SCRISOARE CĂTRE MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I

RegeleNostru

SCRISOARE CĂTRE MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I

Majestatea Voastră,

Vreau să vă asigur de respectul și recunostința mea deosebită față de instituția monarhică și față de Majestatea Voastră.

Sire, rămâneţi pentru noi un model de verticalitate şi patriotism, un exemplu pentru ceea ce înseamnă un român adevărat, care respectă istoria, valorile, cultura şi tradiţiile ţării noastre.

Vă scrie un veteran de război, pe care-l leagă amintiri ce nu s-au estompat, chiar cu trecerea nemiloasă a timpului.

Am venit în București cu tatăl meu, care vroia să mă pună ucenic la vreo cizmărie sau croitorie. Când am trecut prin fața Palatului Regal, se schimba garda. Mi-am dorit să fiu în fanfara armatei regale, ceea ce am și reușit intrând ca, copil de trupă în fanfară sub conducerea profesorului Petre Giugaru, fratele marelui actor Alexandru Giugaru. Sire, îmi revin în amintiri clipele în care Majestatea Voastră îmi luați bețele de la tobă, eu având de tras cu maestrul Giugaru, din cauza faptului că nu aveam cu ce bate.

Sunt unul dintre puținii veterani de război rămași în viață. Tatăl meu, Serghe, a luptat în cele două războaie mondiale, fiind răsplătit după Primul Război Mondial ca toți luptătorii în război.

Mă numesc Stănescu Emilian. Provin dintr-o familie de regaliști convinși. Am învățat să citesc în clasa a doua. Țin minte că, citeam articole despre venirea lui Hitler la putere în Germania. Am vrut să vă cunosc mai bine, Sire, dar am plecat în război împreună cu fanfara regală, cu care cântam pentru bravii ostași români și la bine și la rău.

M-am întors pe jos din Munții Tatra. Rușii luaseră trenurile și tansportau în vagoane toate așa zisele capturi de război din Germania. Am luat-o pe jos până în țară. Am făcut 6 luni. Întors în țară, am primit din partea comuniștilor o decorație și cam atât. În schimbul decorației, mi-au luat toate pământurile de la tata. Am fos martor la nenorocirile făcute de comuniști. Mi-aș fi dorit să fiu iar copil de trupă, cu condiția ca timpurile să se întoarcă înapoi. Bunicul meu a construit prima cale ferată care lega București de Călărași, fiind recompensat de Alexandru Ioan Cuza.

Sunt mandru, Sire, că v-am cunoscut, sunt unul dintre puținii veterani care mai au ce povesti nepoților . Așa cum și cei din familia mea, mi-au povestit la rândul lor despre Regele Carol I sau Ferdinand. Sunt născut pe 1 iulie 1925. Mi-aș fi dorit să ajung la Majestatea Voastră la Palat, pentru a vă revedea după atâta timp. Vârsta, însă își spune cuvântul.

Sunt un adevărat izvor de amintiri pentru cei ce au avut răbdarea să mă asculte. Sunt printre primii angajați ai Filarmonicii din Craiova, după ce am fost detașat de la Ateneul Român din București. Am iubit și iubesc arta, frumosul în general. Poate, dacă aș avea talent scriitoricesc aș fi intitulat această scrisoare: Scrisoare de un copil de trupă către un rege. Mă joc cu cuvintele; e cam tot ceea ce mai pot face la vârsta mea. Mi-aș fi dorit măcar pentru o clipă să retrăiesc timpurile în care eu să fiu un artist-copil în devenire Majestatea Voastră, regele României Mari.

Eu nu am cotropit pământurile care nu erau ale noastre și n-am pândit ceasurile de întuneric ale vecinilor noștri pentru ca să infigem pumnalul în spatele lor indoit.

Eu am imbrățișat cu generozitate creștină pe cei care mi-au cerut ajutorul în timpuri grele, chiar când fapta mea nu a fost înțeleasă și urmată.

Vă mulţumesc, Majestate, pentru că în acesta perioada sunteţi o prezenţă activă în viaţa poporului român şi îi insuflaţi speranţa într-un viitor mai bun.

Eu, care bat spre porțile apusului vieții, am o dorință ce poate mi se va îpmlini. O scrisoare, un semn de la Majestatea Voastră. Eu, am întâlnit un singur rege. Sire, ați cunoscut atâția aoameni, încât nu știu dacă vă mai amintiți de mine, mai ales că anii necruțători, au lăsat semne peste copilul de trupă din 1930 care a avut cinstea să stea o scurtă perioadă în preajma Majestății Voastre.

Primiţi, vă rog întreaga mea preţuire, admiraţie şi consideraţie pentru activitatea Voastră pusă în slujba ţării şi a poporului român!

Alese aprecieri,
Stănescu Emilian

 

Sursa informationala: Casa Regala

Bucuresti, 10 mai 2013, un pic de istorie, un pic de prezent, tot viitorul

RegeleNostru
Vineri, 10 mai 2013, orele 19.00, Piata George Enescu, Bucuresti
Un eveniment cultural – artistic
Un prilej de refacere a unei tradiţii: sãrbãtoarea popularã a zilei de 10 mai.
O sãrbãtoare popularã pentru zilele noastrepuţină istorie – cum se sărbatorea la 10 mai….

Bucurescii se împodobeau de sărbătoare.
În mai multe puncte din oraş apăreau arcuri de triumf
Barierele oraşului deveneau tricolore.
În vitrinele prăvăliilor se aşezau portretele suveranilor şi tricolorul.
Arterele principale erau inundate de oameni, de multe ori sosiţi din provincie.
Parada tradiţională se desfăşura pe traseul cuprins între Piaţa Universităţii şi Piaţa Victoriei.
După-amiaza, la Teatrul Naţional se desfăşura un program artistic la care participau actorii de seamă ai vremii.
Seara, lumea se aduna în Parcul Cişmigiu.
Seara, edilii iluminau instituţiile publice, iar străzile se iluminau mai puternic.
“Retragerea cu torţe” prelungea atmosfera de sărbătore până în miezul nopţii.
Familia regală, participa la parada militară, participa la slujba pentru sfinţirea zilei la Mitropolie, la masa festivă de la Palat, iar seara ieşea în mijlocul bucureştenilor, asista la bătaia cu flori de la şosea şi la spectacolul cu focuri de artificii din Cişmigiu.

puţină istorie – ce se sărbatorea la 10 mai….

În 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ajunge în București și este proclamat domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești– Începe o perioadă susţinută de modernizare și consolidare a statului

În 1877, după deliberările parlamentare din ziua precedentă, Principele Carol a proclamat independenţa Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. După 1948, “istoricii” au „mutat” sărbătorirea zilei independenţei la 09 mai.

În 1881, statul îsi va schimba denumirea din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești în România (pentru prima dată, statul va purta acest nume). Principele Carol a fost încoronat rege al României. 10 mai devine Ziua Naţională a României.

puţin prezent – cum vom sărbători la 10 mai….
Între orele 19-22:30
În București, in piaţa George Enescu (lângă Ateneul Roman, între străzile Rosetti și Franklin)
Intrare liberă
Alături de alţi 8000 de oameni, gata de sărbătoare

Program:
Parada de mașini de epocã
Teatru popular cu Teatrul Masca
“Conu Leonida faţã cu reacţiunea” cu Victor Rebengiuc și Mariana Mihuţ
Cântece mai vechi: Marșuri și cântece de fanfară, muzică de operă / clasică.
Cântece mai noi cu Smiley, Paula Seling și Cristi Minculescu

Devino si tu partenerul nostru. Contribuie la succesul acestui eveniment. Hai sa reinnodam traditia. 10 mai – sarbatoare populara

Doneaza si tu, dupa posibilitati, in conturile deschise la Banca Transilvania, Ag. Universitatii

in lei: Ro58BTRLRONCRT0201468001 sau in Euro: Ro08BTRLRONCRT0201468001,

Contribuie la sarbatoare. Fa si tu o picatura de istorie.

Monarhia servește România

Apel lansat în ziua de 22 decembrie 2012 de Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei

“În urmă cu un an, regimul de autoritate prezidenţială părea de nezdruncinat. Şi totuşi, curajul şi verticalitatea unor grupuri de tineri au reuşit să disloce reţeaua construită în jurul voinţei unui singur om, un preşedinte de republică.

Mulţi dintre tinerii care i s-au opus acestui preşedinte, iarna trecută, în Piaţa Universităţii, se regăsesc astăzi în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, asociaţie a societăţii civile care strânge laolaltă personalităţile şi românii care cred că astfel de derapaje autoritariste trebuie împiedicate pe viitor şi care văd în Monarhie o soluţie pragmatică pentru disfuncţionalităţile democraţiei româneşti.

Familia Regală serveşte, de mai bine de 140 de ani, România. Apărută ca o continuare firească a vechilor instituţii româneşti, a lungului şir de voievozi ai Moldovei şi ai Ţării Româneşti, Monarhia constituţională a reprezentat, în epoca Regelui Carol I, indispensabilul factor de echilibru al vieţii politice româneşti şi motorul puternic al modernizării ţării. Carol I a adus României independenţa şi sporirea prestigiului internaţional. Regele Ferdinand Întregitorul şi Regina Maria au mobilizat energiile românilor către realizarea României Mari, după Primul Război Mondial. În timpul domniei Regelui Carol II, ţara a atins un apogeu economic şi cultural. Majestatea Sa Regele Mihai I a scos România din alianţa toxică cu Germania nazistă, a contribuit prin actul său curajos la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial, salvând sute de mii de vieţi omeneşti şi a luptat până la capăt împotriva comunizării ţării. După 1989, în ciuda atitudinilor deseori ostile ale autorităţilor româneşti, Majestatea Sa a continuat, împreună cu ASR Principesa Moştenitoare Margareta, cu ASR Principele Radu şi cu întreaga Familie Regală, să servească interesele României, în direcţia democratizării, a modernizării, a integrării euro-atlantice şi a refacerii identitare şi instituţionale.

Cu ce se poate „lăuda”, în schimb, republica? Cu un regim comunist impus de Uniunea Sovietică, cu sutele de mii de victime ale represiunii comuniste, cu anihilarea elitelor sociale şi intelectuale, cu aberaţiile naţional-comuniste din timpul regimului Ceauşescu şi cu mutilarea ţării, prin demolări, distrugerea satelor, industrializarea forţată, propaganda şi cultul deşănţat al personalităţii dictatorului. Iar republicile post-decembriste, cu ezitările şi neajunsurile lor, îşi au tristul „apogeu” în eşecul pe toate planurile al regimului Băsescu.

Cu toţii părem a înţelege astăzi că revertebrarea naţiunii noastre nu înseamnă doar schimbarea unui regim politic cu un altul, doar înlocuirea unui partid cu altul, doar reforme economice şi un mai solid sistem de asistenţă socială. Trezirea naţiunii la viaţa democratică înseamnă recuperarea identităţii, onorarea înaintaşilor şi a celor care s-au jertfit pentru libertăţile noastre, respectul şi promovarea valorii, sprijinirea celor mai slabi dintre noi, reconsolidarea instituţiilor pe alte principii decât cele clientelare şi politice, respectul faţă de lege, responsabilizarea actului de guvernare, recuperarea demnităţii naţionale şi a acelor elemente care ne definesc cu adevărat. Tocmai pentru că le reamintea românilor toate aceste valori, discursul rostit de M.S. Regele Mihai în Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, a fost o revelaţie pentru mulţi. Un astfel de discurs, limpede şi plin de substanţă, concret dar înalt, aplecat asupra realităţilor zilnice dar conectat la valorile eterne ale naţiunii nu fusese niciodată pronunţat de vreun preşedinte de republică, fie ea populară, socialistă sau post-decembristă.

Este evident că României îi lipseşte punctul de echilibru, acel factor neutru care să se afle deasupra politicii şi care să ofere continuitate şi viziune pe termen lung, dincolo de alternanţa la guvernare. Monarhul nu face politică, nu susţine niciun partid, oferă însă echilibru şi continuitate instituţională.

România este foarte prost reprezentată în exterior, nu reuşim să ne regăsim sau să ne redefinim un loc şi un rol internaţional. Majestatea Sa Regele Mihai este respectat în întreaga lume, de la Washington la Moscova, şi este vărul capetelor încoronate din Europa. Ţara nu ar putea găsi un mai bun ambasador.

Ne lipseşte acel punct de întâlnire, acel factor de coeziune, în care să ne regăsim cu toţii şi cu care să ne putem mândri, indiferent de vârste, de opiniile politice, de opţiunile intelectuale, de meserie sau de origine. Monarhul este acest punct de întâlnire, de legătură cu trecutul nostru istoric şi de potenţare a părţii celei mai bune din noi.

Politica românească ne oferă, de prea mult timp, numai fracturi, numai rupturi, o lipsă cronică de viziune, de stabilitate şi de predictibilitate. Monarhul este continuitate şi este competenţă. El e pregătit să domnească şi să reprezinte o naţiune, spre deosebire de preşedinţii nevoiţi, în cele mai fericite cazuri, să fie mereu autodidacţi şi improvizatori.

Chemăm liderii politici, chemăm instituţiile, îi chemăm pe liderii de opinie să conştientizeze faptul că restaurarea Monarhiei nu este nicidecum dorinţa utopică a câtorva sentimentali sau visători, ci este nevoia pragmatică şi vitală a unei ţări aflate în suferinţă.

Elitele pe care România le avea în secolul al XIX-lea au fost conştiente că doar un prinţ străin pe Tronul ţării putea aplana conflictele dintre facţiunile rivale, putea aduce stabilitate şi prestigiu internaţional. Elitele politice, economice şi intelectuale de azi au şansa de a demonstra că au viziune, că au simţ al răspunderii şi patriotism, că-şi pot depăşi ideile preconcepute şi interesele de moment, pentru a oferi din nou României acea instituţie care îi poate reda echilibrul intern, demnitatea, identitatea şi prestigiul internaţional. Dincolo de politică, deasupra politicii, pentru binele ţării şi al copiilor noştri. Familia Regală serveşte, de mai bine de 140 de ani, România. Majestatea Sa Regele Mihai, român prin naştere şi devotament, îşi slujeşte ţara de o viaţă. Acest mare Rege, a cărui viaţă e o lecţie, e îndemn la speranţă şi la acţiune conştientă şi responsabilă.

Familia Regală ar putea însă lucra pentru ţară cu mult mai multă eficacitate dacă şi-ar recăpăta şi atributele constituţionale. România are astăzi nevoie ca Familia ei Regală să o servească într-o Monarhie, şi nu într-o republică.

Am pierdut destule ocazii, am irosit deja prea multe şanse. Este acum momentul ca elita politică să nu se mai ascundă în spatele aparentei lipse de popularitate a Monarhiei: „poporul nu vrea”, „poporul nu e pregătit”. Acestea nu sunt explicaţii, nu sunt argumente, sunt doar scuze. Românii au făcut destul de unii singuri: foarte mulţi dintre ei s-au scuturat de rămăşiţele propagandei comuniste, foarte mulţi dintre ei au înţeles virtuţile şi utilitatea unei Monarhii, tot mai mulţi dintre ei îşi doresc restaurarea Monarhiei. Chiar sondajele de opinie din ultimul timp arată că Majestatea Sa Regele Mihai şi Principesa Moştenitoare Margareta se bucură de încrederea şi de aprecierile pozitive ale unei largi majorităţi a românilor.

Dar pasul următor aparţine elitei politice. Dacă la 1866, politicienii noştri au avut inteligenţa şi patriotismul de a-l chema pe Tron pe Carol I, politicienii de azi au uriaşa şi rara şansă de a face istorie, rechemându-l pe Tron pe Majestatea Sa Regele Mihai. Trecutul nostru ne demonstrează că nimic nu e imposibil, atunci când există oameni cu viziune şi curaj.

Chemăm Uniunea Social-Liberală ca, în proiectul de modificare a Constituţiei, să includă revenirea la Monarhia constituţională. Îi chemăm pe liderii politici, pe oamenii de afaceri şi pe liderii de opinie patrioţi să se ralieze acestei propuneri. Chemăm Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică să îşi demonstreze vocaţia de biserici naţionale şi să-şi recunoască Regele Uns al lui Dumnezeu. Chemăm Academia Română şi îi chemăm pe oamenii de cultură liberi şi responsabili să explice necesitatea restaurării Monarhiei.

Îi chemăm pe acei lideri politici influenţi care şi-au declarat deja opţiunea pentru Monarhie să-şi susţină public opţiunea şi să promoveze, la momentul modificării Constituţiei, restaurarea Monarhiei. E acum clipa astrală în care mult hulita, de multe ori pe bună dreptate, clasă politică românească poate demonstra că reprezintă interesele fundamentale ale ţării. Ea poate dovedi că se poate autodepăşi, prin promovarea singurei soluţii instituţionale care ne poate reda echilibrul şi demnitatea: Monarhia constituţională. Simţul răspunderii poate transfigura clasa politică de azi, aşa cum a făcut-o şi cu cea de la mijlocul secolului al XIX-lea şi o poate înălţa deasupra intereselor meschine şi trecătoare, către apărarea interesului naţional.

La 65 de ani de la momentul în care Majestatea Sa Regele Mihai a fost silit, prin şantaj, să abdice pentru a salva vieţile a zeci de tineri anticomunişti ameninţaţi cu moartea, la 65 de ani de la actul ilegal care a aruncat România în infernul totalitarismului comunist, la 65 de ani de când sufletul ţării a fost mutilat, chemăm clasa politică şi instituţiile să ofere României darul pe care aceasta îl merită: chipul demn, factorul de echilibru şi de continuitate, tezaurul identitar care este Monarhia constituţională. Noua Constituţie trebuie să permită Monarhiei să servească aşa cum se cuvine şi aşa cum ni se cuvine România.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

22 Decembrie 2012

Apelul este susţinut de 1236 de semnaturi. Printre ele:

1.    Doina CORNEA
2.    Acad. Mihai ŞORA, filozof
3.    Acad. Alexandru ZUB, istoric
4.    Acad. Dinu C.GIURESCU, istoric
5.    Dinu ZAMFIRESCU, preşedintele Consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc (IICCMER)
6.    Constantin AVRAMESCU, vicepreşedinte al Jockey Clubului Român
7.    Constantin MARŢIAN, preşedintele Alianţei Civice
8.    Dorina RUSU, Preşedintele Fundaţiei „Horia Rusu”
9.    Liviu TOFAN, Preşedintele Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR)
10.    Ion CARAMITRU, actor, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti
11.    Flavia BĂLESCU, economist
12.    Rodica COPOSU, inginer
13.    Lucia Hossu Longin, realizator TV
14.    Victor REBENGIUC, actor
15.    Mariana MIHUŢ, actriţă
16.    Nelly MIRICIOIU, soprană
17.    Georgeta Dimisianu, editor
18.    Nicolae CONSTANTINESCU, membru al Academiei de Medicină
19.    Sorin DUMITRESCU, pictor
20.    Marilena ROTARU, realizator TV
21.    Mircea DIACONU, actor
22.    Filip-Lucian IORGA, istoric
23.    Dan PURIC, actor şi regizor
24.    Ştefan CÂLŢIA, pictor
25.    Constantin CODRESCU, actor
26.    Radu NEGRESCU-SUŢU, scriitor
27.    Marius OPREA, istoric
28.    Cristian BĂDILIŢĂ, patrolog
29.    Mihai CANTUNIARI, scriitor
30.    Vladimir ZAMFIRESCU, pictor
31.    Diana MANDACHE, istoric
32.    Radu Călin CRISTEA, scriitor şi jurnalist
33.    Gabriel BADEA-PĂUN, istoric al artei”.

Text+foto+idee: Romania, altfel – Un blog de Principele Radu de Romania

“Noi, tinerii naţional liberali ne revendicăm de la alte valori decât ale colegilor noştri din PDL sau PSD.”

10 mai 2012. La statuia lui Carol 1 din Piaţa Palatului Regal, urnaşii lui Dinu Zamfirescu, Radu Câmpeanu, liberalii seniori care la 8 noiembrie 1945 au fost arestaţi în acelaşi loc pentru că-şi apărau Regele, au organizat un miting. Printre vorbitori, tânărul Daniel Gheorghe, într-un discurs excelent, a spus printre altele: “Noi, tinerii naţional liberali ne revendicăm de la alte valori decât ale colegilor noştri din PDL sau PSD.”

 

Treziti-va Romani!

Mesajul Regelui Mihai I de Crăciun 2011

In anul 1940, după plecarea tatălui meu, am adresat primul mesaj de Anul Nou către voi. Aveam 19 ani, iar țara și continentul nostru se aflau în război.

În aceste zile, de la Săvârșin, vă transmit mesajul meu, după șaptezeci de ani de tradiție aproape neîntreruptă. De la București, Sinaia, Versoix sau Săvârșin, cuvintele mele s-au îndreptat mereu către voi cu aceeași iubire, grijă, respect și speranță.

Trecerea anilor îți dă posibilitatea să vezi ce s-a schimbat în lume și ce anume a rămas. Un lucru neschimbat în viața românilor este importanța pe care familia o acordă Crăciunului și Anului Nou. Același fior al sărbătorilor, același îndemn la bunătate, la deschiderea sufletului și la minunea Nașterii Domnului. Ultimii zece ani la Săvârșin au adus Familiei mele bucuria de a vedea tradițiile populare și entuziasmul familiilor de la țară aproape neschimbate.

Și astăzi, în 2011, ca și în anii copilăriei mele sau anii grei ai războiului, bunicii, părinții și copiii, alături de restul familiei se adună în jurul bradului, își oferă daruri, petrec la masa de Crăciun și se bucură de apropierea celui drag.

În anul 2011 am avut multe întâlniri cu români din toate colțurile țării și de pe multe meleaguri ale Europei. Sărbătorirea Jubileului de 90 de ani mi-a dat ocazia să primesc mii de oameni la Palatul Elisabeta și la Săvârșin, într-o sărbătoare care a cuprins întreaga suflare românească. Această dovadă de iubire și de prețuire, încununată de adresarea de la tribuna Parlamentului către Națiunea română, a fost o alinare pentru toate suferințele și neajunsurile pe care a trebuit să le trecem cu toții în ultimele decenii.

Regina și cu mine suntem fericiți să avem alături familia noastră și să vedem cât de mult copiii și nepoții noștri fac pentru ca rostul Casei Regale să continue, pentru binele României.

Nașterea Domnului Isus Hristos este tot povestea unei familii. O familie aflată în împrejurări grele. O frumoasă lecție despre grija față de cei neînsemnați, despre cum noi, oamenii, suntem parte a unei mari familii. O lecție de umilință, dar și de mândrie. De durere, dar și de înălțătoare umanitate. O lecție necesară în lumea de astăzi, în care atâția oameni se simt uitați, umiliți sau neînțeleși.

Se apropie un nou an, pe care vi-l doresc tuturor mai bun decât cel trecut! Sunt sigur că vor fi în continuare momente de cumpănă și că multe aspecte din viața noastră vor lăsa încă de dorit. Nu avem nici o șansă de a așterne un drum solid generațiilor viitoare dacă vom lăsa mereu pe ceilalți să rezolve ceea ce este răspunderea noastră.

Transmit gândul meu bun soldaților români care își riscă viața și fericirea familiei pentru binele țării. Totodată, gândurile mele se îndreaptă către toți cei care se simt singuri, neiubiți sau cei care sunt bolnavi. Felicit pe românii care știu că au făcut ceva bun pentru ca țara lor să meargă mai departe. Și doresc tuturor românilor, tineri și bătrâni, din țară și din afara hotarelor ei, Crăciun fericit, cu pace în suflet, și la mulți ani pentru 2012, împreună cu cei dragi!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Săvârșin, 24 decembrie 2011

Text+sursa informationala: Romania.Altfel. Un blog de Principele Radu al Romaniei.

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: