Doua variante si o singura constanta

Sa ne imaginam ca unica noastra constanta, este ca mai devreme sau mai tarziu guvernul Danila va cadea.

A. Prima varianta: guvernul Danila nu trece de votul de investitura

a). Factorul intern

Validarea noului guvern sta in votul UDMR. UDMR este constient ca acest guvern are o valabiltate limitata. La numirea unui nou premier UDMR ar obtine mai multe avantaje.

Un alt factor sunt confictele interne din PSD. PSD se aseamana cu luptele diadohice care au urmat dupa decesul lui Alexandru Macedon.

Chiar daca in guvernul Danila au fost pusi tot felul de anonimi, conflictele din interiorul PSD nu au disparut. Explicatia este simpla, resursele sunt limitate. Respingerea unui nou guvern ar dinamita scena politica. Si presedintele Iohannis ar reveni in prim plan. De aceasta data va trebui sa nominalizeze un premier venit din Opozitiei sau un premier care nu apartine din subalternii lui Dragnea.

Previzimea mea este ca George Maior va fi desemnat premier. Maior va trebui sa isi faca bagajele de la Washington sa sa revina pe malurile Dambovitei. Maior este strans legat institutional de grupul de la Cluj din PSD. Dar acest avantaj nu il ajuta cu nimic in februarie 2018. Maior va fi nevoit sa negocieze o majoritate ad-hoc, care incepe cu PSD, continua cu UDMR si se termina cu PMP. Practic toate formatiunile parlamentare isi vor trimite specialistii. Acestora se vor adauga si ministri tehnocrati.

Respingerea premierului Danila va dinamita PSD. Luptele diadohice vor incepe din nou, si de acesta data cu o intensitate maxima. Februarie 2018 va deveni o luna de foc la propriu si la figurat. Sub amenintarea ca mandatul de parlamentar se termina brusc, un fel de sudden-death parlamentar, alesii poporului vor gira de aceasta data guvernul Maior. Guvernul Maior va guverna cu majoritati negociate cand cu Opozitia ca factor principal, cand cu PSD ca vioara intii.

b), Factorul extern

Un guvern Maior va insemna pentru Romania o gura de stabilitate. Mai ales ca Brexitul se apropie, in Germania bat clopotele alegerilor anticipate si Europa se schimba pe zi ce trece. In remiterea si retragerea OUG 13/17 agenda politica europeana sa schimbat in mod radical. In acelasi timp decidentii de la Bucuresti nu au intreprins nimic. Austria si Grupul de la Visegrad a inceput sa domine agenda politica europeana. In Polonia se aplica o agenda nationalista profund anti-migratie si anti-UE, in Cehia se castiga alegeri prezidentiale cu acelasi discurs anti-migratie si anti-UE, in Ungaria Orban si-a inceput campania electorala cu acelasi discurs anti-UE si anti-migratie, in Austria extrema dreapta a ajuns la guvernare cu acelasi discurs anti-migratie si anti-UE, numai in Romania timpul parca a stat pe loc.

B. Guvernul Danila este destituit in urma protestelor sociale

Al doilea scenariu ar fi confirmarea guvernului Danila si explozia preturilor si conflictelor sociale, care vor culmina in perioada martie-aprilie 2018. Aceste proteste vor fi imposibil de stapinit, si guvernul va fi cadea in urma unei motiuni de cenzura. Problema acestei variante sunt costurile uriase care vor urma. Martie-aprilie 2018 este perioada de timp in care in Rusia se vor desfasura alegeri prezidentiale, si in Germania se desfasoara campania electorala in cadrul alegerilor anticipate din 22 aprilie 2018. In toata Europa partidele socialdemocrate se afla in picaj. Romania ramine o exceptie. Problema se puna cand va incepe declinul inevitabil al PSD.

 

Lista sectiilor de votare

Sursa informationala: DA!VOTEZ

Harta interactiva – Sectii de vot din Strainatate

Autoritatea Electorala Permanenta ne pune la dispozitie lista sectiilor de votare pentru Referendumul de pe 29 Iulie 2012.

Accesand linkul de mai jos puteti vedea, pe zone, sectiile de votare organizate pentru ca dumneavoastra sa puteti vota, oriunde v-ati afla. Dupa cum stiti, pentru referendumul din 29 iule puteti vota chiar daca sunteti departe de adresa dumneavoastra din buletin. Trebuie doar sa localizati sectia de votare din zona in care va veti afla pe 29 iulie si sa mergeti sa votati acolo, intre orele 7.00 si 23.00, ora locala.

Pentru sectiile de votare din strainatate vom actualiza lista, introducand adresele exacte ale sectiilor de votare dedicate.

Multumim.

http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=25&l2=48&ids=119&an=2012

18.292.514 cetăţeni români au drept de vot la referendumul din 29 iulie.

Publicat în (DAI), 29 iulie 2012 - Referendumul Naţional pentru demiterea Preşedintelui României, 29 iulie 2012 va avea loc Referendumul Naţional pentru demiterea Preşedintelui României., 29. iulie referendum prezidentiale, 9.154.307 voturi valabil exprimate, Actele de identitate acceptate pentru a vota la referendumul din 29 Iulie 2012, anul electoral 2012, Asociatia "Rumanos sin Fronteras" din Zaragoza, Asociatia CROM - Germania, Batalia pentru Romania, care a fost demis în conformitate cu legea. Președintele a refuzat să accepte propunerea majorității, cetateni romani stabiliti in Germania, componenta birourilor electoral externe, Comunitatea romanilor din Franta, comunitatea romanilor din Germania, Comunitatea romanilor din Marea Britanie, comunitatea Romanilor din Renania de Nordwestfalia, Comunitatiile romanilor din Spania, dar cum să lăsăm soarta țării noastre în asemenea mâini? Articolul 95 al Constituției României este explicit, demonstratie anticomunista la New York, Diaspora, Diaspora voteaza, exilul Roman in Germania, Germania, Grecia, l-a întrebat dacă există în Constituția României reglementări privitoare la suspendarea Președintelui, Lista sectiilor de votare din strainatate, muncitori sezionieri in Germania, observatori electorali, Olanda, Polonia, Președintele însuși a asumat un rol executiv direct când a inițiat tăieri sălbatice ale salariilor și pensiilor, Președintele Basescu a încălcat principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în fața Parlamentului, Referendum 2012, renumarare voturi, Romani in Germania, Romania, Romanii din Montreal, Romanii din Valea Timocului, Rumänien, scoala romaneasca din Athena, sectii de vot, voturi valabil exprimate. Etichete: , , , , , . Leave a Comment »

Analiza Stratfor: V4 un nou bloc militar

La 12 mai s-a infiintat blocul militar V4, care cuprinde Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia. Acest grup militar isi propune realizarea unei aliante militare care se va intinde de la Marea Nordului la Marea Neagra. Comandamentul militar se afla in mana generalilor polonezi.

 

Visegrad: A New Europe Military Force

Text + grafica + analiza + sursa informationala: Stratfor.com

Autor: George Friedman

With the Palestinians demonstrating and the International Monetary Fund in turmoil, it would seem odd to focus this week on something called the Visegrad Group. But this is not a frivolous choice. What the Visegrad Group decided to do last week will, I think, resonate for years, long after the alleged attempted rape by Dominique Strauss-Kahn is forgotten and long before the Israeli-Palestinian issue is resolved. The obscurity of the decision to most people outside the region should not be allowed to obscure its importance.

The region is Europe — more precisely, the states that had been dominated by the Soviet Union. The Visegrad Group, or V4, consists of four countries — Poland, Slovakia, the Czech Republic and Hungary — and is named after two 14th century meetings held in Visegrad Castle in present-day Hungary of leaders of the medieval kingdoms of Poland, Hungary and Bohemia. The group was reconstituted in 1991 in post-Cold War Europe as the Visegrad Three (at that time, Slovakia and the Czech Republic were one). The goal was to create a regional framework after the fall of Communism. This week the group took an interesting new turn.

On May 12, the Visegrad Group announced the formation of a “battle group” under the command of Poland. The battle group would be in place by 2016 as an independent force and would not be part of NATO command. In addition, starting in 2013, the four countries would begin military exercises together under the auspices of the NATO Response Force.

Since the fall of the Soviet Union, the primary focus of all of the Visegrad nations had been membership in the European Union and NATO. Their evaluation of their strategic position was threefold. First, they felt that the Russian threat had declined if not dissipated following the fall of the Soviet Union. Second, they felt that their economic future was with the European Union. Third, they believed that membership in NATO, with strong U.S. involvement, would protect their strategic interests. Of late, their analysis has clearly been shifting.

First, Russia has changed dramatically since the Yeltsin years. It has increased its power in the former Soviet sphere of influence substantially, and in 2008 it carried out an effective campaign against Georgia. Since then it has also extended its influence in other former Soviet states. The Visegrad members’ underlying fear of Russia, built on powerful historical recollection, has become more intense. They are both the front line to the former Soviet Union and the countries that have the least confidence that the Cold War is simply an old memory.

Second, the infatuation with Europe, while not gone, has frayed. The ongoing economic crisis, now focused again on Greece, has raised two questions: whether Europe as an entity is viable and whether the reforms proposed to stabilize Europe represent a solution for them or primarily for the Germans. It is not, by any means, that they have given up the desire to be Europeans, nor that they have completely lost faith in the European Union as an institution and an idea. Nevertheless, it would be unreasonable to expect that these countries would not be uneasy about the direction that Europe was taking. If one wants evidence, look no further than the unease with which Warsaw and Prague are deflecting questions about the eventual date of their entry into the Eurozone. Both are the strongest economies in Central Europe, and neither is enthusiastic about the euro.

Finally, there are severe questions as to whether NATO provides a genuine umbrella of security to the region and its members. The NATO strategic concept, which was drawn up in November 2010, generated substantial concern on two scores. First, there was the question of the degree of American commitment to the region, considering that the document sought to expand the alliance’s role in non-European theaters of operation. For example, the Americans pledged a total of one brigade to the defense of Poland in the event of a conflict, far below what Poland thought necessary to protect the North European Plain. Second, the general weakness of European militaries meant that, willingness aside, the ability of the Europeans to participate in defending the region was questionable. Certainly, events in Libya, where NATO had neither a singular political will nor the military participation of most of its members, had to raise doubts. It was not so much the wisdom of going to war but the inability to create a coherent strategy and deploy adequate resources that raised questions of whether NATO would be any more effective in protecting the Visegrad nations.

There is another consideration. Germany’s commitment to both NATO and the EU has been fraying. The Germans and the French split on the Libya question, with Germany finally conceding politically but unwilling to send forces. Libya might well be remembered less for the fate of Moammar Gadhafi than for the fact that this was the first significant strategic break between Germany and France in decades. German national strategy has been to remain closely aligned with France in order to create European solidarity and to avoid Franco-German tensions that had roiled Europe since 1871. This had been a centerpiece of German foreign policy, and it was suspended, at least temporarily.

The Germans obviously are struggling to shore up the European Union and questioning precisely how far they are prepared to go in doing so. There are strong political forces in Germany questioning the value of the EU to Germany, and with every new wave of financial crises requiring German money, that sentiment becomes stronger. In the meantime, German relations with Russia have become more important to Germany. Apart from German dependence on Russian energy, Germany has investment opportunities in Russia. The relationship with Russia is becoming more attractive to Germany at the same time that the relationship to NATO and the EU has become more problematic.

For all of the Visegrad countries, any sense of a growing German alienation from Europe and of a growing German-Russian economic relationship generates warning bells. Before the Belarusian elections there was hope in Poland that pro-Western elements would defeat the least unreformed regime in the former Soviet Union. This didn’t happen. Moreover, pro-Western elements have done nothing to solidify in Moldova or break the now pro-Russian government in Ukraine. Uncertainty about European institutions and NATO, coupled with uncertainty about Germany’s attention, has caused a strategic reconsideration — not to abandon NATO or the EU, of course, nor to confront the Russians, but to prepare for all eventualities.

It is in this context that the decision to form a Visegradian battle group must be viewed. Such an independent force, a concept generated by the European Union as a European defense plan, has not generated much enthusiasm or been widely implemented. The only truly robust example of an effective battle group is the Nordic Battle Group, but then that is not surprising. The Nordic countries share the same concerns as the Visegrad countries — the future course of Russian power, the cohesiveness of Europe and the commitment of the United States.

In the past, the Visegrad countries would have been loath to undertake anything that felt like a unilateral defense policy. Therefore, the decision to do this is significant in and of itself. It represents a sense of how these countries evaluate the status of NATO, the U.S. attention span, European coherence and Russian power. It is not the battle group itself that is significant but the strategic decision of these powers to form a sub-alliance, if you will, and begin taking responsibility for their own national security. It is not what they expected or wanted to do, but it is significant that they felt compelled to begin moving in this direction.

Just as significant is the willingness of Poland to lead this military formation and to take the lead in the grouping as a whole. Poland is the largest of these countries by far and in the least advantageous geographical position. The Poles are trapped between the Germans and the Russians. Historically, when Germany gets close to Russia, Poland tends to suffer. It is not at that extreme point yet, but the Poles do understand the possibilities. In July, the Poles will be assuming the EU presidency in one of the union’s six-month rotations. The Poles have made clear that one of their main priorities will be Europe’s military power. Obviously, little can happen in Europe in six months, but this clearly indicates where Poland’s focus is.

The militarization of the V4 runs counter to its original intent but is in keeping with the geopolitical trends in the region. Some will say this is over-reading on my part or an overreaction on the part of the V4, but it is neither. For the V4, the battle group is a modest response to emerging patterns in the region, which STRATFOR had outlined in its 2011 Annual Forecast. As for my reading, I regard the new patterns not as a minor diversion from the main pattern but as a definitive break in the patterns of the post-Cold War world. In my view, the post-Cold War world ended in 2008, with the financial crisis and the Russo-Georgian war. We are in a new era, as yet unnamed, and we are seeing the first breaks in the post-Cold War pattern.

I have argued in previous articles and books that there is a divergent interest between the European countries on the periphery of Russia and those farther west, particularly Germany. For the countries on the periphery, there is a perpetual sense of insecurity, generated not only by Russian power compared to their own but also by uncertainty as to whether the rest of Europe would be prepared to defend them in the event of Russian actions. The V4 and the other countries south of them are not as sanguine about Russian intentions as others farther away are. Perhaps they should be, but geopolitical realities drive consciousness and insecurity and distrust defines this region.

I had also argued that an alliance only of the four northernmost countries is insufficient. I used the concept “Intermarium,” which had first been raised after World War I by a Polish leader, Joseph Pilsudski, who understood that Germany and the Soviet Union would not be permanently weak and that Poland and the countries liberated from the Hapsburg Empire would have to be able to defend themselves and not have to rely on France or Britain.

Pilsudski proposed an alliance stretching from the Baltic Sea to the Black Sea and encompassing the countries to the west of the Carpathians — Czechoslovakia, Hungary, Romania and Bulgaria. In some formulations, this would include Yugoslavia, Finland and the Baltics. The point was that Poland had to have allies, that no one could predict German and Soviet strength and intentions, and that the French and English were too far away to help. The only help Poland could have would be an alliance of geography — countries with no choice.

It follows from this that the logical evolution here is the extension of the Visegrad coalition. At the May 12 defense ministers’ meeting, there was discussion of inviting Ukraine to join in. Twenty or even 10 years ago, that would have been a viable option. Ukraine had room to maneuver. But the very thing that makes the V4 battle group necessary — Russian power — limits what Ukraine can do. The Russians are prepared to give Ukraine substantial freedom to maneuver, but that does not include a military alliance with the Visegrad countries.

===>An alliance with Ukraine would provide significant strategic depth. It is unlikely to happen. That means that the alliance must stretch south, to include Romania and Bulgaria. The low-level tension between Hungary and Romania over the status of Hungarians in Romania makes that difficult, but if the Hungarians can live with the Slovaks, they can live with the Romanians. Ultimately, the interesting question is whether Turkey can be persuaded to participate in this, but that is a question far removed from Turkish thinking now. History will have to evolve quite a bit for this to take place. For now, the question is Romania and Bulgaria.<===

But the decision of the V4 to even propose a battle group commanded by Poles is one of those small events that I think will be regarded as a significant turning point. However we might try to trivialize it and place it in a familiar context, it doesn’t fit. It represents a new level of concern over an evolving reality — the power of Russia, the weakness of Europe and the fragmentation of NATO. This is the last thing the Visegrad countries wanted to do, but they have now done the last thing they wanted to do. That is what is significant.

Events in the Middle East and Europe’s economy are significant and of immediate importance. However, sometimes it is necessary to recognize things that are not significant yet but will be in 10 years. I believe this is one of those events. It is a punctuation mark in European history.

Alegerile parlamentare din Olanda, Belgia si Slovacia

La numai o saptamina de la publicarea analizei https://aliantadreptei.wordpress.com/2010/05/31/se-scutura-portocalele-alegerile-parlamentare-din-cehia/ blogul Alianta Dreptei analizeaza alegerile legislative din Olanda, Belgia si Slovacia.

Alegeri parlamentare Olanda

VVD (liberali-conservatori) 1.926.551 VVE, 20.5%, 31 mandate

PvdA (socialdemocrati) 1.846.776 VVE, 19,6%, 30 mandate

PVV (nationalisti-identitari) 1.453.944 VVE, 15,5%, 24 mandate

CDA (crestindemocrati) 1.281.137 VVE, 13,6%, 21 mandate

PS (socialisti) 924.977 VVE, 9,8%, 15 mandate

D’66 (sociali-liberali) 653.265 VVE, 6,9%, 10 mandate

GL (social-ecologisti) 627.912 VVE, 6,7%, 10 mandate

CU (sociali-conservatori) 305.628 VVE, 3,3%, 5 mandate

SGP (conservatori) 163.512 VVE, 1,7%, 2 mandate

PvdD (protectia animaelor) 122.257 VVE, 1,3%, 2 mandate
Regatul Tarilor de Jos va fi guvernata de catre un premier liberal. In prezent se negociaza o coaliatie social-liberal-ecologista formata din patru partide: PvdA, VVD, D66, GL. Esecul crestindemocratiilor este semnificativ pentru decaderea continua al acestui curent politic. Nationalistii identitari grupati in formatiunea „Partidul Libertatii” castiga in voturi valabil exprimate, dar nu vor participa la guvernare.

Sinteza: Curentul liberal-conservator castiga atat in voturi valabil exprimate, cat si in mandate.

Alegeri parlamentare Belgia

NV-A (regionalisti) 1.135.617 VVE, 17,40%, 27 mandate

PS (socialisti francofoni) 894.543 VVE, 13,71%, 26 mandate

CDA (crestindemocrati valoni) 707.986 VVE, 10,85%, 17 mandate

MR (liberali francofoni) 695,617 VVE, 9,28%, 18 mandate

PS-A (socialisti valoni) 602.867 VVE, 9,24%, 13 mandate

OpenVLD (liberali valoni) 563.873 VVE, 8,64%, 13 mandate

VB (valoni nationalisti) 506.607 VVE, 7,76%, 12 mandate

CDH (centristi-umanisti) 360.441 VVE, 5,53%, 9 mandate

Ecolo (ecologisti francofoni) 313.047 VVE, 4,80%, 8 mandate

Green! (ecologisti valoni) 285.989 VVE, 4,38%, 5 mandate

Lista Dedecker (nationalisti valoni) 150.157 VVE, 2,31%, 1 mandat

PP (populari conservatori) 84.005 VVE, 1,29%, 1 mandat

Sinteza:

Liberalii belgieni pierd atat in voturi valabil exprimate, cat si in mandate. Viitorul guvern de coalitie va fi format din liberali, socialist, crestindemocrati si regionalisti valoni. Piata de incercare ramina insa solutionarea problemelor administrative intre valoni si francofoni.

Alegeri parlamentare Slovacia

Socialdemocrati,  880.111 VVE, 34,79%, 62 mandate

Uniunea Crestindemocrata Slovaca, 390.042 VVE, 15,42%, 28 mandate

Solidaritate si Prosperitate (liberali-conservatori), 307.287 VVE, 12,14%, 22 mandate

Miscarea Crestindemocrata, 215.755 VVE, 8,25%, 15 mandate

MOST – Minoritatea ungara, 205.538 VVE, 8,12%, 14 mandate

Partidul Nationalist Slovac, 128.490 VVE, 5,07%, 9 mandate

Sinteza:

Alegerile parlamentare au fost castigate de catre formatiuniile de centru-dreapta. In prezent se negociaza o formula guvernamentala crestin-liberala la care va participa si minoritatea ungara. Liberalii slovaci revin pe scena politica dupa o absenta de 12 ani.

Sinteza generala:
Curentul liberal-conservator castiga toate alegerile parlamentare ale anului 2010. Cu exceptia Belgiei, liberalii castiga alegeriile parlamentare si devin partid guvernamental in Marea Britanie, Olanda, Belgia, Slovacia si Cehia.

Media europeana al curentului liberal-conservator este de 20%.

Perspective:

Federatia de partide ELDR se improspateaza cu formatiuni de dreapta: TOP’09 si SaS.  Toate partidele au un profil liberal-conservator, combina si muleaza elemente liberale si setul de valori conservatoare.

Gabriel Savulescu

GSPublicRelations@2010

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Mesajul Regelui Mihai adresat polonezilor

Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I adresat Președintelui interimar al Republicii Polone, domnul Bronislaw Komorowski

12 aprilie 2010

Familia mea și cu mine am primit cu mare tristețe vestea pierderii Președintelui Republicii Polone, a soției sale și a demnitarilor care îi însoțeau. Suntem alături de poporul polonez în aceste momente de durere pentru țară.

Vă rog să primiți condolențele mele și ale întregii Familii Regale a României, odată cu încrederea că polonezii vor găsi din nou tăria și credința de a trece cu bine printr-o grea încercare.

Sursa: Blogul Printului Radu

Despre Lech Kaczynski, văzut mai de aproape – şi despre politica Poloniei, acum

Adrian Cioroianu povesteşte ce impresie i-a lăsat liderul Poloniei cu ocazia câtorva întâlniri la nivel înalt.

Magda Crişan

– ziarul Adevărul, 10 aprilie a.c.

„L-am cunoscut pe liderul de la Varşovia, Lech Kaczynski.  L-am întâlnit ca ministru de Externe la mai multe summituri la Bruxelles în 2007 şi un an mai târziu, în aprilie, la Reuniunea NATO de la Bucureşti”, spune Adrian Cioroianu.

„Preşedintele era un om admirabil din multe puncte de vedere, chiar dacă partizanii şi adversarii săi deplângeau faptul că era foarte încăpăţânat. Fără îndoială era un om care credea cu tărie în anumite valori. Valori de la care nu a făcut rabat niciodată. Se ştie că preşedintele era exigent, încăpăţânat”, îşi aminteşte fostul şef al diplomaţiei române.

Teoriile conspiraţiei vor înflori

Cioroianu crede că prăbuşirea avionului prezidenţial va da naştere unei întregi teorii conspiraţioniste. „Dat fiind vorba de un preşedinte cum a fost cel al Poloniei, cunoscut proamerican, lumea va specula mult pe tema cauzei prăbuşirii avionului, a locului în care s-a întâmplat tragedia”, precizează fostul ministru de Externe.

La nivel de politică internă, spune Cioroianu, Polonia nu va avea de a face cu o criză. El susţine însă că este foarte posibil ca orientarea de dreapta, discursul radical al căror reprezentant era liderul de la Varşovia să cunoască o oarecare creştere în popularitate.

„S-ar putea să asistăm la un anumit discurs radical bazat pe teoria conspiraţiei, ce ar putea să transforme cele întâmplate într-un mesaj politic”, explică fostul ministru de externe.

Tragedia nu va fi politizată

Jurnalistul polonez Tomasz Kluz trece în revistă, pentru cititorii „Adevărul”, situaţia politică cu care Varşovia se va confrunta în următoarele luni.

Jurnalistul Tomasz Kluz, corespondent al postului de radio public polonez în România, susţine că tragedia în care a murit preşedintele polonez nu va fi speculată politic. „Întreaga clasă politică din Polonia este traumatizată. Ar fi un semn al nesimţirii politice dacă oricare dintre politicieni ar instrumentaliza moartea lui Kaczynski. Alegătorii din Polonia nu ar ierta un asemenea gest”, explică Kluz.

Cu toate acestea, crede ziaristul, soarta „Partidului Dreptate şi Justiţie” este pecetluită. Formaţiunea nu era populară în sondajele făcute pentru alegerile programate în toamnă, iar moartea membrilor marcanţi ai partidului, a apropiaţilor lui Kaczynski precum guvernatorul Băncii Centrale nu face decât să mai dea o lovitură formaţiunii.

Fratele, candidat la anticipate

Jurnalistul polonez aminteşte că funcţia de preşedinte interimar a preluat-o deja preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului polonez, Bronislaw Komorowski. El este şi candidat oficial al partidului liberal Platforma Civică la alegerile prezidenţiale următoare. Conform Constituţiei poloneze, alegerile prezidenţiale anticipate vor fi organizate peste două luni şi jumătate.

„Intuiţia îmi spune că din partea Partidului Dreptate şi Justiţie va candida Jaroslaw Kaczynski, fratele preşedintelui decedat şi fost premier”, spune Tomasz Kluz. Ziaristul nu crede însă că decesul preşedintelui va fi un atu la alegeri pentru fratele acestuia. „Polonezii sunt foarte pragmatici. Ei fac diferenţa între persoană şi politica pe care o promovează aceasta”.

Prin urmare, susţine Kluz, sondajele de opinie pentru alegerile programate înainte de tragedie, în toamnă, şi care îl arătau câştigător din primul tur pe adversarul lui Lech Kaczynski, nu se vor modifica radical.

“Fiind vorba de un preşedinte cum a fost cel al Poloniei, cunoscut proamerican, lumea va specula mult pe tema cauzei prăbuşirii avionului, a locului în care s-a întâmplat tragedia.” – Adrian Cioroianu (foto: Adevărul)

Interimat

Preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului polonez,  Bronislaw Komorowski, va asigura interimar funcţia de şef al statului. Potrivit Constituţiei poloneze, alegerile prezidenţiale  anticipate vor fi organizate peste două luni şi jumătate.

Sursa: GEOPOLITIKON

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: