Analiza: transformarea platformei „Romania 100” din miscare civica in partidul politic „RO+”

„In urmatoarele zile, o saptamana, maximum doua vom depune dosarul de inscriere a unui viitor partid” Hotnews.ro 

Anuntul lansarii. Despre proiectul politic al lui Dacian Ciolos a curs multa cerneala si probabil va curge si mai multa cerneala. Proiectul este dezbatut de ceva timp in societatea civila si a prins ceva radacini. Sa analizam situatia la rece. Sa recurgem la memorie: Dacian Ciolos a fost membru in cabinetul Tariceanu in perioada 2004-2008. Dupa perioada de Comisar European, Ciolos a revenit in Romania drept premier in perioada 2015-16.

 

Imaginea imaculata de tehnocrat european. Sa revenim la formatiunea lui Dacian Ciolos. Dacian Ciolos sa bucura de simpatie in zona electoratului de dreapta, mai ales in randul simpatizantilor PNL si USR. Dupa alegeri Dacian Ciolos a refuzat sa se implice atat in PNL, dar si in USR. In ambele partide Ciolos putea ajunge lider fara prea mult efort. Din ce motive a refuzat Ciolos sa conduca unul dintre cele doua partide din Opozitie in perioada post-electorala ramine un mister. Ciolos a preferat insa drumul constructiei unui partid de la zero. Sa raminem realisti, este foarte greu sa construiesti astazi un partid politic in Romania.

M10, Noua Romaniei; doua proiecte politice esuate. A mai auzit cineva de M10? Partidul „M10” nu a reusit sa participe la alegerile parlamentare din decembrie 2016, din lipsa semnaturile necesare. Un alt partid lansat cu ecouri media a fost Noua Republica. Websitul este inactiv si se pare ca partidul si a incetat activitatea.

Proceduri si birocratie. Inscrierea unui partid politic dureaza minim sase (6) luni de zile. ProRomania a fost lansat in septembrie 2017 si inscris in februarie 2018, deci in sase luni a capatat calitate juridica. Daca Miscarea Romania Impreuna RO+ va fi lansat in aprilie 2018 atunci la finele anului 2018 va avea calitate juridica, noul partid va primi un sediu si va putea colecta cele 200.000 de semnaturi necesare participarii la alegerile europarlamentare din 2019.b Un alt handicap este acuzatia de plagiat venita din partea organizatiei non-profit „Platforma Civica Impreuna„. Aceasta acuzatie va fi disputata la tribunal. In final se va ajunge la o decizie, dar asta va insemna ca inregistrarea formatiunii va intarzia.

Ecouri media (1). Deja in mediile de socializare au aparute primele caricaturi. Le vedeti aici, aici si aici

Ecouri media (2). In analiza G4Media.ro formatiunea RO+ este vazuta ca o formatiunea de centru-stanga europeana, formata dupa modelul EnMarche din Franta. Numai ca diferentele sunt uriase. In Franta EnMarche sa desprins din Partidul Socialist, a candidat pe listele formatiunii MoDem si starea de spirit a favorizat aceasta formatiune: socialistii erau in picaj, gaulistii nu au convins, Frontul National nu depasea in sondaje 25%. Cel mai important argument este sistemul electoral. In mai 2017 au fost organizate alegerile prezidentiale, unde Macron a castigat fara emotii turul doi, iar la alegerile parlamentare din iunie 2017 electoratul a votat in bloc EnMarche, care deja guverna. Toate aceste aspecte nu se regasesc in sistemul politic din Romania.

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. Primul mare test electoral sunt alegerile europarlamentare. Data acestor alegeri a fost deja stabilita: 26 mai 2019. Toate formatiunile nou infiintate, ProRomania, DEMOS, RO+ se vor confrunta cu factorul timp. Cel tarziu pina in data 22 martie 2019 listele de candidati trebuie depuse la BEC. Asta presupune organizarea unui congres care sa desemneze candidatii. Incepand cu septembrie 2018 toata clasa politica se va afla in febra alegerilor europarlamentare.

Partid non-doctrinar? Care va fi doctrina formatiunii lui Dacian Ciolos? Nimeni nu reinventeaza apa calda. In plan economic numai liberalismul este unica ideologie viabila. Probabil vor mai exista niste nuante ale democratiei participative, dar noul partid va fi cladit exclusiv pe imaginea lui Dacian Ciolos. Cel putin la nivel superficial Dacian Ciolos are o imagine pozitiva. Fata de guvernele care au mostenit guvernarea Ciolos, prestatia guvernului Ciolos a fost una buna. Numai ca in 2016 PSD nu a facut niciun efort sa darime guvernul Ciolos, anul de guvernare a fost lipsit de crize majore si anul 2016 a trecut repede. Dupa lansare Ciolos va face turneul televiziunilor, isi va prezenta programul si stafful de conducere.

Lipsa unui grup parlamentar. Un alt handicap, este faptul ca acest partid este o formatiune neparlamentara. Daca nu fuzioneaza si ramine neparlamentar, atunci Miscarea Romani Impreuna nu va avea reprezentanti in sectiile de votare. Acest aspect este deosebit de important. Partidul Miscarea Populara a fost nevoit sa fuzioneze cu Uniunea Pentru Progresul Romaniei UNPR pentru a obtine statul de partid parlamentar si de a trimite reprezentanti in sectiile de vot.

USR –  prima victima. Cel mai afectat de infiintarea acestui partid este USR. Nimeni nu stie exact doctrina oficiala a USR. Nimeni nu cunoaste in ce familie politica europeana acest partid este ancorat. Asta poate fi pe termen scurt un avantaj, dar pe lung este un dezavantaj, Aderarea la o familie politica europeana presupune dobandirea calitatii de partid politic european cf Art 10 alin 4 TUE. Asta presupune participarea in alegeri locale, parlamentare si europarlamentare si dobandirea unor mandate. Dacian Ciolos do.reste sa isi plaseze partidul intr-o angulema doctrinara neutra, nici de dreapta, nici de stanga. Simpatizantii USR se regasesc in totalitate in ideile formatiunii RO+. Deasemenea electoratul USR a mers la vot in decembrie 2016 in speranta ca USR va forma alaturi de PNL un guvern de coalitie condus de Dacian Ciolos. In fata urnelor electotatul USR se va imparti in doua factiuni, in factiunea pro-Ciolos si factiunea care ramine in USR, dar il iubeste de la distanta pe Dacian Ciolos. USR traieste inca din imaginea de partid anti-sistem. In momentul aparitiei actorului politic Dacian Ciolos, aceasta imagine va fi dublata si totodata rachetata de formatiunea RO+. Marele handicap al formatiunii RO+ ramine lipsa unui grup parlamentar. Nu este exclus ca din USR sa se desprinda un grup de parlamentari care sa se inscrie in partidul nou-infiintat, Aparitia in parlament ale unor partide politice este un fenomen cotidian in viata politica. Alianta pentru Romania ApR sa infiintat in 1997, dar a esuat la urne in alegerile din 2000. In prezent niciun partid infiintat post-alegeri nu a reusit sa supravietuiasca, toata au fuzionat sau au fost radiate din Registrul Partidelor Politice.

Alianta sau fuziune? Ca sa indeplineasca aceste conditii Miscarea Romania Impreuna RO+ va trebui sa se alieze cu USR sau in cel mai fericit caz sa fuzioneze. Fuziunea presupune organizarea unui nou congres, adoptarea unui nume, adoptarea unui statut si al unei platforme politice comune. Fuziunea intre PNL si PDL a fost infaptuita juridic in cinci luni (august-decembrie 2014), dar procesul organizatoric si politic a durat trei ani (iulie 2014 – iunie 2017). Trei ani marcati de adunari, congrese, conflicte, impacari si formarea unei echipe de conducere comuna. Despre fuziunea intre doua entitati politice se poate scrie o lucrare de doctorat.

Reactia partidelor mainstream. Cum vor reactiona insa partidele mainstream la infiintarea platformei Miscarea Romania Impreuna RO+? PMP nu va fi afectat de aparitia acestui partid. Electoratul PMP este exclusiv axat pe figura liderului Traian Basescu si se intersecteaza foarte putin cu imaginea lui Dacian Ciolos. RO+ nu si a asumat unifciarea cu Basarabia, insa acest politic este esential in agenda politica PMP. ALDE a fost un partid oponent la formarea guvernului Ciolos si va adopta o politica de opozitie la nivel de imagine.

Consecintele pentru PNL. PNL va trebui insa sa isi slefuiasca profilul si sa abordeze tematic diferentele intre solutiile RO+ si proiectele PNL. PNL a avut inca de la reinfiintare nenumarata concurenti electorali. In perioada ianuarie-mai 1990 principalul concurent electoral al PNL a fost PNTCD. Candidatul prezidential Ion Ratiu avea un discurs liberal-conservator, emana acel discurs de capitalism britanic. In perioada iunie 1990 – septembrie 1992 PNL a avut sase (6) concurenti electorali: PNL-AT, PNL-CD, PAC, Noul Partid Liberal, PNTCD si PUNR. Ultimul partid era fixat in Ardeal, unde UNPR a colectat electoratul traditional PNL. Rezultatul a fost esecul din alegerile parlamentare din septembrie 1992. In perioada septembrie 1992 – noiembrie 1996 PNL a fost concurat de opt partide politice: PNL-CD, PAC, PL-93, PNL-C, Partidul Alternativa Romaniei PAR, PNTCD, Partidul Umanist Roman PUR si UNPR. Prin politica de aliante PNL a reusit sa intre in parlament si a slabit concurenta. PAC, PL-93, PNL-C, PUR si UNPR nu au intrat in legislativ. A urmat fuziunea cu PAC si PL-93 si formarea unui partid cu puternica reprezentanta in teritoriu. In perioada decembrie 1996-noiembrie 2000 PNL a avut sase concurenti electorali: PAR a devenit Uniunea Fortelor de Dreapta UFD, PNL-C, din PDSR sa desprins Alianta pentru Romania ApR, UNPR, din PNTCD sa desprins Alianta Nationala Crestin Democrata ANCD si PNTCD. PNL a reusit sa treaca peste esecul din 2000 fiindca nu sa lipit de imaginea negativa emanata de CDR. In perioda 2000-2004 PNL a absorbit UFD si PNL-C si a incheiat o alianta cu PD. La dreapta esichierului politic PNL era concurat numai de PNTCD (care in 2003 a absorbit Uniunea pentru Reconstructia Romaniei). Rezultatul a fost victoria din alegerile anului 2004. In perioada 2004-08 Partidul Liberal Democrat a fost absorbit de PD, In 2014 sa infiintat Partidul Reformator LIberal devenit ulterior ALDE. ALDE este un partid-satelit PSD. In lipsa aliantei cu PSD acest partid ar dispare. In concluzie PNL trebuie sa se dezvolte organizatoric pe focus-grupurile tineret (elevi, studenti), femei, pensioari (sa nu subestimeze nimeni capacitatea unui pensionar de comunicare si timpul liber pus la dispozitie in slujba partidului) si micii fermieri si antreprenori. In teritoriu avem 40.000 de sectii de votare. Practic PNL trebuie sa aiba minim 80.000 de reprezentanti in sectiile de votare. Alaturi de acestia PNL trebuie sa aiba minim 10 de propagandisti electorali. Cu toata simpatia pentru RO+, dar in ultimii 28 de ani numai PSD a reusit ca partid sa dispuna de asemenea rezerve umane. Dreapta, atunci cand a fost unita CDR (1992-1996 si 2000) a dispus de asemenea resurse. In 2012 PDL a incercat prin formarea aliantei ARD alaturi de FC si PNTCD sa se opuna blocului USL. Daca cel putin numeric ARD dispunea de o capitalul uman sa acopere numeric intreg teritoriul, aparatul media al USL a fost mai convingator. In finala numai PNL are resursele necesare sa se castige fata de PSD.

Concluzie finala. Pe termen lung unica alternativa ramine fuziunea intre RO+ si USR. O fuziune intre o formatiune care inca isi cauta drumul ideologic (USR) si o formatiune care se afla in dureriele inevitabile ale nasterii (RO+) aduce de la sine un oximoron politic de provocari si conflicte.

Jurnal de campanie (21) – Alegeri anticipate in Renania de Nordwestfalia

Alegeri regionale anticipate  in landul Schleswig-Holstein, rezultate finale:

Uniunea Crestindemocrata CDU 30,8o% (22 mandate)
Partidul Socialdemocrat SPD 30,40% (22 mandate)
Miscarea Ecologista GRU 13,20% (10 mandate)
Partidul Liber Democrat FDP 8,20% (6 mandate)
Partidul Piratilor PIR 8,20% (6 mandate)
Partidul Minoritatii Daneze SSW 4,60% (3 mandate)
Noua Stanga Linke 2,2%,
Alte partide 2,4%

Alegeri parlamentare Grecia, rezultate finale

ND (conservatori) 18,85% (108 mandate)
Alianta Populara de Stanga SYRIZA (social-ecologisti) 16,78% (52 mandate)
PASOK (socialdemocrati) 13,18% (41 mandate)
Grecii Independenti ANEL (national-conservatori) 10,60% (33 mandate)
KKE (Partidul Comunist) 8,48% (26 mandate)
Aurora de Aur (neofascisti) 6,97% (21 mandate)
Stanga Democrata DIMAR 6,10% (19 mandate)
Miscarea Ecologista 2,93%
LAOS (nationalisti) 2,90%

Alegeri prezidentiale Franta, rezultate finale:

Hollande 51,68%
Sarkozy 48,32%

Sursa: Election Politique

Publicat în alegeri anticipate in landul Renania de Nordwestfalia, alegeri parlamentare 2012, alegeri parlamentare anticipate, alegeri parlamentare anticipate 2012, alegeri prezidentiale Franta 2012, anul electoral 2012, Batalia pentru Berlin, cetateni romani stabiliti in Germania, Charles de Gaulle, Christian Lindner, Clubul Liberal din Koeln, Comunitatea romanilor din Franta, comunitatea romanilor din Germania, comunitatea Romanilor din Renania de Nordwestfalia, DAS ist meine FDP, DISY Dimokratiki Symmachia (Alianta Democrata, falimentul Greciei, FDP, FDP Liberté, FDP NRW, Franta, Freiheit oder Sozialismus, Freiheit und Verantwortung!, Gabriel Savulescu Candidat al Partidului Liber Democrat, Germania, Grecia, KKE, KKE Kommounistikó Kómma Elládas (Partidul Comunist Elen), LAOS Laikós Orthódoxos Synagermós (Regruparea Populara Orthodoxa), Liberalism, ND Néa Dimokratía (Noua Democratie, Noua Stanga, OP Oikologoi Prasinoi (Miscarea Ecologista), Opozitie vs Putere, Partidul "Noua Stanga", Partidul Liber Democrat FDP, Partidul Liberal, Partidul Liberal din Germania FDP, Renania de Nordwestfalia, Romani in Germania, Sarkozy, studenti romani imatriculati in Germania, SYRIZA Synaspismós Rizospastikís Aristerás (Coalitia Stangii Radicale), Unterschriftenaktion: Ja zu einer Abschaffung der Praxisgebühr, vot prin corespondenta, voturi valabil exprimate, XA Chrysi Avyi XA ("Aurora de Aur". Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , . Leave a Comment »

Ich hab mich entschieden

Autor: Gerd Buurmann
Quelle: Tapfer im Nirgendwo

Eine Wahlentscheidung zu fällen, ist nicht immer leicht. Soll ich nach Personen, Inhalten oder Sympathien wählen? Dieses Mal in NRW habe ich beschlossen, den Schwerpunkt auf den Inhalt zu legen und zwar auf die Grundwerte der Partei. Personalfragen und Sachfragen sind wichtig und ich erwarte, dass jede Partei sie beantworten kann. Ich habe in dieser Wahl aber Bock auf die grundlegende Philosophie der Parteien und da fiel die Wahl auf folgende Grundsätze:

“Der Liberalismus ist eine Philosophie der Freiheit, die dem einzelnen Bürger, seiner menschlichen Würde und seinen Menschenrechten der Freiheit und Gleichheit Vorrang vor der Macht des Staates einräumt. Liberalismus will die größtmögliche Freiheit des Einzelnen. Die Freiheit des Einzelnen findet ihre Grenze an der Freiheit der anderen. Deshalb sind individuelle Freiheit und Verantwortung für sich selbst untrennbar. Individuelle Freiheit erfordert ebenso die Bereitschaft, Mitverantwortung für andere zu übernehmen. Liberalismus will Freiheit zur Verantwortung anstatt Freiheit von Verantwortung. Freiheit ist nicht Egoismus. Freiheit ist Verantwortung.

Mittlerweile hat sich in Deutschland die Illusion verbreitet, der Einzelne besitze die persönliche Freiheit, und der Staat trage die Verantwortung und könne Freiheit und Sicherheit in allen Lebenslagen garantieren, ohne dass die Menschen dafür selbst Verantwortung übernehmen müssen. Verantwortung wurde verstaatlicht. Solidarität ist zur staatlichen Dienstleistung verkommen.

In Deutschland hat sich die Politik immer mehr daran orientiert, was bei den Betroffenen gut ankommt, was gefällt. Sie hat sich zur Gefälligkeitspolitik entwickelt, bei der es nicht mehr darauf ankommt, ob eine Entscheidung gut oder schlecht ist, sondern nur noch darauf, ob sie ankommt oder nicht. Bei der Gefälligkeitspolitik geht der Mut zu Reformen verloren. Besitzstände werden heiliggesprochen. Veränderungen werden als Bedrohung empfunden. Jede Berufsgruppe erhält eine Sondervergünstigung, jeder Wechselfall des Lebens wird mit einer staatlichen Versicherung versehen.

Liberale treten für mehr Freiheit für mehr Menschen ein und wissen, dass sie damit mehr Verantwortungsbereitschaft verlangen. Liberalismus vertraut auf den Willen und die Fähigkeit des Menschen, in eigener Verantwortung zu entscheiden und zu handeln. Für jeden Einzelnen gibt es Situationen, in denen er auf Hilfe angewiesen ist. Die Hilfe zur Selbsthilfe greift in die eigene Freiheit und Verantwortung am wenigsten ein. Sie ist daher die menschlichste und menschenwürdigste Form der Hilfe. Liberale setzen auf den mündigen Bürger, nicht auf den Vormundschaftsstaat mit Rundumbetreuung.

Liberale muten den Bürgern mehr zu, weil sie ihnen mehr zutrauen.

Die Gefälligkeitspolitik, die allen alles verspricht, ist unfinanzierbar und kann daher nicht halten, was sie verspricht. Der Bürokratiestaat bevormundet den Bürger. Liberalismus will Menschlichkeit durch Vielfalt. Freiheit ist Vielfalt. Vielfalt in der Marktwirtschaft heißt Wettbewerb. Vielfalt in der Gesellschaft heißt Toleranz. Die Dynamik der Freiheit entfaltet sich gleichermaßen auf dem Markt der Ideen, Entwürfe und Lösungen, wie auf dem Markt der Interessen und Güter. Gesellschaftliche und wirtschaftliche Freiheit sind unteilbar. Liberale treten dem Vorurteil entgegen, das wirtschaftliche Freiheit für rechts hält und gesellschaftliche Freiheit für links.

Für Liberale verläuft die politische Grenze nicht zwischen rechts und links, sondern zwischen freiheitlich und autoritär.

Nicht der Staat gewährt den Bürgern Freiheit, sondern die Bürger gewähren dem Staat Einschränkungen ihrer Freiheit.

Jeder Mensch hat das Recht, seine Lebensziele zu bestimmen, nach seinem Glück zu streben, seine Chancen zu suchen, um seine Neigungen und Begabungen zu entwickeln – alleine oder in frei gewählten Gemeinschaften. Jeder hat ebenso das Recht, auf die Frage nach dem Sinn und den Werten des Lebens seine eigenen Antworten zu suchen. Er kann sie in den Kirchen, anderen Religionsgemeinschaften oder Weltanschauungsgemeinschaften finden. Grundlage der offenen Bürgergesellschaft ist darum die Freiheit des Gewissens, des Bekenntnisses und der Religion.

Die bisherigen Benachteiligungen von Frauen müssen beseitigt werden. Die Bürgergesellschaft hat für Frauen und Männer gleichberechtigte Chancen zu gewährleisten. Was der Bürger in eigener Verantwortung entscheiden kann, muß er auch entscheiden dürfen. In der liberalen Bürgergesellschaft ist es nicht die Aufgabe des Staates, die Bürger ihrer Probleme zu “enteignen”. Die Bürger regeln ihre Angelegenheiten in Freiheit und Verantwortung selbst. Wo der Bürger staatliche Entscheidungen braucht, müssen diese so nah am Bürger wie möglich getroffen werden: Vorrang hat die Gemeinde, erst dann folgen das Land, der Bund und die Europäische Union. Die jeweils höhere Entscheidungsebene darf nur regeln, was die untere Ebene nicht besser regeln kann. Subsidiarität heißt für Liberale: Vorrang für die kleinere Einheit.

Die liberale Bürgergesellschaft denkt kosmopolitisch, handelt europäisch, wurzelt in nationaler und regionaler Identität. Freiheit bedeutet nicht gesellschaftliche Vereinzelung, Egoismus und Bindungslosigkeit. Liberale treten dafür ein, daß Bindungen freiwillig und selbst bestimmt eingegangen werden. Für Liberale sind alle Lebensgemeinschaften wertvoll, in denen Menschen Verantwortung füreinander übernehmen. Verantwortungsgemeinschaften dürfen nicht diskriminiert werden; rechtliche Benachteiligungen für neue Verantwortungsgemeinschaften müssen abgeschafft werden.”

Dies war ein Auszug aus den Wiesbadener Grundsätzen der FDP.

„Etiam si omnes, ego non” – Raspuns la dezbaterea CriticAtac

„Etiam si omnes, ego non” *- Raspuns la dezbaterea CriticAtac

Blogul de orientare de stanga CriticAtac lanseaza o dezbatere despre rolul liberalismului si al PNL.

Raspunsul blogul de orientare de centru-dreapta AliantaDreptei:

La geneza sa, PNL a fost o formatiune revolutionar-burgheza. Infiintat la Paris in 1835, dezvoltat mai tarziu sub tutela societatii „Fratia”, liberalismul romanesc s-a dezvoltat atipic fata de alte partide clasice liberale. Cu doua exceptii; Partidul Liberal din Marea Britanie si Partidul Liberal din Germania s-au dezvoltat asemanator Partidului National Liberal.

PNL nu este strictu sensu un partid liberal. Doctrinar PNL a cuprins in perioada 1875-1944 atat elemente ale conservatorismului, calibrat la liberalismul clasic anglo-saxon, dar si elemente ordo-liberale autohtone. Insusi infiintarea sub formatul unui partid politic, prin alipirea celor trei grupari invinse in alegerile din 1874 de catre majoritatea conservatoare, a definit un liberalism autohton, unic in Europa. Dezvoltarea partidului a fost intretinuta si sustinuta de catre Ionel Bratianu. Astfel PNL a supravietuit noului sistem de partide, care s-a asezat dupa Marea Unire.

In PNL s-a topit si factiunea generoasa din PSDMR, astfel liberalismul roman a reciclat parti importante din socialdemocratia istorica.

In perioada interbelica PNL s-a pozitionat in mod autentic la dreapta, avand un puternic pivot ordo-liberal. In scurta perioada 1944-1947 PNL si-a reafirmat doctrina de liberal-conservatoarea afisata in programul „Libertate, dreptate, proprietate„, motiune adoptata la 1 iulie 1945.

In perioada exilului PNL (1947-1989) a supravietuit sub formatul Clubului de Reflectie si Actiune Liberala, cu sediul permanent la Paris. Doctrina liberala s-a dezvoltat in ritmul doctrinar al aniillor 70 si 80. Liderii liberali Radu Campeanu si Dinu Zamfirescu au activat in formatiunea liberal-conservatoare UDF si l-au sprijinit pe candidatul UDF Valery Giscard D’ Estaign in campania prezidentiala din mai 1981. Elementul profund anti-comunist de dreapta a marcat activitatea membrilor liberali din Cercul Democrat al Romanilor din Germania, si ulterior ale cadrelor active din Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi UMRL, formatiune condusa de Ion Ratiu.

Dupa reinfiintare PNL a coagulat atat segmentul civic (PAC), dar si segmentele doctrinare neoliberale (ApR), social-liberale (Partidul Socialist-Liberal, Forta Democrata), crestin-democrate (Partidul Taranist Republican, Actiunea Populara), conservatoare (UFD), neoconservatoare (PNL-AT/PL-93) si traditionale (PNL-CD, PNL-Campeanu). Cel putin doua factiuni din fostul FSN se regasesc astazi in PNL.

PNL a absolvit timp de 21 de ani, 21 de congrese ordinare si extraordinare, si a adoptat 7 platforme-program. Daca mai adaugam platformele partidelor fuzionate ajungem la 18 matritze doctrinare care s-au emulat in PNL.

Prin prisma rezultatelor electorale PNL a evoluat electoral de la partid-balama (1990-2000: 7%) la partid tip catch-all-over (2004-2009: 18-20%). Urmatoarea etapa va fi depasirea pragului de 31% si reasezarea pe podiumul unde sa consacrat timp de 137 de ani.

Anul electoral 2012 descopera un PNL vivid, dinamic care cuprinde toate curentele de centru si centru-dreapta: liberalism, conservatorism, crestindemocratie. Intr-un cuvant in PNL este loc pentru toti aceeia care nu cred si se inchina la Marx si Engels. Liberalismul este in primul rand actul universal de eliberare fata de comunism, tiranie si Gulag.

Cat priveste relationarea PNL la stanga socialdemocrata si la dreapta nihilista (PDL, PPDD), aceasta nu se poate realiza in conditiile unei democratii defecte (Merkel/Croissant). Romania anului 2012 este asemanatoare sfarsitului Republicii de la Weimar. Numai ca de aceasta data stanga si dreapta, partidele responsabile sunt condamnate la colaborare in scopul unic dar necesar al preintimpinarii unui regim autoritar-corporatist si pentru a restabili cadrul democratic si competitional, din care desigur intr-un viitor foarte indepartat vor concura la stanga, PSD si la dreapta, PNL.

In 2008 PNL a obtinut 18,75%. In 2012 PNL are sansa sa obtina cel mai bun scor din ultimii 80 de ani. Acest aspect merita aplauze. La finele anului 2012 CriticAtac va recepta 25%, 30% sau 35% de liberalism. Cel tarziu la finele anului 2012 dezbaterea „unde sunt liberalii?” se va plasa pe date si statistici concrete.

Cat priveste discutiile doctrinare din interiorul PNL, acestea pot fi urmarite pe blogul national-liberal.ro.

Inchei parafranzidu-l pe Ernst Jünger: „O lume libera, poate exista numai intr-un spatiu spiritual liber.”

* Matthäus; 26,33: „respondens autem Petrus ait illi et si omnes scandalizati fuerint in te ego numquam scandalizabor”.

Marius Ghilezan: Unde sunt liberalii?

Zoe Petre: Unde sunt liberalii?

Doctrina PNL

 

Autor: Marlen Onescu

Liberalismul interbelic a preluat de la liberalismul românesc anterior cel puţin trei elemente definitorii:
– ideea proprietăţii private ca temelie a întregii organizări social-economice a ţării
– ideea modernizării ţării şi a protejării acesteia
– ideea priorităţii intereselor întreprinzătorilor autohtoni

Doctrinarii liberali au propus câteva inovaţii:

a) accelerarea rolului statului în industria ţării şi dezvoltarea întreprinderilor private autohtone
b) luarea în colimator a unor probleme sociale care s-au ivit datorită efectelor negative ale economiei de la vremea respectivă: şomajul, inegalitatea în venituri, menţinerea unor vestigii feudale.
Principalii emisari ai doctrinei neoliberale: M. Manoelescu, STEFAN ZELETIN, I.G. Duca, V. Slăvescu, I. Anghelescu, Vintilă I.C. Brătianu. I.G. Duca spunea: „Doctrina liberală este ca un templu susţinut de patru coloane: ordinea în stat, colaborarea cu străinătatea, armonia socială, dezvoltarea forţelor naţionale.”
Doctrina neoliberală este favorabilă dezvoltării capitalismului în România după tiparul grafic occidental, bazat pe capitalul autohton şi pe intervenţia statului (fie una masivă, fie una limitată). Acest deziderat este ilustrat de sintagma lui V. Brătianu „Prin noi înşine”, care rezolva locul de căpetenie a capitalului autohton.
Desigur, nu se punea problema excluderii capitalului străin, ci doar aceea a priorităţii capitalului autohton, asigurarea burgheziei (a climatului din PNL), care stăpânea Banca Naţională. După unii liberali colaborarea cu capitalul străin trebuia să se limiteze la avansuri financiare pentru acoperirea unor investiţii ce nu beneficiau de suficient capital autohton. Acestea trebuiau să se materializeze mai ales în natură.
Capitalul străin era apreciat astfel:
– cel de care statul român avea neapărat nevoie pentru înzestrarea sa, căruia să i se permită pătrunderea în ţară
– cel destinat valorificării bogăţiilor naturale, cu acces limitat
Această doctrină a vizat refacerea şi dezvoltarea economiei prin valorificarea resurselor interne, prin protejarea avuţiei naţionale, prin sporirea forţei naţiunii, prin posibilitatea acumulării de capital, prin faptul că ea cântărea cu atenţie înlesnirile aduse capitalului străin (răsplata ce putea fi adusă acestuia), şi de asemenea urmărea garantarea şi securitatea ţării.
În politica agrară liberalii apreciau că exproprierea marii proprietăţi este o formulă de progres social, dar că nu trebuia să depăşească ideea de proprietate individuală.
Limitele sintagmei liberale, „Prin noi înşine”, consta în faptul că ei urmăreau şi satisfacerea intereselor proprii, căutau să rămână principalii beneficiari ai avuţiei naţionale, să se menţină la guvernare, să-şi îndepărteze concurenţa (PNŢ care prin doctrina sa afecta interesele capitalismului liberal). Liberalii sperau că economia va dobândi un caracter agrar industrial.

Filosofia dreptei: Viziunea economică a lui Petre Ţutea

Autor: Varujan Vosganian

Sursa informationala: PetreTutea.ro

Ca tot restul gîndirii sale, viziunea economicã a lui Petre Tutea a fost surprinzãtor de vie si de clarã în temeiurile ei. Si, bineînteles, lapidarã ca tot ce a produs acest om în anii sãi venerabili (1), prea neastâmpãrat, prea grãbit de a-si salva gândurile din fata mortii si, de aceea, prea putin rãbdãtor sã se aseze la masa de scris.

S-ar putea obiecta faptul cã ceea ce ne-a rãmas de la Petre Tutea, în anii din urmã, este prea putin pentru a putea alcãtui propriu-zis o viziune economicã. Reflectiile sale cu continut economic nu depãsesc o duzinã de pagini si lor li s-ar putea spune mai degrabã “consideratii de naturã economicã”. Cu toate acestea, asa cum îmi propun sã arãt în paginile urmãtoare, Tutea schiteazã, în aceste câteva texte, o viziune care, în baza crochiurilor sale, ar putea da continut unei teorii economice închegate.

Cea dintâi concluzie, parcurgând aceste texte privitoare la specificul economic al tranzitiei, este aceea cã ele sunt parte integrantã a viziunii sale despre lume, asa cum a exprimat-o în toate scrierile si reflectiile sale. Ne-am fi putut astepta de la un gânditor crestin care vorbeste cu atâta patos despre valorile rurale, despre traditia culturalã, crestinã si nationalã a românilor, sã îmbrãtiseze o atitudine idilicã sau poporanistã, în linia unui Aurel C. Popovici ori Nicolae Iorga. Atitudinea lui Petre Tutea este însã surprinzãtoare prin modernitatea si pragmatismul ei. El nu face concesii utopiilor, nostalgiilor reactionare. Asezând conceptiile sale economice pe matricea culturalã a românilor, el nu este, totusi, un traditionalist, nici un idealist.

În conceptiile sale economice, Petre Tutea rãmâne un om de dreapta. El anticipeazã o anumitã tendintã a dreptei românesti de azi de a se prezenta ca o sintezã doctrinarã, în conceptia lui întâlnindu-se elemente de naturã liberalã, conservatoare ori crestin-democratã. În acest fel, desi perioada sa de formare filosoficã ar fi putut sã sugereze acest lucru, economistul Tutea nu se înscrie decât în foarte micã mãsurã pe linia dreptei culturale interbelice. Ceea ce îl deosebeste de conceptiile unui Mihail Manoilescu ori Constantin Rãdulescu-Motru este faptul cã viziunea sa economicã este purificatã de excese etniciste si de atitudini reactionare. Gândirea economicã a lui Petre Tutea este una realistã, profund pozitivã.

Petre Tutea a explicat mai limpede ca nimeni altul, mai ales pentru acele vremuri confuze de debut al tranzitiei, ===>cã optiunea fundamentalã este aceea între socialism si capitalism.<=== Tutea a fost un critic necrutãtor al comunismului si, în consecintã, al egalitarismului si al centralismului (2). El s-a dovedit foarte neîncrezãtor în solutiile pe care le-ar putea oferi alte variante de stânga, cum ar fi socialismul si social-democratia, pe care le-a catalogat, cu ironie, drept “sprit” ori “lapte bãtut” al comunismului (3).

Capitalismul, pe care Tutea nu-l prea denumeste ca atare, dar pe care îl sugereazã constant, este rezultatul unui proces de liberalizare. Acesta este unul dintre aspectele importante care îl deosebesc pe Tutea de dreapta interbelicã. El a înteles cu mult înaintea altora cã tranzitia presupune un proces profund de modernizare si de liberalizare. Pornind de la avatarurile economiei centralizate, Tutea socoteste cã primul pas este redimensionarea rolului statului pe douã directii fundamentale: cea dintâi este legatã de diminuarea rolului statului ca agent economic, iar cea de-a doua este legatã de sporirea fortei legii si a fortei pietei. Tendinta cãtre echilibru trebuie dictatã de fortele pietei si nu trebuie sã fie consecinta unei interventii statale, care este îndeobste brutalã si ineficientã. Iar preponderenta proprietãtii de stat trebuie înlocuitã neîntârziat cu dezvoltarea proprietãtii private (4).

Atitudinea lui Petre Tutea în ceea ce priveste trecerea de la socialism la capitalism este fãrã înconjur liberalã (5). În aceastã privintã, el este categoric în a afirma cã gradul de bunãstare al societãtii este strâns legat de dezvoltarea pietei si de promovarea liberei initiative.

Remarcabil este faptul cã, într-o vreme în care marea industrie româneascã era abordatã depreciativ, iar numerosi oameni politici si economisti îndreptau prioritãtile strategice cãtre agriculturã ori cãtre dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii, Petre Tutea considera drept indispensabilã dezvoltarea marii industrii. El socotea, în mod corect, cã redimensionarea industrialã constituie o prioritate si cã marea industrie trebuie sã devinã suportul celorlalte domenii. Aceastã asociere între modernizare si industrializare este una dintre dimensiunile distincte ale lui Tutea, care-l distinge irevocabil de orice tentativã “poporanistã”, vãdind un gânditor necontaminat de antimodernismul radical al dreptei interbelice. Industrializarea poate fi suport al modernizãrii în ideea în care ea se întemeiazã pe proprietatea privatã si este corelatã cu dezvoltarea de ansamblu a economiei. Ideea cã dezvoltarea agriculturii nu se poate face fãrã industrializare si cã evolutia acestor douã sectoare trebuie corelatã este corectã, iar ignorarea ei a costat mult economia româneascã în tranzitie (6).

Modernizarea tehnologicã necesitã o modernizare institutionalã. Tutea a rostit câteva fraze memorabile despre unicitatea fiintei umane si despre apartenenta de neam în dobândirea harului unicitãtii. Constiinta de neam (7) este reperul absolut al gândirii sale. Aceastã dragoste pentru neamul românesc, pe care o socotesc exemplarã, nu îl orbeste pe Tutea, ci îl ajutã sã vadã limpede, si anume în folosul neamului pe care îl iubeste cu toatã fiinta sa. Este semnificativ, de aceea, modul în care Tutea concepe modernizarea institutionalã: nu ca pe o tentativã încãpãtânatã spre originalitate, ci ca pe o aplicare a unor experiente deja petrecute si de succes în alte tãri. În cazul lui Tutea, “patriotismul national” (întrebuintez aici acest termen al lui D. Gusti, mult mai potrivit decât cel de “nationalism”) nu este autarhic si xenofob, ci, dimpotrivã, este deschis cãtre lume si purtãtor al spiritului critic. În aceastã privintã, chiar dacã el însusi nutreste o anumitã rezervã despre modul în care democratia poate proteja valoarea umanã în fata mediocritãtii, considerã însusirea valorilor democratice ca pe o sansã si chiar ca pe o conditie a desprinderii de comunism.

În mod corect, Tutea socoteste drept obiectiv central al liberalizãrii dezvoltarea si consolidarea pietelor. Un rol central îl joacã pietele de capital, cu deosebire bursele. Dacã socotim cã prima legislatie a burselor din România a fost datã abia în 1994, iar Bursa de Valori Bucuresti a început, practic, sã functioneze doi ani mai târziu, declaratiile lui Petre Tutea din anul 1990  sunt cu atât mai remarcabile.

Ca om de dreapta, Tutea pune si în centrul viziunii sale economice omul. Acesta poartã, în perspectiva datã, chipul întreprinzãtorului privat. În toate reflectiile sale de naturã economicã, Petre Tutea are grijã sã accentueze asupra importantei fundamentale a spiritului antreprenorial si asupra necesitãtii ca statul sã acorde tot sprijinul întreprinzãtorului privat. În aceastã privintã, el împãrtãseste definitia pe care Joseph A. Schumpeter ori Werner Sombart o dau întreprinzãtorului, ca fiind cel care descoperã oportunitãti si le dã o cale durabilã de dezvoltare. Modul în care Petre Tutea creioneazã portretul întreprinzãtorului este de esentã pur liberalã. Ceea ce caracterizeazã în primul rând spiritul de întreprindere este însusirea sa de a fi liber si de a putea actiona astfel în conditiile pietei. Legãtura dintre libertate si proprietate este directã si necesarã (8).

Tutea este însã constient de faptul cã liberalizarea poate avea, pentru un popor încã nedezmeticit dupã atâtea decenii de comunism, efecte contrare, care s-o devieze cãtre haos. Aici intervine cea de-a doua componentã a gândirii de dreapta ca sintezã doctrinarã, pe care o aminteam în introducerea acestui studiu. Fiind liberal în viziunea sa despre trecerea de la socialism la capitalism, Tutea nu e mai putin conservator în ce priveste trecerea de la totalitarism la democratie. Viziunea sa este astfel apropiatã de linia liberalismului reprezentat de Ludwig von Mises, Friedrich A. Hayek sau Milton Friedman. Adept al reducerii rolului statului în economie, Tutea socoteste cã acest proces trebuie însotit de un altul, al cresterii rolului statului ca apãrãtor al legii si al pietelor. Tendinta actualã de însotire a liberalizãrii economice de guvernãri social-democrate este sever sanctionatã de Tutea, care vede ca deopotrivã necesare, pe modelul conservatorismului britanic sau al republicanismului american, atât o sporire de facturã conservatoare a autoritãtii statului, cât si o tranzitie economicã de facturã liberalã (9). Constient de riscurile pe care un model de guvernare autoritarã le poate avea pentru o tarã abia iesitã din comunism, Tutea vede solutia ca fiind una democraticã, deplângând lipsa unei elite politice care sã poatã gestiona acest proces (10).

Petre Tutea este, întâi de toate, un gânditor crestin. Desi viziunea sa economicã este, cum am arãtat, una pragmaticã, ea rãmâne profund atasatã valorilor crestine. Este constient de faptul cã actiunea economicã, îndreptatã fiind cu deosebire cãtre crearea de avutie materialã, poate deveni indiferentã fatã de valorile spirituale, cu deosebire fatã de cele crestine. Astfel, Petre Tutea introduce în consideratiile sale economice anumite elemente de naturã crestin-democratã, pornind de la un temei simplu, si anume acela cã tranzitia, înainte de a fi un proces economic sau politic, este un proces profund cultural. În orice tip de activitate, inclusiv în cea economicã, omul trebuie, dupã lungi decenii de rãtãcire, sã se regãseascã, întâi de toate, pe sine însusi. Libertatea trebuie pusã în slujba spiritului, iar spiritul întreprinzãtor trebuie sã fie întâi de toate spirit si în acest fel sã-si dezvolte capacitatea de a întreprinde. Liberalismul economic nu trebuie sã se îndepãrteze – asa cum în mod gresit s-a întâmplat, spune Tutea, în vremea Revolutiei franceze – de spiritul crestin. Aceasta face ca actiunea economicã sã evite “gândirea negustoreascã”, iar întreprinzãtorii sã se apropie de Dumnezeu nu “doar ca sã le binecuvânteze prãvãliile”, asa cum fac, dupã pãrerea sa, americanii (11). Durabilitate conferã, spune Tutea, credinta în Dumnezeu si constiinta de neam. Iesit din aceste hotare, orice popor, oricâtã bunãstare ar avea, riscã sã îmbãtrâneascã.

Petre Tutea este, în acest fel, promotor al tendintelor dreptei românesti actuale care, pãstrând numeroase elemente ale traditiei culturale si politice ale gândirii de dreapta, se desparte, totusi, de caracterul reactionar al acesteia. Dreapta este chematã astãzi nu sã reziste asalturilor modernitãtii, ci chiar sã o creeze, tinându-i însã în frâu excesele conjuncturale. Gândirea economicã a lui Tutea este pozitivã si pragmaticã, deosebit de novatoare pentru realitãtile economice ale anului 1990 (12). Caracterul sãu sintetic, preluând elemente de doctrinã liberalã, crestin-democratã si conservatoare, prezintã dreapta actualã ca pe o posibilã sintezã doctrinarã, ceea ce îi sporeste gradul de adecvare la realitãti si coerenta ideologicã. Viziunea sa se asazã pe câteva linii importante ale tranzitiei economice: redimensionarea rolului statului, prin reducerea functiei sale economice si cresterea functiunilor sale de stat de drept; modernizarea si corelarea institutionalã; stimularea initiativei particulare; dezvoltarea liberei competitii; dezvoltarea si consolidarea pietelor; redimensionarea industrialã; instituirea unei etici a economiei de piatã.

Din reflectiile sale lipseste populismul, dar nu si încrederea sa netãrmuritã în destinul neamului românesc: “În principiu, am certitudinea invincibilitãtii poporului român. […] E atât de viguros neamul ãsta al nostru, cã nu mã îndoiesc cã virtutile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dã argumente în sprijinul credintei mele cã poporul român nu poate fi înfrânt” (13).


1 Sunt avute în vedere aici consideraţiile sale târzii, incluse în volumele publicate, sau înregistrate de discipoli. În ambiţiosul plan (nerealizat ca atare) al operei sale figura şi un Tratat de economie politică.

2 Iată câteva texte edificatoare: „Şi la comunişti sunt stăpâni şi slugi, dar sunt ipocriţi, pentru  că ei ştiu că egalitatea oamenilor nu poate nicăieri exista; sunt perfect escroci tocmai pentru că afirmă că esenţa comunismului este egalitatea reală a oamenilor. Premisa aceasta a egalităţii absolute este nulă” (Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu, Fundaţia Anastasia-Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1992, p. 80.); „Comuniştii sunt văcari. Ei consideră oamenii aşa cum consideră văcarii cirezile. Un comunist e un neom. Cum poţi gândi egalitatea absolută – că aşa trebuie să fie gândită ca să fii comunist – când nici nu ieşi bine pe stradă şi te întâlneşti cu ea, cu inegalitatea ?” (ibidem, p. 326); „Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii” (322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, sub titlul COMUNISM, p. 27); „Comunismul e o crimă continuă” (ibidem, p. 28); „Nu se poate face economie în comunism şi de către comunişti. Ăştia nu sunt în stare să conducă nici măcar o comună rurală: încurcă apele, înfundă fântânile… […] Comunismul este un cancer social; unde se instalează, rămâne pustiu” (ibidem, p. 29).

3 Altădată defineşte în mod categoric ansamblul acestora: „Toate formele de stânga violează cotidian ordinea naturală a lui Dumnezeu” (Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., p. 19).

4 „Coordonatele indiscutabile [ale reformei socio-economice – n. n.] sunt: proprietatea privată, iniţiativa particulară şi o ordine de drept atât de obiectiv formulată încât subiecţii sociali să-şi întărească atitudinile sub cooperare liberă; adică legile unei societăţi moderne trebuie să fie atât de bine întocmite […] încât să nu se simtă prezenţa normelor care guvernează Cetatea. Cetăţeanul trebuie să fie asigurat prin normele şi legile vieţii sociale fără să simtă prezenţa coercitivă a acestora”(Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., p. 362).

5 O spune chiar el: „Eu sunt economist liberal. În spatele liberalismului stă tirania Evului Mediu, iar în faţă – haosul roşu” (Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., p. 362 ; cf. şi Radu Preda, Jurnal cu Petre Ţuţea, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 111). Să precizăm, în treacăt, că Petre Ţuţea a murit (3 decembrie 1991) ca membru principial al Partidului Naţional-Liberal (Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., p. 22 ). Pentru un mic ansamblu de consideraţii despre LIBERALISM, cf. şi 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, ed. cit., sub titlul respectiv).

6 „Dacă prin absurd mi s-ar fi dat mie puterea [la 20 mai 1990 – n. n.], prima hotărâre pe care aş fi luat-o ar fi fost privatizarea, însemnând reconstrucţia celor două comune: comuna rurală, agrară, întemeiată pe gospodarul dibaci şi priceput, şi comuna urbană, industrială, guvernată de întreprinderi, de aceşti giganţi ai lumii moderne. Asta era privatizarea şi în imaginea României Mari” (interviu acordat lui Marcel Petrişor, în primăvara lui 1991, pentru revista Puncte cardinale din Sibiu ; cf. şi Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., pp. 280-281).

7 „Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ” (Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., p. 12).

8 „Nu e de conceput libertate fără proprietate. Orice om trebuie să fie considerat proprietar individual ipotetic, chiar dacă nu posedă nimic” (322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, ed. cit., sub titlul PROPRIETATE).

9 „Cred că ar fi totuşi optimă o conducere conservatoare realizată, însă, într-un climat democratic. Adică un partid conservator, tradiţionalist, naţionalist, într-un climat liberal. Adică să nu facă din conservatorism instrument de tiranie, că eu nu pot să accept în numele nici unei idei, chiar dacă este un ideal, mă rog, roz sau suprem, să asupresc nici o celulă dintr-un om” (322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, ed. cit., sub titlul CONSERVATORI).

10 „E vicios cercul: ieşiţi dintr-o dictatură smintită, cu economia mâncată de cancerul comunist, suntem ahtiaţi după democraţie, ca fata mare după măritiş. Dar o economie aşa de ruinată nu se poate reface decât într-un cadru de ordine autoritară, pe care, din păcate, democraţia nu-l poate oferi. Trebuie ajuns la liberalism, dar nu pe calea social-democraţiei, care e laptele bătut al comunismului… La noi, însă, nu mi se pare posibilă, deocamdată, o soluţie autoritară şi de-aia mă tem că criza se va prelungi atât cât va dura beţia leneşă a libertăţii şi-a drepturilor fără datorii. N-am încredere în politicienii de acum, nici în bunăvoinţa Occidentului, dar cred în Dumnezeu şi în instinctul de conservare al poporului român” (interviu acordat lui Marcel Petrişor, pentru revista Puncte cardinale, în primăvara lui 1991).

11 Cf. Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., p. 297.

12 Cum spune el însuşi: „Conservatorii mari nu sunt reacţionari, pentru că au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu” (Între Dumnezeu şi neamul meu, ed. cit., p. 71).

13 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, ed. cit., sub titlul POPORUL ROMÂN

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: