Bucuresti, 10 mai 2013, un pic de istorie, un pic de prezent, tot viitorul

RegeleNostru
Vineri, 10 mai 2013, orele 19.00, Piata George Enescu, Bucuresti
Un eveniment cultural – artistic
Un prilej de refacere a unei tradiţii: sãrbãtoarea popularã a zilei de 10 mai.
O sãrbãtoare popularã pentru zilele noastrepuţină istorie – cum se sărbatorea la 10 mai….

Bucurescii se împodobeau de sărbătoare.
În mai multe puncte din oraş apăreau arcuri de triumf
Barierele oraşului deveneau tricolore.
În vitrinele prăvăliilor se aşezau portretele suveranilor şi tricolorul.
Arterele principale erau inundate de oameni, de multe ori sosiţi din provincie.
Parada tradiţională se desfăşura pe traseul cuprins între Piaţa Universităţii şi Piaţa Victoriei.
După-amiaza, la Teatrul Naţional se desfăşura un program artistic la care participau actorii de seamă ai vremii.
Seara, lumea se aduna în Parcul Cişmigiu.
Seara, edilii iluminau instituţiile publice, iar străzile se iluminau mai puternic.
“Retragerea cu torţe” prelungea atmosfera de sărbătore până în miezul nopţii.
Familia regală, participa la parada militară, participa la slujba pentru sfinţirea zilei la Mitropolie, la masa festivă de la Palat, iar seara ieşea în mijlocul bucureştenilor, asista la bătaia cu flori de la şosea şi la spectacolul cu focuri de artificii din Cişmigiu.

puţină istorie – ce se sărbatorea la 10 mai….

În 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ajunge în București și este proclamat domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești– Începe o perioadă susţinută de modernizare și consolidare a statului

În 1877, după deliberările parlamentare din ziua precedentă, Principele Carol a proclamat independenţa Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. După 1948, “istoricii” au „mutat” sărbătorirea zilei independenţei la 09 mai.

În 1881, statul îsi va schimba denumirea din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești în România (pentru prima dată, statul va purta acest nume). Principele Carol a fost încoronat rege al României. 10 mai devine Ziua Naţională a României.

puţin prezent – cum vom sărbători la 10 mai….
Între orele 19-22:30
În București, in piaţa George Enescu (lângă Ateneul Roman, între străzile Rosetti și Franklin)
Intrare liberă
Alături de alţi 8000 de oameni, gata de sărbătoare

Program:
Parada de mașini de epocã
Teatru popular cu Teatrul Masca
“Conu Leonida faţã cu reacţiunea” cu Victor Rebengiuc și Mariana Mihuţ
Cântece mai vechi: Marșuri și cântece de fanfară, muzică de operă / clasică.
Cântece mai noi cu Smiley, Paula Seling și Cristi Minculescu

Devino si tu partenerul nostru. Contribuie la succesul acestui eveniment. Hai sa reinnodam traditia. 10 mai – sarbatoare populara

Doneaza si tu, dupa posibilitati, in conturile deschise la Banca Transilvania, Ag. Universitatii

in lei: Ro58BTRLRONCRT0201468001 sau in Euro: Ro08BTRLRONCRT0201468001,

Contribuie la sarbatoare. Fa si tu o picatura de istorie.

“Noi, tinerii naţional liberali ne revendicăm de la alte valori decât ale colegilor noştri din PDL sau PSD.”

10 mai 2012. La statuia lui Carol 1 din Piaţa Palatului Regal, urnaşii lui Dinu Zamfirescu, Radu Câmpeanu, liberalii seniori care la 8 noiembrie 1945 au fost arestaţi în acelaşi loc pentru că-şi apărau Regele, au organizat un miting. Printre vorbitori, tânărul Daniel Gheorghe, într-un discurs excelent, a spus printre altele: “Noi, tinerii naţional liberali ne revendicăm de la alte valori decât ale colegilor noştri din PDL sau PSD.”

 

De 10 Mai

Autor: Daniel Gheorghe

Sursa informationala: National-Liberal.ro

Ziua de 10 Mai are o triplă şi unică configuraţie în calendarul marilor sărbători ale neamului românesc: este ziua depunerii jurământului principelui Carol ca domn al României în anul 1866 în urma unui plebiscit popular, este ziua ratificării de către Senat a Independenţei de stat a României în anul 1877 şi este, în final, ziua încoronării lui Carol I, alături de Regina Elisabeta, ca Rege al României în anul 1881.

10 Mai este ziua naşterii naţiuni româneşti moderne şi este ziua afirmării complete a identităţii naţionale şi europene a neamului căruia îi aparţinem. Astfel, această zi este o zi a contractului social întru democraţie şi monarhie, este o zi a demnităţii naţionale şi a exprimării sociale şi militare a românismului şi finalmente a Regalităţii noastre. Prin sacrificiul din Războiul de Independenţă este o zi a armatei, prin ungerea lui Carol Rege pe tronul Basarabilor şi Muşatinilor este o zi a Bisericii, prin consimţământul popular este o zi a maselor civice. Tocmai acesta este rolul Regelui şi a instituţiei monarhice: rolul de stâlp al naţiunii române, alături de Biserică şi Armată. La fel cum statul se sprijină pe educaţie, justiţie, sănătate ori cultură. Statul este un instrument al „corpus-ului” naţional şi se gestionează prin elemente de simbolism şi instrumentar politic. Dar naţiunea este mai presus de stat şi ea trebuie să se menţină ca un reazem suprem pentru fiecare cetăţean şi să treacă dincolo de faptele de natură personală ori strict practică.

Cred că România are nevoie mai mult ca oricând de o renaştere a acelui principiu solar, acel principiu prin care Regele este un reprezentant legitim al naţiunii respective în faţa Lui Dumnezeu. Regele este un om de stat ce poartă în sine atât o răspundere fizică cât şi una metafizică. Regele este un „metaguvernant”, greşeala lui în faţa destinului naţional şi a propriei sale datorii este precum cea a preotului care ar divulgă sfânta taină a spovedaniei.

Nu voi uita niciodată ceea ce simplu dar adânc îmi spunea, în 1992, străbunicul meu: „nu vorbi de rău pe Rege, tată, că e păcat. E Regele nostru.” Ca atare, Regele are o răspundere pe care trebuie să o înţelegem şi să o percepem ca atare. Scriptura ne învaţă să nu judecăm, şi ca urmare sunt convins că asemeni marilor duhovnici ai neamului, nu noi suntem în măsură să-i judecam pe cei patru Regi ai noştri.

Bogăţia unui Rege precum este Suveranul nostru, Mihai I, este mai înainte de toate o bogăţie morală şi spirituală. Mihai I este prin firea lucrurilor un mare protector al neamului românesc şi un simbol al lumii căreia această ţară îi aparţine şi din care a fost răpită în cei 42 de ani de totalitarism comunist.

Regele nu este un om politic, el este Patriarhul societăţii civile româneşti!

Regele Mihai este simbolul rezistenţei noastre împotriva a tot ceea ce este străin de mersul firesc al destinului naţional al României. Regalitatea înseamnă istorie şi Regalitatea este acel model care ne lipseşte acum. Regalitatea este veriga lipsă a oricărui proiect temeinic de construcţie instituţională, la acest moment. Cred că este de datoria noastră să redăm României cursul natural şi să închidem lunga şi nefireasca acoladă republicană. Republica, la noi, s-a dovedit a fi un regim al vulgului şi al lumpenului. Republica noastra este una ilegitimă, este rodul unui „viol” ticălos, ilegitim şi ilegal petrecut la 30 decembrie 1947.

Romania datorează Regalităţii statutul său contemporan şi modernizarea alături de închegarea acestui spaţiu românesc ce părea imposibil de reunit pe la mijlocul sec al XIX-lea. Monarhia şi vechea elită politică românească au construit aceea Românie Mare şi modernă la care astăzi privim cu nostalgie, regret, speranţă şi incertitudine. România are nevoie de libertate, de nobleţe şi de tărie morală! România are nevoie de valorile acelui 10 Mai în care aveau loc celebrele „bătai cu flori de la sosea”!

Petre Ţuţea spunea despre monarhie ca este „forma ideala de guvernământ”: „Monarhia, spunea Tuţea, ar presupune alegeri, şi partide şi un arbitru: acest arbitru văzând părţile politice, în conflict, alege el, de fiecare dată, dar n-o alege pe cea mai populară ci pe cea mai adecvată interesului general. Deci monarhia nu are criterii de conducere democratice. De fapt, monarhia a făcut România Mare, iar democraţia a mai redus-o.”

Monarhia constituţională este cea mai modernă formă de guvernământ din lume şi cred că este unica alternativă viabilă la corectarea din rădăcini a acestei democraţii neconsolidate şi în veşnică tulburare şi criză în care trăim cu toţii!

Dar este 10 Mai şi trebuie să ne îndreptăm toate gândurile nostre spre Casa Regală a României. Un gând bun trebuie să plece din sufletele noastre spre Casa de România şi spre toţi conaţionalii noştri ce simt româneşte!

Să ne trăiţi, Majestate!

Treziti-va Romani!

Programul sărbătoririi Regelui Mihai

 

Sursa informationala: Romania, Altfel. Un blog de Principele Radu al Romaniei

Programul “Jubileului 90” al Majestății Sale Regelui Mihai I al României

Septembrie,octombrie și noiembrie 2011
București

Compact-discul “Muzica Regelui”,
sâmbătă 24 septembrie 2011

•    Publicat de Editura Curtea Veche (compact-disc; carte cu fotografii și text în limbile engleză și română).
•    Compact-discul conține muzica preferată a Regelui Mihai și a Reginei Ana. Fotografiile sunt în mare parte inedite și aparțin Arhivei Casei Regale.Text de Principele Radu al României.
•    Lansarea a avut loc sâmbătă 24 septembrie 2011 la Băneasa Shopping City.
•    Au participat la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    CD-ul a fost lansat pe 2 octombrie 2011 la Iulius Mall din Timișoara și la Mall din Arad.

Medalia Jubiliară “Regele Mihai 90”,
luni 3 octombrie 2011

•    Medalia a fost creată de Casa în Regală în colaborare cu Banca Națională a României. A fost executată la Monetăria Statului. Are diametrul de 70 mm și este din tombac auriu.
•    Lansarea a avut loc în sala “Mitiţă Constantinescu” a Băncii Naţionale a României, luni 3 octombrie 2011, într-un eveniment găzduit de Guvernatorul Băncii Naționale, dl Mugur Isărescu.
•    Au participat la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.

Regata “Regele Mihai 90”,
sâmbătă 8 și duminică 9 octombrie 2011

•    Competiție organizată de Yacht Clubul Regal Român cu ocazia aniversării Majestății Sale Regelui.

Volumul “Anul Regelui”,
vineri 21 octombrie 2011

•    Volum publicat de Editura Curtea Veche. Este a treia publicație dedicată aniversării Majestății Sale Regelui Mihai, după volumul “Lumea Regelui”, la Editura Polirom, și compact-discul “Muzica Regelui”, la Editura Curtea Veche.
•    Volumul este scris de Principele Radu al României și reprezintă o trecere în revistă, cu fotografii și text, a unui an din viața Majestății Sale și a Familiei Regale.
•    Lansarea are loc vineri 21 octombrie 2011, la ora 11, la Muzeul de Istorie a României.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu și Principele Nicolae.
•    Accesul presei este liber.

Expoziția “Regele Mihai – 90” la Castelul Peleș,
21 octombrie 2011

•    Expoziție realizată de Muzeul Național Peleș.
•    Vernisajul expoziției va avea loc vineri 21 octombrie 2011, la ora 15.
•    Din partea Familiei Regale va participa la lansare Alteța Sa Regală Principele Nicolae.
•    Accesul presei este liber.

Palatul Elisabeta,
sâmbătă 22 octombrie 2011

•    La ora 10, la Palatul Elisabeta va avea loc primirea de către Majestatea Sa Regele Mihai I a delegației Asociației Foștilor Deținuți Politici.
•    La ora 10.30, la Palatul Elisabeta va avea loc primirea de către Majestatea Sa Regele Mihai I a delegației Școlii generale “Regele Mihai” din București.

Palatul Elisabeta,
duminică 23 octombrie 2011

•    La ora 10, Majestatea Sa Regele va primi reprezentanții Bisericii greco-catolice din Episcopia București.
•    La ora 16, la Palatul Elisabeta va avea loc ceremonia de onorare a Regelui Mihai de către oficialități ale Republicii Cehe. Majestatea Sa va primi titlul de Cetățean de Onoare al  orașului Kroměříž. La eveniment vor participa membri ai Familiei Regale. Accesul presei este liber la acest eveniment.

Prânz oficial la Banca Națională a României,
luni 24 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor la Sala de Marmură a Băncii Naționale a României, de la ora 13 la ora 14.30.
•    Prânzul este oferit de Majestatea Sa Regele unor personalități românești cu ocazia zilei sale de naștere. Vor lua parte oameni politici, oameni de știință și artă, oameni de afaceri, personalități ale societății civile și reprezentanți ai presei.
•    Prânzul are loc în prezența Regelui Mihai și a Reginei Ana, Principesei Moștenitoare și Principelui Radu, Principesei Elena, dlui Alexander Nixon, Principesei Irina, dlui John Wesley Walker, Principesei Maria, Principelui Nicolae și surorii sale, Elisabeta-Karina.
•    Prezența presei este limitată.

Expoziția “Stella Maris – Inima Reginei” la Muzeul Țăranului Român,
luni 24 octombrie 2011

•    Expoziția de pictură a doamnei Miruna Budișteanu “Stella Maris – Inima Reginei” este găzduită de Muzeul Țăranului Român.
•    Vernisajul are loc luni 24 octombrie 2011, la ora 16.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la vernisaj Altețele Lor Regale Principesa Elena și Principesa Irina, dl Alexander Phillips Nixon și dl John Wesley Walker.
•    Accesul presei este liber.

Gala anuală a Fundației Principesa Margareta a României la Ateneul Român,
luni, 24 octombrie 2011

•    Concertul are lor la Ateneul Român luni, 24 octombrie 2011, la ora 18.
•    Gala este organizată de Fundația Principesa Margareta a României. Este a patra gală anuală de binefacere organizată la Ateneul Român cu ocazia zilei de naștere a Majestății Sale, de către Fundație.
•    Va concerta Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de maestrul Christian Badea. Solist Remus Azoiței.
•    Vor lua parte Regele Mihai și Regina Ana, Principesa Moștenitoare și Principele Radu, Principesa Elena, dl Alexander Nixon, Principesa Irina, dl John Wesley Walker, Principesa Maria, Principele Nicolae și sora lui, Elisabeta Karina.
•    Accesul presei este limitat.

Ședința solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului României,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are loc în Sala de plen a Parlamentului României, marți 25 octombrie 2011, la ora 10.
•    În cadrul ședinței solemne, Majestatea Sa Regele se va adresa națiunii române de la tribuna Parlamentului.
•    La eveniment vor fi prezenți membrii Familiei Regale.
•    Accesul presei este condiționat de procedurile de acreditare stabilite de către Parlament.

Spectacol de gală la Opera Națională,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor în Sala mare a Operei Naționale din București, marți 25 octombrie 2011, la ora 19.
•    Gala va putea fi urmărită gratuit de bucureșteni, în parcul din fața Operei Naționale, unde Primăria Municipiului București va instala ecrane și sistem de amplificare pentru ca spectacolul de pe scenă să poată fi urmărit în aer liber de 5,000 de persoane.
•    Seara va fi onorată de prezența soliștilor Nelly Miricioiu, Teodor Ilincăi, Vlad Miriță, a Orchestrei Operei Naționale și a Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naționale.
•    Vor lua parte Regele Mihai și Familia Regală a României.
•    Vor fi prezenți membri ai Familiilor Regale din Europa și din Asia, precum și un număr de invitați din străinătate.
•    Majestatea Sa va apărea pe treptele Operei, după încheierea spectacolului de gală, pentru a saluta bucureștenii.
•    Accesul presei este limitat.

Dineul oficial în onoarea Regelui Mihai la Palatul CEC,
marți, 25 octombrie 2011

•    Evenimentul are lor în Holul Central al Palatului CEC, marți 25 octombrie 2011, la ora 21.
•    Vor lua parte Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana și ceilalți membri ai Familiei Regale a României.
•    Vor fi prezenți membri ai Familiilor Regale din Europa și din Asia, precum și un număr de invitați din străinătate.
•    Dineul oficial se va încheia la ora 22.30.
•    Accesul presei este limitat.

Brunch la Palatul Elisabeta,
miercuri, 26 octombrie 2011

•    În ziua de miercuri, 26 octombrie 2011, la Palatul Elisabeta va avea loc un brunch privat, oferit membrilor Familiilor Regale europene care participă la Jubileul Regelui Mihai.
•    Evenimentul se va desfășura între ora 11 și 13. Sărbătoarea găzduită de Sala Regilor și Sufrageria Mare va avea un caracter privat.

Spectacolul “Royal Fashion”,
miercuri, 26 octombrie 2011

•    Evenimentul este organizat de compania de teatru Passe Partout Dan Puric și va avea loc la Sala Rapsodia din Capitală miercuri, 26 octombrie 2011, la ora 19.
•    Vor fi prezenți în sală membri ai Familiei Regale a României și ai altor Familii Regale europene.
•    Accesul presei este liber.

Decorări ale unor personalități la Palatul Elisabeta,
joi 27 octombrie 2011

•    În ziua de joi 27 octombrie, Regele Mihai I va decora o serie de personalități din România, Europa și Statele Unite ale Americii, cu ocazia zilei sale de naștere.
•    La ora 10, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate unui număr de personalități.
•    La ora 10.30, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Crucea Casei Regale a României I unui număr de personalități.
•    La ora 11, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi Decorația Regală Nihil Sine Deo unui număr de personalități.
•    La ora 11.30, în Sala Regilor, Majestatea Sa va oferi calitatea de Furnizor al Casei Regale unui număr de companii și persoane.
•    La ora 12, la Palatul Elisabeta va avea loc ceremonia de onorare a Regelui Mihai de către Primăria orașului Techirghiol.
•    Accesul presei este liber la toate evenimentele.

Ziua Medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate
marți, 8 noiembrie 2011

•    Ca în fiecare an, posesorii Medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate vor serba ziua medaliei la 8 noiembrie, de ziua sfinților Mihail și Gavril.
•    Cu această ocazie va avea loc un concert al Cameratei Regale în Sala Regilor a Palatului Elisabeta, la ora 17.
•    Participanții vor fi invitați la o recepție în Sufrageria mare, la ora 17.50.
•    Accesul presei este liber.

Volumul și CD-urile publicate de Radio România,
miercuri, 9 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, Majestatea Sa Regele va fi omagiat de Societatea Română de Radio cu un volum și două compact-discuri conținând mesaje ale Regelui Mihai și interviuri realizate de Radio România în ultimii douăzeci de ani.
•    Lansarea are loc în foaierul Sălii Radio, la ora 11.
•    Accesul presei este liber.

Seara Palatului Elisabeta dedicată Asociației Române de Presă Sportivă
miercuri, 9 noiembrie 2011

•    Majestatea Sa Regele, prin mijlocirea Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoare Magareta, va acorda Înaltul Patronaj Asociației Române de Presă Sportivă.
•    Evenimentul va avea loc miercuri, 9 noiembrie 2011, la ora 18, la Sala Regilor de la Palatul Elisabeta.
•    La eveniment vor fi prezente Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    Accesul presei este liber.

DVD-urile publicate de Televiziunea Română,
joi, 10 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, Majestatea Sa Regele va fi omagiat de Televiziunea Română cu un DVD conținând patru filme realizate de televiziunea națională în ultimii ani.
•    Lansarea are loc joi, 10 noiembrie 2011, în clădirea Televiziunii Române.
•    Din partea Familiei Regale vor participa la lansare Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu.
•    Accesul presei este liber.

Seara Palatului Elisabeta dedicată
Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative la 20 de ani,
joi, 10 noiembrie 2011

•    Cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la fondarea Școlii, o ceremonie va avea loc la Palatului Elisabeta joi, 10 noiembrie 2011, la ora 18, în Sala Regilor.
•    Ceremonia va fi urmată de o recepție în Sufrageria Mare, la ora 18.30.
•    La eveniment participă Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României.
•    Accesul presei este liber.

Memoria istoriei: Constitutia Romaniei – 1923

FamiliaRegalaTITLUL I. – Despre Teritoriul României.

Art. 1. – Regatul României este un Stat naţional unitar şi indivizibil.

Art. 2. – Teritoriul României este nealineabil.

Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decît în virtutea unei legi.

Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţie de origine străină.

Art. 4. – Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în judeţe, judeţele în comune.

Numărul, întinderea şi subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.

TITLUL II. – Despre Drepturile Românilor.

Art. 5. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi.

Art. 6. – Constituţia de faţă şi celelalte legi relative la drepturile politice determină care sunt, deosebit de calitatea de Român, condiţiile necesare pentru exercitarea acestor drepturi.

Legi speciale, votate, cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiile sub care femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalităţi a celor două sexe.

Art. 7. – Deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni; de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi a le execita.

Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.

Naturalizarea se acordă în mod individual de Consiliul de Miniştri; în urma constatării unei comisii; compusă din: primul-preşedinte şi preşedinţii Curţii de Apel din Capitala Ţării, că solicitantul îndeplineşte condiţiile legale. O lege specială va determina condiţiile şi procedura prin care străinii dobândesc naturalizarea.

Naturalizarea nu are efect retroactiv. Soţia şi copiii minori profită, în condiţiile prevăzute de lege, de naturalizarea soţului sau tatălui.

Art. 8. – Nu se admite în Stat nici o deosebire de naştere sau de clase sociale. Toţi Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii şi datori a contribui fără deosebire la dările şi sarcinile publice.

Numai ei sunt admisibili în funcţiile şi demnităţile publice, civile şi militare. Legi speciale vor determina Statutul funcţionarilor publici.

Străinii nu pot fi admişi în funcţiile publice decât în cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi.

Art. 9. – Toţi străinii aflaţi pe pământul României se bucură de protecţia dată de legi persoanelor şi averilor în general.

Art. 10. – Toate privilegiile de orice natură, scutirile, monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdeauna în Statul Român. Titulurile de nobleţe sunt şi rămân neadmise în Statul Român.

Decoraţiile străine se vor purta de români numai cu autorizarea Regelui.

Art. 11. – Libertatea individuală este garantată.

Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziṭionat, decât în cazurile şi după formele prevăzute de legi.

Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat care trebue să-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 ore după deţinere sau arestare.

În caz de vină vădită, deţinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite în 24 ore şi i se va comunica conform aliniatului precedent.

Art. 12. – Nimeni nu poate fi sustras în contra voinţei sale de la judecătorii ce-i dă legea.

Art. 13. – Domiciliul este inviolabil.

Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autorităţile competente, în cazurile anume prevăzute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 14. – Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată, nici aplicată decât în puterea unei legi.

Art. 15. – Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor.

Art. 16. – Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînfiinţa în afară de cazurile prevăzute în codul penal militar în timp de răsboi.

Art. 17. – Proprietatea de orice natură precum şi creanţele asupra Statului sunt garantate.

Autoritatea publică, pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obştesc, de subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, sub obligaţiunea de a desdăuna pagubele aduse suprafeţei, clădirilor şi lucrărilor existente. În lipsă de învoială, despăgubirea se va fixa de justiţie.

Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie.

O lege specială va determina cazurile de utilitate publică, procedura şi modul exproprierii.

În afară de expropriere pentru căile de comunicaţie, salubritate publică, apărarea ţării şi lucrări de interes militar, cultural şi acelea impuse de interesele generale directe ale Statului şi administraţiilor publice, celelalte cazuri de utilitate publică vor trebui să fie stabilite prin legi votate cu majoritate de două treimi.

Legile existente privitoare la alinierea şi lărgirea stradelor de prin comune precum şi la malurile apelor ce curg prin sau pe lângă ele rămân în vigoare în tot cuprinsul Regatului.

Art. 18. – Numai Românii şi cei naturalizaţi români pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 19. – Zăcămintele miniere precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea Statului.

Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcţie şi depozitele de turbă, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare.

O lege specială a minelor va determina normele şi condiţiile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa redevenţa proprietarului suprafeţei şi va arăta tot deodată putinţa şi măsura în care aceştia vor participa la exploatarea acestor bogăţii. Se va ţine seama de drepturile câştigate, întrucât ele corespund unei valorificări a subsolului şi după distincţiile ce se vor face în legea specială.

Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi în vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s-a acordat, iar exploatările miniere existente făcute de proprietari numai cât timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue.

Toate concesiunile şi exploatările prevazute în aliniatul precedent vor trebui însa sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va prevedea şi maximum de durată al acelor concesiuni şi exploatări şi care nu va trece de cincizeci de ani dela promulgarea acestei Constituţii.

Art. 20. – Căile de comunicaţie, spaţiul atmosferic şi apele navigabile şi flotabile sunt de domeniul public.

Sunt bunuri publice apele ce pot produce forţa motrică şi acele ce pot fi folosite în interes obştesc.

Drepturile câştigate se vor respecta sau se vor răscumpăra prin expropriere pentru caz de utilitate publică, dupa o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Legi speciale vor determina limita în care toate drepturile de mai sus vor putea fi lăsate în folosinţa proprietarilor, modalităţile exploatării, precum şi despăgubirile cuvenite pentru utilizarea suprafeţei şi pentru instalaţiile în fiinţă.

Art. 21 . – Toti factorii producṭiunii se bucură de o egală ocrotire.

Statul poate interveni prin legi, în raporturile dintre aceṣti factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale.

Libertatea muncii va fi apărată.

Legea va regula asigurarea socială a muncitorilor, în caz de boală, accidente şi altele.

Art. 22. – Libertatea conştiinṭei este absolută.

Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate ṣi protecṭiune, întrucât exerciṭiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri ṣi legilor de organizare ale Statului.

Biserica creṣtină ortodoxă ṣi cea greco-catolică sunt biserici româneṣti.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităṭi a Românilor, este biserica dominantă în Statul Român; iar cea greco-catolică are întâietatea faṭă de celelalte culte.

Biserica ortodoxă română este ṣi rămâne neatârnată de orice chiriachie străină, păstrându-ṣi însă unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privinṭa dogmelor.

În tot regatul României, biserica creṣtină ortodoxă va avea o organizaṭie unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici ṣi mireni.

O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizaṭii unitare, precum ṣi modalitatea după care Biserica îṣi va reglementa, conduce ṣi administra, prin organele sale proprii ṣi sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundaṭionale ṣi epitropeṣti.

Chestiunile spirituale ṣi canonice ale Bisericii ortodoxe române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală.

Mitropoliṭii ṣi episcopii Bisericii ortodoxe române se vor alege potrivit unei singure legi speciale.

Raporturile dintre diferitele culte ṣi Stat se vor stabili prin lege.

Art. 23. – Actele stării civile sunt de atribuṭia legii civile.

Întocmirea acestor acte va trebui să preceadă întotdeauna binecuvântarea religioasă.

Art. 24. – Învăṭământul este liber în condiṭiunile stabilite prin legile speciale ṣi întru cât nu va fi contrar bunelor moravuri ṣi ordinei publice.

Învăṭământul primar este obligator. În ṣcolile Statului acest învăṭământ se va da gratuit.

Statul, judeṭele ṣi comunele vor da ajutoare ṣi înlesniri elevilor lipsiṭi de mijloace, în toate gradele învăṭământului în măsura ṣi modalităṭile prevăzute de lege.

Art. 25. – Constiṭutiunea garantează tuturor libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile lor prin grai, prin scris și prin presă, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăṭi în cazurile determinate prin codicele penal, care nici într-un caz nu va putea restrânge dreptul în sine.

Nici o lege excepṭională nu se va putea înfiinṭa în această materie.

Nici cenzura, nici altă măsură preventivă pentru apariṭiunea, vinderea sau distribuṭiunea oricărei publicaṭiuni nu se va putea înfiinṭa.

Nu este nevoe de autorizaṭiunea prealabilă a nici unei autorităṭi pentru apariṭiunea oricărei publicaṭiuni.

Nici o cauṭiune nu se va cere dela ziaristi, scriitori, editori, tipografi și litografi.

Presa nu va fi pusă nici odată sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicaṭiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Orice publicatiune periodică de orice natură va trebui să aibă un director răspunzător. Directorul său redactorul vor trebui să se bucure de drepturile civile și politice. Numele directorului și numele redactorului vor figura vizibil și permanent în fruntea publicaţiunii.

Înainte de apariṭiunea publicaṭiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara și înscrie numele său la tribunalul de comerţ. Sancṭiunile acestor dispoziṭiuni se vor prevedea prin legi speciale.

Art. 26. – În ce privește publicaṭiunile neperiodice, răspunzător de scrierile sale este autorul, în lipsa acestuia editorul ;patronul tipogafiei răspunde când autorul și editorul nu au fost descoperiṭi.

La publicaṭiunile periodice, responsabilitatea o au : autorul, directorul sau redactorul în ordinea enumerării. Proprietarul în toate cazurile este solidar răspunzător de plata despăgubirilor civile.

Delictele de presă se judecă de juraṭi , afară de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun :

a) Delictele ce s’ar comite impotriva Suveranilor ṭării, Principelui Moștenitor, membrilor Familiei Regale și Dinastiei, șefilor Statelor Străine și reprezentanṭilor lor ;

b) Îndemnurile directe la omor și rebeliune, în cazurile când nu au fost urmate de execuṭiune ;

c) Calomniile, injuriile, difamaṭiile aduse particularilor sau funcṭionarilor publici, oricari ar fi, atinși în viaṭa lor particulară sau în cinstea lor personală.

Arestul preventiv în materie de presă este interzis.

Art. 27. – Secretul scrisorilor, telegramelor și al convorbirilor telefonice este neviolabil.

O lege specială va stabili cazurile în cari justiṭia, în interesul instrucṭiunii penale, va putea face excepṭiune la dispoziṭiunea de faṭă.

Aceeaș lege va determina responsabilitatea agenṭilor Statului și a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor și convorbirilor telefonice.

Art. 28. – Românii, fără deosebire de origina etnică, de limbă sau de religie, au dreptul de a se aduna paşnici și fără arme, conformându-se legilor care regulează exercitarea acestui drept pentru a trata tot felul de chestiuni ; întru aceasta nu este trebuinṭă de autorizare prealabilă.

Întrunirile sub cerul liber sunt permise, afară de pieṭele și căile publice.

Întrunirile, procesiunile și manifestaṭiile pe căile și pieţele publice sunt supuse legilor poliṭieneṣti.

Art. 29. – Românii, fără deosebire de origina etnică, de limbă sau de religie, au dreptul a se asocia, conformându-se legilor care regulează exerciṭiul acestui drept.

Dreptul de liberă asociaṭiune nu implică în sine dreptul de a crea persoane juridice. Condiṭiunile în cari se acordă personalitatea juridică se vor stabili prin o lege specială.

Art. 30. – Fiecare are dreptul de a se adresa la autorităṭile publice prin petiṭiuni subscrise de către una sau mai multe persoane, neputând însă petiṭiona decât în numele subscrișilor.

Numai autorităṭile constituite au dreptul de a adresa petiṭiuni în nume colectiv.

Art. 31. – Nici o autorizare prealabilă nu este necesară pentru a se exercita urmăriri contra funcṭionarilor publici pentru faptele administraṭiunii lor de părṭile vătămate, rămânând însă neatinse regulile speciale statornicite în privinṭă miniștrilor.

Cazurile și modul urmăririi se vor regula prin anume lege.

Dispoziṭiuni speciale în codicele penal vor determină penalităṭile prepuitorilor.

Art. 32. – Nici un Român, fără autorizarea guvernului, nu poate intra în serviciul unui Stat străin, fără ca însuș prin aceasta să-și piardă cetăṭenia.

Extrădare refugiaṭilor politici este oprită.

TITLUL III. – Despre puterile Statului

Art. 33. – Toate puterile Statului emană dela naṭiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegaṭiuni ṣi după principiile ṣi regulile aṣezate în Constituṭiunea de faṭă.

Art. 34. – Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege ṣi Reprezentaţiunea naţională. Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări :

Senatul ṣi Adunarea deputaţilor.

Orice lege cere învoirea a câtor trele ramuri ale puterii legiuitoare.

Nici o lege nu poate fi supusa sancţiunii regale decât dupa ce se va fi discutat ṣi votat liber de majoritatea ambelor Adunari.

Art. 35. – Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative.

Totuṣ orice lege relativă la veniturile ṣi cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea deputaţilor.

Art. 36. – Interpretaţiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Art. 37. – Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin îngrijirea ministerului justiţiei, care va păstra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se păstrează de Arhivele Statului.

Ministerul justiţiei este şi pastratorul marelui Sigiliu al Statului.

In fiecare an ministerul justiţiei va publica colecţiunea legilor ṣi regulamentelor, în care legile vor fi inserate purtând numarul de ordine după data promulgării.

Art. 38. – Nici o lege, nici un regulament de administraţiune generală, judeṭeană sau comunală nu pot fi îndatoritoare decat dupa ce se publică în chipul hotărât de lege.

Art. 39. – Puterea executivă este încredinṭată Regelui, care o exercită în modul regulat prin Constituţiune.

Art. 40. – Puterea judecătorească se exercită de organele ei.

Hotărârile lor se pronunṭă în virtutea legii ṣi se execută în numele Regelui.

Art. 41 . – Interesele exclusiv judeṭene sau comunale se regulează de către consiliile judeṭene sau comunale, după principiile aṣezate prin Constituţiune ṣi prin legi speciale.

CAPITOLUL I. – Despre reprezentare naţională.

Art. 42. – Membrii Adunărilor reprezintă naţiunea.

Art. 43. – Şedintele Adunărilor sunt publice.

Regulamentele lor fixează cazurile şi modul în care aceste şedinţe pot fi declarate secrete.

Art. 44. – Fiecare din Adunări verifică titlurile membrilor săi şi judecă contestaţiunile ce se ridică în această privinţă.

Nici o alegere nu poate fi invalidată decât cu două treimi din numărul membrilor prezenţi.

Art. 45. – Nimeni nu poate fi totdeodată membru al uneia şi al celeilalte Adunări;

Art. 46. – Deputaţii şi senatorii numiţi de puterea executivă într’o funcţiune salariată, pe care o primesc, pierd deplin drept mandatul lor de reprezentanţi ai naţiunii.

Această dispoziţiune nu se aplică miniştrilor şi subsecretarilor de Stat. Legea electorală determină incompatibilităţile.

Art. 47. – La începutul fiecarei legislaturi şi a fiecarei sesiuni ordinare, Adunarea deputaţilor şi Senatul aleg din sânul lor pe preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii birourilor, potrivit regulamentelor interioare.

Art. 48. – Orice hotarire se ia cu majoritatea absoluta a voturilor, afara de cazurile cand prin Constituţiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un numar superior de voturi. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile ţin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrişi in apelul nominal.

Art. 49. – Voturile se dau prin ridicare şi sedere, prin viu graiu sau prin scrutin secret. Un proect de lege nu poate fi adoptat decat dupa ce s’a votat articol cu articol.

Art. 50. – Fiecare din Adunari are dreptul de ancheta.

Art. 51 . Adunarile au dreptul de a amenda şi de a desparţi în mai multe parţi articolele şi amendamentele propuse.

Art. 52. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari; la care acestia sunt obligaţi a raspunde în termenul prevazut de regulament.

Art. 53. – Oricine are dreptul a adresa petiţiuni Adunarilor prin mijlocirea biroului sau unuia din membrii sai. Fiecare din Adunari are dreptul a trimite ministrilor petiţiunile ce-i sunt adresate.

Ministrii sunt datori a da explicaţiuni asupra cuprinderii lor ori de cate ori Adunarea o cere.

Art. 54. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile şi voturile emise de dansul în cursul exerciţiului mandatului sau.

Art. 55. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate în timpul sesiunii, sa fie nici urmarit, nici arestat în materie de represiune, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.

Daca a fost arestat preventiv sau urmarit în timpul cand sesiunea era închisa, urmarirea sau arestarea trebuesc supuse aprobarii Adunarii din care face parte, îndata dupa deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare.

Detenţiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunari este suspendata în timpul sesiunii; daca Adunarea o cere.

Art. 56. – Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul dupa care ea işi exercita atribuţiunile.

Art. 57. – Fiecare din Adunari delibereaza şi ia hotariri separat, afara de cazurile anume specificate în Constituţiunea de fata.

Art. 58. Orice întrunire a unuia din Corpurile legiuitoare în fara de timpul sesiunii celuilalt este nula de drept.

Art. 59. – Fiecare din ambele Adunari are dreptul exclusiv de a execita propria sa poliţie prin presedintele ei, care singur, dupa încuviintarea Adunarii, poate da ordin gardei de serviciu.

Art. 60. – Nici o putere armata nu se poate pune la uşile sau în jurul uneia sau alteia din Adunari fara învoirea ei.

Art. 61 . – Legea electorala stabileste toate condiţiunile cerute pentru a fi alegator la Adunarea deputaţilor şi la Senat, incapacitaţile şi nedemnitaţile precum şi procedura electorala.

Art. 62. – Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt aleşi pentru patru ani.

Art. 63. – Diurnele deputaţilor şi senatorilor se stabilesc prin lege.

SECTIUNEA I. – Despre Adunarea deputaţilor.

Art. 64. – Adunarea Deputaţilor se compune din deputaţi aleşi de cetatenii Romani majori, prin vot universal, egal, direct obligator şi secret pe baza reprezentarii minoritaţii.

Art. 64. – Alegerea deputaţilor se face pe circumscripţii electorale. Circumscripţia electorala nu poate fi mai mare decat un judet.

Legea electorala stabileste numarul deputaţilor de ales în fiecare circumcripţie proporţional cu populaţia.

Art. 66. – Spre a fi eligibil la Adunarea deputaţilor se cere: a) A fi cetatean roman;

b) A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice;

c) A avea varsta de douazeci şi cinci de ani impliniţi;

d) A avea domiciliul în Romania.

Legea electorala va determina incapacitaţile.

SECTIUNEA II. – Despre Senat.

Art. 67. – Senatul se comune din senatori aleşi şi senatori de drept.

Art. 68. – Toţi cetatenii Romani dela vasta de 40 ani impliniţi aleg, pe circumcripţii electorale care nu pot fi mai mari decat judetul, prin vot obligator, egal, direct şi secret, un numar de senatori.

Numarul senatorilor de ales în fiecare circumscripţie, care nu poate fi mai mare decat un judet, se stabileste de legea electorala, proporţional cu populaţia.

Art. 69. – Membrii aleşi în consiliile judetene şi membrii aleşi în consiliile comunale urbane şi rurale, întruniţi într-un singur colegiu, aleg, prin vot obligator, egal, direct şi secret, cate un senator de fiecare judet.

Art. 70. – Membrii camerelor de comert, de industrie, de munca şi de agricultura, întruniţi în colegii separate, aleg din sanul lor cate un senator de fiecare circumscripţie electorala. Aceste circumscripţii electorale speciale se fixeaza de legea electorala, numarul lor neputand fi mai mare de sase.

Art. 71 . – Fiecare universitate alege din sanul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.

Art. 72. – Sunt de drept membri ai Senatului, în virtutea Inaltei lor situaţiuni în Stat şi Biserica:

a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 1 8 ani impliniţi; el însa nu va avea vot deliberativ decat la varsta de 25 ani impliniţi;

b) Mitropoliţii tarii;

c) Episcopii eparhioţi ai Bisericilor ortodoxe romane şi greco-catolice, întrucat vor fi aleşi conform legilor tarii;

d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul din fiecare confesiune, întrucat sunt aleşi sau numiţi conform legilor tarii şi reprezinta un numar de peste 200.000 credincioşi; precum şi reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat;

e) Presedintele Academiei Romane.

Mandatul acestor senatori înceteaza odata cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.

Art. 73. – Devin senatori de drept :

a) Fostii Presedinţi de Consiliu, întru cat vor avea o vechime de patru ani ca Presedinţi de Consiliu titulari, şi fostii Ministri avand o vechime de cel puţin sase ani într’una sau mai multe guvernari;

b) Fostii Presedinţi ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel puţin în cursul a opt sesiuni ordinare; c) Fostii Senatori şi Deputaţi aleşi în cel puţin zece legislaturi, independent de durata lor;

d) Fostii Primi-Presedinţi ai Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cari au ocupat aceasta funcţiune sau pe aceea de presedinte la Casaţie cinci ani;

e) Generalii de rezerva şi în retragere :

1 ) Cari vor fi exercitat comanda unei armate în fata inamicului, ca titulari, cel puţin 3 luni.

2) Cari au îndeplinit funcţiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata, în timp de pace, cel puţin patru ani.

Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luaţi în ordinea vechimei, la vacante existente;

f) Fostii Presedinţi ai Adunarilor Naţionale din Chişinau, Cernauţi şi Alba Iulia, cari au declarat Unirea.

Art. 74. – Verificarea îndeplinirii condiţiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Presedinţii secţiunilor Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub presedinţia Primului Presedinte al acestei Inalte Curţi.

Constatarea se face din Oficiu, la cererea Presedintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul.

Presedintele Senatului înscrie senatorii de drept pe baza încheierii Comisiunii.

Senatul poate discuta şi semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate în stabilirea drepturilor.

Art. 75. – Spre a fi eligibil la Senat se cere:

a) A fi cetatean roman;

b) A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice;

c) A avea varsta de 40 ani impliniţi;

d) A avea domiciliul în Romania.

e) Aceste condiţiuni, afara de varsta, se cer şi senatorilor de drept.

SECTIUNEA III. – Despre Consiliul legislativ

Art. 76. – Se înfiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute în mod consultativ la facerea şi coordonarea legilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din iniţiativa parlamentara, cat şi la întocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor.

Consultarea Consiliului legislativ e obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare ; daca însa, într’un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-şi da avizul sau, Adunarile pot proceda la discutarea şi aprobarea proiectelor.

O lege speciala va determina organizarea şi modul de funcţionare a Consiliului legislativ.

CAPITOLUL II. – Despre Rege şi ministri.

SECTIUNEA I – Despre Rege.

Art. 77. – Puterile constituţionale ale Regelui sunt ereditare în linie coboritoare directa şi legitima a Majestaţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat în barbat prin ordinul de primogenitura şi cu exclusiunea perpetua a femeilor şi coboritorilor lor.

Coboritorii Majestaţii Sale vor fi crescuţi în religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 78. – In lipsa de coboritori în linie barbateasca ai Majestaţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în varsta dintre fraţii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite în articolul predecent.

Daca nici unul din fraţii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi în viata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu primirea Reprezentaţiunii naţionale, data în forma prescrisa de Art. 79.

Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul ramane vacant.

Art. 79. – La caz de vacanta a Tronului, Ambele Adunari se întrunesc de îndata într’o singura Adunare, chiar fara convocare, şi cel mai tarziu pana în opt zile dela întrunirea lor, aleg un Rege dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari şi majoritatea de doua treimi a membrilor prezenţi este necesara pentru a se putea procede la aceasta alegere.

La caz cand Adunarea nu se va fi facut în termenul mai sus prescris, atunci în a noua zi, la amiazi, Adunarile întrunite vor paşi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenţi şi cu majoritatea absoluta a voturilor.

Daca Adunarile s’ar afla dizolvate în momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile întrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va execita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron.

In toate cazurile aratate mai sus, votul va fi secret.

Art. 80. – La moartea Regelui, Adunarile se întrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea morţii. Daca din întamplare ele au fost dizolvate mai înainte şi convocarea lor a fost hotarita în actul de dizolvare pentru o epoca în urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la întrunirea acelora cari au a le înlocui.

Art. 81 . – Dela data morţii Regelui şi pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron, puterile constituţionale ale Regelui sunt exercitate, în numele poporului, de ministri, întruniţi în consiliu şi sub a lor responsabilitate.

Art. 82. – Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniţi. La suirea sa pe Tron, el va depune mai întaiu în sanul Adunarilor întrunite urmatorul juramant: „Jur a pazi Constituţiunea şi legile poporului roman, a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”.

Art. 83. – Regele, în viata fiind, poate numi o regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa execite puterile regale în timpul minoritaţii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentaţiunii naţionale, data în forma prescrisa la Art. 79 din Constituţiunea de fata. Regenta va exercita totdeaodata şi tutela succesorului Tronului în timpul minoritaţii lui.

Daca, la moartea Regeului, Regenta s’ar gasi numita şi succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari întrunite vor numi o regenta, procedand dupa toate formele prescrise la Art. 79 din Constituţiunea de fata. Membrii Regentei nu intra în funcţiune decat dupa ce vor fi depus solemn înaintea ambelor Adunari întrunite juramantul prescris prin Art. 82 din Constituţiunea de fata.

Art. 84. – Daca Regele se afla în imposibilitatea de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca îndata Adunarile.

Acestea aleg Regenta, care va forma şi tutela.

Art. 85. – Nici o modificare nu se poate face Constituţiunii în timpul Regentei.

Art. 86. – Regele nu va putea fi totdeodata şi seful unui alt Stat fara consimţamantul Adunarilor. Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenţi cel puţin doua treimi din membrii cari lecompun, şi hotarirea nu se va putea lua dacat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 87. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori.

Nici un act al Regeului nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.

Art. 88. – Regele numeste şi revoaca pe ministrii sai.

El sancţioneaza şi promulga legile.

El poate refuza sancţiunea sa.

El are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele, în materii criminale, afarade ceeace se statorniceste in privinta ministrilor.

El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecaţii, nici a interveni prin nici un mod în administraţia justiţiei.

El numeste sau confirma în funcţiunile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o nuoa funcţiune fara o lege speciala.

El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile şi nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.

El este capul puterii armate.

El confera gradele militare în conformitate cu legea.

El va conferi decoraţiunile romane conform unei legi speciale.

El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi.

El încheie cu Statele straine convenţiunile necesare pentru comert, navigaţiune şi alte asemenea ; însa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, treuie mai întaiu a fi supuse Puterii legislative şi aprobate de ea.

Art. 89. – Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecarei Domnii.

Art. 90. – La 1 5 octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputaţilor şi Senatul se întrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai înainte.

Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni.

Regele deschide sesiunea prin un Mesaj la care Adunarile fac raspunsurile lor.

Regele pronunta închiderea sesiunii.

El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele.

Actul de dizolvare trebue sa conţina convocarea alegatorilor pana în doua luni de zile şi a Adunarilor pana în trei luni.

Regele poate amana Adunarile; oricum amanarea nu poate depaşi termenul de o luna, nici a fi reînoita în aceeas sesiune fara consimtamantul Adunarilor.

Art. 91 . Regele nu are alte puteri decat acele date prin Constituţiune.

CAPITOLUL III. – Despre ministri.

Art. 92. – Guvernul exercita puterea executiva în numele Regelui, în modul stabilit prin Constituţiune.

Art. 93. – Ministrii întruniţi alcatuesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu TITLUL de presedinte al Consiliiului de Ministri, de acela care a fost însarcinat de Rege cu formarea guvernului.

Departamentele ministeriale şi subsecretariatele de Stat nu se pot înfiinta şi desfiinta decat prin legi.

Art. 94. – Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.

Art. 95. – Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi Ministru.

Art. 96. – Daca Ministrii nu ar fi membri ai Adunarilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a avea însa, şi dreptul de a vota.

La desbaterile Adunarilor prezenta cel puţin a unui ministru e necesara.

Adunarile pot exige prezenta ministrilor la deliberaţiunilor lor.

Art. 97. – In nici un caz ordinul verbal sau în scris al Regelui nu poate apara pe ministru de raspundere.

Art. 98. – Fiecare din ambele Adunari, precum şi Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor şi a-i trimite înaintea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, care singura, în secţiuni unite, este în drept a-i judeca, afara de cele ce se vor statornici prin legi în ceeace priveste exerciţiul acţiunii civile a parţii vatamate şi în ceeace priveste crimele şi delictele comise de ministri afara de exerciţiul funcţiunii lor.

Punerea sub urmarire a ministrilor de catre Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decat prin majoritate de doua trreimi a membrilor de fata.

Instrucţiunea se va face de o comisiune a înaltei Curţi de Casaţie, compusa din cinci membri traşi la sorţi în secţiuni unite.

Aceasta comisiune are şi puterea de a califica faptele şi de a decide sau nu urmarirea. Acuzarea, înaintea Inaltei Curţi de casaţie şi justiţie, se va susţine prin ministerul public.

Legea responsabilitaţii ministeriale determina cazurile de raspundere aplicabile ministrilor.

Art. 99. – Orice parte vatamata de un decret sau o dispoziţiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constituţiunii sau al unei legi, poate cere Statului, în conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat.

Fie în cursul judecaţii, fie dupa pronuntarea hotaririi, minitrul poate fi chemat, dupa cererea Statului, în urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, înaintea instantelor ordinare, la raspundere civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat.

Actul ilegal al ministrului nu descarca de raspundere solidara pe funcţionarul care a contrasemnat, decat în cazul cand acesta a atras atenţia Ministrului, în scris.

Art. 100. – Se vor putea înfiinta Subsecretariate de Stat.

Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea ministrilor.

CAPITOLUL IV.

Art. 101 . – Nici o jurisdicţiune nu se poate înfiinta decat numai în puterea unei anume legi. Comisiuni şi tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire şi sub nici un fel de cuvant în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecarii unor anume persoane.

Art. 102. – Pentru întregul Stat Roman este o singura Curte de Casaţie şi justiţie.

Art. 103. – Numai Curtea de Casaţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constituţiunii. Judecata asupra inconstituţionalitaţii legilor se margineste numai la cazul judecat.

Curtea de Casaţie se va rosti ca şi în trecut asupra conflictelor de atribuţiuni. Dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional.

Art. 104. – Judecatorii sunt inamovibili în condiţiunile speciale pe cari legea le va fixa.

Art. 105. – Juriul este statornicit în toate materiile criminale şi pentru delictele politice şi de presa, afara de cazurile statornicite prin Consţituţiunea de fata.

Acţiunea pentru daune-interese rezultand din fapte şi delicte de presa nu se poate intenta decat înaintea aceleiaşi jurisdicţiuni de competenta careia este delictul.

Art. 106. – Justiţia militara se organizeaza prin osebita lege.

Art. 107. – Autoritaţi speciale de orice fel cu atribuţiuni de contencios administrativ, nu se pot înfiinta.Contenciosul administrativ este în caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale. Cel vatamat in drepturile sale, fie print-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune facut cu calcarea legilor şi a regulamentelor, fie prin reavointa a autoritaţilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau.

Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand şi caderea de a judeca şi cererea de despagubire, fie contra autoritaţii administrative chemate în judecata, fie contra funcţionarului vinovat.

Puterea judecatoreasca nu are caderea de a judeca actele de guvernamant, precum şi acelea de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL V.

Despre instituţiunile judetene şi comunale.

Art. 108. – Instituţiunile judetene şi comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa. Membrii consiliilor judetene şi consiliilor comunale sunt aleşi de catre cetatenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu şi cu reprezentarea minoritaţii, dupa formele prevazute de lege. La acestia se vor putea adauga prin lege şi membrii de drept şi membrii cooptaţi. Intre membrii cooptaţi pot fi şi femei majore.

TITLUL IV. – Despre finante.

Art. 109. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili şi percepe decat pe baza unei legi.

Art. 110. – Prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, judetelor, comunelor şi instituţiunilor publice cari îndeplinesc servicii de Stat.

Art. 111 . – Orice sarcina sau impozit judetean sau comunal nu se poate aseza decat cu învoirea consiliilor judetene sau comunale în limitele stabilite de lege.

Art. 112. – Nu se pot statornici privilegiuri în materii de impozite.

Nici o excepţiune sau micsorare de impozit nu se poate statornici decat prin o lege. Monopoluri nu se pot constitui decat prin lege şi exclusiv în folosul Statului, judetelor şi comunelor.

Art. 113. – Nici un fond pentru pensiuni sau gratificaţiuni în sarcina tezaurului public nu se poate, acorda decat în virtutea unei legi.

Art. 114. – In fiecare an adunarea deputaţilor încheie socotelile şi voteaza bugetul. Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute în buget şi în socoteli. Daca bugetul nu se voteaza în timp util, puterea executiva va îndestula serviciile publice, dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul care a fost votat.

Art. 115. – Controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune în fiecare an Adunarii deputaţilor raportul general rezumand conturile de gestiune ale bugetului trecut, semnaland totdeodata neregulile savarşite de ministri în aplicarea bugetului. Regularea definitva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarii deputaţilor cel mai tarziu în termen de doi ani de la încheierea fiecarui exerciţiu.

Art. 116. – Pentru toata Romania este o singura Curte de conturi.

Art. 117. – Toate fondurile provenite din Case speciale, şi de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 118. – Legile financiare se publica în Monitorul Oficial ca şi celelalte legi şi regulamente de administraţiune publica.

TITLUL V. – Despre puterea armata

Art. 119. – Tot Romanul, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale. Puterea armata se compune din : armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei şi miliţiile.

Art. 120. – Gradele, decoraţiunile şi pensiunile militarilor nu se pot lua decat numai în virtutea unei sentinte judecatoresti şi în cazurile determinate de legi.

Art. 121 . – Contingentul armatei se voteaza pentru fiecare an de ambele Corpurile legiuitoare.

Art. 122. – Se va înfiinta un Consiliu superior al apararii tarii, care va îngriji, în mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apararii naţionale.

Art. 123. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa în serviciul statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei, decat în puterea unei anumite legi.

TITLUL VI. – Dispoziţiuni generale

Art. 124. – Culorile drapelului Romaniei sunt : Albastru, Galben şi Rosu, asezate vertical.

Art. 125. – Resedinta guvernului este în Capitala tarii.

Art. 126. – Limba romaneasca este limba oficiala a Statului roman.

Art. 127. – Nici un juramant nu se poate impune cuiva decat în puterea unei legi, care hotaraste şi formula lui.

Art. 128. – Constituţiunea de fata nu poate fi suspendata, nici în total, nici în parte. In caz de pericol de stat, se poate prin lege institui starea de asediu generala sau parţiala.

TITLUL VII. – Despre revizuirea Constituţiunii

Art. 129. – Constituţiunea poate fi revizuita în total sau în parte din iniţiativa Regelui sau oricarei din Adunarile legiuitoare. In urma acestei iniţiative ambele Adunari, întrunite separat, se vor rosti cu majoritatea absoluta, daca este locul ca dispoziţiunile constituţionale sa fie revizuite. Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constituţiuni ce urmeaza a fi supuse revizuirii. Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit în fiecare adunare, de doua ori în interval de cincisprezece zile, ambele Adunnari intrunite la un loc, sub presedinţia celui mai în varsta dintre presedinţi, în prezenta a cel puţin doua treimi din totalitea membirlor ce le compun, cu majoritatea de doua trimi, stabilesc în mod definitv cari anume articole vor fi supuse revizuirii.

In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate şi se va convoca corpul electoral în termneul prescris de Constituţiune.

Art. 130. – Adunarile cele noi proced în acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii. In aces caz Adunarile nu pot delibera daca cel puţin doua treimi ale membrilor din care se compun nu sunt prezenţi şi nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va întruni cel puţin doua treimi ale voturilor. Adunarile alese pentru revizuirea Constituţiunii au o durata constituţionala obisnuita şi, în afara de modificarea Constituţiunii,ele funcţioneaza şi ca Adunari legiuitoare ordinare. Daca adunarile de revizuire nu-şi pot îndeplini misiunea, noile Adunari vor avea acelas caracter.

TITLUL VIII. – Dispoziţiuni tranzitorii şi suplimentare

Art. 1 31 . – Sunt şi raman cu caracter constituţional dispoziţiunile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile,padurile şi balţile expropriabile în totul sau în parte, la starea lor juridica, la subsol, la pretuire, la modul de plata, etc. asa precum sunt formulate în articolele de mai jos ale fiecareia din legile agrare şi cari articole, în întregul lor fac parte integranta din prezenta Constituţiune şi ca atare nu se pot modifica decat cu formele prevazute pentru revizuirea Constituţiunii, şi anume : a) Art. 1 (unu) alin. II, Art. 2 (doi), 3 (tri) alin. I, Art. 4 (patru), 6(sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 3 (treisprezece), 1 4(patrusprezece), 1 6 (sasesprezece), 1 8 optsprezece), 21 (douazeci şi unu), 23 (douazeci şi trei), 32 (treizeci şi doi), 36 (trezeici şi sase) şi 69(sasezeci şi noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921;

b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13 (treisprezece), 1 6 (sasesprezece), 45 (patruzeci şi cinci), 46 (patruzeci şi sase), 47 (patruzeci şi sapte), 48 (patruzeci şi opt), 49 (patruzeci şi noua), 50 (cincizeci) şi 53 (cincizeci şi trei), din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 martie 1920;

c)Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unsprezece), 12 (doisprezece), 13(treisprezece) 14 (patrusprezece), 16 (saseprezece), 18 (optsprezece), 22 (douazeci şi doi), 24 (douazeci şi patru), 32(treizeci şi doi), 50 (cincizeci) şi 85 (optzeci şi cinci), din legea pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramures din 30 Iulie 1921 ;

d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 cinci), punctu a alin. 1 , Art. 6 (sase), 7 (sapte), 9 (noua), 1 0 (zece), 1 2 (doisprezece), 1 3 (treisprezece), 29 (douazeci şi noua), 31 (treizeci şi unu) şi 55 (cincizeci şi cinci), din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921 .

Art. 132. – In scop de a satisface trebuintele normale de lemne de foc şi construcţie ale populaţiei rurale din vechiul Regat,Basarabia şi Bucovina, Statul e dator ca din padurile sale din campie, deal sau munte sa se destine suprafetele necesare în acest scop.

In vechiul Regat şi în Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea paduri, într’o raza de douazeci kilometri de centrul comunei,pentru satisfacerea trebuintelor mai sus aratate, el prin derogare dela Art. 7 lit. C şi Art. 8 lit. a, b şi c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea, din 17 Iulie 1921 şi dela Art. 5, puntul a, alin. IV şi dela Art. 6 şi 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina şi 30 Iulie 1921 ; va putea expropria din padurile persoanelor juridica, fie publice, fie private, cari s’ar afla în aceasta raza şi numai în lipsa acestora, va expropria proporţional din padurile tuturor proprietarilor particulari, aflate în aceasta raza, însa numai în limita acestor trebuinte şi în toate cazurile cu respectul unei suprafete intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate.

Contractele de vanzare spre exploatare a padurilor expropriabile care vor fi în vigoare în momentul exxproprierii, se vor respecta.

Padurile astfel expropriate raman în proprietatea Statului şi se vor administra şi exploata de dansul spre a satisface potrivit legii şi în prima linie nevoile de mai sus. Exproprierea acestor paduri se va face cu drapta şi prealabila despagubire fixata de justiţie.

Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.

Art. 133. – Se ratifica decretele legi : No. 3902 din 29 Decemvrie 1 91 8, publicat în Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1918, privitor la acordarea drepturilor cetatenesti; No. 2085 din 22 mai 1 91 9, publicat în Monitorul Oficial No.33 din 28 mai 1 91 9 şi No. 3468 din 1 2 August 1 91 9 publicat în Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la încetatenirea evreilor cari locuiau în vechiul Regat. Deasemenea se ratifica şi toate decretele-legi de încetatenire individuala cari s’au facut înaintea decretelor specificate mai sus.

Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu-şi vor fi regulat încetatenirea în termenul prevazut de decretul lege No. 3464 din 12 August 1 91 9, vor putea face declaraţiunile de încetatenire conform decretului-lege No 2.085 din 22 mai 1919, în termen de trei luni dela promulgarea acestei Constituţiuni.

Art. 134. – Pana la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut în aceasta Constituţiune, prezentarea proectelor de legi înaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se faca în conformitate cu legile şi regulamentele azi în vigoare.

Art. 135. – Pana la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constituţiune, legile relative la organizare şi judecarea contenciosului administrativ roman în vigoare.

Art. 136. – O lege speciala va fixa lista civila a întaiului Rege al Romaniei întregite.

Art. 137. – Se vor revizui toate condicile şi legile existente în diferitele parţi ale Statului roman spre a se pune în armonie cu Constituţiunea de fata şi asigura unitatea legislativa. Pana atunci ele raman în vigoare.

Din ziua promulgarii Constituţiunii, sunt desfiintate acele dispoziţiuni din legi, decrete, regulamente şi orice alte acte contrarii celor înscrise în prezenta Constituţiune.

Art. 138. – Actualele Adunari naţionale dupa promulgarea prezentei Constituţiuni pot funcţiona pana la expirarea mandatului lor legal.

In acest timp ele vor trebui sa faca pe baza principiilor din aceasta Constituţiune, legea electorala. Pana la facerea acestei legi, decretele-legi electorale raman în vigoare.

Sursa informationala: Camera Deputatilor

Manifestul Regal – un manifest pentru normalitate democratică şi instituţională în România

 

 

Manifestul regal

un manifest pentru normalitate democratică şi instituţională în România


 

 

„Monarhia este un sistem de guvernământ în care puterea este exercitată pentru binele tuturor.”

(Aristotel, filosof grec)

„Monarhia parlamentară îndeplineşte un rol pe care niciun preşedinte ales nu-l poate îndeplini niciodată. Ea limitează formal setea de putere a  politicienilor, deoarece prin ea funcţia supremă în stat este ocupată odată pentru totdeauna.”

(Max Weber, economist german)

 

„Publicul a ajuns să accepte ideea că monarhia este cea mai bună formă a autorităţii constituţionale şi un mod bun de a păstra ţara unită, întreagă, laolaltă într-o lume în schimbare.”

(Tony Blair, premier britanic)


~10 Mai 2011~

La 30 decembrie 1947 România a început un proces de transformare continuă prin degradare statală şi instituţională. Într-o singură zi, printr-un act semnat sub presiunea şantajului, statul român a pierdut ultimul simbol al identităţii şi democraţiei, devenind o colonie stalinistă. În 1947 statul român a pierdut mai mult decât un rege. A pierdut prestigiu, credibilitate internaţională, demnitate, loialitate şi simţ al răspunderii – calităţi care au fost inaugurate în practica politică autohtonă începând cu 1866, anul devenirii noastre ca naţiune. Statalitatea şi regimul democratic-constituţional au fost suprimate, istoria cenzurată şi mitizată iar valorile răsturnate. Cei aproape 50 de ani de comunism au modificat radical România, de la mentalitatea civică, la aspectul fizic al comunităţilor urbane şi rurale, depărtându-ne astfel de Europa şi apropiindu-ne tot mai mult de un model statal sovietic, total nereprezentativ pentru societatea românească.

În decembrie 1989 românii au repudiat regimul comunist şi şi-au recâştigat democraţia şi libertatea, dar nu şi-au recăpătat identitatea, valorile şi simbolurile statale. Din orgoliu şi interes personal, noua elită politică a preferat să nu repare erorile trecutului şi să nu reaşeze statul român pe făgaşul său natural. După mai bine de 60 de ani de pribegie republicană, România este astăzi o ţară cu o reputaţie slabă pe plan internaţional, cu instituţii neconsolidate, cu reprezentanţi puţin sau deloc sensibili la năzuinţele şi problemele societăţii, cu o tânără elită intelectuală care îşi caută destinul în străinătate.

Considerând că România nu este o întreprindere privată care se conduce după bunul plac al oamenilor politici şi încrezători în reafirmarea demnităţii şi prestigiului demult pierdute, relansăm prin acest manifest ideea discuţiei publice privind restauraţia monarhiei constituţionale. Acesta nu este un manifest pentru a elogia trecutul, ci un manifest argumentat pentru o construcţie temeinică a viitorului ţării noastre.

ARGUMENTUL INSTITUŢIONAL

de Vlad Badea

(1) Independenţa şi neutralitatea politică sau omul de stat vs omul politic

De la crearea funcţiei de Preşedinte al României în 1974 şi până astăzi, experienţa politică ne-a demonstrat că oricare om politic român va ajunge să exercite această înaltă demnitate publică nu va reuşi în cursul mandatului să păstreze o relaţie echidistantă şi independentă faţă de partidele parlamentare. Rând pe rând, discret sau făţiş, toţi preşedinţii au căutat să-şi instaleze premierii preferaţi şi să promoveze partidele care i-au propulsat, în detrimentul celorlalte, sfidând constituţia, opinia publică sau majoritatea parlamentară. Astfel, România nu a avut niciodată un şef de stat al tuturor românilor, ci un preşedinte politic, de stânga sau de dreapta.

Revenirea la monarhia constituţională ar înlătura problema favoritismului în practica politică românească. Monarhul este prin natura sa un om de stat şi nu un politician, astfel că el este dezlegat de orice legături personale sau financiare faţă de partide. Independenţa şi neutralitatea sunt utile în măsura în care dorim ca poziţia fruntaşă în statul român să fie reprezentativă pentru toţi românii, nu doar pentru aceia cu anumite afinităţi politice.

(2) Reprezentarea şi guvernarea – două competenţe distincte

Din necesitatea electorală de a se afirma în faţa competitorilor politici, preşedinţii au fost nevoiţi să intervină deseori în afacerile guvernamentale, fără a avea însă o bază constituţională pentru o asemenea implicare. Intervenţia preşedinţilor în administrarea statului şi diferenţele de opinii dintre aceştia şi premierii lor au condus de multe ori la blocaje în relaţia dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Dintre acestea reamintim conflictul Ion Iliescu – Petre Roman (soluţionat prin mineriade), conflictul Emil Constantinescu – Victor Ciorbea, conflictul Ion Iliescu – Adrian Năstase pe tema alegerilor anticipate şi, nu în ultimul rând, conflictul Traian Băsescu – Călin Popescu Tăriceanu, a cărui expresie se regăseşte în alungarea de la putere a partidului prezidenţial şi în formarea majorităţii netransparente din parlament (dintre liberalii care guvernau şi social-democraţii din opoziţie).

Rolul primului ministru, demnitarul legitim în actele guvernării statului, a fost adesea minimalizat prin implicarea excesivă şi neautorizată a preşedintelui, înaltul demnitar însărcinat cu reprezentarea statului şi a cetăţenilor. În replică, premierul, frustrat de subminarea şi desconsiderarea puterilor sale de către preşedinte, a contribuit la materializarea unor planuri pentru înlăturarea rivalului său. Aşa s-a ajuns, de pildă, la suspendarea Preşedintelui României în 2007, care a paralizat mersul firesc al statului pentru câteva săptămâni.

Conflictul dintre puterea care reprezintă statul (preşedinte) şi puterea care îl guvernează (premier) se datorează în principal dorinţei celei dintâi de a o domina pe a doua. Acest conflict alimentează neîncrederea în instituţii şi în buna lor funcţionare şi influenţează negativ percepţia mediului internaţional asupra stabilităţii politice interne din România.

Restauraţia monarhiei constituţionale ar soluţiona definitiv problema relaţiei dintre reprezentantul naţiunii şi conducătorul ei. Atribuţiile monarhului constituţional sunt limitate la puteri ceremoniale, simbolice şi de reprezentare a statului şi cetăţenilor. El nu mai are nevoie să concureze cu premierul în administrarea statului, pentru a-şi demonstra capabilitatea, deoarece poziţia sa în stat este asigurată pe viaţă. Prin urmare, monarhul va fi întotdeauna îndemnat să-şi asume doar atribuţiile constituţionale de reprezentare, lăsând astfel guvernarea în sarcina acelora mandataţi să o înfăptuiască.

(3) Dimensiunea diplomatică a regalităţii

Monarhia este prin ea însăşi o punte de legătură cu alte state, deoarece relaţii de rudenie există aproape între toate Casele Regale ale Europei. Aşadar, putem spune că regalitatea facilitează natural relaţia dintre state. Acesta nu este însă singurul argument pentru a afirma utilitatea diplomatică a instituţiei monarhiei.

Casa Regală a României a efectuat în fiecare an de la reîntoarcerea în ţară vizite externe pentru a susţine interesele României pe lângă politicieni influenţi, oameni de afaceri, organizaţii sau fundaţii non-profit din străinătate.

Probabil cel mai clar exemplu de susţinere diplomatică este efortul benevol depus în perioada postdecembristă de Casa Regală a României pentru a determina guvernele statelor membre UE şi NATO să accepte ţara noastră în cadrul acestor organizaţii internaţionale de integrare şi, respectiv, apărare. Problema aderării la spaţiul Schengen a readus în discuţie posibilitatea implicării Casei Regale în activitatea de lobby internaţional, astfel că liberalii şi conservatorii au realizat de curând vizite la Palatul Elisabeta pentru a discuta cauza comună.

(4) Monarhia – un factor psihologic pentru coeziunea socială

Monarhul este adesea considerat în societăţile vest-europene drept „părintele naţiunii”, îndeplinind un rol care transcende caracterul funcţionalist pe care îl au preşedinţii aleşi. El este un model inspiraţional care uneşte societatea şi recompensează ceremonial elitele intelectuale, profesionale sau politice. Monarhia este mult mai umană şi mai apropiată de popor decât instituţia preşedintelui, care poate fi caracterizată mai mult prin sobrietate şi – în cele mai fericite cazuri – tehnocraţie, – în cele mai rele – populism.

Modelul laudativ şi unificator al monarhiei constituţionale se contrapune astfel modelului critic şi dezbinator al prezidenţialismului cu care societatea noastră este atât de obişnuită.

(5) Continuitatea

România este la ora actuală un stat fără un proiect pentru dezvoltare durabilă. Fiecare preşedinte îşi fixează la începutul mandatului o agendă, care de cele mai multe ori nu este dusă până la capăt în cursul mandatului de patru sau cinci ani. Preşedintele succesor are propria agendă de îndeplinit, astfel că activităţile iniţiate de preşedintele anterior rămân nefinalizate şi deci fără impact în dezvoltare.

Monarhul are puterea de a sfătui şi de a încuraja partidele care se perindă la guvernare, în direcţia continuării proiectelor majore de construcţie sustenabilă a statului. Deşi nu poate aduce direct prosperitate ţării, el poate acţiona ca îndrumător pentru a se asigura o transpunere coerentă, înlănţuită şi cu efecte durabile ale diferitelor agende politice. Din acest punct de vedere, instituţia monarhiei este un element constant pe scena politică.

În acest spirit, Casa Regală a României a realizat un pas înainte în anul 2007 când a publicat documentul România – O viziune pe 30 de ani, care cuprinde o strategie concentrată pe două perioade ale dezvoltării, 2007-2017 şi 2017-2037.

(6) Profesionalizarea funcţiei de şef de stat

Prezidenţialismul porneşte din start cu un handicap în comparaţia cu modelul regalist, prin aceea că dacă în sistemul monarhic principele moştenitor este educat întreaga viaţă pentru a îndeplini într-o bună zi funcţiunea de şef de stat, preşedinţii nu beneficiază de o asemenea pregătire, întrucât pentru ei calitatea de preşedinte este o circumstanţă specială a carierei lor profesionale. Niciun cetăţean român nu ştie de la naştere că îi va reprezenta cândva pe conaţionalii săi dintr-o poziţie atât de înaltă. Prezidenţialismul devine parte a vieţii unora dintre aceşti cetăţeni norocoşi în general după vârsta de 40 de ani, când formarea academică şi profesională este în bună măsură încheiată, dar într-o direcţie care nu are nimic a face cu statul.

Astfel, am ajuns să avem în fruntea naţiunii române un neuropsihiatru (1947-1952), doi avocaţi (1952-1958 şi 1958-1961), un electrician (1961-1965), un angajat CFR (1965-1967), un ucenic de cizmar (1967/1974-1989; primul Preşedinte al României), un inginer hidroelectric (1990-1996, 2000-2004), un profesor universitar (1996-2000) şi un marinar (2004-prezent). Dintre aceştia profesorul universitar a avut cel mai scurt mandat. Toţi preşedinţii menţionaţi mai sus au slujit, în anumite perioade ale vieţii lor, Partidul Comunist Român, ai cărui membri au fost. Rezultatele acestei realităţi se observă de fiecare dată când trecem graniţa către Apus.

Decizia de a transforma un şef de stat într-un mecanic auto şi un electrician într-un şef de stat este reprezentativă pentru tabloul mai amplu al răsturnării valorilor care s-a produs în societatea românească postbelică.

Profesionalizarea funcţiei supreme de reprezentare este o condiţie necesară pentru urmărirea interesului general al românilor. Deşi nobilă şi idealistă, acordarea dreptului de reprezentare statală tuturor cetăţenilor este nerealistă prin slaba performanţă care rezultă din comparaţia cu modelul regalist. Foarte puţini români din aceeaşi generaţie ajung să beneficieze de acest drept, iar aceia care o fac nu sunt pregătiţi profesional pentru o asemenea „meserie”.

(7) Costurile

În mod eronat se afirmă că monarhiile sunt costisitoare şi greu de întreţinut. Există diferite modele în ceea ce priveşte finanţarea monarhiilor. De pildă, Casa Princiară a micului stat Liechtenstein se întreţine doar din fonduri private, constând în averea personală a Principelui domnitor. În alte cazuri, finanţarea instituţiei regalităţii se realizează atât din fonduri publice, cât şi din resurse private (de exemplu, Domeniile Coroanei).

Iată un clasament al câtorva monarhii europene, după costul per capita:

Statul

Costul (euro, 2010)

Populaţia

Cost per capita (euro)

Luxemburg

8.9 mil.

502,202 (2010)

17.7

Norvegia

27.9 mil.

4,955,200 (2011)

5.6

Olanda

39.4 mil.

16,665,200 (2011)

2.3

Belgia

13.7 mil.

11,007,020 (2011)

1.2

Marea Britanie

48.6 mil.

60,003,000 (2009)

0.8

Spania

7.4 mil.

46,030,109 (2010)

0.2

Costurile variază de la caz la caz, criteriul cel mai important fiind populaţia. Pentru un stat ca România, cu o populaţie de 22 milioane de locuitori, care în 2010 îşi fixa cheltuielile Instituţiei Preşedintelui la 40,688,000 milioane de lei (≈1.8 lei/loc. sau ≈0.5 euro/loc.), costurile în monarhie ar putea rămâne aceleaşi ca în republică.

La aceste socoteli mai adăugăm minusurile din buget care rezultă din lipsa organizării alegerilor. Imaginaţi-vă, din această perspectivă, economiile unei domnii neîntrerupte a Regelui Mihai, din 1940 şi până astăzi.

Mai putem scădea, de asemenea, costurile aferente deplasărilor şi participărilor Preşedintelui României la reuniunile internaţionale, de tipul Consiliului European, deoarece într-o monarhie constituţională primul ministru conduce diplomaţia guvernamentală, împreună cu ministrul de resort.

ARGUMENTUL ISTORIC

de Filip-Lucian Iorga

(1) Monarhia – forma de guvernământ tradiţională spaţiului românesc

Unul dintre clişeele vehiculate este acela al superiorităţii formei republicane de guvernământ, graţie tinereţii sale. Monarhia ar fi vetustă, ar reprezenta un vestigiu al trecutului, iar republica ar fi un semn al modernităţii, al unei lumi care s-a desprins de povara unui trecut incomod. Nimic mai fals! De fapt, ambele forme de guvernământ îşi au rădăcinile în vremurile antice, iar monarhia constituţională este cea mai tânără şi cea mai suplă formă de guvernare a unui stat. Astăzi, unele dintre cele mai prospere, mai libere şi mai respectate ţări din lume sunt monarhii constituţionale (Marea Britanie, Japonia, Spania, ţările scandinave etc.), iar recordurile în materie de sărăcie şi deficit democratic pot fi găsite toate în republici.

În spaţiul românesc, statul s-a născut luând chip monarhic şi a continuat să existe neîntrerupt şi prin figura voievodului. Fie că au fost fondatori precum Basarab I sau Bogdan-Vodă, garanţi ai echilibrului precum Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân, sfinţi precum Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, războinici precum Mihai Viteazul, constructori precum Petru Rareş, cărturari precum Dimitrie Cantemir, reformatori precum Mavrocordaţii, Ghiculeştii sau Sturdzeştii, unificatori precum Alexandru Ioan Cuza, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti au asigurat fiinţa statului, continuitatea unor cutume, au condus oşti şi au protejat credinţa strămoşească a poporului, au reprezentat un puternic element identitar, o garanţie a demnităţii. Chiar şi domnitorii cărora le-au lipsit legitimitatea sau cinstea s-au putut raporta la modele reale, pe care republica nu ni le poate oferi.

Greutatea tradiţiei monarhice este, aşadar, strivitoare. Ce poate aşeza republica în balanţa istoriei românilor? Forma de guvernământ republicană nu a fost dorită de români, ci a fost impusă de tancurile sovietice. A adus cu sine comunismul, le-a răpit românilor libertatea, tradiţiile, prosperitatea, iar pe mulţi dintre ei i-a aruncat în închisorile politice care au împânzit ţara. Tabloul dezastruos al republicii comuniste este completat de portretul dezolant al republicii post-comuniste, ajunsă după mai bine de 20 de ani într-un impas pe care îl percepem cu toţii. Este eşecul unei forme de guvernământ care nu are nicio legătură cu trecutul ţării şi pe care ar trebui să o ajutăm cât mai repede să nu mai aibă nicio legătură nici cu viitorul ei.

În fine, să ne amintim de traseul biografic al ofiţerului Candiano Popescu, liderul efemerei republici de vodevil proclamate în 1871 la Ploieşti: după escapada republicană, el avea să ajungă aghiotantul Regelui Carol I.

(2) Moştenirea Dinastiei Române

Elitele pe care România le avea în secolul al XIX-lea erau conştiente că doar un prinţ străin pe tronul ţării ar fi putut aplana conflictele dintre facţiunile rivale, ar fi adus stabilitate şi prestigiu internaţional. Personalitatea excepţională a Regelui Carol I a adus rigoarea germană într-o ţară care se desprindea cu greu de secolele de influenţă orientală. El a condus România către independenţă, în 1877, ca monarh constituţional, asigurându-i echilibrul politic şi având un rol fundamental în modernizarea societăţii. Carol I devenise în 1866 domnitor al unei provincii otomane şi murea în 1914 ca Rege al unui stat modern, prosper şi respectat al Europei. Soţia lui, Regina Elisabeta, protectoare a artiştilor şi ea însăşi talentată scriitoare, a rămas în memoria colectivă sub numele de “Carmen-Sylva”.

Asemenea lui Carol I, Regele Ferdinand şi-a sacrificat ataşamentul faţă de Germania lui natală, pentru a respecta voinţa naţiunii pe care o reprezenta şi pentru a apăra interesele României, pe tronul căreia se afla. Sacrificiul i-a fost răsplătit, el fiind regele sub sceptrul căruia s-a împlinit visul României Mari. Tot el a dat ţării o dreaptă reformă agrară şi o nouă Constituţie. A avut-o alături pe Regina Maria, unul dintre cele mai carismatice şi mai benefice personaje din istoria României, iubită în ţară şi admirată în afara ei, curajoasă pe timp de război şi fermecătoare pe timp de pace, bun strateg înzestrat şi cu o sensibilitate artistică aparte.

Perioada interbelică, spre care privim astăzi cu nostalgie, a adus României un nou salt către prosperitate şi modernitate. În timpul domniei Regelui Carol al II-lea, ţara a atins un punct de vârf al dezvoltării sale. Ca o ironie a istoriei, până şi comuniştii aveau să se raporteze încă, după decenii, la anul 1938 ca la un an de apogeu al prosperităţii.

(3) Regele Mihai al României şi problema abdicării

Regele Mihai I a domnit în vremuri grele pentru România şi pentru lume, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La 23 august 1944 şi-a asumat, cu riscul dispariţiei sale fizice, răspunderea ieşirii din alianţa cu Germania şi a alăturat România Alianţei anti-naziste. Gestul Regelui României a scurtat războiul cu câteva luni şi a salvat zeci de mii de vieţi.

Tânărul rege a luptat apoi câţiva ani pentru menţinerea regimului democratic şi împotriva politicii de sovietizare impuse de Armata Roşie. Ţara intrase însă în sfera de influenţă a URSS şi era condamnată să rămână în lagărul comunist. La sfârşitul anului 1947, Regele şi instituţia monarhică rămăseseră ultimul obstacol în calea impunerii regimului comunist. În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste o mie de studenţi anticomunişti ţinuţi în arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În şedinţa Parlamentului, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, dar cvorumul necesar pentru asemenea decizii nu a fost realizat. Aşadar, abolirea monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României şi nici nu a fost supusă referendumului.

În exil, Regele a muncit pentru a-şi întreţine familia, continuând în acelaşi timp să-şi reprezinte poporul rămas dincolo de Cortina de Fier. După 1989, cu toată ostilitatea arătată de unele dintre autorităţile republicane, nu a făcut şi nu face altceva decât să îşi servească ţara, alături de Principesa Moştenitoare Margareta şi de întreaga Familie Regală.

România are şi astăzi marele privilegiu istoric ca Regele ei, cel care poartă cu sine istoria ţării şi a Dinastiei, să o poată reprezenta aşa cum se cuvine şi să-i poată reda chipul ei cel adevărat.

***

 „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.”

(Regele Mihai I al României)

Comunicat al MS Regele Mihai I – 10 mai 2011

Noi, Mihai I,

În virtutea autorităţii noastre nedisputate ca Şef al Casei Regale a României,

Luând în considerare decizia iubitului Nostru bunic, Regele Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei Noastre Regale,

Şi urmând datoria mea fată de istorie si fată de urmaşii şi succesorii mei,

Ţinând cont de articolele 1 (10), 15 şi Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate de Noi la 30 decembrie 2007,

FAC CUNOSCUT:

Art. 1 Ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern

(1) La data de 10 mai 2011 toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit.

(2) În conformitate cu dorinţele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, şi cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regaiă a României şi membrii săi au purtat şi poartă numele de „al (a) României”.

Dar începând cu 10 mai 2011, Casa Regală a României nu va mai purta numele de „Hohenzollern-Sigmaringen”, şi nu va mai fi cunoscută de la această dată sub numele de „Casa de Hohenzollern-Sigmaringen.” Casa Regală română va fi cunoscută de acum înainte numai sub numele de „Casa Regală a României”.

Art. 2 Renunţarea la titlurile conferite de Capii Familiei Princiare de Hohenzollern

(1) Începând cu data de 10 mai 2011, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte, sau să folosească, vreun titiu conferit (ereditar sau adpersonam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern.

(2) Capul Casei Regale a României rămâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricărui titlu sau distincţie.

Art. 3 Amendarea Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României

(1)  Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor „de Hohenzollern,” „de Hohenzollern-Sigmaringen” şi „de Hohenzollern-Veringen,” în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României.

(2)  Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, amendate, vor fi transmise membrilor Familiei Regale a României.

La 10 mai 2011, la Palatul Elisabeta din Bucureşti

Mihai R

Sursa informationala: Famila Regala


Casa Regala a Romaniei

Cum era firesc schimbarea numele dinastiei s-a oficializat, simbolic de azi 10 mai 2011 se numeste Casa Regala a Romaniei, renuntandu-se la numele germane Hohenzollern-Sigmaringen, iar la prenume este adaugat al (a) Romaniei, schimbare produsa deja din vremea regelui Ferdinand I al Romaniei. Procedeul nu este nou sau schimbarile numelor Dinastiilor s-au mai produs de-a lungul istoriei, spre exemplu la familia regala a Marii Britanii care din 1917 si-a schimbat numele din Casa de Saxa-Coburg-Gotha in cea de Windsor. Sau toate titlurile princiare din Regatul Unit sunt schimbate renuntandu-se la numele germane, spre exemplu Battenberg este inlocuit Mountbatten, iar Teck este inlocuit cu numele Cambridge (fratii Reginei Mary e.g. Adolphus de Teck devine Adolphus Cambridge, etc.).

Test+autor+sursa informationala: Diana Mandache

Ceremonii cu ocazia Zilei de 10 Mai si a Jubileului de 90 de ani ai Regelui Mihai

 


Asa arata Bucurestiul de ziua nationala 10 mai 1945, entuziasmul fiind fondat de deciziile monarhului. In fata Palatului Regal din Calea Victoriei lumea s-a strans sarbatorind ziua Regatului dar si victoria puterilor aliate in cel de-al doilea razboi mondial, imediat dupa capitularea Germaniei naziste. Trebuie amintit aportul important al MS Regelui Mihai la scurtarea razboiului cu 6 luni, prin actul de la 23 august 1944 inlaturand pe maresalul Ion Antonescu, Romania iesind din razboiul alaturi de nazisti si alaturandu-se Aliatilor.

Text+foto+sursa informationala: Diana Mandache

Ceremonii cu ocazia Zilei de 10 Mai si a Jubileului de 90 de ani ai Regelui Mihai

Sursa informationala: ASR Principele Radu

Anul 2011 este anul consacrat Jubileului de 90 de ani ai Regelui Mihai I. In luna mai si in luna octombrie, la Bucuresti, vor avea loc ceremonii si activitati publice menite sa omagieze pe Majestatea Sa.

In perioada 9 -13 mai vor avea loc, la Bucuresti, primele evenimente celebrand aniversarea a 90 de ani ai Majestatii Sale Regelui Mihai I. Pentru a sarbatori acest moment unic, alaturi de Regele Mihai se vor afla Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu.

Cu aceasta ocazie, Casa Majestatii Sale Regelui organizeaza urmatoarele momente publice:

Luni, 9 mai, Regele, insotit de Principesa Mostenitoare, va face o vizita la Calarasi pentru a dezveli bustul Majestatii Sale si pentru a primi titlul si medalia de Cetatean de Onoare al Muncipiului Calarasi.

In aceeasi zi, la Targoviste, Principele Radu va participa la deschiderea Conferintei Extrardinare: “130 de ani de la declararea Regatului Romaniei si a Unirii Dobrogei cu Tara Mama (10 mai 1881 – 10 mai 2011” si va lansa volumul „Provizoratul istoric”.

Marti, 10 mai, la ora 11, Regele va primi, la Palatul Elisabeta, reprezentantii Asociatiei Motociclistilor din Romania, cu ocazia oferirii Inaltului Patronaj acestei organizatii. Accesul presei la ceremonie este liber.

Regele Mihai impreuna cu Principesa Mostenitoare si Principele Radu vor depune, la ora 11.45, un buchet de flori la statuia Regelui Carol I din Piata Palatului.

Apoi, Majestatea Sa Regele va participa la evenimentul de lansare a volumul „Lumea Regelui”, publicat de Editura Polirom, la Muzeul National de Istorie a Romaniei, Sala Lapidarium. Intrarea publicului si a presei va fi libera.

In cursul dupa amiezii de 10 mai, la ora 18, in cadrul unei ceremonii ce se va desfasura la Palatul Elisabeta, Majestatea Sa Regele va primi distinctia „The Freedom of the City of London” din partea reprezentantilor „Guild of Freemen of the City of London”. Evenimentul va fi urmat de un dineu oficial. Accesul presei la ceremonie este liber.

Miercuri, 11 mai, în cursul dimineții, Regele Mihai va conferi la Palatul Elisabeta decoratii regale unor personalitati ale vietii publice romanesti si internationale. La ora 12, in Sala Regilor, Majestatea Sa va conferi Decoratia Regala „Nihil Sinei Deo” doamnei Virginia Zeani. Accesul presei este liber.

In cursul serii, Palatul Elisabeta va gazdui un dineu oficial, in prezenta Majestatii Sale Regelui Mihai, cu ocazia zilei de 10 Mai.

Joi, 12 mai, la ora 12, Principesa Mostenitoare primeste la Palatul Elisabeta, participantii Festivalului Jeunesse Musical, competitie ce se desfasoara sub Inaltul Patronaj al Altetelor Lor Regale Principesa Mostenitoare si Principele Radu. Accesul presei este liber.

La ora 17.30, Regele va gazdui un Garden Party in gradina Palatului Elisabeta, unde vor participa aproximativ 2,000 de persoane, reprezentanti de frunte ai comunitatilor locale din Romania. Accesul presei la ceremonie este liber.

Vineri, 13 mai, la ora 10, in cadrul unei ceremonii ce se va desfasura la Palatul Elisabeta, Regele va conferi titlul de Furnizor al Casei Regale a Romaniei: Hotelului Carol Parc, Companiei BCR Asigurari, Companiei Best Broker, Retelei Private de Sanatate Regina Maria, Companiei Electrolux si Sangria Com precum si Inaltul Patronaj Parteneriatului Roman de Siguranta Rutiera initiat de Asociatia Romana de Bioritm Integrat, Retromobil Clubului Romania si Asociatiei Astra Romana.

Accesul presei la ceremonie este liber.

In ziua de 13 mai, la ora 11.30, Principesa Mostenitoare va reprezenta pe Regele Mihai la ceremonia de acordare a Inaltului Patronaj Asociatiei Liceelor Centenare din Romania. Evenimentul va avea loc la Liceul Sfantul Sava.

Pentru detalii suplimentare, va invitam sa contactati Biroul de presa al Majestatii Sale Regelui Mihai.

Semnificatia zilei de 10 mai

Istorie

La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu (PNL), ministru de Externe, răspunzând unor interpelări, a declarat: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte (cu Poarta Otomană), ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.  Camera deputaţilor şi senatul au votat ulterior moţiunea de declarare a independenţei României, urmată a doua zi, pe 10 mai, de proclamaţia regelui Carol I. Părerea mea este că istoriografia comunistă a accentuat în mod special ziua de 9 mai pentru a înlătura importanţa monarhiei din istoria ţării.

10 Mai 1866 – Carol I a fost proclamat principe suveran al Principatelor Unite, prin plebiscit. În aceeaşi zi, Domnitorul Carol I al României a depus jurământul de credinţă faţă de ţară

10 Mai 1877 – Senatul României votează proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman, recunoscută prin Tratatul de la Berlin din 1878

10 Mai 1881 – Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen este încoronat Rege al României (1881-1914), după ce anterior fusese Principe al României (1866-1881)

10 Mai 1947 – Ca o recunoaştere a contribuţiei României la cauza Naţiunilor Unite, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui Mihai cea mai înaltă distincţie de război a SUA

10 Mai – Ziua Regelui

Totul a început cu 10 Mai 1866 când, în urma plebiscitului naţional, România avea să aibă ca Principe Conducător pe Carol I. A continuat apoi cu 10 Mai 1877 când în Parlamentul de la Bucureşti, Mihail Kogalniceanu, ministrul de Externe, avea să dea citire Declaraţiei de Independenţă totală a statului naţional ce luase numele de România, odată cu Unirea Principatelor sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Pe 14-26 martie 1881, România s-a proclamat Regat şi, la 10 Mai 1881, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost încoronat ca Rege al României; coroana şi sceptrul regal fiind confecţionate din metalul unui tun turcesc capturat pe cămpul de lupta la Plevna, unde Regele Carol I a contribuit decisiv, cu sabia în mână, la câştigarea independentei României.

Din 1867 şi până în 1947, Ziua Naţională a României era pe 10 mai. Şi în acea perioadă aveau loc defilări militare şi festivităţi populare. Un asemenea moment a fost filmat în 1897, la parada condusă de Regele Carol I.

După 1947, comuniştii au încercat cu obstinaţie să şteargă această dată din calendar, iar dupa 1989, aceiaşi politicieni – care s-au intitulat FSN-isti, PD sau PD-L n-au vrut să accepte sub nici o formă ca 10 Mai să redevină zi naţională a României, aşa cum ar fi trebuit de fapt să fie.

Au ales 1 Decembrie dar, ironia sortii, chiar şi această zi vine, încă o dată, prin prezenta Regelui Ferdinand, supranumit Întregitorul, să certifice ceea ce istoria a parafat de mult. Monarhia constituţională şi România modernă au avut un destin comun.

Rari sunt suveranii care să fi fost pătrunsi de sentimentul răspunderii şi să fi respectat angajamentele luate cu sfinţenia cu care a făcut-o Regele Ferdinand, un suverean ce a domnit cu adevărat pentru popor şi nu pentru sine.

«Când am luat moştenirea – spunea la încoronarea de la Alba Iulia întemeietorul României Intregite – am făgăduit înaintea reprezentanţilor naţiunii că voi fi bun român. Cred că m-am ţinut de cuvânt. Grele au fost jertfele, dar strălucită este răsplata. Şi, astăzi, pot spune cu fruntea senină faţă de Dumnezeu şi faţă de poporul meu, că am conştiinţa curată.»

Înainte de revoluţie, ziua naţională era sărbătorită pe 23 august. Iarăşi soarta fiind ironică cu românii deoarece şi acea dată, 23 august 1944, este străns legată de decizia unui rege al României.

Regele Mihai a decis atunci, iar armata a executat înlăturarea de la putere a mareşalui Ion Antonescu şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste în cel de-al doilea Război mondial.

Comuniştii au sărbătorit-o, din 1947 până în 1989, ca Ziua insurecţiei armate antifasciste şi anti imperialiste.

În ultimii ani ai regimului comunist, manifestările deveniseră doar un pretext pentru proslăvirea lui Nicolae Ceauşescu.

Interzisă de comunişti, ignorată de autorităţile de după decembrie 1989, ziua de 10 Mai ilustrează, poate, cel mai bine încercarea la care a fost supus poporul român prin tentativele de ştergere a tradiţiilor româneşti, de desfigurare şi răstălmăcire a sensurilor acestora.

Motivul principal pentru această situaţie este faptul că ziua de 10 Mai este indisolubil legată de instituţia monarhică – probabil cea mai atacată şi hulită instituţie românească, din cauza simbolului de luptă împotriva comunismului pe care aceasta îl reprezintă.

Sursa informationala: SoimPress

 

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat: