20 de ani de la instalarea partidului-stat: FSN

Postez materialul dnei Zoe Petre, care analizeaza detaliat formarea si instalarea partidului-stat FSN.

„Mă alătur cu toată convingerea colegilor de blog care manifestă azi, 28 ianuarie 2010, la 20 de ani de la marea manifestație anti FSN din București (și de la prima mineriadă), împotriva noii tentative de instaurare a puterii partidului stat. Fiindcă, dragi colegi, despre asta e vorba: politizarea sistematică și brutală a tuturor instituțiilor statului e menită să instituie un monopol de facto al partidului lui Băsescu, tot așa cum proclamarea FSN ca partid politic, după ce își anexase întreaga administrație, echivala cu o lovitură de stat care anula principala cucerire a revoluției – desființarea partidului-stat. Să ne amintim:

Intervenţii repetate ale liderilor CFSN, în frunte cu Iliescu, invocă imediat după revoluţie ideea conform căreia partidele ar fi instituţii „depăşite”, cu toate că acelaşi CFSN emisese decretul prin care aceste partide se puteau constitui. Modernitatea ar fi însă reprezentată de mişcări largi fără o identitate politică şi organizaţională precisă. La 16 ianuarie Iliescu anunţa că FSN nu va participa ca formaţiune politică structurată la alegeri, iar în discursul său televizat din 25 ianuarie 1990, acelaşi Iliescu pleda pentru o mişcare de masă generată de un proces revoluţionar, fără structuri rigide de partid, citînd drept exemple, în devălmăşie, mişcarea ecologistă din Germania (Verzii), Solidarnost’ din Polonia, forumurile civice din Cehoslovacia şi Ungaria. Între aceste două declaraţii, pe 23 ianuarie, FSN îşi anunţase decizia de a participa la alegeri.
Controlînd de la bun început toate pîrghiile puterii executive şi legislative, FSN intră în jocul electoral cu toate datele falsificării acestuia. Transformarea FSN în partid politic şi înscrierea sa într-o confruntare acerbă cu partidele tradiţionale refondate reprezintă, cu toate acestea, primul mare eşec al proiectului politic iniţiat de echipa Iliescu, acela al unui partid tip forum, în care nucleul dur FSN să controleze de fapt întreaga putere politică.
Cele trei partide istorice, PNŢCD, PNL şi PSDR, organizează imediat prima lor acţiune politică comună, publicînd pe 26 ianuarie un comunicat comun şi convocînd un miting de protest pentru ziua de 28 ianuarie. Comunicatul comun lansa tema revoluţiei confiscate; preluată masiv sub forma unor lozinci scandate de mulţimea manifestanţilor anti-FSN din 28 ianuarie, această temă va avea o îndelungată şi importantă carieră pînă azi. Cele trei partide îşi legitimau acţiunea prin ideea că revoluţia din decembrie fusese o superbă victorie a întregului popor – deci nu meritul exclusiv al „emanaţilor revoluţiei” – şi cereau înlocuirea CFSN şi a guvernului provizoriu Roman cu un alt guvern, cu atribuţii executive şi legislative, format din reprezentanţi ai partidelor politice active şi personalităţi afirmate în lupta împotriva dictaturii comuniste timp de 45 de ani. La solicitarea PNL, comunicatul cerea de asemeni desființarea Consiliilor Frontului care se constituiseră în toate întreprinderile și instituțiile din țară pe matricea fostelor organizații sindicale și PCR.
Contra-manifestaţia organizată de CFSN nu reuşeşte să ocupe spaţiul din faţa guvernului, în contrast cu marele succes al mitingului opoziţiei, care mobilizează o mulţime impresionantă în Piaţa Victoriei. Acest prim eşec provoacă două consecinţe de mare importanţă: constituirea CPUN şi prima „mineriadă”.
Pe de-o parte, Iliescu e silit de împrejurări să renunţe la monopolul de iure al puterii: în întrevederea cu liderii partidelor istorice – transmisă de această dată în direct de TVRL – vizibil iritat şi ostil, Ion Iliescu anunţă constituirea unui organism legislativ provizoriu, Consiliul Provizoriu al Unităţii Naţionale, CPUN, care urma să dezbată şi să adopte cele cîteva norme indispensabile pentru viitoarele alegeri.
Acţiunea de masă din 28 ianuarie obligă deci echipa Iliescu să ia în considerare xistența însăși a opoziţiei, chiar dacă raportul real de putere îi permite să limiteze efectele acesteia. Consimţind să cedeze o parte din resursele pe care se înstăpînise la revoluţie, Iliescu acceptă implicit prima formă post-decembristă de separare între puterea legislativă, încredinţată CPUN, şi puterea executivă.

Iliescu renunţă la monopolul legislativ – care, secundar şi formal în viziunea sa de sorginte bolşevică, devine terenul predilect al manevrelor indirecte – dar se luptă pînă la capăt pentru monopolul asupra pîrghiilor executive, pe care le consideră esenţiale. FSN – devenit partid – cedează o parte a resurselor normative simbolice, dar îşi rezervă în continuare întreaga putere executivă, adică libera dispoziţie a tuturor resurselor materiale. Astfel, în contrast cu definiţia democratică a echilibrului puterilor, se menține caracterul limitat şi formal al legislativului şi supra-dimensionarea puterii executive, integral controlată de FSN atît prin guvernul provizoriu cît şi prin conducerile CFSN la nivel central şi local. Această disjuncţie originară exprimă public şi încurajează în întreaga societate dispreţul faţă de parlament, în contrast cu guvernul şi cu preşedintele ţării, ca şi dispreţul faţă de produsul esenţial al parlamentului – legile – pe care noua guvernare le tratează ca pe elemente formale, disjunse de puterea exercitată în sine şi pentru sine.

Concomitent însă, CFSN neagă violent această redistribuire a puterii chiar şi numai în registrul simbolic, declanşînd operaţia alternativă de mobilizare a unor grupuri muncitoreşti aduse dinafara Bucureştilor, bine aprovizionate cu băuturi alcoolice şi îndemnate energic la violenţă. Cum scria în zilele următoare oficiosul FSN, „frontul cărbunelui s-a îngemănat cu Frontul Salvării Naţionale”. Între minerii care declanșează această primă invazie se remarcă nu doar mineri din Valea Jiului, cum se presupune adesea, ci şi mineri din Moldova (Comănești/Bacău) ori muncitori din centre industriale situate în sudul ţării; o bună parte din șefii lor de atunci au devenit în anii imediat următori membri marcanți și parlamentari ai PD-FSN, și au rămas în aceste poziții pînă după alegerile din 2004. Un exemplu elocvent este cel al lui Gh. Dobre, numit Ministru al Transporturilor în 2005, și care, în calitate de director general în același minister, acționase energic în 1990 pentru aducerea minerilor în Capitală.

În seara de 28 ianuarie şi mai ales în ziua următoare, aceste grupuri invadează brutal Capitala, devastînd localul Institutului de Arhitectură din Bucureşti şi sediul central al PNŢCD. Lozincile „noi muncim, nu gîndim” și „moarte intelectualilor”, scandate atunci, au avut drept efect ruptura iremediabilă dintre FSN și marea majoritate a intelectualilor.unde provoacă importante pagube materiale şi oferă prilejul unei scene mediatice cu un impact excepţional: primul ministru al Guvernului provizoriu, Petre Roman, ajunge însoţit de Armată la sediul PNŢCD, de unde se adresează maselor furioase cu un discurs incitator pe tema „S-au demascat!” (se înţelege, ca duşmani ai poporului) şi, sub pretextul salvării de furia legitimă a maselor, îl evacuează de acolo pe Corneliu Coposu înghesuit într-un TAB, ceea ce difuzează în toată ţara o copie conformă a scenei în care Ceauşescu era înghesuit într-un vehicol similar.

Dincolo de aceste evenimente sinistre, constatăm totuși că, pe termen mediu, strategul Frontului, Iliescu, a eşuat în construirea unui partid de tip front, devenind liderul unui partid monolitic, în vreme ce opoziţia a reuşit să construiască o forţă politică de tip Forum – CDR – şi să cîştige astfel în 1992 o reprezentare consistentă în administraţia locală, apoi şi în Parlament, iar în 1996 – o victorie a cărei dimensiune simbolică nu mai are a fi subliniată, chiar dacă dimensiunea ei politică nu mai e recunoscută azi pe măsura importanței sale decisive pentru soarta României.”

Crin Antonescu: „Apel către susţinătorii mei”

Apel către susţinătorii mei

Declaraţia de presă a preşedintelui PNL, Crin Antonescu
„Bună ziua. Aş dori, în această ultimă zi a campaniei electorale, să dau publicităţii, prin intermediul dumneavoastră, un apel către susţinătorii mei, către votanţii mei din primul tur, către toţi membrii şi alegătorii Partidului Naţional Liberal.

În primul rând, vreau să spun din capul locului că eu, Crin Antonescu, şi partidul pe care îl conduc, Partidul Naţional Liberal, susţinem cu fermitate proiectul Johannis, majoritatea pe care am construit-o şi candidatul care se opune lui Traian Băsescu şi face posibil acest proiect Johannis, pe Mircea Geoană. Aici suntem şi nu ne schimbăm poziţia. Aici vom rămâne şi pentru acest proiect garantez şi garantăm. Pentru orice altă construcţie eu nu garantez nimic. Aşa că acelora care speculează despre ce fac liberalii, cum ne calculăm noi şansele, le cer să renunţe. Mi-am dat cuvântul, am construit acest proiect şi rămân, ca de obicei, consecvent poziţiei mele.

Suntem la capătul unei campanii electorale care a avut de toate. O campanie lungă, obositoare pentru unii, plictisitoare pentru alţii, dezamăgitoare pentru cei care sperau într-o schimbare fundamentală. Am avut în faţă un preşedinte care a făcut şi face orice pentru a se agăţa de funcţia sa, un partid care, deşi guvernează, încă, România, nu e preocupat de nici una din marile probleme ale românilor şi o rezistenţă extraordinară din partea unor oameni care îşi văd ameninţate grupurile de interese, legăturile perverse cu statul şi poziţiile calde din care controlează bugetul acestuia.

Pentru noi, liberalii, a fost o campanie pozitivă. Vă mulţumesc, din nou, tuturor celor care aţi avut şi aveţi încredere în mine. Sprijinul vostru este impresionant. Suntem mai mulţi decât credeam la începutul acestei campanii. Mai mulţi decât credeam vreodată că suntem. Încă nu suntem suficienţi, dar lupta noastră abia acum începe. Am vorbit în campanie despre politica bunului-simţ, despre adevăr, despre un alt fel de a face politică, despre respectul pentru cei care muncesc şi care produc bunăstare, despre grija statului faţă de cetăţeni. România bunului-simţ este un proiect în care eu cred şi pentru care voi continua să fac politică. Este singura noastră şansă de schimbare reală.

Acum suntem în faţa unui nou vot. Sunt sigur că mulţi dintre dvs. sunteţi dezamăgiţi că nu am ajuns eu în confruntarea finală cu Traian Băsescu. Şi eu sunt, dar asta nu înseamnă să renunţ. În ceea ce priveşte proiectul nostru, eu vă îndemn să rămânem optimişti. Să credem în continuare în schimbare adevărată şi să avem împreună speranţa că putem transforma România, prin implicarea noastră, într-o ţară normală. Votul şi implicarea noastră vor fi decisive. Iar alegerea pe care eu personal vă îndemn să o faceţi este fără echivoc.

Vă îndemn, în primul rând, să veniţi la vot. Dacă nu veniţi la vot, România rămâne aceeaşi ţară din ultimii 5 ani. Dacă nu veniţi la vot, decid alţii în locul nostru. Dacă nu veniţi la vot, voi cei din Bucureşti, din Iaşi, din Cluj, din Timişoara, Braşov sau Constanţa, vor decide în locul vostru cei care semnează peste căsuţa goală a numelui vostru pe listele speciale. Trebuie să venim cât mai mulţi la vot, duminică, fiindcă acest vot va da un semnal pentru noi toţi.

Nu îmi este uşor să vă cer să votaţi pe altcineva. Dar acum asta trebuie să facem. Trebuie să alegem între un Traian Băsescu, pe care îl cunoaştem şi pe care nu îl mai vrem, şi un Mircea Geoană care vine cu promisiunea unei echipe, a unui proiect şi a unei schimbări. Pentru mine, alegerea pe care trebuie să o facem nu este complicată. La Timişoara, PSD a admis în premieră greşelile pe care le-a făcut după 1990 şi şi-a asumat responsabilitatea pentru ele. Alături de proiectul Johannis, precum şi alături de majoritatea creată împreună, acest moment a fost extrem de important pentru mine personal.

L-am auzit pe Traian Băsescu, i-am auzit pe cei din PDL, i-am auzit pe susţinătorii săi din media, vorbind din nou despre anticomunism. Dându-le lecţii Doinei Cornea, lui Mircea Dinescu, lui Ion Diaconescu, surorilor lui Corneliu Coposu despre rezistenţa în faţa lui Ceauşescu. Toţi aceşti oameni sunt alături noi şi alături de Mircea Geoană fiindcă au înţeles ce înseamnă Traian Băsescu, fiindcă au înţeles că, la 20 de ani de la căderea dictaturii, noi ne găsim acum din nou foarte aproape de ea.

Alegerile de duminică nu sunt despre Traian Băsescu şi despre Mircea Geoană. Sunt despre cum va începe 2010 pentru fiecare dintre noi. Ştim deja cum arată România condusă de Traian Băsescu. Ştim deja cum au trecut pe lângă noi şansele istorice, ştim cum arată o camarilă, un monstru lacom cu multe capete, care a pus stăpânire pe funcţiile şi resursele României. Ştim cum arată un preşedinte care vede şi aude tot despre adversarii lui politici, ştim cu toţii că nu aude nimic din strigătul de disperare al majorităţii românilor. Suntem o ţară fără şosele, fără spitale, în care decenţa este un lux şi politeţea o excentricitate.

Eu nu mă gândesc acum decât la viitor. Cine cu cine s-a văzut, cine cu cine a vorbit mi se pare mai puţin important. Pentru că, în ceea e îi priveşte pe ei, s-au văzut toţi cu toţi, au vorbit toţi cu toţi. Fiindcă nimeni de la putere nu este inocent.

Adevărata problemă este cum ieşim din criză. Fiindcă alegerile vor trece, emoţia şi luminile acestora vor trece, iar luni va trebui să ne întoarcem la adevăratele probleme.

Mircea Geoană răspunde la aceste probleme prin Proiectul Johannis, pe care eu i l-am propus. Nu este doar un nume, ci este promisiunea unui guvern cu un premier independent şi competent, este promisiunea unei echipe de miniştri profesionişti, este promisiunea unui plan anti-criză solid, bazat pe dialog şi competenţă. Acordul cu FMI trebuie dus la capăt. Bugetul trebuie finalizat. Banii pentru salarii şi pensii trebuie asiguraţi pentru anul viitor. Economia trebuie ajutată să crească iar. Iar cei afectaţi de criză trebuie protejaţi. Eu vă cer să votaţi în numele acestui proiect şi în numele unei schimbări în care eu cred. Fără această schimbare, rămânem cu Traian Băsescu preşedinte şi cu aceeaşi politică a ultimilor 5 ani.

Traian Băsescu e acelaşi pe care îl ştim de atâţia ani. El nu poate fi pentru mine şi pentru PNL, niciodată, un partener de dialog. Pentru că eu nu pot să uit răul făcut de preşedinte în aceşti 5 ani, doar în urma unor jocuri de imagine. Eu nu pot să uit de flotă, de casa din Mihăileanu, de afacerile clanului Băsescu, de tranzacţiile cu armament, de injuriile adresate adversarilor politici şi altor cetăţeni, de loviturile aplicate bunului simţ şi moralei, de realitatea că România este cea mai coruptă ţară europeană, de Hayssam, de eşecurile politicii externe.

Între noi şi ceea ce ne dorim pentru România stă un simplu gest: votul de duminică. Veniţi la vot şi participaţi la schimbarea de care avem nevoie, pentru ca următorii 5 ani să nu ne sufoce definitiv. Veniţi la vot doar cu propria voinţă şi cu propria luciditate. Doar aşa veţi lua decizia cea mai bună. Aveţi încredere în mine. Garantez că nu vă voi dezamăgi.

Vă mulţumesc!”

Diversiunea neotatarasceana „Liberalii pentru Basescu”

Mai nou, mai precis imediat dupa turul I, a fost lansat blogul „Liberalii pentru Basescu”. Autorii sau grupul de autori ai acestui blog de campanie de orientare neotatarasceana se eclipseaza de la mai multe certitudini politice, istorice si doctrinare:

Partidul Democrat este emanatia politica de centru-stanga al Frontului Salvarii Nationale FSN. In perioada 1992-2005 PD a fost membru al Internationalei Socialiste.

Partidul Democrat a fost partener de coalitie in guvernele PNL-PNTCD-UDMR prezidate de catre Victor Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu.

Partidul National Liberal este un partid de sine statator si nu este si nu a fost niciodata partidul-suport al Regelui Carol II., nu a fost camarila Maresalului Ion Antonescu si nu a fost niciodata partidul candidatului prezidential care inpartaseste atitutudini autoritare si totalitariste.

PNL si PD au infiintat in septembrie 2003 o alianta electorala bazata pe reforma morala si liberala a societatii romanesti. Titulatura aliantei figura si drept platforma-program: „Dreptate si Adevar”.

Este inutil sa mentionez faptul ca targetul acestei aliante nu a fost atins, tocmai din faptul ca toate actiuniile de reforma au fost torpilate de PD.

Partidul Democrat-Liberal este in prezent membru al Partidului Popular European PPE.

Partidul Socialdemocrat PSD este membru al Partidului Socialist European PSE.

Ambele partide europene PPE si PSE sunt aliate timp de 32 de ani, formand atat Comisia Europeana, cat si nominalizand majoritatea comisariilor europeni. Europarlamentarii PD-L colaboreaza institutional cu europarlamentarii PSD.

In toate tariile civilizate ale Uniunii Europene functioneaza coalitii social-liberale.

Iar unicele partide autentice de Dreapta sunt Partidul National Liberal, infiintat in 1835, si Partidul National Taranesc Crestindemocrat, infiintat in 1926.

Doctrina si programul politic al Partidului National Liberal sunt incompatibilie cu ideile protofasciste ale lui Franco, Chavez, Mussolini si Fidel Castro.

Neotatarasceanismul este caracterizat prin subordinea idealurilor liberale sub paltonului unui lider si/sau sistem autoritar. In 1944 PNL-Tatarascu a semnat un acord politic de colaborare cu Partidul Comunist Roman. In 1948 Tatarascu urma sa fie incarcerat, iar partidul a fost desfiintat de catre autoritatiile comuniste.

Discursul președintelui PNL Crin Antonescu Drobeta-Turnu Severin, 11 noiembrie 2009

Discursul președintelui PNL Crin Antonescu
Drobeta-Turnu Severin, 11 noiembrie 2009

Bună ziua, stimaţi prieteni!
Mă bucur să vă întâlnesc din nou şi aş vrea să îmi daţi voie, înainte
de a discuta şi cu dumneavoastră programul meu, paşii a ceea ce numesc,
de la 6 decembrie încolo, revoluţia bunului-simţ pentru România, aş
vrea înainte de aceasta să vă vorbesc, nu despre frică, asemeni
domnului Traian Băsescu, nu despre alte braşoave, asemeni domnului
Geoană, ci despre curaj.
Dragi prieteni, în toate aceste zile şi în zilele care mai rămân până
la 22 noiembrie, cea mai grea bătălie pe care noi o avem de dat este
aceea împotriva descurajării.
Spun clar şi la Severin, aşa cum am spus peste tot pe întinsul ţării,
pentru că e clar ce se întâmplă în această campanie electorală. Sunt
forţe unite care se luptă între ele dar care au un scop comun, acela de
a ne descuraja pe noi, pentru că există doi candidaţi ai acestui sistem
– sunt cei doi care au condus România în anul 2009, Traian Băsescu şi
Mircea Geoană. Sunt cei doi care refuză orice dezbatere televizată,
orice confruntare televizată în faţa electoratului român,Traian Băsescu
şi Mircea Geoană. Sunt cei doi care au aproape toate resursele oficiale
ale României în mâna lor, sunt cei doi care direct sau indirect sunt
susţinuţi de toți cei interesaţi poate în schimbarea lui Băsescu cu
Geoană, dar în păstrarea actualului sistem politic, administrativ,
clientelar şi birocratic din România.
Instrumentul cel mai important cu care încearcă să oprească valul de
susţinere pentru noi şi valul de încredere pentru mine, sunt sondajele de
opinie pe care le publică şi pe care după aceea de dimineaţa până seara pe
televiziunile lor, în presa lor, îşi pun comentatorii să le comenteze.
Sondajele publicate şi le spun încă o dată pe nume, le-am spus şi până
acum şi nu au ripostat, sondajele publicate de INSOMAR pentru Realitatea
şi de CCSB pentru Antena3 sunt mincinoase şi am să argumentez imediat. Am
să întreb aşa: de ce nu doresc să dea publicităţii nici un alt sondaj în
afara acestora? De ce nu doresc să dea publicităţii sondajul Gallup de
acum trei zile, în care sunt cu un punct înaintea lui Mircea Geoană? De ce
nu doresc să dea publicităţii celelalte sondaje care au apărut şi în care
în nici unul Mircea Geoană nu are peste 25% şi în nici unul eu nu am sub
22% ? Au recunoscut chiar comentatori care aparţin acestor trusturi şi să
fie limpede, jurnaliştii care lucrează în aceste trusturi îşi fac datoria
cu onestitate şi profesionalism, vorbesc doar de sondaje. Au spus
dumnealor, nu eu, că în Bucureşti Antonescu a trecut în faţa lui Băsescu,
că Băsescu a pierdut Bucureştiul după zece ani. A spus-o într-o emisiune
de radio cu gura lui chiar Traian Băsescu, într-un acces de sinceritate.
Sondajele din Timişoara, din Cluj, din toate oraşele mari ale ţării, cum
este şi normal dacă în Bucureşti am devenit primul, arată foarte clar fie
poziţia mea înaintea lui Traian Băsescu pe locul întâi, fie pe locul doi
după Traian Băsescu foarte aproape, cum e la Timişoara unde eu am 30% şi
Traian Băsescu are 29%.
Cum e posibil fiind în această poziţie fruntaşă în toate marile oraşe ale
ţării să le rezulte lor că eu am cu 13 puncte mai puţin decât Geoană? E o
întrebare la care ar trebui să răspundă şi nu răspund. Cum este posibil de
asemenea ca două case de sondare – INSOMAR şi CCSB, care publică la
interval de trei zile, unul pe un post celălalt pe altul, un sondaj în
care rezultatele sunt aproape identice, pentru Traian Băsescu 32-34,
pentru Mircea Geoană 31-32, pentru Antonescu 18, s-a hotărât. Cum e
posibil ca la unul din ei, Sorin Oprescu să aibă 14% şi la ceilalţi 5%, la
interval de trei zile? Cum e posibil ca aceşti oameni să continue să
dezinformeze opinia publică, să influenţeze rezultatul votului, să
manipuleze alegătorii români, încercând să îi convingă de ideea că
lucrurile sunt tranşate, că trebuie să ne resemnăm în turul doi în a alege
între Traian Băsescu şi Mircea Geoană, între Elena Udrea şi Marian
Vanghelie? Nu vă lăsaţi descurajaţi! Realitatea nu este aceasta! Suntem în
luptă, mai avem 11 zile, se vor întâmpla lucruri interesante în aceste 11
zile şi ceea ce am eu nevoie de la dumneavoastră este să nu vă lăsaţi
influenţaţi şi să-i convingeţi pe oameni că sunt a câta oară minţiţi!?
Eu înţeleg foarte bine că oamenii care s-au certat, iar s-au împăcat, iar
s-au certat cu Traian Băsescu, nu au nici unul dintre ei chef  de un
preşedinte cu adevărat liber, de un preşedinte care nu e dependent, nici
de cercurile lor de interese, nici de banii lor, nici de puterea lor
mediatică.
Eu înţeleg foarte bine că toţi cei care constituie sistemul, care
parazitează România de douăzeci de ani, sunt speriaţi, pentru că tandemul
Antonescu preşedinte – Johannis premier, sparge găştile tuturor
hrebenciucilor, sparge găştile tuturor bercenilor, sparge găştile celor
care s-au bătut şi în 2009 şi se bat şi acum pe bugetul României, pe
soarta României, pe tot ceea ce această ţară are mai bun, în vreme ce
românii, cei mai mulţi dintre tineri pleacă sau vor să plece, iar cei mai
mulţi dintre cei mai în vârstă sunt dezamăgiţi, sunt disperaţi, nu mai au
curaj şi vor să stea acasă.
Acum este momentul, dragii mei, în care noi trebuie să lămurim pe fiecare
om că în România există alternativă, că în România nu toţi politicienii
mint, că în România nu toţi politicienii fură, că s-a văzut şi în această
campanie electorală că nu suntem la fel.
De dimineaţa până seara sunt oameni care comentează ce fac candidaţii,
toţi candidaţii. Nu facem toţi candidaţii aceleaşi lucruri. Nicăieri nu
s-a întâmplat, nici când noi liberalii eram la putere, cu atât mai puţin
acum, să dăm dispoziţie în judeţe întregi cu sute de autocare ca oamenii
să fie luaţi de la muncă  cu forţa şi aduşi să ne susţină pe noi. Asta
face Traian Băsescu, ca în vremea lui Ceauşescu după douăzeci de ani!
Agresivitatea lui Traian Băsescu şi a Partidului Democrat nu mai cunoaşte
margini!
Am trăit s-o aud şi pe asta, cum primarul Craiovei a putut afirma, pe
aceeaşi scenă cu preşedintele României, că cineva, un om, nu mai poate să
trăiască în Oltenia dacă nu îşi schimbă comportamentul şi nu îl mai
critică pe preşedinte. De când este Oltenia a lui Solomon şi a lui
Băsescu?
Am trăit să văd cum oameni căraţi cu miile, cu sutele de autocare,
îmbrăcaţi în portocaliu, nici nu ştiu pe cine vin să susţină. Unii chiar
spun că nu votează pentru Traian Băsescu. Când am mai văzut noi treaba
asta? Acum douăzeci de ani, când era dictatură, când eram batjocoriţi,
când eram scoşi cu forţa la defilări. Eu nu mai pot să accept că românii
vor, după douăzeci de ani, să trăiască iar cu frica în sân, cu defilări
forţate şi cu obligaţii care vin pe linie politică, pe linie de partid, pe
linie de serviciu.
Dacă un om ca Mircea Dinescu, cunoscut în toată România şi în toată
Europa, e ameninţat în halul ăsta, oare ce i se întâmplă unui simplu
salariat care are altă opţiune politică decât domnii PD-işti? La asta
trebuie să ne gândim şi să le spunem tuturor că dacă Traian Băsescu mai ia
un mandat, ne întoarcem cu douăzeci de ani înapoi şi eu nu vreau asta
pentru noi şi pentru copii noştri.
Cei care se forţează, cu orice preţ, să îi convingă pe oameni că trebuie
să voteze cu Mircea Geoană ca să scape de Traian Băsescu, vor să înlăture
un preşedinte care a luat-o razna către dictatură, dar să păstreze un
sistem în care preşedinte va fi Mircea Geoană şi în care vor hotărî soarta
noastră, a tuturor, un grup de oameni pe care îi cunoaştem la fel, de
douăzeci de ani, şi pe domnul Hrebenciuc, şi pe domnul Vanghelie, şi pe
domnul Mitrea, îi cunoaştem, au condus România din 2000 până în 2004 şi
dacă rămâneau la putere în 2004 făceau ce a făcut Traian Băsescu.
Oare chiar nu avem de ales în afară de aceşti doi oameni? Oare chiar nu
avem de ales bunul simţ, cuviinţa, demnitatea, cu care eu şi dumneavoastră
am făcut această campanie electorală?
Îi vedeţi în fiecare seară, încercând să arate cât de demagogi sunt toţi
candidaţii şi ce promisiuni fac şi aţi văzut că nu au imagini cu mine, dau
într-una imagini cu Băsescu, cu Geoană, cu filfizonii lor, care aleargă pe
scene şi mint oamenii şi la urmă mă aşează şi pe mine, deşi nu există nici
o dovadă şi nu am făcut în această campanie nici o saltimbăncărie, nici o
promisiune mincinoasă, nu am cărat autocare pe nicăieri, nu am forţat pe
nimeni să vină să mă voteze, am făcut o campanie cuviincioasă, o campanie
cinstită, o campanie demnă şi o campanie de bun simţ. Am să o fac până la
capăt campania aşa şi nu am să cedez ceea ce nu am cedat în douăzeci de
ani şi nu am să mă duc la nici un mogul să îi promit marea cu sarea ca să
nu mai dea sondaje mincinoase. Nu am să mă duc la domnul Hrebenciuc să
încercăm să aranjăm pe sub masă ce posturi să ne dea, ce posturi să nu ne
dea. Candidez până la capăt cu încrederea că dacă în spatele meu nu sunt
structurile statului duse forţat în spatele lui Băsescu sau structurile de
putere ale mogulilor din spatele lui Mircea Geoană, candidez până la capăt
cinstit, fără compromisuri, cu convingerea că în spatele meu sunt românii
cinstiţi, care ştiu că există altă şansă în această ţară decât Băsescu şi
Geoană care ne-au îngropat. Ne-au îngropat cu un milion de şomeri, au
falimentat peste o sută zece mii de întreprinderi mici şi mijlocii, au
lăsat în disperare şi minţindu-i: profesori, oameni din sănătate,
funcţionari publici, agricultori, pensionari, oameni din toate
categoriile. Nu există vreo categorie profesională în România care să nu
fi fost minţită de Traian Băsescu şi de Mircea Geoană. Şi pentru ce adică
noi suntem din nou obligaţi să nu avem altceva de ales?  Pentru că aşa vor
să ne convingă două case de sondare care lucrează pentru Mircea Geoană? Şi
pentru că  aşa vrea să ne convingă domnul Băsescu, care ştie că mai are o
singură şansă să fie preşedintele României – să îl aibă pe Geoană în turul
doi. Să nu lăsăm să se întâmple asta! Dacă vrem schimbarea lui Băsescu,
trebuie să votăm într-adevăr o alternativă!
Uitaţi-vă la campania lor! Campania lor este o înşiruire de minciuni şi e
o încrucişare de dosare pe care unul şi-l aruncă altuia. E o încrucişare
de şantaj. Nu e cazul cu mine. Eu sunt candidatul care am curajul să mă
confrunt cu fiecare dintre ei. Mie nu mi se poate spune că am făcut
pierdută flota României. Mie nu mi se poate spune că mi-am luat o casă în
Mihăileanu. Mie nu mi se poate spune că am aprobat afaceri dubioase cu
jumătate din Bucureşti în Băneasa şi că fiica mea are de pe urma acestor
lucruri un apartament de un milion de euro. Nu mi se pot spune toate
aceste lucruri. Nu mi se poate spune că sunt prieten cu Omar Hayssam şi că
l-am făcut scăpat din ţară pe singurul terorist descoperit de justiţia
română. Mie nu mi se poate spune, asemeni lui Mircea Geoană, că sunt
condus de soacră, de Vanghelie, de Mazăre, de Hrebenciuc. Mie nu mi se
poate spune, asemeni lui Mircea Geoană, că am stat de nu ştiu câţi ani tot
în case ale statului, în vreme ce soacra mea are şase case în Bucureşti.
Mie nu mi se poate pune pe masă ameninţarea, cum i se pune actualmente lui
Mircea Geoană, că  în turul doi vor ieşi tot felul de lucruri la iveală.
Eu nu sunt un candidat şantajabil. Eu sunt un candidat despre care toţi
căţeluşii de presă ai lui Traian Băsescu nu pot spune altceva decât lucrul
de care vor să vă convingă pe toţi: că nu am şanse. Convingeţi-i pe oameni
că am şansa şi dau şansa României la un preşedinte adevărat, care să nu
fie marioneta serviciilor, mogulilor şi bandiţilor din această ţară!
Avem câţiva paşi foarte clari de făcut. Primul: să ne batem ca să intrăm
în turul doi şi după aceea desigur pentru a obţine preşedinţia României şi
a avea, după douăzeci de ani, primul preşedinte necomunist al României.
Merită să facem asta în amintirea martirilor de la Timişoara şi de la
Bucureşti. Primul preşedinte al României care să nu poată fi ameninţat şi
tras de sfoară cu dosare, cu interese financiare, cu afaceri, cu case
luate, cu rude promovate, cu fini, cu naşi, care conduc sau au condus
această ţară. Sunt un om simplu, un om normal, un om curat, un om ca voi.
Trebuie să aveţi un preşedinte ca voi, nu ca ei!
Primul preşedinte al României decis şi capabil să înţeleagă, ceea ce vă
spun şi dumneavoastră, prieteni liberali, încă o dată şi aici, capabil să
înţeleagă că odată devenit preşedintele României nu mai este preşedintele
unui partid, ci e preşedintele tuturor românilor.
Primul preşedinte căruia să îi pese de toţi românii: şi de cei care îl
îndrăgesc, şi de cei care nu îl îndrăgesc, şi de cei care l-au votat, şi
de cei care nu l-au votat, şi de cei bogaţi, şi de cei săraci, şi de cei
învăţaţi, şi de cei fără carte. Să îi pese de atâta sărăcie câtă e în ţara
asta, de atâta boală, umilinţă, lipsă de şansă. Eu, nu Mircea Geoană, nu
Traian Băsescu, sunt omul căruia îi pasă de astfel de oameni, pentru că am
cunoscut la rândul meu şi am trăit totdeauna viaţa unor oameni normali. Şi
ştiu ce înseamnă să fii lipsit de ajutor, şi ştiu ce înseamnă să îţi fie
greu, şi ştiu ce înseamnă să te calce în picioare autorităţi care ar
trebui să te servească. România merită un astfel de preşedinte şi voi fi
un astfel de preşedinte!
Al doilea pas este să avem un prim – ministru: capabil, respectat,
independent la rândul lui, îl ştiţi cu toţii, e un om în care românii au
încredere, chiar dacă Traian Băsescu împiedică cu disperare numirea lui ca
prim – ministru: este Klaus Johannis, primarul Sibiului, un om care a
făcut din Sibiu ce va face din toată România.
Klaus Johannis este un om care are uşi deschise, în principal în Germania,
ţara cea mai puternică economic şi nu numai, a Uniunii Europene. La
comemorarea căderii Zidului Berlinului am ajuns să trăim mâhnirea şi
ruşinea ca în discursul unor şefi de mari state din Europa, Sarkozy şi
alţii, atunci când s-au numit ţările care s-au eliberat în 1989 de sub
jugul comunist, România nici să nu fie amintită. România, singura ţară  în
care a curs sânge pentru libertate şi a curs sânge de român! De ce s-a
întâmplat asta? Pentru că aici ne-a adus Băsescu! Nici nu mai suntem pe
harta Europei!n În al treilea rând, un prim – ministru independent decis
la rândul lui alături de preşedinte să spargă găştile şi să lucreze pentru
români să alcătuim un guvern într-adevăr de coaliţie, un guvern susţinut
într-adevăr de partidele politice, care vor înţelege să se alieze în jurul
unui program, în jurul unor măsuri imediate şi hotărâte de ieşire a
României din criză, dar nu un guvern oricum, nu un guvern în care să ni se
trimită miniştrii garantaţi de Vanghelie, un guvern în care partidele să
dea ce au mai bun, să dea oameni capabili, să dea oameni recunoscuţi de
societate, pentru activitatea lor profesională şi pentru activitatea lor
politică, un guvern care să lucreze până la capăt pentru România şi nu
pentru puşculiţele partidelor, nu pentru puşculiţa primului ministru sau a
preşedintelui. Asta propun eu, domnule Băsescu!
Domnul Băsescu a avut neruşinarea ca după ce a văzut că un guvern
Croitoru, respins de majoritatea parlamentară, lucru pe care îl ştia
dinainte, a căzut, şi noi, aceste partide, care la iniţiativa mea şi a
noastră s-au strâns în acest moment în jurul lui Klaus Johannis, persistăm
în această solicitare, a avut nesimţirea să ne propună un guvern în care
Negoiţă e finul lui Videanu, Videanu e şeful lui Pogea, şi toţi trei au în
mână economia şi visteria României. Guvernul acesta şi-l poate face domnul
Băsescu acasă, în curte, în Mihăileanu, nu poate da României batjocura de
a pune trei oameni care sunt neamuri, care sunt parteneri de afaceri, care
au averi de sute de milioane de euro, să ne jupoaie înainte. Nu putem
accepta aşa ceva! Şi nimeni nu îi spune asta clar. Toată lumea discută
despre articolul 103 din Constituţie, foarte bine. Noi ne-am adresat, aţi
văzut, cui am putut să sesizeze Curtea Constituţională, pentru că nu putem
să ne spună nesimţirea de a aduce această clică, care a umplut Bucureştiul
cu borduri, care a făcut praf visteria României în 2009, care refuză să ne
spună ce a făcut cu banii de la FMI,  cu miliardele pe care noi şi copii
noştri le vom plăti, neobrăzarea de a-i aduce tot pe aceşti oameni
împotriva Parlamentului, împotriva opiniei publice, ne arată ce va face
Băsescu din ţara asta, dacă mai ia un mandat. Nu putem accepta aşa ceva!
Nu putem să votăm între două rele! Avem o soluţie bună! Spuneţi-le
oamenilor că nu sondajele decid preşedinţii! Spuneţi-le oamenilor că
există sondaje pe care ei refuză să le publice, care arată adevărul!
Spuneţi-le că Antonescu are o şansă şi că Antonescu este şansa României!
Am fost şi voi rămâne mereu un om modest. Sunt un om care mă bat pentru
ideile mele. Sunt un om care mă bat pentru valorile mele. Sunt un om care
prefer să pierd, dar să rămân drept. Niciodată nu m-am lăudat, totdeauna
am avut o sfială, cum e şi normal şi cum trebuie să avem toţi, atunci când
vorbim despre noi înşine şi ne lăudăm pe noi înşine, dar nu pot să tac
atunci când văd cum se pune la cale păcălirea, încă o dată, a românilor şi
atunci las modestia la o parte şi las sfiala la o parte şi cred că e de
datoria mea să strig în gura mare: Da, eu nu sunt ca ei! Da, eu sunt o
şansă, sunt singura şansă a României în acest moment!
Vă mulţumesc şi vă rog în încheiere să umblaţi printre oameni, printre
oameni care nu mai vor să vină la vot, printre cei care spun „aş veni la
vot, aş vota cu omul acesta, dar uite, nu are nici o şansă, uitaţi-vă
sondajele, uitaţi-vă ce discută la televizor de dimineaţa până seara”.
Spuneţi-le acestor oameni nu avem voie să nu deosebim, să nu judecăm cu
mintea noastră şi să ne lăsăm manipulaţi pentru că, dragii mei, cei de
aici şi cei din afara acestei sălii, dragii mei compatrioţi din toată
România, indiferent ce opţiune politică aveţi, indiferent ce trecut aveţi,
indiferent ce gânduri aveţi, Silviu Brucan ne-a spus în 1990 că ne vor
trebui douăzeci de ani ca să ne maturizăm pentru democraţie şi l-am
înjurat, ne-a enervat, m-a scos din fire,  am spus că îi face jocurile lui
Iliescu, am spus că îşi bate joc de noi, că ne desconsideră. Tristeţea e
că a avut dreptate şi tristeţea şi mai mare este că dacă ,după douăzeci de
ani nu ne-am dumirit, douăzeci de ani în care am încercat să îi convingem
pe toţi cetăţenii României de nişte valori ale democraţiei şi, în fine am
reuşit, dacă acum ne lăsăm dezamăgiţi, vor veni după alţi douăzeci de ani
copiii noştri şi ne vor întreba:” Băi, ce aţi făcut voi în ţara asta? Până
în 1989 nu aţi putut face nimic, aţi tăcut, aţi înghiţit şi aţi defilat,
că era dictatură. După  1989, douăzeci de ani aţi ţinut tot felul de
bandiţi la putere, tot felul de mincinoşi, de ipocriţi,  pentru că v-au
păcălit şi, după aceea, pentru încă douăzeci de ani v-a apucat lehamitea
şi aţi stat acasă”. Nu vreau ca peste douăzeci de ani copilul meu să îmi
spună asta, şi de aceea mă bat cu toate puterile şi cu toţi cei cu care
trebuie să mă bat, acum, pentru România!
Vă mulţumesc foarte mult!

Sursa:

CrinAntonescu.ro

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: