Case-study: Esecul partidului-retorta. Doctrine, evolutii si rezultate electorale (I)

In blogosfera liberala discutiile despre formarea unui partid-retorda sau amplificat. Asupra acestui subiect cititi aici.

Istoria recenta ne arata ca toate partidele infiintata prin desprinderea de la partidul mama au esuat.

O singura exceptie: infiintarea Frontului Democrat al Frontului Salvarii Nationale FDSN.

Sa analiza toate proiectele politice.

A. Disidente si proiecte politice desprinse din partidul-mama

1990

Partidul National Liberal-Aripa Tanara PNL-AT

Infiinta t in iulie 1990. Doctrina: Neoconservatorism, Libertarianism. Evolutie politica: Februarie 1993 schimbarea numelui in Partidul Liberal 1993, integrand in randurile sale o serie de disidente national-liberale. In iulie 1996 formeaza impreuna cu Partidul Aliantei Civice cartelul electoral Alianta National-Liberala ANL. In iunie 1997 PL’93 fuzioneaza cu Partidul National Liberal-Conventia Democratica sub titulatura de Partidul Liberal.

Rezultate electorale:

Alegeri locale 1992: 1%

Alegeri parlamentare 1992: 2,67% (mandate obtinute pe lista CDR)

Alegeri locale 1996: 3,07%

Alegeri parlamentare 1996: 1,57% (in alianta cu Partidul Aliantei Civice)

Finalitatea proiectului:  Septembrie 1998 fuziunea prin absorbtie in Partidul National Liberal.

1991

Partidul Aliantei Civice PAC

Desprins din Miscarea „Alianta Civica”.  Data infiintari: 01.08.1991. Doctrina: Neoliberalism.

Rezultate electorale:

Alegeri locale 1992: 0,05%

Alegeri parlamentare 1992: 3,12% * (pe listele CDR)

Alegeri locale 1996: 2,44%

Alegeri parlamentare: 1996: 1,57% *(pe listele ANL)

Finalitatea proiectului:  Iunie 1998 fuzioneaza prin absorbtie in Partidul National Liberal.

1992

Partidul National Liberal-Conventia Democratica PNL-CD

Infiintat la 23 ianuarie 1990 sub titulatura Partidul Socialist Liberal PSL.

Reactivat juridic la 29.04.1992 sub titulatura PNL-CD. Doctrina: Liberalism clasic. Evolutie: PNL-CD fuzioneaza in iunie cu PL-93 formand Partidul Liberal. Un grup din PNL-CD infiinteaza Partidul Liberal Democrat din Romania.

Evolutie electorala:

Alegeri parlamentare 1992: 0,72% *(pe listele CDR)

Alegeri locale 1996: 0,03%

Alegeri parlamentare 1996: 1,24% * (pe liste CDR)

Alegeri locale 2000: 0,06%

Alegeri parlamentare 2000: 0,56%

Finalitatea proiectului:  In 2002  fuzioneaza prin absorbtie in Partidul National Liberal-Campeanu.

Noul Partid Liberal NPL

Infiintat in iunie 1992, drept disidenta PNL-Aripa Tinara. Doctrina: Neoconservatorism.

Evolutie electorala:

Alegeri parlamentare 1992: 0,58%

Finalitatea proiectului:  In februarie 1993  fuzioneaza prin absorbtie in Partidul National Liberal.

Partidul Socialist PS

Infiintat pe 7 martie 1995 drept disidenta al Partidului Socialist al Muncii.

Evolutie electorala:

Alegeri locale 1996: 2,08%

Alegeri parlamentare 1996: 2,26%

Alegeri locale 2000: 0,98%

Finalitatea proiectului:  In iulie 1996  fuzioneaza prin absorbtie in Partidul Democratiei Sociale din Romania.

Partidul National Liberal-Campeanu PNL-C

Infiintat la 16.05.1995 drept disidenta al Partidul National Liberal. Doctrina: Liberalism clasic. In alegerile parlamentare din 1996 a format alaturi de Alianta Verde-Ecologistii cartelul electorala Alianta National-Liberala-Ecologista ANL-E.

Evolutie electorala

Alegeri locale 1996: 0,91%

Alegeri parlamentare 1996: 0,79%

Alegeri locale 2000: 0,22%

Alegeri parlamentare 2000: 1,42%

Finalitatea proiectului:  In septembrie 2003  fuzioneaza prin absorbtie in Partidul National Liberal.

Uniunea Fortelor de Dreapta UFD

Sa infiintat in februarie 1996 drept Partidul Alternativa Romaniei. Doctrina: Neoliberalism, Neoconservatorism. In martie 1999 isi schimba titulatura in Uniunea Fortelor de Dreapta. In alegerile parlamentare din 1996 si 2000 a candidat pe listele CDR, respectiv CDR 2000.

Evolutie electorala

Alegeri locale 1996: 0,01%

Alegeri parlamentare 1996: 0,74% * (pe listele CDR)

Alegeri locale 2000: 1,38%

Alegeri parlamentare 2000: 5,29% * (pe listele CDR2000. Alianta electorala CDR2000 nu a intrat in parlament).

Finalitatea proiectului:  In mai 2003  fuzioneaza prin absorbtie in Partidul National Liberal.

1997

Alianta pentru Romania ApR

1999

Alianta Nationala Crestindemocrata ANCD

2000

Partidul Noua Generatie – Crestin Democrat PNG-CD

2002

Actiunea Populara AP

2003

Uniunea pentru Reconstructia Romaniei URR

2004

Forta Democrata din Romania FDR

2007

Partidul Liberal Democrat PLD

2010

Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei UNPR


B. Partide politice care au supravietuit trei cicluri electorale

Partidul Unitatii Nationale Romane

Partidul Democrat Agrar din Romania

Miscarea Ecologista din Romania

Partidul Social Democrat din Romania

C. Partide politice parlamentare, europarlamentare si neparlamentare 1990-2008

Partidul Socialdemocrat PSD

Partidul Democrat-Liberal PD-L

Partidul National Liberal PNL

Uniunea Democrata Maghiara din Romania UDMR

Partidul Conservator PC

Partidul Romania Mare PRM

Partidul National Taranesc Crestindemocrat PNTCD

Literatura, evolutie, doctrina, date statistice:

Cristian Preda, Sorina Soare „Regimul, partidele si sistemul politic din Romania”, editura Nemira, Bucuresti, 2008.

La Multi Ani Crin Antonescu!

Astazi 21 septembrie 2010, liderul liberal Crin Antonescu implineste 51 de ani. La Multi Ani si speram ca anul viitor il vom sarbatori pe Crin la Palatul Cotroceni!

In ultimele sondaje ascensiunea celui mai important partid politic din Romania, partid autentic de dreapta, este de neoprit: 27,9% in intentii de vot, iar Crin Antonescu detine cea mai ridicata cota de incredere: 31,4.

Sondajul in cititi aici.


Crin Antonescu a fost ales presedinte PNL in martie 2009 si reales in martie 2010 de congresele extraordinare ale Partidului National Liberal. In alegerile prezidentiale din 2009 prezidentiabilul liberal a obtinut 1.945.831 voturi valabil exprimate, respectiv 20,02. Acesta este cel mai bun scor al Partidului National Liberal obtinut in ultimii 77 de ani.

Prin Noi Insine-Acum!

Brandul PNL: „Sageata Liberala”

Una din trasaturile partidelor politice romane este folosirea emblemelor electorale drept simbol de marketing politic.

Partidul National Liberal foloseste inca din alegerile legislative din 1932 simbolul electoral al „Sagetii Liberale”. In alegerile parlamentare si prezidentiale din 1990 PNL uziteaza simbolul electoral „Sageata” (de aceasta data in albastru incadrat intr-un patrat galben.

Albastru este culoarea folosita de conservatori, iar galbenul este culoarea liberalilor, ambele imbinate in patrat, care la randul lui simbolizeaza armonie, stat rational, modernismul, natiunea civilizata.

PNL – Gheorghe Bratianu uzita drept logo electoral trei linii verticale (III) care semnificau personalităţile lui I.C. Brătianu, Ionel Brătianu şi Gh. Brătianu.

PNL a uzitat in perioada 1919-26 drept simbol electoral „crucea plina„. In aprilie 1926 conducerea PNL a adoptat un nou simbol electoral: …”Pentru liberali (PNL), linia dreaptă verticală (sau stâlpul) reprezenta „verticalitatea lor de idei, de astăzi şi de totdeauna” (Partidele politice şi-au ales semnele electorale, în Viitorul, anul XVIII, nr. 5444 din 30 aprilie 1926.)
“Pentru politica urmată de acest partid timp de 75 de ani – scria Viitorul în aprilie 1926 – acest semn este simbolul drumului drept şi neşovăielnic pe care totdeauna l-a urmat, a dreptăţei sociale ce-a urmărit-o şi înfăptuit-o. Linia dreaptă, în picioare, simbolizează biruinţele sale, căpătate totdeauna fără compromisuri şi îngenuncheri şi situaţia lui actuală, când, în picioare veghează la binele ţărei pe care voeşte s-o vadă pusă cât mai curând pe temeliile solide ale votului obştesc, izvor al aceleiaşi pe care totdeauna a urmărit-o” (Semnul electoral al Partidului liberal, în Viitorul, anul XVIII, nr. 5448 din 30 aprilie 1926). In alegerile din 1932, 1933, 1937 si 1946 PNL a folosit insa drept logo electoral „Sageata”.

„Sageata” PNL este insusi o emblema aparte si nemaintilnita in grafica politica. Sageata documenteaza geneza politica a Partidului National Liberal: de la stanga la dreapta, de la cerc revolutionar la partid autentic de dreapta: infiintat in 1835 la Paris sub titulatura „Cercul Democrat Roman„. cercul revolutionar si-a continuat activitatea in Tara Romaneasca drept „Societatea Literara Fratia” (1843).

In paralel cu activitatiile societatii Fratia, la Paris se infiinteaza in 1845  „Societatea Studentilor Romani„, prima organizatie care intrunea in randurile sale studenti valahi si moldoveni. In 1848 cele trei organizatii fuzioneaza sub titulatura organizatiei pasoptiste „Fratia„.

Pentru prima oara este afisat tricolorul pasoptist, in care este afisat sloganul revolutionar „Dreptate si Fratie„.

Revolutia de la 1848 a esuat si pasoptistii regrupeaza la Paris. In perioada 1857-59 revolutionarii se intorc si participa la adunarile elective din Tara Romaneasca si Moldova. Ajunsi in cele doua parlamente parlamentarii liberali se grupeaza incepand cu 1861 in doua mari curente:  liberali-radicalii lui Rosetti si liberal-moderatii lui Bratianu. In 1867 gruparea liberal-radicala Rosetti se institutionalizeaza drept formatiune politica intitulata: “Societatea Amicilor Constitutiunii”. Grupurile parlamentare liberala candideaza pe liste separate in alegerile din 1866, 1869, 1870 si 1875. In ianuarie 1875 gruparile parlamentare social-liberale, liberal-moderate si conservator-liberale se unfica intr-un singur partid: PNL.

In platforma program al noului partid figureaza printre altele:  „…PNL is asuma buna stare a claselor muncitoare prin ocrotirea muncii si avutului acestora, combaterea legii tocmelilor agricole spoliatore pentru taranime (impozitarea excesiva), improprietarirea insurateilor de la sate si a „mahalagiilor” din orase (reforma agrara, reforma administrativa), dezvoltarea invatamantului public, autonomie comunala…„. La data infiintarii PNL detinea un program politic socialconservator.

„Sageata” liberala este folosita pentru prima oara pe buletinele de vot din alegerile anului 1932. In acelasi an „Sageata” liberala este pozitionata drept vector de forta. Formula matemica  este urmatoarea:

W=\int_{\vec s_1}^{\vec s_2} \vec F(\vec s)\,\mathrm d \vec s\,

Sageta liberala a reaparut si in cadrul alegerilor din 1946, unde sloganul electoral „Votati Sageata!” este arondat siglei partidului reinfiintat in toamna anului 1944.

Aceeasi emblema este folosita si in alegerile electorale din 1946, 1990 si 1992, tricolorul fiind afisat de aceasta data in mijlocul emblemei, intarind astfel titulatura „National”, luand in calcul faptul ca PNL concura in alegeriile din 1990 si 1992 cu PNTCD si PUNR.

PNL1990

Noua grafica si actuala emblema este stilizata in perioada 1993-95 si reapare atat pe antetul documentelor oficiale, dar este folosit si in campania pentru alegerile locale si legislative din 1996.

Observam insa ca in sigla este folosit galbenul deschis, tipator.

In alegerile europarlamentare din 2007 sigla PNL sufera o usoara modificare. De aceasta data este folosit un albastru-bleumarin mai profund stilizat intr-un cerc. Emblema a mai aparut si in campania electorala din 2008 si 2009. Emblema apare frecvent in antetul documentelor oficiale.

Departamentul de comunicare PNL foloseste in prezent urmatoarea sigla. Astfel se imbina atat emblema electorala, brandul si logograma liberala.

Disidentele liberale au folosit la randul lor diferite embleme.
Partidul National Liberal-Aripa Tanara (07/90-02/92) avea emblema un cal alb. Emblema a fost folosita si de PL-93.

Noul Partid Liberal (06/92-02/93) a folosit drept emblema un cocos.

Partidul Liberal (06/97-09/98)  a avut embleza litera „L” incercuit in doua cercuri.

Partidul National Liberal-Gheorghe Bratianu (06/30-03/38) a avut drept emble trei linii verticale care simbolizau personalitatile partidului: Ion Bratianu, I.C. Bratianu si Gheorghe Bratianu.

Partidul National Liberal-Tatarascu (11/44-03/48) folosea aceasi sageata, dar aplecata orizontal.

Partidul National Liberal-Conventia Democratica (04/92-06/97) a folosit sigla CDR „Cheia” afisat la podestul numelui PNL-CD

Partidul National Liberal-Campeanu (05/94-09/03) a folosit o emblema asemanatoarea partidului-mama, sageata liberala fiind incadrata intr-un cerc.

Sigla PNL este folosita si de catre Partidul National Liberal din Republica Moldova infiintat in 1993.

Siglă_nouă_PNL

 


Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

IMG_2735

Bursa transferurilor politice

Update 1: 24.08.2010: Senatorul de Prahova Severin Georgică şi-a anunţat demisia din PDL. Coalitia guvernamentala detine in Senat o majoritate de un singur vot.

Update 2:24.08.2010. Structura grupurilor parlamentare din Senat:

Update3:25.08.2010. Senatorul independent Georgica Severin proaspat demisionat din PD-L sa inscris in PSD.

PNL a castigat in alegerile parlamentare 28 de mandate. In perioada 2008-10 PNL a pierdut 6 senatori, din care 2 sau inscris in PD-L, 4 sunt membri ai grupului independent mixt. Componenta actuala: 22 de mandate.

PD-L  a castigat in alegerile parlamentare 51 de mandate. In perioada 2009-10 PD-L a pierdut 2 senatori, dintre care amandoi sau inscris in PSD. A primit in randurile sale 2 senatori. Componenta actuala: 51 de mandate.

PSD+PC a castigat in alegerile parlamentare 49 de mandate. In perioada 2008-10 PSD+PC a pierdut 7 senatori, care sau au format grupul independent-mixt. A primit in randurile sale 2 parlamentari. Componenta actuala: 44 de mandate.

Grupul parlamentar mixt este format din 12 deputati, din care 9 apartin formatiunii Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei.

UDMR si-a conservat cei 9 senatori.

Vacanta de vara se apropie de sfarsit si sesiunea parlamentara va demara la jumatatea lunii septembrie.

Partidele de opozitie PSD si PNL se vor intilni la finele lunii august si isi vor stabili strategie pe termen scurt si mediu. Blogul PeSurse.ro anunta migratia unor parlamentari PDL si UNPR catre PSD si PNL.

Fenomenul migratiei politice este un element marcant al democratiei defecte din Romania.

Acest fenomen afecteaza in primul rand partidul aflat la putere.

In perioada 90-92 din partidul stat FSN sau format doua partide de stanga: Partidul Democrat (FSN) si Frontul Democrat al Salvarii Nationale FDSN. Din FSN sau desprins o serie de parlamentari care la randul au format alte formatiuni politice neparlamentare. Astfel in iunie 1991 se infiinteaza Partidul Romania Mare. In toamna anului 1990 sa infiintat Partidul Socialist al Muncii. Ambele formatiuni au reusit sa intre in parlament candidand pe liste comune.

De acelasi fenomen a fost afectat si Partidul National Liberal. In iulie 1990 din PNL se desprindea PNL-Aripa Tanara. In aprilie 1992 din sanul PNL se forma PNL-Conventia Democratica. Ambele partide au fuzionat in iunie 1997, alaturandu-se PNL in vara anului 1998.

Ciclul parlamentar 1992-96 a fost marcat de migratii politie care sau desfasurat in randurile opozitie. In alegerile din 27 septembrie 1992 PNL-AT si PNL-CD au candidat pe listele Conventiei Democratice. PNL a candidat insa singur si a obtinut 2,67%. In primavara lui 1995 o serie de parlamentari PL-93 ( fostul PNL-AT) si PNL-CD au migrat sper proaspatul grup parlamentar al PNL. In decembrie 1995 PNL a fost reprimit in CDR:

In perioada 1996-2000 fenomenul migratiei politice a marcat intregul interval parlamentar. PNL a reusit sa isi integreze disindentele liberale. PNTCD a suferit masiv de migratia politica. Astfel o serie de parlamentari au migrat spre PNL si Uniunea Fortelor de Dreapta. Simpatizanti PNTCD din mediul universitar au infiintat in 1999 Partidul Noua Generatie. In aprilie 1999 Victor Ciorbea infiinta Alianta Nationala Crestin Democrata. ANCD a profitat de migratia unor parlamentari PNTCD, reusind astfel sa formeze in ambele camere grupuri parlamentare.

In perioada 1996-2000 PDSR conducea opozita parlamentara. In septembrie 1997 din PDSR sa desprins Alianta pentru Romania. Formatiunea social-liberala a fuzionat prin absorbtie in PNL.

In ciclul parlamentar 2000-2004 PSD a profitat de migratia unor parlamentari PRM si PD reusind sa obtina o majoritate simpla in ambele camere.

Fenomenul migratiei a continuat si in perioada 2004-08. Din grupul parlamentar al national-liberal sa format la finele anului 2006 nucleul Partidului Liberal Democrat.

In actualul parlament migratia politica a adus la aparitia Uniunii Nationale pentru Progresul Romaniei UNPR. Iar migratia politica se va amplifica. La finele lunii septembrie PNL, PC si PSD vor depune o motiune de cenzura. Pentru a trece motunea are nevoie de sprijinul a 22 de parlamentari inregimentati in arcul guvernamental. Nu este exclus ca contigentul transferurilor spere PNL si PSD sa depasesca asteptarile si sa transforme in exod.

Partidul National Liberal numara in prezent 75 de parlamentari. Optimal grupul parlamentar liberal ar avea nevoie de inca 45 de parlamentari. Astfel PNL ar putea depune si formula motiuni de cenzura in nume propriu.

PSD este deasemenea interesat de recuperarea efectivelor pierdute si ar putea profita de exodul parlamentar.

Gabriel Savulescu

GSPublicRelations@2010


Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Memoria istoriei: 4 iulie 1990, se infiinteaza Partidul National Liberal – Aripa Tanara PNL-AT

Istoria Partidul National Liberal-Aripa Tanara

PNL-AT sa format la data de 23 iunie, drept platforma-politica in interiorul PNL.

La 4 iulie 1990 liberalii Horia Rusu, Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Viorel Catarama si Raymond Luca infiintau Partidul National Liberal-Aripa Tanara PNL-AT. Formatiunea neoconservatoare a inclus punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara în statutul partidului.

La data de 23 iulie 1990 PNL-AT era inregistrat drept partid politic in registrul partidelor politice. Iar in septembrie 1990 Dan Trepcea reprezinta Aripa Tanara la sedinta biroului executiv al Internationalei Liberale.

Oficiosul PNL-AT era Viitorul Liberal.

In aprilie 1991 PNL-AT a semnat alaturi de FSN, PDAR si MER acordul politic „Carta pentru Reforma si Democratie”. In urma acestui acord PNL a participat in cadrul guvernului Roman II cu doi secretari de stat: Radu Boroianu (cultura) si Viorel Catarama (industrie si comert).

Calin Popescu Tariceanu candideaza din partea PNL-AT pentru postul de Primar General al Muncipiului Bucuresti.

In iunie 1992 din PNL-AT se desprinde Noul Partid Liberal NPL. Formatiunea il alege pe Viorel Catarama drept presedinte, secondat de Calin Popescu Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Viorel Catarama.

In alegerile din septembrie 1992 NPL obtine 0,53% la Camera Deputatilor si 0,58% la Senat.

Candidate-member al Internationalei Liberale in 1994.

La Congresul de înfiinţare al PNL-AT timisoreanul Horia Rusu este ales drept presedinte-executiv al PNL-AT.

În 1993, prin fuzionarea PNL-AT cu o grupare din PNL-CD, ia naştere PL 93, considerat cel mai modern partid de pe scena politica. PL’93 adopta un program politic neoconservator.

In alegerile locale din 1992 PNL-AT obtine 1%.

In mai 1992 PNL-AT formeaza alaturi de PNL-CD Alianta Liberala si adera in iunie la Conventia Democrata. Pe listele CDR PNL-AT obtine 1,75% din portofolile parlamentare ale CDR.

In 1993 PNL-AT fuzioneaza cu o serie de grupuri liberale din PNL, PNL-CD si PAC formand Partidul Liberal 1993 PL’93.

In alegerile locale din 1996 PL’93 obtine 3%. In vara lui 1993 PL’93 si PAC formeaza Alianta National-Liberala. ANL obtine 1,75% in cadrul alegeriilor parlamentare ale aceluiasi an.

PL’93 fuzioneaza in 1997 cu Partidul National Liberal-Conventia Democrata formand Partidul Liberal.

In septembrie 1998 PL fuzioneaza prin absorbtie in PNL.

Citeste la Dreapta!
Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

IMG_2735

Piata Universitatii de Dreapta – trecut, prezent si realpolitik

10 iunie – Conferinţa „Mineriada din 13-15 iunie 1990, după douăzeci de ani: punctul nostru de vedere”
– Sala Senatului Universitatii din Bucuresti – intre orele 10:00 si 13:00 – Masa Rotunda.
– Sala Consiliului Facultatii de Istorie – intre orele 16:00 si 20:00 – Atelier.

12 iunie – In Piaţa Universităţii din Bucureşti, Tineretul National Liberal va organiza un miting ce va avea ca mesaj central : „Dreapta autentică se uneşte pentru România/Un nou început după 20 de ani”.
Participanţi: membrii PNL şi PNŢCD şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Ora: 18:00
Invitaţi/vorbitori: lideri ai PNL şi ai PNŢCD, Doina Cornea, surorile Coposu, Zoe Petre, Victor Rebengiuc, Lucia Hossu-Longin ş.a
Prezentator (amfitrion): Victor Rebengiuc/Mircea Diaconu.

In perioada 13-15 iunie nu s-au obtinut autorizatii pentru mitinguri. Doar Asociatia Victimelor Mineriadelor a primit autorizatie pentru o expozitie foto (fara sonor) pe tema: „20 de ani de la represiunea din iunie 1990 – Mineriada”, autorizatie pe care o puteti verifica aici: http://avmr.ro/aprobare-13-15-iunie-in-pasajul-universitii.html

Conferinţa „Mineriada din 13-15 iunie 1990, după douăzeci de ani: punctul nostru de vedere”

10 iunie 2010

– teme de dezbatere pentru masa rotundă şi atelier –

Piaţa Universității și construcția societății civile din România
Piața Universității ca fenomen social
Organizații și organizatori ai Pieței Universităţii
Balconul Facultatii de Geologie, tribună a democraţiei
Ecoul internațional al manifestației din Piața Universității
Manipularea prin TVR şi ziarele FSN-iste asupra Pieţei Universităţii
Presa democratică anticomunistă şi anti FSN-istă
Pregătirea represiunii Pieţei Universităţii
Rolul preşedintelui, Guvernului şi FSN-ului
Implicarea serviciilor secrete în pregătirea şi organizarea represiunii
Preliminarii la atacul minerilor: invadarea Institutului de Arhitectură de către gărzile FSN-iste de la IMGB
Diversiunile din 13 iunie: incendierea autobuzelor de către Poliţie, autoincendierea sediului Poliţiei, invadarea televizată a TVR
Chemarea minerilor pentru restabilirea ordinii
Intervenţia trupelor de ordine şi omorârea unor civili nevinovaţi
Transportul şi sosirea minerilor în Bucureşti
Atacul minerilor şi falşilor mineri, organizaţi şi conduşi de agenţii serviciilor secrete, asupra sediilor partidelor şi asociaţiilor civice
Arestarea ilegală, torturarea şi anchetarea participanţilor la Piaţa Universităţii, în unităţile militare de la Măgurele şi Băneasa
Pogromul asupra rromilor din cartierele de la periferia Bucureştiului
Ecoul internaţional al respresiunii şi daunele produse României în plan politic, economic şi social
Exodul tinerei generaţii în Occident
Rolul Poliţiei, Armatei şi Procuraturii în mineriada din 13-15 iunie
Blocarea anchetelor asupra evenimentelor din 13-15 iunie de către Poliţie şi Procuratură, în perioadele 1990-1997 şi 2001-2004
Manipularea mediatică a adevărului istoric asupra evenimentelor din 13-15 iunie

Autor: Lilick

Material: Fundatia Romana pentru Democratie

Despre fenomenul politic Piata Universitatii la Cluj cititi mai jos:

In primavara lui 1990, prea mic fiind pentru a participa activ la eveniment, urmaream totusi cu sufletul la gura ce se intampla in legatura cu fenomenul “Piata Universitatii”. Dupa scoala fugeama casa sa-mi fac cat mai repede temele, pentru a asculta pe urma la radio (Europa Libera sau BBC) ce s-a mai intamplat in Bucuresti, TVR-ul nu imi inspira multa incredere.

Putina lume stie ca si Clujul a avut o “piata a Universitatii”: piata Libertatii din centrul orasului, dominata de biserica gotica si statuia lui Matei Corvin.

Am gasit cateva materiale interesante despre acea perioada:

Un interviu cu doamna Doina Cornea despre primavara clujeana si bucuresteana a anului 1990

Un reportaj in Adevarul (care este si sursa foto) despre golaniada clujeana

O revista a presei clujene si centrale despre evenimentele din 13 -14 iunie (apare si CTP care incerca sa convinga cititorii ca pe 13 iunie a avut loc o tentativa de lovitura de stat).

Autor: Transildania

Analiza AliantaDreptei:

Orice analiza decantata la dreapta, contine o declinare la trecut, prezent si mai ales la coordonatele realpolitikului.

Prinviind spre trecut este necesar sa constatam ca autorul politic si moral ale represalilor din 13-15 iunie 1990 este Miscarea Politica Frontul Salvarii Nationale. Din aceasta formatiune politica au emanat doua partide politice parlamentare: Partidul Democrat si Partidul Socialdemocrat.

Daca revolutia din decembrie 1989 a fost de stanga, atunci manifestatia din Piata Universitatii a fost contrarevolutia libertatii.

A inceput la 22 aprilie cu mitingurile electorale ale PNTCD si Uniunii Democrate de Centru (alianta de partide din care au facut parte o serie de formatiuni de centru si centru-dreapta) din care enumar: Partidul Socialist-Liberal condus de Niculae Cerveni, Partidul Democrat din Cluj, Partidul Frontului Democrat infiintat la 17 decembrie 1989 la Timisoara (prima formatiune politica din Romania postcomunista).

Dupa 13-15 iunie Grupul Democrat de Centru sa destramat: Partidul Socialist-Liberal a fuzionat prin absorbtie in PNL, dar nu a fost radiat din registrul partidelor politice. In aprilie 1992 pe structura juridica PSL urma sa se infiinteze Partidul National Liberal-Conventia Democratica.

Partidul Democrat din Cluj a fuzionat prin absorbtie in Partidul National Liberal-Aripa Tanara. O fractiune din PNL-CD a fuzionat cu PNL-AT, formand Partidul Liberal 1993.

In 1997 PNL-CD si PL-93 au fuzionat in Partidul Liberal. In septembrie 98 Partidul Liberal a fuzionat in PNL.

Din structuriile PNL-AT/PL’93/PL sa format Fundatia Rene Radu Policrat, devenita ulterior Fundatia Horia Rusu. Horia Rusu a decedat 2 saptamini inaintea congresului PNL, congres care la ales pe Valeriu Stoica drept presedinte PNL. Cu siguranta un PNL condus de Horia Rusu ar fi avut alta traiectorie, decat PNL-ul condus de Valeriu Stoica si Theodor Stolojan.

Partidul Frontului Democrat a fuzionat cu Partidul Democrat, care in 1993 a fuzionat cu Frontul Salvarii Nationale, devenit ulterior FSN (PD), rebotezat PD, actualmente PD-L.

In iunie 1990 PNL se afla in corzi. Sediul central era devastat pentru a treia oara intr-un interval de 6 luni, iar in interiorul partidului se structura ramura disidenta Aripa Tanara, din care in iulie 1990 va emana Partidul National Liberal-Aripa Tanara. 20 de ani mai tarziu PNL-AT , traieste politic prin Fundatia Horia Rusu.

Partidul Socialdemocrat, partid de stanga a fost si ramine adversarul  discursiv al Partidului National Liberal. Acest joc democratic, aceasta regula academica ar fi valabila daca am trai intr-o tara democratica. Realitatea este ca Romania se afla la marginea prapastiei. In termeni economici Romania este un failed state.

Iar falimentul de stat se va cupla cu implozia politica al partidului-stat. Iar falimentul de stat este inevitabil. Un factor decisiv este reforma monetara din zona euro, care va veni peste Romania asemenea unui tsunami.

Falimentul politic va demara totodata descompunerea organizatorica al partidului-stat, iar acest proces va genera competitia politica intre stanga si dreapta.

Piata Universitatii din perioada 22.04-15.06.1990 a fost un fenomen politic al miscariilor civice postrevolutionare.

In istoria noastra exista insa Piata Universitatii de Dreapta. Si aceasta o consemna prin demonstatia din 8 noiembrie 1945. La 8 noiembrie 1945 organizatiile de tineret PNL si PNTCD au organizat prima manifestatie anticomunista, antitotalitara si promonarhista din Romania.

8 noiembrie 1945 este Piata Universitatii de Dreapta!

8 noiembrie 1945 este revolutia noastra! 8 noiembrie 1945 este contrarevolutia libertatii!

Traditie, ordine si prosperitate ar fi sloganul acestei constructii politice.

Un asemenea amalgam politic ar putea sa castige viitoarele alegeri locale, parlamentare si prezidentiale cu o majoritate absoluta.

Si imi justific aceasta afirmatie cu modele politice aplicate cu succes in sistemele politice ale Uniunii Europene.

– In Germania, Partidul Liberal a castigat in perioada 2008-10 toate scrutinurile electorale (locale, regionale, legislative si europarlamentare) cu o medie de 15% si cu un surplus de voturi valabil exprimate cuantificat la 500.000.

– In Cehia, doua partide liberale (TOP’09 si Miscarea Politica „Interesul Public”) proaspat infiintate au obtinut impreuna 27,58%. Rezultat care pozitioneaza aceste formatiuni pe primul loc.

– In Slovacia, formatiunea SaS (Solidaritate si Libertate) este cotata la cca. 13,7% si este curtata intens de potentialii parteneri de guvernare din stanga si dreapta esichierului politic.

– In Marea Britanie, Partidul Liberal Britanic LibDem a revenit dupa 87 de ani la guvernare.

– In Olanda, formatiuniile liberale VVD si D’66 insumeaza impreuna 28,35%, scor care va propulsa aceste formatiuni la guvernare.

– In Franta, fostul premier Dominique du Villepin va infiinta la 19 iunie a.c. o noua formatiune de centru, care va calibra elemente liberale si neogaulliste. Este de asteptat ca viitoarea formatiune liberala sa fileteze segmente importante din UMP. Si in Franta, neogaullismul se indreapta spre liberalism.

– In Italia, presedintele Camerei Deputatilor, Gianfranco Fini, pana in trecut partener de guvernare in executivul Berlusconi, co-presedinte al PdL, si-a configurat propria formatiune liberala. Liderul „Generatione Italia” isi propune castigarea alegerilor parlamentare din 2013. Si in Italia membrii PdL sau saturat de populism, demagogie si manipulare publica.

Liberali si taranisti strangeti randurile!

Gabriel Savulescu

GSPublicRelations2010

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

ION C.BRATIANU – biografie politica-

UNIVERSITATEA “BABES-BOLYAI”

Facultatea de Istorie si Filosofie

Catedra de Istorie Moderna

ION C.BRATIANU

-biografie politica-

Una dintre  personalitatile marcante ale vietii politice din Romania secolului al XIX-lea,Ion C. Bratianu,este considerat fauritorul Romaniei moderne.Participant de frunte la revolutia din 1848 si unirea Principatelor ii revine meritul ca a stiut, in calitate de prim-ministru al tarii ,sa conduca tanarul stat roman spre dezvoltare si prosperitate.Pentru a realiza biografia politica a acestui mare roman,este necesara trecerea in revista a principalelor elemente care au dus la formarea sa intelectuala si implicit politica.

Ion C.Bratianu era al cincilea copil al lui Dinca Bratianu si al Anastasiei Tigveanu ,nascut in orasul Pitesti la o data necunoscuta cert,dar cuprinsa in intervalul dintre 29 mai si 29 iunie 1821[1].Avand o copilarie nu prea fericita,tanarul Bratianu,a infruntat de mic asperitatile vietii.El isi amintea despre copilarie ca despre”viata amara si aspra “[2]la care fusese sortit.Copilarind cu fii de tarani,cunoscuse si pe parintii acestora,le obs 13213l119n ervase reactiile ,nevoile,aspiratiile,obiceiurile si credintele[3]Dragostea aceasta fata de propriul avut,de acea mica proprietate aparata impotriva tuturor injonctiunilor cu pretul unor mari dsacrificii,trebuie sa-l fi izbit puternic.Primele contacte avute cu sfera intelectuala au cele din scoala publica din Pitesti deschisa de N.Simonide la 15 ianuarie 1833[4]Scoala in care a fost dus se afirmase nu numai ca si institutie de invatamant ci mai ales ca un focar de iradiere a constiintei nationale.In timp ce facea aparte dintr-un escadron de cavalerie condus de fratele sau Teodor,sublocotenentul Ion C.Bratianu,frecventeaza locuri unde ii intalneste pe cei care vor deveni nume importante in societate secolului al XIX-lea:Ion Ghica,fratii Golescu,fratii Nicolaie si Costache Balcescu,Cezar Bolliac,etc[5]

Dand dovada de exceptionale calitati in ale invatatului,este trimis  la studii in Occident.In momentul plecarii sale in strainatate Ion C.Bratianu,poseda deja “principii statornice”,convingeri ferme pe care voia sa le desavarseasca in contact cu institutiile occidentalede invatamant superior.La aproape 20 de ani,cauta in universitati nu numai secretele unei meserii ci si mediul intelectual se social adecvat pentru dezvoltarea lui nu numai ca specialist,ci si ca om politic.La Paris il cunoaste pe C.A.Rosetti care exercita asupra lui o influienta tot mai puternica,incercand sa-i puna in valoare diferitele laturi ale personalitatii.

Gratie atractiei exercitate de viata politica franceza,atat de complexa ,variata si convulsionata,precum si necesitatii de a se identifica cu un ideal politic,Ion C.Bratianu nu-si limiteaza sederea in Franta doar la studiul matematicii.Observa cu atentie societatea franceza,structurile si mediile sociale ale acesteia ,inclusiv pe acelea al muncitorilor din foburgurisi din orase industriale ca Lyon[6] .Prin comparatie,i se contureaza mai clar racilele de care suferea propria-i tara ,anacronismul randuielilor sociale,evaluand adevaratele  forte ale progresului.Pentru a intelege mai bine sensul si tendintele prefacerilor sociale si politice caracteristice intregii Europe,spre care aspira,este atras de cursurile predate la College de France de profesorii:Jules Michelet,Adam Mickiewicz si Edgar Quinet.Prin ideile raspandite de la catedra ,prin subiectele abordate,prin legaturile facute intre diferitele evenimente,cei trei profesori frecventati mai multi ani de Ion C.Bratianu,creau o atmosfera romanticasi de mistica revolutionara.

Asemenea idei auzite din gura unor francezi pareau la inceput de necrezut unor tineri  romani deprinsi ,inca de mici,sa-si cenzureze gandurile si sa-si masoare cuvintele exprimate.Ele raspundeau ,totodata,unor aspiratii intime ,insusiteinca dim copilarie,dar nedesavarsite din cauza regimului politic din tara bazat pe privilegiu,dar mai ales datorita dominatiei straine care se opuneaideilor liberale si egalitare.Prelegerile de istorie universala de la College de France constituiau pentru cei mai multi romani un complement ideal al studiilor de specialitete ,o poarte larg deschisa spre intelegere devenirii istorice a diverselor natiuni si totodata a datoriei de a-si pune intreaga capacitate in slujba propriilor idealuri nationale.

Influenta exercitata de Michelet si Quinet asupra unei intregi generatii de romani aflati la Paris a fost sesizata exact de C.A.Rosetti intr-o epistola mai tarzie.Datorau acestora existenta lor ca oameni politici ,orizontul larg de gandire,credinta nestramutata in idealul libertatii si democratiei propavaduit sub privirile uimite si aprobatoare ale unor tineri romani insetati de dreptate ,printre care se afla Ion C,Bratianu[7].Sub influenta lor asimilasera o vasta cultura politico-filosofica,istorica si literara,incepand cu antichitatea clasica [8],evul mediu europen si asiatic,indeosebi istoria Europei sub Carol cel Mare[9],zamislirea ideilor modernede catre promotorii “declaratiunii drepturilor omului”,dar si rolul enciclopedistilor din opera carora rememoraudiverse pasaje.

Contactul cu aceasta scoala superioara dar si cu literatura si presa franceza ii permiteau sa aprofundeze ideile avansate care contribuisera la declansarea procesului revolutionar din Franta.Ideile Enciclopedistilor dar mai cu seama cele ale lui Voltaire si Jean Jacques Rousseau,ale istoricilor restauratiei,dar si doctrinele sociale si politice liberale diseminate in Franta[10]dupa revolutia din1830 constituiau tot atatea fatete ale orizontului politic deschis acestui tanar roman.La aceste conceptii se adaugau parerile cele mai radicale de egalitate politica si sociala ,precum si cele de libertate individuala si colectiva care ,unele din ele,isi trageau obarsia din proiecte de armonie sociala ,cu puternice accente socialist utopice Peste toate aceste idei care framantau mintea si sufletul acestui tanar patruns de profunde elanuri patriotice se adauga constiinta nationala care-i sensibiliza intreaga fiinta.Discurtiile asupra “nationalitatii”in cercurile de tineri romani deveneau predominante[11],conturand clar unconcept de solidaritate si unitate romaneasca si provocand o sustinuta activitate in aceasta directie.

Frecventand oameni politici nu numai liberali ci si ultraradicali [12],alaturi de C.A.Rosseti si de fratele sau Dumitru,inca din 1844-1845,Ion C.Bratianu,devenea membru al unei loji masonice [13]Initierea lui in francmasonerieeste relevata de A.C.Rosetti care dezvaluie emotia care-l cuprinsese dupa implinirea ceremonialului[14] “Societatile secrete de care numele lui si al altor romani apar legate sunt :”L’Athenee des Etrangers”si “la Rose du Parfait Silence du Grand Orient De France “.Ion C.Bratianu participa aici la dezbateri si schimb de idei politice ,desavarsindu-si nu numai formarea ca revolutionar ,dar depinand si secretul pregatirii unor actiuni subterane[15].

Facamdu-si relatii in cercurile politice ale presei franceze,Ion C.Bratianu se straduia sa propage idealurile de regenerare romaneasca .La 20  ianuarie 1848,ziaristul Beranger ii multumea pentru un articol referitor la Principatele Romane ,incurajandu-l in activitatea lui politica prin observatia ca poporul roman  era o “santinela anarmata impotriva barbariei”[16],capabil prin lupta fiilor lui sa dobandeasca un loc demn in concertul natiunilor europene libere.In raporturi si cu deputati din Adunarea legislativa a Frantei ,Ion C.Bratianu ,ca de altfel alti tineri romani din Occident ,incearca sa contribuie la schimbarea statutului international al Principatelor romane prin scoaterea acestora de sub influienta coplesitoare a Portii otomane si Rusiei Tariste.Dar tocmai in momentul in care isi propusese sa actionezein directia mentionata surveneau evenimentele revolutionare din  februarie 1848 de la Paris considerate de acest tanar ,in prag de 27 de ani,o omprejurare fericita ,un moment favorabil in care revendicarile natiunii sale puteau fi integrate in ansamblul schimburilor europene ce pareau ca vor surpa tronurile ,regimurile politice despotice si dominatia straina .Drept consecinta ,Ion C.Bratianu se angajeaza cu toata hotararea in actiunea de rasturnare a regimului lui Ludovic Filip .In acest scop se afla pe baricadele pariziene alaturi de alti conationali ,oferindu-si serviciile noului guvern francez si propune chiar organizarea unei legiuni romane care sa contribuie la apararea regimului revolutionar.Moldo-muntenii actionau intr-o asemenea conjunctura nu ca reprezentanti ai natiunii romane in ansamblu,arborand stindardul tricolor[17].Impreuna cu fratele sau ,Dumitru ,Ion C.Bratianu reusi sa stabileasca relatii cu fruntasi ai revolutiei franceze.Poarta astfel convorbiri cu Alphonse de Lemartine,omul politic si proeminentul literat francez care actiona pentru ameliorarea situatiei claselor de jos ale societatii ,inca din 1830 intrevazand o problema proletara in cazul in care se evitau masuri adecvate de ameliorare social-politica[18].

Intors in tara participa la momentul  ’48- in zilele de 29-30 iunie ,era remarcat ca agitator si tribun in mijlocul maselor populare ,organizandu-le lupta impotriva caimacamiei reactionare care preluase fraiele puterii.Cu”lacrimi de speranta in ochi “-evoca atitudinea lui in acele momente “Pruncul roman”-alerga in mijlocul locuitorilor capitalei ,ii sfatuia ,ii incuraja si-i organiza cu mare ravna.Aflat “in capul poporului “,restabilea prin actiunea energica a acestuia autoritatea guvernului revolutionar[19] Cat timp statuse ascuns in mijlocul mahalalelorbucurestene[20],tocmai pentru a organiza rezistenta impotriva reactiunii ,umbla “din mana in mana”[21],adica de la un om la altul,i se dadu semnificativa porecla”Firfiricul”.

Privind reformele di punctul de vedere al traditiei,sau al unei dificile obstretice evolutioniste,Kogalniceanucredea ca orice”schimbare silnica,orice prefacere naprasnica,,nu pot fi decat fatale.Cand revolutiile incep,civilizatia inceteaza”.Nu de aceeasi parere era Ion C.Bratianu”De as fi silit a defini revolutia,scria el in Republica Romana din 1853,as zice ca e un  cataclism,care inchide vechiul ordin al lucrurilor si totodata o creatiunecare naste un altul nou si mai presus celui dintai”-altglas si alta conceptie!Principal,institutiile sunt expresia,nevoilor spirituale si materiale ale unei societati:in realitate insa,ideile anticipeaza asupra institutiilor ramase pe loc,prin complicitate de interesesi spirit de inertie.”Atunci,scria Bratianu,intr-o criza de desprare,sau intr-o exclamatiune sublima,de credinta pentu Dumnezeul viitorului,societatea face o miscare puternica,si adeseori cateva ore sunt de ajuns,ca sa umple pamantulcu tot edificiul cel vechi care se crede ca va impietricu dansul insasi societatea ,addica viata”[22].

Dupa ce revine in tara ,se integraza inlupta pentru Unire.La 30iulie/11 augustalaturi de St.Golescu,C.A.Rosetti,Gr.Ghica,devenea candidatal “partidului national” pentru Comitetul central al Unirii.In ciuda parerilor sale radicale,precum si a aversiunii fata de conservatori care nici ei nu-lagreau,Ion C.Bratianu,intelege necesitatea de a lasa deoparte nemultumirilede grup,in vederea mentinerii compactea frontului unionist.In acest sens este semnificativa atitudinea lui concilianta si constructiva pe timpul dezbaterilor politice[23].

Bun cunoscator al istoriei nationale,selectand faptele in functie de scopul urmarit,dezvaluia totodata aspecte nefericite din trecut cand adesea “hoardele inamice intrau in tara sub stindardul pretendentilor la tron”[24].Penrtu a starni increder e printre contemporani semnala ca ,in lumina experientei trecutului,erau puternice si stabile doar acele guverne care care se rezemau pe concursul intregii natiuni.In caz conrtar ,cand undomn se baza pe un partid,,puterea lui era tot atat de efemera,”ca focurile ce trec noaptea pe cer”.In trecut exigenta politica aPrincipatelor fusese compromisa “de o oligarhie egoista si desfranata” care ,detasandu-se de popor,avea sa cada ea insasi odat acu spolierea acestuia.Contemporanii sa stie ca tocmai in asemenea conditii se impusese regimul fanariot.Sub acest raport,blama pe boierii care ,in miopia lor,nu-si stransesera lucrurile care actiona impotriva unor domni srtaini ,retraagandu-se “ca niste ciucuvaiin vechile lor cule”[25]si supunandu-se cu pasivitate la destramarea institutiilor nationale.Considerand pe fanariori drept un corp strain asezat deasupra trupului tarii,ii blama pentru ca facusera din d esfiintarea serviajului uninstrument principal de de exploatare si spoliere a taranimii ,considerata atunci ca fiind unicul producator al tarii.

Datorita eforturilor lui Ion C.Bratianu,in Romania se puneau bazela primului nucleu organizatoric al burgheziei nationalecare dorea sa actioneze pe langa guvern in vede rea determinarii unei politici protectioniste,prin apararea industriei nationale,aflata infasa si stimularea comertului stanjenit pe piata romanieasca ,rezultat din capitulatiile otomane acordate puterii garante.

Seful radical organiza,reuniuni politice denumite ironic de adversari “cursuri”[26],tocmai pentru caracterul lor instructiv asupra masei de participanti relativ neexperimentate.Alocutiunile lui Ion C Bratianu sustineau impetios respectarea Constitutiei ,alegeri liberale si incetarea influienteai oculte,la care se deda tronul[27]In acest sens,consemna”Romanul”-societatea romaneasca nu era rezultatul “unor puteri constituie,ci numai o adunatura de efigii”[28].

Sub raportul politicii externe,,reamintea intentia de a reantregi Romania in drepturile de suveranitate.In mijlocul acestor poameni politici tineri,si inteligenti,lipsiti insa de suficienta experienta fara aureola si nimbul trecutului purtate doar de el ,faima lui Ion C.Bratianu devenea mare ,unii contemporani,incercand sa-i dea o dimensiune europeana ,asemanandu-l fie cu Cavour,fie cu Bismark[29],pentru tenacitatea cu care condusese ntiunea spre inde pendenta.Fara sa se legene cu ganduri de marire ,desi dupa Carol I,marile puteri il recunosteau ca “un om inzestrat si avand un caracter nepatat”[30]I.c.Bratianu dovedea o mare modestie ,admitand ca faptuise chiar erori ,convins ca “numai neghiobii si sarlatanii nu gresec niciodata[31]”Ramanea deci omul realist chemat sa conduca tara in noile conditii ale abolibii unei dominatii straine seculare.Guvernarea lui nesovaitoare alaturi de o pleiada intreaga de tineri ,detasarea de cele mai multe personalitati”istorice”al eepocii revolutiei si Unirii infuria opozitia conservatoare si liberala alcatuita tocmai din asemenea oameni care-si vedeau compromise perspectiveleapropiate ale venirii la putere.

AFormarea Partidului National Liberal a parcurs trei etape distinse din punct de vedere cronologic: 1866-1868; 1868-1871; 1871-1875. In primele doua etape, efectiv divizati in cel putin doua grupari importante – radicalii si moderatii – confruntati chiar din primul an, 1866, cu greutatile reale ale guvernarii, dar si cu forte, interne si externe, care nu “agreau”o consolidare nationala si un puternic partid national, liberalii au esuat. Le-a ramas experienta si optimismul, credinta in reusita si “apetitul” luptei in continuare. Paralel cu constituirea partidului, liberalii, cu vederi si chiar cAonvingeri republicane in tinerete, dar readusi la realitate de mersul evenimentelor, au urmarit sa castige de partea lor si monarhia, chiar sa o subordoneze daca se va putea – idee ce nu ii va parasi.

In prima etapa (1866-1868), dupa un an de cautari si incercari, primul succes notabil a fost la inceputul anului 1867 – constituirea unei coalitii liberale (“tractaul” de la hotelul “Concordia”), care le-a permis sa formeze, pana in noiembrie 1868, trei guverne la rand (C. A. Kretzulescu, St. Golescu, N. Golescu). Ei declanseaza si o actiune in forta pentru desfiintarea lojilor masonice, puternice prin sprijinul extern, considerand ca un partid national puternic n-ar fi putut rezista in paralel cu astfel de organizatii. Lojile masonice n-au disparut, dar o slabire a lor s-a putut constata pana dupa razboiul de independenta, adica exact in perioada de constituire si in primii ani de afirmare puternica a Partidului Liberal. Unele neintelegeri cu moderatii, atitudinea de incurajare fata de miscarile ce se puneau la cale in Balcani, dar mai ales presiunea straina in “problema evreiasca” va duce la inlaturarea radicalilor de la putere si la primul esec in efortul de constituire a partidului, prin desfacerea amintitei coalitii.

In a doua etapa (1868-1871), desi inlaturati de la putere, liberalii radicali – cei mai cunoscuti si mai bine organizati – au continuat sa actioneze, de fapt, ca o a doua putere in stat, prin majoritatile parlamentare si prin manifestarile populare. Moderatii, care preluasera puterea, n-au putut coaliza in jurul lor fortele liberale. Radicalii s-au intarit in schimb prin atragerea moderatului Ion Ghica si a sustinatorilor lui, desigur, acesta ajuns intre timp prim-ministru (decembrie 1870 – martie 1871). Si-au schimbat si mijloacele de atragere a monarhiei, nu cultivand-o cu orice pret ci cautand s-o convinga ca ei sunt o putere reala in stat si, ca atare, trebuie sa le acorde atentia cuvenita. Mai ales ca monarhia era serios “umbrita” atat de afacerea Strousberg, cat si de neinspirata actiune de santaj asupra fortelor politice. Totusi, evenimentele internationale in primul rand – infrangerea Frantei si proclamarea Imperiului German, biruinta masoneriei “liberale” impotriva “aripii” ei dure prin lichidarea “Comunei di Paris” – cat si dublicitatea lui Ion Ghica in interior, la care s-a adaugat santajul cu abdicarea printului Carol (martie 1871), imprejurari in care s-a impus un guvern conservator, incheindu-se astfel o “etapa” a guvernarii liberale (1866-1871), au facut sa esueze si aceasta a doua incercare de formare a Partidului National Liberal. Printul n-a reusit sa modifice restrictiv Constitutia, cum intentionase, iar liberalii radicali, la randul lor, au ramas convinsi sa mentina la tron dinastia germana.

Perseverenti, cu experienta actiunilor legale, dar si clandestine, in timpul guvernarii conservatoare Lascar Catargiu (1871-1876), care i-a indarjit pe liberali si i-a determinat sa-si stranga randurile, s-a desfasurat cea de-a doua etapa, decisiva (1871-1875), in care s-a constituit, in sfarsit, Partidul National Liberal. Chiar din prinmul an, 1871, s-a refacut coalitia liberala. Cele patru fractiuni liberale (radicalii, avand ca lideri pe Ion C. Bratianu si C. A. Rosetti, moderatii moldoveni cu M. Kogalniceanu si cei munteni cu Ion Ghica, precum si “Fractiunea liberala” cu profesorul de istorie N. Ionescu), au semnat impreuna documentul: “Adresa la alegatori”, semnand ca “membrii ai partiduluii liberal intrunit”. Practic insa, etapa finala de constituire a P.N.L., incepe cu Congresul presei liberale, prilej cu care in “Raportul asupra situatiei tarii”, sustinut de presedintele congresului, A. D. Holban, au fost expuse “principiile fundamentale liberale”, care aveau ca temelie principalele revendicari pasoptioste. Astfel in politica axterna, in dezacord cu conservatorii, liberalii se pronuntau pentru revizuirea “sistemei” existente, dar invocand echitatea si egalitatea (practic erau impotriva introducerii de noi impozite directe si indirecte); erau pentru intarirea securitatii nationale, sustinand adoptarea principiului “natiunii inarmate”; mai sustineau improprietarirea insurateilor; erau pentru infiintarea unei “banci judetene si urbane”, pentru autonomia judeteana si comunala, “in limitele unitatii nationale”, pentru o reforma a invatamantului public, pentru sprijinirea elementului national in acordarea concesiunilor in toate sferele activitatii economice si in general erau impotriva “invaziunii sitematice si crescande” a strainilor, indeosebi a evreilor, considerati ca o “avangarda a germanismului”. In planul conducerii politice, liberalii se pronuntau pentru un guvern romanesc “prin natiune si pentru natiune, intemeiat pe adevarata libertate nationala”, dar pentru aceasta presa liberala trebuia sa persevereze in a asigura triumful libertatii electorale, a libertatii cuvantului, a presei, a intrunirilor, a invatamantului national, a dreptului de petitie si pentru instruirea juriului.

In continuare liberalii au atras elemente din randurile tineretului studios (N. Fleva, Eugen Stanescu, Bonifaciu Florescu), cu nazuinte sincere in a crea un regim politic bazat pe democratie si liberalism. A inceput, totodata, crearea de cluburi liberale: mai intai clubul “Uniunea liberala” din Bucuresti (1871), apoi in orasele mai mari ale tarii; “Fractiunea” si moderatii incep sa se apropie si mai mult de liberali.

In vedera alegerilor parlamentare din 1875, linberalii au intreprins actiuni pentru a-si asigura reusita – un Comitet electoral pentru coordonarea si pentru mobilizarea alegatarilor, editarea ad-hoc a unui ziar, “Alegatorul liber”, difuzarea altor materiale de propaganda, demonstratii animate de tinerii liberali – dar guvernul conservator s-a dovedit mai eficient cu administratia sa credincioasa si cu politia sa plina de zel, castigand alegerile. Pierdera alegerilor din aprilie, 1875, cand, incheindu-se asa numita “Coalitie de la Mazar-pasa” – dupa numele mulsuman al maiorului englez Lakeman, stabilit definitiv in Romania, in casa caruia s-a petrecut evenimentul – l-a care s-a alaturat si conservatorul moderat Manolache Katache Epureanu, s-a infiintat, practic, Partidul Liberal (ulterior se va intitula Partidul National Liberal), avand un organ conducator format din 25 de membrii (Ion C. Bratianu, C. A. Rosetti, M. Kogalniceanu, M. C. Epureanu, I. Ghica, A. G. Golescu, D. A. Sturdza, Gh. Vernescu, Eugen Stanescu s.a.) iar ca organ de presa cotidianul “Romanul”. Programul Partidului Liberal s-a publicat la 4 iunie 1875 in “Alegatorul liber”, iar in continuare, in vara acestui an a avut loc constituirea structurilor organizatorice in intreaga tara. In anul urmator a fost creata organizatia de tineret a partidului. La randul lor, personalitati liberale intrate in Parlament, s-au angajat, cu intregul partid dealtfel, in lupta pentru putere. In martie 1876 au castigat alegerile pentru Senat iar in iunie au obtinut o majoritate confortabila in alegerile pentru Adunarea Deputatilor.

Accesul la putere l-au obtinut mai intai printr-un guvern “de tranzitie” al “Coalitiei de la Mazar-pasa”, condus de M. C. Epureanu, dupa care a inceput marea guvernare liberala, care a durat 12 ani (1876-1888). Nu reususera sa distruga Francmasoneria, care s-a cam “refugiat” insa printre conservatori. Primul lor guvern insa, cel “de tranzitie”, fusese prezidat de un “mason conservator” (trecea drept “conservator moderat”), M. C. Epureanu, care ulterior va reveni intre conservatorii “sai”, intre “fratii” sai masoni, dupa ce implinise, poate, un rol in punerea temeliilor Partidului Liberal.

Imprejurarile istorico-sociale, internationale si interne, in care s-a nascut statul roman modern, au imprimat curentului si apoi Partiduluii Liberal, cel putin doua trasaturi specifice, inconfundabile. Cea dintai este primordialitatea obiectivelor de ordin national: unirea nationala si organizarea unitara a noului stat, cucerirea si apararea independentei politice, orientarea spre asigurarea independentei economice. A doua particularitate isi are obarsia si intemeierea ulterioara in intelegerea dintre liberali si conservatori, numita in epoca “monstruasa coalitie”, care a rasturnat pe Aexandru Ioan Cuza si a stat la baza regimului politic existent in Romania din 1866 si pana la noile reglementari constitutionale de dupa unirea din 1918.

Daca primul imperativ, cel national, impingea fortele inaintate, patriotice, spre solutionarea problemelor interne sociale pentru a mobiliza masele largi ale natiunii si in primul rand cea mai numeroasa patura sociala – taranimea, in sprijinul unirii (realizate si viitoare) si al apararii statutului national, intelegerea cu principala forta conservatoare a societatii – mosierimea, frana si deforma realizarea acestui obiectiv social, rasfranganduse implicit asupra valorii si credibilitatii ideilor si programelor liberale.

Ceea ce nu anihileaza meritele primei generatii de personalitati liberale, ca Ion C. Bratianu, C. A. Rtosetti, s.a., in consolidarea statului modern, crearea unor institutii publice si civile pregatirea cu insistenta si intelepciune in vederea cuceririi idependentei politice, cea de-a a doua generatie de personalitati liberale, ca Ionel I. C. Bratianu  si fratii sai, Vintila si Constantin (Dinu), Ion G. Duca s.a., va avea meritul de a porni cu relativa fermitate, dupa dureroasa experienta sociala a rascoalei din 1907 si campania din Bulgaria, care aratase rolul taranimii in apararea tarii si pericolul degenerarii fizice a acesteia, obiectivul spargerii cercului vicios al imobilismului, prin initierea a doua mari reforme: o noua impropietarire a taranilor si largirea dreptului de vot. In lupta de idei care s-a desfasurat in jurul acestei initiative, in sanul Partidului Liberal s-au petrecut anumite mutatii calitative, care au dus la conturarea curentului neoliberal, cel mai avnsat produs ideologic si politic al miscarii liberale romanesti, manifestat in primii ani postbelici. Principalii protagonisti si teoreticieni ai neoliberalismului – Mihail Manoilescu, I. G. Duca, Dumitru Draghicescu, Stefan Zeletin, P. P. Negulescu – proveneau din diverse formatiuni politice (P.N.L. si Partidul Poporului), vederile lor, convergente in catava puncte principale, diferind mult de la unul la celalat.

I.C.Bratianu crea conceptul “prin moi insine”,adica al unei dezvoltari economice pe calea mobilizarii prioritare a tuturor energiilor nationale.Dar cine sa-si asume un asemenea rol inconditiile unei tari tinuta multe secole sub dominatie straina ,de abia intrata in concertul natiunilor libere ale lumii?Statul trebuia sa devina factorul de coeziune si de incurajare a tut uror elementelor sociale care voiau sa se afirme in calitate de intrprinzatori ,in toate sferele activitatii economice .Caci daca o natiune cucerita prin sabie isi pastra intact dreptul de revendicare a emanciparii,precum si mijloacele de atingere a acesteia,dimpotriva,in cazul in care era cucerita”mijloace  economiceeste nimicita pentru totdeaunain drept si in fapt”[32]Conationalii vor fi pierduti daca “taranul si toate fortele muncitoare”[33],adica fortele productive,nu erau emancipate de sub presiunea si spolierea capitalului uzurar.In acest scop se impunea crearea unei industrii nationale,luarea comertului din mana strainilor si asigurarea proprietatii in mana”posesorilor indigeni”[34]

Dezvoltarea “prin noi insine”este pentru I.C. Bratianu nu atat o formulare teoretica,cat mai ales un indreptar in formularea unor masuri de impulsionare a cresterii economice ,remarcate indata dupa o reluatre a puterii.Desi-cum afirma la 14 aprilie 1882,in Camera -doctrina lui economica tinea cont de utilizarea capitalurilor straine doar incazuri exceptionale ,intr-un moment de “o mare nevoie dar si atunci reglementata astfel incat sa nu existe nuci un neajuns…”  penrtu tara ,el nu se pronunta tot al impotriva acestora.

Powered by http://www.preferatele.com/

cel mai complet site cu referate


[1] Ion C.Bratianu (1821-1891),Bucuresti,1896,p.7-8;Stefan G.Botoiu,Ion C.Bratianu si opera sa ,Calafat,1921,p. 8-9;Horia Furtuna ,Ion C.Bratianu,Bucuresti1921,p.5

[2] Din corespondenta familiei ion c.Bratianu,vol.I,p. 224

[3] Ion.C.Bratianu,Acte si cuvintari,vol.V,p.63

[4] Pitesti,Marturii documentare,vol.I,p. 68-69, 72-73, 75-76

[5] Ion C.Bratianu,Viata si faptele sale, 1821-1891, p.6.

[6] Ion C.Bratianu,Acte si insemnari,vol.VIII,p.192.

[7] C.A.Rosetti,Corespondenta,p.368.

[8] Ion C.Bratianu,Discursuri,vol II,p.434;vol IV.p.305;vol.V,p.14,187

[9] Ibidem,volV,p.18,48,57,10,vol.VII,p.152,volVIII,p.10

[10] Ion C.Bratianu ,Acte si cuvantari ,volV,p.18;volVIII,p.214.

[11] An 48,vol.I p.61

[12] Ion C.Bratianu,Acte si cuvantari ,volIII p.15.

[13] I.G.Bibicescu,1848 in Romania,Buc.1898,p.44;Al.Cretzeanu,Din arhiva lui Dumitru Bratianu ,vol.I,Buc.p.115,nota3;Radu Atanasiu ,Istoria francmasoneriei romane ,Buc.1936,p.25.

[14] C.A.Rosetti,Jurnalul meu ,ed.M.Bucur,Cluj-Napoca,Editura Dacia,1974,p.143.

[15] Legaturile cu francmasoneria vor fi reluate in anii exilului ,dupa Revolutia de la 1848 ,in cadrul lojei “Fraternite des peuples “(N.P.Smochina,Sur les emigres roumains a Paris de 1850 a 1856,in “Melanges de l’Ecole Roumaine en France “,XI ,1933,p.193,nota3.

[16] An 48,volI,p.133.

[17] Maria Bucur,Un act de solidaritate al “Moldo-Romanilor”cu revolutia franceza la 1848,in “Studia et acta Musei Nicolae Balcescu “,1970-1971,Balcesti pe Topolog,p.113-118.

[18] Encyclopaedia Universalis,vol.9 ,Paris,1971,p.752-755.

[19] An 48, vol II,p.326

[20] Ibidem,volV,p.741.

[21] Ibidem,vol II,p.326.

[22] In vol.Lui Ion Bratianu ,1821-1891,Articolul Nationalitatea,p.125.

[23] Acte si documente,vol VI,p.73-74.

[24] Ibidem,p.342.

[25] Ibidem,p.347.

[26] ”Presa”,an III,1870,nr.29,p.113.

[27] A.S.B ,Micro Franta ,Rola 15 ,c.201.

[28] Romanul,an.XIV,1870,p.430.

[29] F.Dame, Elogiul Puterii,p.20,26-28.

[30] Memoriile Regelui Carol I,vol XVI,p.48.

[31] I.C.Bratianu,acte si cuvantar i,vol.V,p.49;vol.VII,p.34.

[32] Discursurile lui I.I.c.Bratianu,publicate de G.Fotino,volI (12 noiembrie 1895-9 decembrie 1903),Bucuresti ,1933,p.249-250.

[33] I.C.Bratianu,Acte si Cuvantari,volV,p.63.

[34] Discursurile lui I.I.C.Bratianu,vol I,p.249-250.

Sursa: Universitatea Babes-Bolyai; Facultatea de Istorie si Filosofie, Catedra de Istorie Moderna

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

 

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: