, ne bântuie şi astăzi

Discursurile lui Horia Rusu erau întotdeauna aşteptate cu nerăbdare, atât la Consiliile Naţionale ale PL 93 şi  PNL, cât şi în Parlament, la moţiuni de cenzură împotriva guvernului, la rapoartele prezentate de Virgil Măgureanu ca director al SRI şi la alte evenimente importante. Ce e drept, atunci Parlamentul chiar dezbătea, iar discursurile, chiar dacă erau ale unor partide de opoziţie, chiar erau ascultate.

Când venea rândul lui Horia Rusu şi al lui Dinu Patriciu la tribună, ziariştii se înghesuiau, de fiecare dată, în lojele fostei săli a Camerei Deputaţilor din  Dealul Mitropoliei, chiar dacă până atunci stăteau pe holuri. La partid, Horia putea să schimbe, cu un discurs, soarta unui congres. Umorul de calitate, inteligenţa, stăpînirea mijloacelor retoricii,  cultura şi convingerile profunde, de la care nu a abdicat niciodată, făceau ca discursurile lui Horia Rusu să fie aşteptate, comentate, citate, ţinute minte.

Cu toate că acum zece ani discursurile liberalilor nu se prea vedeau la televizor, unele dintre vorbele lui au devenit folclor:

  • Daţi-i cartonaşul roşu lui Nicolae Văcăroiu, acest Jean Vlădoiu al politicii  româneşti”,
  • ”Nu cred că actualul guvern, care nu a fost în stare să aplice propriul program scris în româneşte, va fi în stare să aplice programul FMI, scris în englezeşte.”,
  • “Beneficiem, într-adevăr, din `89 încoace de libertate de expresie. Libertatea de expresie însă fără libertatea economică e ca dragostea fără sex”
  • “Există bere şi bere fără alcool, există cafea şi cafea fără cofeină, există ţigări şi ţigări lights, există flori şi flori din plastic, există femei şi femei gonflabile, există liberalism şi social liberalism. Eu beau cafea adevarată, fumez ţigări, ofer flori, iubesc femei şi sunt liberal.”
  • Băutorii de vodcă se integrează mai greu într-o lume în care se bea coniac”.

Deşi pline de umor, doscursurile lui erau serioase şi vorbeau despre lucruri grave. Întotdeauna punea degetul pe rană, pentru că nu-i plăcea să vorbească doar ca să se audă, cum fac cei mai mulţi politicieni.

Publicarea discursurilor lui nu este atât o comemorare, cât un moment de aducere aminte. O confruntare între speranţele, credinţele de-atunci şi realizările sau neîmplinirile de astăzi. Este şi o întâlnire cu istoria liberalismului  românesc, dar şi cu istoria românească a anilor 90,  văzută prin ochii unuia dintre actorii principali.

Este doar o parte dintre discursuri. Cum pe vremea aceea calculatoarele nu aveau răspândirea de acum, unele dintre discursurile sale au fost scrise de mână şi nu mai există. În arhivele Camerei Deputaţilor nu se găsesc discursuri mai vechi de 1996. Aşadar, sunt 18 discursuri.

Horia Rusu s-a dovedit vizionar. Oricum le-am citi, discursurile lui Horia Rusu se vor dovedi deosebit de puternice şi chiar actuale. Nu ştim dacă din fericire sau, mai degrabă, din păcate. Citiţi “Cele şase maladii ale spiritului politic românesc” din 1994 şi veţi vedea.

Va prezint o parte din citatele lui Horia Rusu:

„Provin din PL 93, un partid mic cu ambiţii mari şi am ajuns
în PNL, un partid mare cu ambiţii mici. Uneori, chiar am
impresia că partidul nostru are un caracter preponderant feminin.
Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant,
indecis, inconstant, chiar casnic, iar, pe de altă parte, e măcinat în
interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit
momentul ca PNL să devină bărbat..“

Dacă concepţia liberală stă la baza partidelor noastre, FIDESZ şi
PL-93 ; ceea ce cred eu că ne apropie şi mai mult este spiritul tânăr
care ne animă pe toţi.

Liberalii secolului trecut au lăsat liberalilor moderni o moştenire
glorioasă, nu numai ideologică, ci şi de victorii împotriva unor
rele mult mai mari. Ei au lăsat, de asemenea, o moştenire de
strategie adecvată şi tactici care să fie urmate de liberalii
moderni, nu numai conducând masele, în loc să stea deoparte, ci
şi refuzând să se lase pradă optimismului pe termen scurt.
Optimismul pe termen scurt, nefiind realist, duce la deziluzii şi la
pesimism pe termen lung; tot aşa cum pesimismul pe termen
lung duce la concentrarea exclusivă şi dăunătoare asupra unor
obiective imediate. Optimismul pe termen scurt apare dintr-o
imagine naivă şi simplistă asupra strategiei: aceea că libertatea va
învinge în principal prin aducerea mai multor intelectuali care, la
rândul lor, vor educa pe creatorii opiniilor care, la rândul lor, vor
convinge masele, după care statul îşi va lua jucăriile şi va pleca
în tăcere. În realitate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

A fost o revoluţie liberală în sensul afirmării, chiar dacă spontan
sau, poate, inconştient, a unei dorinţe generale de schimbare
radicală, nu numai a unui sistem politic, economic şi social dar,
în primul rând, a unei mentalităţi care nega individul. Iată de ce,
nu atât mizeria economică, foametea sau lipsa căldurii, ci
anularea treptată a tuturor dimensiunilor identităţii individuale,
fie ele politice, sociale sau naţionale, au adus membrii
societăţilor est europene în situaţia de a lupta pentru afirmarea
propriei personalităţi. Ei au demonstrat că individul există, că
suveranitatea personală nu poate fi dizolvată într-o ideologie
mutilantă, distrugătoare a personalităţii umane, a individualităţii.
A fost o revoluţie liberală, pentru că dezastrul economic moştenit
de Europa de Est este o consecinţă directă a extremismului
etatist, corporatist şi a anti-individualismului, care au susţinut
economia socialistă. Distrugerea noţiunii de proprietate, căci
proprietatea este de esenţă individuală, distrugerea pieţei prin
constrângerea indivizilor de a-şi satisface cererea prin metode
administrative, au condus la anularea caracterului uman al
acţiunii economice.”

Liberalismul are şansa să devină, cât de curând, prezent şi în
Europa de Est şi poate că de aici va fi reexportat în
Occidentul astăzi mulţumit de el însuşi, datorită unei
aparente bunăstări şi tentat să-şi renege propriul părinte.

Deposedaţi de drepturile noastre individuale şi negându-ni-se
existenţa noastră ca indivizi independenţi, aşteptăm cu teamă şi
nelinişte ca statul să ne spună cărui grup aparţinem şi ce drepturi
(adică privilegii) ni se vor garanta ca membri ai diverselor
grupuri. Temându-ne că grupurile cărora le aparţinem vor primi
drepturi mai puţine şi mai neînsemnate decât altele din societate,
intrăm în arena luptei politice pentru a ne asigura că minoritatea
noastră îşi va primi partea cuvenită din generozitatea politică. În
focul luptei politice continue pentru “drepturi” şi “părţi
cuvenite”, însăşi ideea că existăm ca fiinţe umane distincte şi
separate, având drepturi naturale şi inalienabile ca indivizi, ne
dispare încetul cu încetul din conştiinţă.

===>Organismele internaţionale, Banca Mondială, Fondul
Monetar Internaţional, stabilesc condiţii concepute pe baza
unor informaţii false, primite de la birocraţia statală,
incapabilă să înţeleagă mecanismele pieţei libere şi dornică
de a-şi conserva şi extinde puterea.<===

===>În România, raportul Est – Vest are, de fapt, caracterul unui
conflict de orientare politică. Psihologia subjugării se
perpetuează. Ni se sugerează, permanent, că suferim fiindcă nu
există o reţetă verificată de tranziţie, că trebuie să ne supunem
şi să acceptăm iminentele privaţiuni, că trebuie să acceptăm
normele impuse de Vest, nu pentru că ele sunt cele spre care
trebuie să tindem, în mod firesc, ci pentru că reprezintă partea
unui târg, pe care suntem obligaţi să-l facem, chiar împotriva
dorinţelor noastre.
Organismele internaţionale, Banca Mondială, Fondul Monetar
Internaţional, stabilesc condiţii concepute pe baza unor
informaţii false, primite de la birocraţia statală, incapabilă să
înţeleagă mecanismele pieţei libere şi dornică de a-şi conserva
şi extinde puterea. Creditele acordate de Vest guvernului scapă
de sub orice control, ele fiind folosite doar pentru
supravieţuirea unei economii de stat falimentare, prin subvenţii
ascunse, folosite, de fapt, într-un scop politic: creşterea puterii
statului, în detrimentul individului şi perpetuarea mentalităţii
sale de victimă.<===

…Vestul nu contribuie în niciun fel la dezvoltarea societăţii
civile din România, societatea civilă din care s-ar putea naşte
adevăraţii parteneri de dialog. Direcţionarea creditelor din Vest
direct către întreprinzătorii particulari, întreprinzători inventivi,
responsabili şi ambiţioşi, ar duce la dezvoltarea unei clase de
mijloc puternice care ar asigura adevărata stabilitate a României,
şi nu pseudo stabilitatea trâmbiţată de actuala putere, şi cu care
Vestul este indus în eroare.

Reforma economică nu se poate realiza fără o schimbare
radicală de sistem. Asta nu au înţeles noul guvern ( n.r.CDR-PD-
UDMR)

===>Pe de altă parte, în ceea ce priveşte programul economic,
dialogul cu FMI a fost, de fapt, un monolog, această instituţie
internaţională impunându-şi în totalitate principiile, principii
care pot duce la o stabilizare macroeconomică, fără a constitui
însă premisele unei dezvoltări.<===

În principiu, 70% din veniturile obţinute din taxe trebuie
percepute şi cheltuite de autorităţile locale şi numai 30% de către
guvern. Un proiect de reformă a sistemului fiscal românesc ar
trebui să prevadă reducerea gradului fiscalităţii în următorii 2-3
ani la 15-20% din PIB. Aceasta va trebui să se bazeze pe
introducerea unui impozit pe profit de până la 15%, precum şi
deducerea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea, a cheltuielilor
de investiţii pentru dezvoltare etc. din baza impozabilă.
Înlocuirea sistemului de impozitare a diverselor venituri ale
persoanelor fizice cu un singur impozit, respectiv impozitul pe
venit progresiv pe maximum trei tranşe de venituri, iar rata
maximă de impozitare să nu depăşească 25% pentru veniturile
cele mai mari. În plus, în România ar trebui introduse deduceri
din baza impozabilă pentru contribuţiile de asigurări sociale şi de
sănătate depuse în fonduri private, precum şi pentru creditele
necesare construcţiei de locuinţe. Impozitul pe capital ar trebui să
aibă o sferă de cuprindere restrânsă numai la capitalurile
stagnante, respectiv la capitalurile neutilizate în investiţii.

Fiindcă este moral să afirmi cu voce tare ceea ce eşti, este moral
să fii consecvent în afirmarea crezului propriu, este moral să
gândeşti pe termen lung, este moral să-ţi afirmi propria identitate.
Este moral să ai curajul să spui că eşti altfel decât alţii, chiar dacă
aceşti alţii sunt, deocamdată, mai mulţi.

Dr. ing. Nicolae Ţăran: „Omagiu unui prieten pe care l-am iubit”

Foto: Eveniment electoral ale partidelor membre ale Conventiei Democrate Romane din iulie 1992. De la stanga la dreapta: Sergiu Cunescu, presedintele Partidului Socialdemocrat Roman PSDR, Horia Rusu, presedintele-executiv al Partidului National Liberal-Aripa Tanara, Corneliu Coposu, presedintele Partidului National-Taranesc Crestindemocrat PNTCD, Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania AFDPR.

Laudatio prezentat cu ocazia acordării post- mortem a titlului de Cetăţean
de Onoare al Timişoarei lui Horia Rusu

Sursa: Fundatia Horia Rusu
Dr. ing. Nicolae Ţăran: Omagiu unui prieten pe care l-am iubit
Domnule Primar,
Onorat auditoriu,
Înainte de orice, vreau să evidenţiez semnificaţia profund morală a acordării titlului de Cetăţean de Onoare al Timişoarei omului de excepţie care a fost Horia Rusu. Pentru că acordarea acestui titlu nu reprezintă doar un demers formal, ci mai ales un demers moral care onorează Consiliul Local al Timişoarei.
Pe de altă parte, nu pot să nu remarc caracterul extrem de singular al acestui demers, în raport cu ceea ce se întâmplă acum în restul ţării, unde aproape nimeni nu mai celebrează eroii care, prin curaj şi sacrificiu, au declanşat implozia regimului Ceauşescu. Mai mult, din câte îmi dau seama, rescrierea orwelliană a istoriei acelor zile excepţionale a devenit, cum se spunea mai demult, politică de partid şi de stat.
Din aceste motive, nu am pregătit un discurs pentru acest moment atât de
emoţionant. Voi folosi, însă, acest prilej pentru a mărturisi că am fost prieten cu Horia Rusu şi l-am iubit nespus. Iar atunci când îi iubim pe cei apropiaţi avem datoria – nu-i aşa? – să mărturisim această iubire.
L-am cunoscut pe Horia Rusu la începutul anului 1990, în casa fratelui meu
Florenţiu şi a cumnatei mele Daniela. Pe atunci, Horia Rusu era inginer la UMT, la Departamentul de Cercetare şi Proiectare. M-am împrietenit foarte repede cu Horia, atât datorită valorilor comune, cât şi datorită faptului că în decembrie 1989 noi am fost, ca să zic aşa, de aceeaşi parte a baricadei. Apoi, timp de aproape cinci ani, m-am întâlnit de foarte multe ori cu Horia, mai ales la Bucureşti. De ce la Bucureşti? Pentru că, între timp, Horia şi cu mine am devenit lideri politici: el, în Partidul Naţional Liberal, eu, în Partidul Alianţei Civice.
Evident, am multe amintiri din acei ani tumultuoşi. Voi rememora împreună cu dumneavoastră câteva dintre aceste amintiri pentru a descrie excepţionalele calităţi morale şi intelectuale ale prietenului meu.
Mai întâi, este binecunoscut faptul că Horia Rusu a fost foarte curajos. El a
probat această calitate, destul de rară în România, în decembrie 1989, când a transportat cu maşina lui, la Spitalul Judeţean, mai mulţi timişoreni împuşcaţi în Piaţa Operei. De asemenea, un eveniment de acum două decenii este la fel de relevant din acest punct de vedere. Vă mai amintiţi? Acum două decenii Parlamentul României s-a întrunit pentru celebrarea eroilor din decembrie 1989.
Spre surpriza multora, dar mai ales a timişorenilor, această întrunire a devenit un eveniment de tristă amintire. Pentru că atunci toţi cei care au îndrăznit să condamne regimul Ceauşescu şi să omagieze eroii din decembrie 1989 au fost apostrofaţi, batjocoriţi şi puşi la stâlpul infamiei. Într-o atmosferă tipic stalinistă, nenumărate cozi de topor ale vechiului regim au ”înfierat cu mânie proletară” mai ales Timişoara şi martirii ei. Desigur, Corneliu Coposu şi alţi lideri ai opoziţiei anticomuniste de atunci au încercat să restabilească adevărul şi să protesteze.
Dar fără prea mare succes. Însă, atunci când la tribuna Parlamentului a urcat Horia Rusu, derbedeii din sală au încetat brusc să vocifereze, să bată din picioare sau să aplaude batjocoritor. Îmi amintesc foarte bine acel moment. Horia a urcat la tribună, şi-a potrivit ochelarii, şi-a adunat gândurile şi a spus ceva de genul: ”Nu am venit aici să polemizez cu nişte laşi care acum un an se ascundeau în spatele perdelelor şi aşteptau îngroziţi căderea regimului Ceauşescu. Am venit aici ca să aduc prinosul meu de recunoştinţă tuturor acelora care, chiar cu preţul vietii, s-au opus regimului comunist”. Ca prin minune, toti frustraţii, toţi turnătorii şi toţi derbedeii care ultragiaseră, cu câteva minute în urmă, Timişoara au tăcut. Sunteţi, desigur, de acord cu mine că un asemenea miracol implică nu doar curaj, ci şi o statură morală de care să ţină seama şi cei mai imorali adversari.

În altă ordine de idei, Horia Rusu a fost un intelectual şi un om politic atipic.

Atipic, datorită vastei sale erudiţii şi, mai ales, a probităţii sale. Născut într-o familie cu vechi tradiţii intelectuale şi morale, Horia Rusu a beneficiat de o educaţie riguroasă şi adecvată personalităţii sale de excepţie. Deşi era mai degrabă un foarte bun cunoscător al literaturii şi culturii germane, prietenul meu s-a dovedit, spre marea mea surpriză, un mare admirator şi subtil cunoscător al culturii ruse. Am apreciat admiraţia sa aproape evlavioasă pentru marele cineast rus Andrei Arsenievici Tarkovski. Din aceeaşi perspectivă, prietenul meu a fost un foarte bun cunoscător al literaturii banăţene începând cu secolul XVI şi până
în zilele noastre. Îi voi fi veşnic recunoscător lui Horia pentru că mi-a dăruit cu generozitate informaţiile extrem de preţioase şi de rare despre cultura Banatului.

De exemplu, de la prietenul meu am aflat că Palia de la Orăştie, tipărită în 1582, prima carte în limba română, este rezultatul sublimului efort al unor preoţi bănăţeni din Lugoj şi din Caransebeş. Nu în ultimul rând, Horia Rusu s-a făcut remarcat şi în mediul politic prin erudiţia sa ideologică, managerială şi juridică ieşită din comun.

În sfârşit, vreau să accentuez că, spre deosebire de foarte mulţi alţii, prietenul meu a făcut politică pe banii lui, cum spunem noi, bănăţenii, şi nu pe banii noilor îmbogăţiţi. În prea scurta sa carieră de om politic, din păcate încheiată în mod tragic, prietenul meu a spus şi a făcut doar ceea ce a crezut el că trebuie să spună şi să facă. Câtă deosebire, comparativ cu conduita papagalilor şi a mercenarilor din aşa-zisa clasă politică românească de ieri şi de azi!
Acestea sunt principalele motive pentru care mi-am iubit prietenul. De aceea, le sunt profund recunoscător soţiei sale, Dorina, şi fiului său, Radu, pentru că mi-au oferit şansa de a mărturisi aici, în capitala Banatului, şi acum, în ziua care marchează eliberarea Timişoarei de comunism, cât de mult l-am iubit pe Horia şi cât de mult îmi lipseşte.
Nu îmi mai rămâne decât să îi adresez prietenului meu, doar lui, următoarele cuvinte:

Mi-s bănăţan în ţoalele mele !
Tot Banatu-i fruncea!
Banatu nu-i de vânzare!
Banatul este Patria mea!

Sunt sigur că prietenul meu m-a auzit şi că aceste cuvinte, atât de dragi nouă, bănăţenilor l-au făcut fericit.
Dumnezeu săl binecuvânteze pe Horia Rusu!
Timişoara, 20 decembrie 2010http://www.fundatiahoriarusu.ro/wp-content/uploads/omagiu.pdf

http://www.fundatiahoriarusu.ro/wp-content/uploads/omagiu.pdf

IMG_2735

Memoria istoriei: 4 iulie 1990, se infiinteaza Partidul National Liberal – Aripa Tanara PNL-AT

Istoria Partidul National Liberal-Aripa Tanara

PNL-AT sa format la data de 23 iunie, drept platforma-politica in interiorul PNL.

La 4 iulie 1990 liberalii Horia Rusu, Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Viorel Catarama si Raymond Luca infiintau Partidul National Liberal-Aripa Tanara PNL-AT. Formatiunea neoconservatoare a inclus punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara în statutul partidului.

La data de 23 iulie 1990 PNL-AT era inregistrat drept partid politic in registrul partidelor politice. Iar in septembrie 1990 Dan Trepcea reprezinta Aripa Tanara la sedinta biroului executiv al Internationalei Liberale.

Oficiosul PNL-AT era Viitorul Liberal.

In aprilie 1991 PNL-AT a semnat alaturi de FSN, PDAR si MER acordul politic „Carta pentru Reforma si Democratie”. In urma acestui acord PNL a participat in cadrul guvernului Roman II cu doi secretari de stat: Radu Boroianu (cultura) si Viorel Catarama (industrie si comert).

Calin Popescu Tariceanu candideaza din partea PNL-AT pentru postul de Primar General al Muncipiului Bucuresti.

In iunie 1992 din PNL-AT se desprinde Noul Partid Liberal NPL. Formatiunea il alege pe Viorel Catarama drept presedinte, secondat de Calin Popescu Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Viorel Catarama.

In alegerile din septembrie 1992 NPL obtine 0,53% la Camera Deputatilor si 0,58% la Senat.

Candidate-member al Internationalei Liberale in 1994.

La Congresul de înfiinţare al PNL-AT timisoreanul Horia Rusu este ales drept presedinte-executiv al PNL-AT.

În 1993, prin fuzionarea PNL-AT cu o grupare din PNL-CD, ia naştere PL 93, considerat cel mai modern partid de pe scena politica. PL’93 adopta un program politic neoconservator.

In alegerile locale din 1992 PNL-AT obtine 1%.

In mai 1992 PNL-AT formeaza alaturi de PNL-CD Alianta Liberala si adera in iunie la Conventia Democrata. Pe listele CDR PNL-AT obtine 1,75% din portofolile parlamentare ale CDR.

In 1993 PNL-AT fuzioneaza cu o serie de grupuri liberale din PNL, PNL-CD si PAC formand Partidul Liberal 1993 PL’93.

In alegerile locale din 1996 PL’93 obtine 3%. In vara lui 1993 PL’93 si PAC formeaza Alianta National-Liberala. ANL obtine 1,75% in cadrul alegeriilor parlamentare ale aceluiasi an.

PL’93 fuzioneaza in 1997 cu Partidul National Liberal-Conventia Democrata formand Partidul Liberal.

In septembrie 1998 PL fuzioneaza prin absorbtie in PNL.

Citeste la Dreapta!
Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

IMG_2735

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: