PNL trebuie să realizeze echivalentul simbolic al celei de a doua Mari Uniri

pnl2018

Astăzi avem regiuni întregi ținute în subdezvoltare de guvernările PSD-ALDE, centrale și locale. Avem decalaje între regiuni și categorii sociale adâncite de guvernările PSD.
Avem rupturi între marile provincii istorice din cauza lipsei autostrăzilor iar guvernările PSD-ALDE nu au inaugurat oficial nici măcar un centimetru de autostradă. Avem fenomenul plecării din țară a milioane de români și tragedia rupturilor familiale generate de aceste plecări. De asemenea, avem în față viitoarea catastrofă demografică prognozată de analize serioase.

27031918_o

PNL va veni cu acțiuni și politici concrete care să repare aceste rupturi și decalaje ce vor greva sever asupra integrării totale a țării în Occident. La nivel simbolic, asta echivalează cu realizarea unei a doua Mari Uniri – prin infrastructură care să unească regiunile istorice ale României și România cu Occidentul; prin reducerea decalajelor de nivel de trai și de dezvoltare din interiorul țării; prin captarea energiilor si competențelor conaționalilor noștri dinlăuntrul și dinafara României; prin strângerea legăturilor economice și politice, de suflet și ideal național și occidental cu frații noștri de peste Prut; prin modernizarea completă a instituțiilor și economiei; prin coalgularea valorilor modern-occidentale de secol 21 cu cele peren-tradiționale; prin punerea familiei și a valorilor ei în centrul politicilor demografice și de educație.

Succesul acestor demersuri va echivala, simbolic, cu o a doua Mare Unire.

Robert Sighiartau

Secretar General PNL

Să ne gândim cu recunoștință la eroii noștri din Sfatul Țării care, în 27 Martie 1918, au hotărât Unirea în numele fraților noștri români de peste Prut. Mulți dintre ei au fost martirizați ulterior de puterea sovietelor, după ce România Mare a fost dezmembrată și țara acoperită de bolșevism, după cum puteți citi mai jos. În 1991, am fi putut reface această unire, dacă Bucureștiul ar fi avut puțin curaj. Rămâne o datorie pentru generațiile de astăzi, să convingă și să poată înfăptui Marea Unire.
Și tot astăzi, creștinii ortodocși sărbătorim Buna Vestire. Tuturor celor care simțim românește și creștinește, tuturor celor care cred în România, indiferent de limba și credința lor, gânduri bune! Doamne ajută!

Membri ai Sfatului Țării, care au votat unirea cu România, uciși de NKVD:

Teodor Uncu (n. 1881, com. Isacova, jud. Orhei – † 22.XI.1940, penitenciarul din Chișinău)
Teodor Cojuhari (n. 3.V.1879, or. Chișinău – † 23.I.1941, penitenciarul din Chișinău)
Teodor Neaga (n. 8.III.1880, com. Suruceni, jud. Chișinău – † 6.XII.1941, Gulag, Penza, Rusia)
Vladimir Bodescu (n. 4.III.1868, com. Durlești, jud. Chișinău – † 28.XI.1941, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară)
Ion Ignatiuc (n. 15.II.1893, com. Prepelița, jud. Bălți – † 26.I.1943, Gulag, RASS Tătară)
Pantelimon Sinadino (27.VII.1875, Chișinău – † Gulag, URSS, ?)
Constantin Bivol (n. 10.III.1885, com. Costești, jud. Chișinău – † 12.III.1942, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară)
Emanuil Cotelli (n. 25.I.1883, com. Zgărdești, jud. Bălți – † 18.II.1943, Gulag, penitenciarul nr. 5 din or. Sverdlovsk, URSS)
Luca Știrbeț (n. 7.II.1889, com. Cărpineni, jud. Chișinău – † 15.III.1942, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară)
Alexandru Baltaga (n. 14.IV.1861, com. Lozova, jud. Chișinău – † 7.VIII.1941, Gulag, or. Kazan, RASS Tătară)
Nicolae Secară (n. 19.V.1894, com. Rudi, jud. Soroca – † 24.II.1942, Gulag, Penza, Rusia)
Grigore Turcuman (n. 20.X.1890, com. Tătărăuca Noua, jud. Soroca – † 28.V.1942, Gulag, Penza, Rusia)
Ștefan Botnariuc (n. 26.X.1875, com. Bălan, jud. Bălți – † 22.VIII.1941, Gulag, Penza, Rusia).

sfatultarii_o

Text + foto: Catalin Predoiu

Memoria istoriei: Fuziunea esuata intre Partidul National Liberal si Partidul National Roman din Transilvania

„La 5 august 1919, Ion I. C. Bratianu a vizitat Sibiul, participand la sedinta festiva a Marelui Sfat National ales de Adunarea Nationala de la Alba Iulia. Cu acest prilej, el a discutat cu Iuliu Maniu, propunandu-i unirea Partidul National Liberal cu Partidul National Roman din Transilivania pe urmatoarele baze:

1. cele doua partide vor fuziona sub denumirea de Partidul National Liberal;

2. presedintele partidului fuzionat va fi Ion I.C. Bratianu, iar vicepresedintele Iuliu Maniu;

3. va fi ales un secretar general pentru vechiul Regat si unul pentru Ardeal;

4. in Delegatia Permanenta vor fi alesi 10 membri din vechiul Regat si 10 din Ardeal;

5. presedintele noului guvern care se va forma va fi Ion I.C. Bratianu, iar vicepresedintele Iuliu Maniu;

6. in ceea ce priveste programul partidului fuzionat se va alege o comisie mixta, care va lua ca baza principiile Rezolutiei de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918;

7. candidatii pentru Adunarea Constituanta se vor stabili in urmatoarea proportie: 50% liberali, 40% ardeleni, 7% basarabeni, 3% bucovineni;

8. dupa incoronarea regelui, Ion I. C. Bratianu se va retrage din viata politica militanta, raminind ca Iuliu Maniu sa preia conducerea partidului si guvernului”, citat din Ioan Scurtu, „Ion I.C. Bratianu”, pag. 59, Editura Museion, Bucuresti, 1992.

Pamfil Seicaru scria: „Fuziunea ar fi pus lui Iuliu Maniu o problema personala s i anume: situatia pe care ar avea-o el in cadrul noului partid. Putea sa conteste lui Ionel Bratianu dreptul de a fi seful partidului fuzionat? Putea sa se resemneze de a avea situatia de prim-secund, chiar investit cu puteri in tot ce privea organizarea partidului in judetele transilvane? Sub aparenta de totala modestie, Iuliu Maniu ascundea, cu mare grija, un imens orgoliu; iata de ce fuziunea a fost de la inceput condamnata”, citat Ioan Scurtu, „Ion I.C. Bratianu”, pag. 66, Editura Museion, Bucuresti, 1992.

La 27 noiembrie 1921 a avut loc Congresul General al Partidului National Liberal, la care Ion I.C. Bratianu a prezentat un amplu program de guvernare, declarand urmatoarele: „Declara fara sovaire ca Partidul National Liberal este in stare sa-si ia raspunderea situatie. Statul roman n-a fost creat pentru ca sa se prabuseasca si pentru aceasta nu exista alt instrument mai organizat si mai puternic decat al nostru”. Ion I.C. Bratianu a conchis: „Nu mai e vremea de pierdut”, citat din Ioan Scurtu, „Ion I.C. Bratianu”, pag. 66, Editura Museion, Bucuresti, 1992.

Adevaratii taranisti se inscriu in PNL

Felicitari dle Ion Beuca. Toti taranistii adevarati ar trebui sa se inscrie in PNL. PNTCD a aparut pe scena politica, tocmai datorita faptului ca Iuliu Maniu si Ionel Bratianu, nu s-au inteles in 1919 asupra pactului electoral intre Partidul National din Transilivania (formatiune de dreapta conservatoare si catolica) si PNL. Daca se ajungea la o fuziunea intre PN-T si PNL, nu se ajungea niciodata la alternanta aniilor 30. Partidul Taranesc a fost intotdeauna un partid de stanga, in  perioada 1918-1919 formatiunea infiintata de Virgil Madgearu, Constantin Stere, Nicolae Pupu, Grigore Iunian, Ion Borcea si C.I. Parhon  a purtat denumirea de Partidul Taranesc si Muncitor.  Vezi „Enciclopedia Partidelor Politice din Romania 1859-2003”, pag 137.

Text+sursa informationala+autor: Ion Beuca

Anunt pe aceasta cale ca am renuntat la calitatea de membru PNTCD  si am formulat cererea de adeziune la PNL. In conformitate cu Statutul alesilor locali,  voi renunta si la calitatea de consilier local PNTCD.

Recunosc ca nu mi-a fost usor sa iau aceasta decizie. PNTCD pentru mine a fost a doua familie. In mod cert as fi ramas in partid, daca lucrurile ar fi evoluat normal dupa  Congresul PNTCD din ianuarie 2007. Pentru ca indrazneam sa-mi exprim liber parerile si pentru ca faceam parte din gruparea  reprezentata de Seniorii si veteranii PNTCD, in permanenta eram cu “sabia” lui Marian Petre Milut  si a urmasilor acestuia, deasupra capului.

Pot sa afirm ca intotdeauna am fost invatat sa spun deschis ceea ce gandesc. Cred ca am demonstrat acest lucru in numeroasele articole publicate in ultimii 6 ani, in presa locala din Maramures.

Ceea ce  a facut Marian Petre Milut si ceea ce face acum Aurelian Pavelescu, nu poate fi numit politica, iar fostii mei colegi din echipa domnilor Radu Sarbu, Victor Ciorbea, Gheorghe Ciuhandu,  nu cred ca vor reusi degraba sa-si redobandeasca partidul.

Recunosc ca  am subestimat forta reminescentelor securisto-comunistoide, care  urmaresc plasarea partidului, prin tot felul de strategii dubioase,  in zona de influenta a PDL. Eu nu vreau sa fiu confundat cu acesti oameni. Nu l-am sustinut pe Traian Basescu in 2009 si nu vreau sa am de lucru cu cei care urmaresc sa-l legitimeze acum,  folosind denumirea unui partid istoric.

Este evident ca  “gruparea Milut” impartita acum in trei, Moiescu, Pavelescu  si Lupu,  este dirijata din zona obscura a “partidului basescian” Ma refer in special la liderii acestor grupari. Ce altceva sa insemne, incercarile de alianta cu UNPR, discutiile despre tot felul de “miscari populare” ,  “atentia” acordata  lui Aurelian Pavelescu de catre justitia independenta  sau  “desantul “  lui  Dudu  Ionescu, in februarie anul trecut, la sedinta Comitetului National de Conducere  de la Sighet. Toate aceste actiuni urmaresc “subjugarea PNTCD”  de catre PDL, iar eu am obosit sa lupt impotriva acestor  ”structuri” 

Nu doresc sa intru in jocul PDL, care  urmareste lansarea la alegerile pentru presedintia Consiliului Judetean Maramures, a  tot felul de candidati de tip “iepure”  inclusiv din randul “taranistilor vopsiti in portocaliu”  urmarind  reducerea cat mai mult posibil din procentele candidatului USL. Din respect pentru electoratul maramuresean, eu nu voi participa la astfel de jocuri. Acest subiect va fi dezvoltat pe larg, marti, 21 februarie 2012,  la Conferinta de presa a fostilor mei colegi taranisti, reprezentati de presedintele Gheorghe Siman. Personal le doresc succes in actiunea de demascare a falsilor taranisti care urmaresc sa faca jocurile PDL-ului.

Cunosc faptul ca liderii  national-taranisti, reprezentati de Victor Ciorbea  si Gheorghe Ciuhandu, de fapt cei care au potential electoral, prezenti sambata 4 februarie 2012, la Sighet, la Comemorarea marelui om politic Iuliu Maniu, au luat decizia de a demara procedura de  asociere cu PNL si de intrare  in cadrul USL,  in baza unui protocol  de asociere, ce va fi intocmit in conformitate cu prevederile legii partidelor politice. Sper din tot sufletul ca fostii mei colegi sa duca la bun sfarsit aceasta actiune politica, delimitandu-se astfel de “taranistii vopsiti in portocaliu”

Am tot respectul pentru fostii mei colegi taranisti,  dar eu nu vreau sa lipsesc de la Batalia pentru Democratie care se va da in 2012. Maramuresenii asteapta solutii pentru dezvoltarea judetului si nu cred ca sunt dispusi sa asiste la nesfarsit la luptele interminabile din interiorul PNTCD.

Mai devreme sau mai tarziu, PNTCD va fi recuperat din mainile impostorilor.

Consider ca vointa poporului roman este mai presus de interesele de partid, iar acum,  in anul de gratie 2012, vointa poporului roman, confirmata de toate studiile sociologice si de manifestatiile din strada, este de a scapa de acest regim incompetent si corupt.

Manifestatiile romanilor sunt legitime si importante, dar inlaturarea “regimului Basescu”  se va putea face numai prin vot. In consecinta,  orice vot este important si nu trebuie risipit. La ora actuala nu exista alternativa la USL. O noua forta politica capabila sa invinga PDL-UNPR-PPDD si alti sateliti, printre care si asa zisii taranisti vopsiti in portocaliu, nu poate sa apara peste noapte. USL trebuie sa castige alegerile locale, pentru a putea pregati batalia finala pentru democratie,  care se va da in toamna acestui an. 

Precizez ca nu am fost membru PCR, in 1990 m-am inscris in PNL , in perioada 1992-1995 am fost  consilier local PNL. La fel ca multi alti romani, in 1995, imediat dupa moartea Seniorului Corneliu Coposu, m-am inscris in PNTCD . Din 1996 pana in prezent am fost consilier local PNTCD, in  1995 am  fost ales secretar judetean, la Congresul Extraordinar din 24 august 2008, am fost ales membru supleant in Biroul National de Conducere iar la Congresul Extraordinar in 18 iunie 2011, am fost ales vicepresedinte PNTCD,  pe motiunea Victor Ciorbea.

M-am reinscris in PNL, acum cand partidul nu se afla putere, iar nevoia de “redesenare”  a scenei politice romanesti este mai actuala ca oricand.

Liber sunt nesupus iar deasupra mea doar Dumnezeu va sta, suna  versurile  imnului PNL. Cred ca aceste versuri ma reprezinta. Voi intra in lupta electorala  din 2012, alaturi de echipa lui Crin Antonescu si de USL, impreuna cu primarii, viceprimarii, consilierii locali PNL,  de pe Valea Ruscovei – Poienile de sub Munte, Repedea, Ruscova,  din Bistra, Remeti, Rona de Sus si din tot  Maramuresul, cu speranta ca  Romania poate deveni o tara normala.

Analiza comparativa FIDESZ vs PNL

FIDESZ, formatiune infiintata in 1988, a parcurs o evolutie asemanatoare. La data infiintarii FIDESZ se definea drept partid „radical-liberal”. In alegerile din 1990 FIDESZ obtine 8,6%. In acelasi an FIDESZ este primit in Internationala Liberala.  Patru ani mai tarziu, Viktor Orban impune formatiunii sale un curs national-conservator. Strategia impusa de Orban este soldata cu succes. In 20 de ani, FIDESZ a crescut de la 8,6% in 1990 la 52,73% in 2010.
Astazi FIDESZ domina scena politica in Ungaria. In Parlamentul European FIDESZ este reprezentant de 13 europarlamentari.
FIDESZ, Rezultate electorale 1990-2010:
1990: 8,95%, 21 mandate, 439.481 VVE, partid de opozitie
1994: 7,02%, 20 mandate, 379.295 VVE, partid de opozitie
1998: 28,18%, 148 mandate, 1.263.522, partid guvernamental dominant
2002: 41,07%, 188 mandate, 2.306.763 VVE, (alianta electorala cu Forumul Democrat Ungar MDF), partid de opozitie dominant
2004: 47,4%, 12 mandate (europarlamentare)
2006: 42,03%, 164 mandate (alianta electorala cu Partidul Popular Crestindemocrat KDNP), 2.273.979 VVE, partid de opozitie dominant
2009: 56,36%, 13 mandate (europarlamentare)
2010: 52,73%, 227 mandate (alianta electorala cu Partidul Popular Crestindemocrat), 2.706.292 VVE, partid guvernamental dominant
Comparativ rezultatele electorale obtinute de PNL in perioada 1990-2009:
1990: 7,06%, 39 mandate, 985.094 VVE, partid de opozitie/10/91-10/92 partid guvernamental
1992: 2,67%. 292.584 VVE, partid de opozitie
1996: 6,18%, 41 mandate, partid guvernamental (alianta electorala CDR alaturi de Partidul National-Taranesc Crestindemocrat PNTCD)
2000: 7,48%, 43 mandate, 814.383 VVE, partid de opozitie
2004: 17,99%, 92 mandate, partid guvernamental (alianta electorala DA alaturi de Partidul Democrat)
2007: 13,44%, 6 mandate, 688.859 VVE (europarlamentare)
2008:  18,74%, 93 mandate, 1.291.029 VVE, partid de opozitie
2009:  14,52%, 5 mandate, 702.974 VVE (europarlamentare)

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com/

Memoria istoriei: Partidul National Roman din Transilvania si Marea Unire

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat este expresia politică, organizată, a două principii fundamentale ale tradiţiei istorice româneşti: ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale şi ideea realizării dreptăţii sociale. Conform primului principiu, ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale, PNŢCD consideră că există două zile mari in istoria României: Ziua Independenţei (10 Mai) şi Ziua Unirii (1 Decembrie).

Trecând peste faptul că, în opinia noastră, Ziua Naţională a României ar fi trebuit să fie, conform tradiţiei şi importanţei, ziua de 10 Mai, nu putem să trecem cu vederea importanţa zilei de 1 Decembrie, ziua Marii Uniri, pentru realizarea căreia Partidul Naţional Român, antecesorul PNŢCD, a avut un rol extrem de important.

La 1 decembrie 1918, în casina militară din Alba-Iulia, s-au întâlnit 1.228 delegaţi din cele patru unghiuri ale ţării, din care 628 deputaţi ai cercurilor electorale româneşti din Transilvania şi Banat, restul fiind reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale, culturale, religioase, pedagogice, ai gărzilor naţionale, ai muncitorilor, femeilor, studenţilor. Delegaţii au adoptat Rezoluţia Unirii cu Ţara, visul de secole al naţiunii române. În numele Consiliului Naţional Român, Vasile Goldiş a citit această rezoluţie celor peste 100.000 mii de români, uniţi în suflet şi simţire, adunaţi pe platoul din cetate. Adunarea naţională a stabilit ulterior Marele Sfat Naţional, compus din 200 de membri aleşi şi 50 de membri cooptaţi. La 2 decembrie 1918, Marele Sfat a ales prima conducere româneasca a Transilvaniei, Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu.

În expunerea sa, Maniu a fundamentat juridic actul unirii şi a pus bazele unei politici a naţionalităţilor, magistral sintetizată în cuvintele: „…Nu vrem să devenim din asupriţi asupritori”.

Consiliul Dirigent a funcţionat la Sibiu de la 2 decembrie 1918 până la 10 aprilie 1920, exercitând puterea în perioada de tranziţie şi adoptând măsurile cele mai indicate menite să ducă la integrarea Transilvaniei în România.

Gestul Partidului Naţional Român, condus de Iuliu Maniu, a fost cel care a condus la realizarea acestui act istoric. Fără Partidul Naţional Român, Unirea ar fi rămas, probabil, un simplu deziderat.

Rezoluţia a fost citită de Vasile Goldiş mulţimii adunate pe platoul din jurul cetăţii.

I. Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România…

II. Adunarea naţională rezervă teritoriilor sus-menţionate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă în baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea naţională proclamă urmatoarele:

1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat.

3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenele vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

4. Desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, liberă propagandă a tuturor gândirilor omeneşti.

5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri desfiinţând fideicomisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure), cel puţin atât cât să o poată munci numai el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.

6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea naţională dă expresiune dorinţei sale ca Congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru reglarea raporturilor internaţionale.

V. Românii adunaţi în această Adunare naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara-mamă, România.

VI. Adunarea naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până azi în monarhia austro-ungară, anume naţiunile cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană, şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acelor naţiuni.

VII. Adunarea naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români care în acest razboi şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.

VIII. Adunarea naţională dă expresiune mulţumirii şi admiraţiei sale faţă de puterile aliate, care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război, au scapat civilizaţiunea din ghearele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.

 

Sursa informationala: PNTCD.eu

La Multi Ani Romania! Traiasca Regele!

Regele Ferdinand, regele tuturor Romanilor

La moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de catre Ferdinand, fiul fratelui mai mare al defunctului Rege. Ferdinand, dupa cum ne spune Nicolae Iorga in „Istoria Romanilor”, „era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine”. Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat botanist si vorbitor curent de mai multe limbi straine, intre care greaca veche si ebraica. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un „necunoscut”, Ferdinand avea sa devina un mare Rege, supranumit fie „Intregitorul”, fie „Lealul” pentru felul in care si-a dedicat viata tarii sale.

Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in anul 1865, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. El a venit pentru prima oara in Romania la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a reintors in Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In 1889, dupa terminarea Universitatii din Leipzig si a Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tubingen, Principele s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei.

In 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi „un bun roman”. In timpul razboilului mondial Regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul romanilor, situatia de pe campul de lupta nu a fost favorabila, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale.

Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru Rege si Familia sa a fost o perioada extrem de grea, perioada in care toate planurile pareau sa se naruie.

==>Astfel, el a refuzat sa ratifice pacea separata intre Puterile Centrale si Romania. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe in cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari. Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, in fruntea armatei sale eroice, trecand pe sub Arcul de Triumf, intampiant fiind de populatia entuziasta.<==

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: