46


Incepand de astazi blogul AliantaDreptei se afla in campanie electorala.

Din punct de vedere personal campania referendumului prezidential este campania cu nr. 46.
Mai jos cititi palmaresul electoral absolvit pentru doua partide, in doua sisteme electorale.

Partidul Liberal din Germania * Freie Demokratische Partei
Parlamentare – Germania: 06.03.1983, 25.01.1987, 02.12.1990, 16.10.1994, 27.00.1998, 22.09.2002, 18.09.2005, 27.09.2009
Parlamentare – Republica Democrata Germania: 18.03.1990
Regionale – Renania de Nordwestfalia: 12.05.1985, 13.05.1990, 14.05.1995, 14.05.2000, 22.05.2005, 09.05.2010, 13.05.2012
Locale – Köln: 30.09.1984, 01.10.1989, 16.10.1994, 12.09.1999, 03.09.2000, 26.09.2004, 30.09.2009
Europarlamentare – Germania: 17.06.1984, 18.06.1989, 12.06.1994, 13.06.1999, 13.06.2004, 07.06.2009
Consiliul Consultativ al Migrantilor din Köln: 07.02.2010
Partidul National Liberal * Nationalliberale Partei
Parlamentare – Romania – Colegiul 43: 20.05.1990, 27.09.1992, 03.11.1996, 26.11.2000, 28.11.2004, 30.11.2008
Prezidentiale – Romania – Colegiul 43: 20.05.1990, 27.09./11.10.1992, 03.11./17.11.1996, 26.11./10.12.2000, 28.11./12.12.2004, 22.12./06.12.2009
Europarlamentare – Romania – Colegiul 43: 25.11.2007, 07.06.2009
Referenduri prezidentiale – Colegiul 43: 19.05.2007, 29.07.2012

Jurnal de campanie (4) – Alegeri anticipate in landul Renania de Nordwestfalia – update 20.03.2012

Sursa: julis-bayer.de

Dragi prieteni, duminica 13 mai 2012 se vor desfasura alegeri regionale in landul Renania de Nordwestfalia. In cel mai important land din Germania, traiesc 150.000 de cetateni originari din Romania (sasi, svabi, maghiari). Dintre acestia 80.000 de mii poseda dubla cetatenie. A venit timpul ca interesele acestor votanti sa fie reprezentate politic. Sunt convins ca ne putem mobiliza exemplar pentru ca drepturile acestor cetateni sa fie auzite si reprezentate in forurile decizionale. Din acest moment a inceput precampania media si campania de mobilizare. Campania outdoor va incepe pe data de 14 aprilie si se va termina sambata 12 aprilie 2012.

Sondaj Facebook/Umfrage Facebook:

Wen würden Sie wählen, wenn am kommenden Sonntag Landtagswahl wäre

Rezultate partiale, 20.03.2012, 07.15
Votanti: 3.792 VVE
Nu votez: 190 VVE 5,00%
Voturi valabile: 3.602
Uniunea Crestindemocrata CDU 915 VVE  25,39%
Partidul Liberal FDP 417 VVE 11,58%
Partidul Socialdemocrat SPD 1.130 VVE 31,36%
Miscarea Ecologista GRÜ 286 VVE 7,93%
Noua Stanga Linke 319 VVE 8,86%
Partidul Piratilor PIRATEN 503 VVE  13,95%
ProNRW Pro 32 VVE 0,89%

PNL: aliante politice si electorale 1835-2014

Sa trecem in revista aliantele politice si electorale in care a fost angajat Partidul National Liberal.

Liberalismul roman este insusi rezultatul unor aliante politice. Primele nuclee liberale au aparut in perioda 1835-48.

1. Perioada revolutionara 1835-57

In 1835 se infiinteaza „Cercul Revolutionar Roman” din care au facut parte Ion Ghica, C.A. Rosetti, Nicolae Kretzulesu, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Balcescu.

In 1843 se infiinteaza societatea secreta „Fratia” avand lozinca: „Dreptate – Fratie”. Fondatori Ion Ghica, Nicolae Balcescu si Christian Tell.

14. 02.1845 se infiinteaza la Bucuresti „Asociatia Literara a Romaniei” functionand drept paravan oficial al societatii „Fratia”.

14.12.1845 se infiinteaza la Paris „Societatea Studentiilor Romani”, in frunte cu Ion Ghica (presedinte), C.A. Rosetti si Scarlat Virnav (secretar general).

Esecul Revolutiei de la 1848 determina regruparea liberalilor romani exilati la Paris sub tutela „Asociatiei Romane pentru Conducerea Emigratiei”. Formatiunea infiintata la 2 decembrie 1849 a fost condusa de un comitet format din Ion Ghica, Gheorge Magheru, Nicolae Balcescu, C.A. Rosetti si Dumitru Bratianu.

La Londra se infiinteaza in 1850 „Comitetul Revolutionar” compus din lideri liberali romani, unguri, poloni, rusi, cehi si sarbi, avand ca unic scop coordonarea miscariilor pasoptiste din imperiile tariste si austro-ungare.

Emigratia liberala romana adera in 1851 la „Comitetul Central Democratic European” fiind reprezentat de Dumitru C. Bratianu.

In 1857 revolutionarii pasoptisti emigrati se intorc si participa in campania electorala pentru Adunariile Ad-hoc.

2.Aliante politice si cartele electorale 1858-2011

2.1. Partida Nationala 1858-59

In decembrie 1858 deputati liberali si conservatori unionisti din Moldova formeaza alianta politica Partida Nationala. In ianuarie 1859 liberalii si conservatori unionisti din Tara Romaneasca formeaza alianta politica Partida Nationala. Cele doua fractiuni il aleg pe Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al Principatelor Romane.

2.2.”Opozitia miluita” 1883-84

Partidul National Liberal perfecteaza un acord electoral cu gruparea conservatoare disidenta „Junimea„.  Junimistii condusi de P.P. Carp obtin in alegerile din 1883 si 1884 colegii electorale considerate drept eligibile, PNL refuzand sa candideze in aceste colegii.

2.3. Uniunea Nationala 1931

In cadrul alegerilor legislative din 1 iunie 1931 PNL a format un cartel electoral „Uniunea Nationala” alaturi de Partidul Nationalist Democrat, Partidul German si Liga Vlad Tepes.  Uniunea Nationala a castigat detasat alegerile parlamentare: 1.389.901 VVE, 48,86% si 289 de mandate.

2.4. Conventia Democratica din Romania 1991-92

La 26 noiembrie 1991 se infiinteaza alianta electorala si politica „Conventia Democratica din Romania„. Membrii fondatori: PNL, PNTCD, PSDR, UMDR, PER, PAC, Partidul Unitatii Democratice, Uniunea Democrat Crestina, AFDPR, Alianta Civica, sindicatul „Fraternitatea”, UMRL, Solidaritatea Universitara, asociatia „Romania Viitoare”. CDR obtine in aceasta formula rezultate notabile in cadrul alegerilor locale din februarie-martie 1992 26%. PNL castiga pe listele CDR posturi locale urbane considerabile: Primarul General al Bucurestiului, primarul sectoarelor 1 si 5 si primaria municipiului Ploiesti.  In alegerile locale din 1992 obtine pe listele CDR, dar si separat, 1,44%. In aprilie 1992 Delegatia Permanenta a PNL decide parasirea aliantei CDR.

2.5.  Alianta Civic-Liberala 1994

La 21 iulie 1994 conducerea PNL reprezentata de Mircea Ionescu-Quintus, Calin Popescu Tariceanu si Crin Halaicu au semnat protocolul de colaborare  al Aliantei Civic-Liberale PNL – PAC. Din partea Partidului Aliantei Civice au participat Nicolae Manolescu, Dan Capatina si Eugen Vasiliu. In viziunea PAC acordul cu PNL urma sa fie dezvoltat in Alianta Social-Liberala, la care urmau sa adere alaturi de ACL si PD (FSN) si PSDR. In decembrie 1994 Aliantei Civic-Liberale sau alaturat si alte formatiuni liberale: Partidul Liberal 1993 si Partidul National Liberal-Conventia Democratica.

2.6. Conventia Democrata Romana 1994-2000

La 15 decembrie 1994 PNL este reprimit in Conventia Democratica din Romania. In Parlament se formeaza grupul parlamentar national-liberal, care insumeaza parlamentari alesi pe listele CDR in alegerile din 1992. In alegerile locale din iunie 1996 CDR obtine 25%. In alegerile parlamentare din 1996 CDR obtine 30%. PNL obtine in ambele scrutinuri 7% din portofilile CDR. In 1997 Partidul Alternativa Romaniei, infiintat in ianuarie 1996 drept Alternativa 2000, lanseaza initiativa formarii unui pol de dreapta in cadrul CDR. In urma acestui demers se infiinteaza „Clubul Dreptei”, care publica „Manifestul Dreptei”. Ulterior acestui demers Partidul Alternativa Romaniei se transforma in Uniunea Fortelor de Dreapta. In cadrul alegerilor locale din 2000 PNL obtine candidand pe liste separate 7,8%. alianta electorala CDR obtine 8%. In 2000 in interiorul PNL se discuta formarea unei aliante de dreapta-centru-stanga care sa cuprinda in varianta minimala PNL si ApR, in varianta maximala PNL, PNTCD, PD si ApR. In cadrul alegerilor parlamentare din 2000 PNL paraseste CDR si candideaza cu liste proprii.

2.7 Alianta „Dreptate si Adevar” PNL-PD 2003-04

La 28 septembrie 2003 se infiinteaza Alianta Dreptate si Adevar PNL-PD. Alianta DA va depune liste comune in alegerile locale din 2004 in muncipiul Cluj si Bucuresti. In alegerile parlamentare din 2004 Alianta DA obtine 31,71%. PNL obtine pe listele ADA 18% din portofolile parlamentare.

2.8 Alianta de Centru Dreapta PNL-PC 2011 – 2013

La 21 ianuarie 2011 se parafeaza protocolul de colaborare al Aliantei de Centru-Dreapta PNL-PC. La 1 februarie 2011 se formeaza grupurile parlamentarea ACD. ACD este prezidata de Crin Antonescu (PNL) si Daniel Constantin (PC).

2.9 Uniunea Social Liberala 2011 – 2014

La 5 februarie 2011 se constituit Uniunea Social Liberala intre PSD si ACD.  USL este condusa de doi co-presedinti: Victor Ponta (PSD) si Crin Antonescu (ACD). Printre obiectivele USL se numara inlaturarea de la putere al regimului PD-L, reforma statului si castigarea alegerilor locale si parlamentare din 2012.

2. 10 Alianta Crestin Liberala ACL PNL PDL 2014 –

La 26 iulie se infiinteaza Alianta Crestin Liberala ACL intre Partidul National Liberal si Partidul Democrat Liberal PDL.

Constantin C. Giurescu, „Istoria Romaniei in date”, editura enciclopedica, 1973.

Enciclopedia partielor politice din Romania, editura Meronia, 2003.

Cristian Preda, “Romania postcomunista si Romania interbelica”, editura Studia politica analetica, 2003.

Serban Zoner, „Istoria PNL”, editura ALL, 2000.

Personalitatile dreptei: Corneliu Coposu

Corneliu Coposu – Maestru al tinerilor din România

 

Comemorarea lui Corneliu Coposu

A vorbi despre Corneliu Coposu este pentru mine o mare onoare şi, în acelaşi timp, o datorie pentru generaţia mea, în primul şi în primul rând graţie interesului pe care Domnia-sa l-a purtat celor tineri. El a avut încredere de la început, din decembrie 1989, în puterea şi în puritatea celor care au făcut adevărata Revoluţie.

Îl cunoscusem pe Nenea Puiu, prima dată, când aveam 12 ani. Venise la Cluj împreună cu doamna Tita Ivasiuc, văduva scriitorului Alexandru Ivasiuc. Discuţia purtată împreună cu părinţii mei s-a lungit până noaptea târziu. Adolescent fiind, statura impunătoare a domnului Coposu m-a impresionat profund.

În zilele fierbinţi ale evenimentelor din decembrie ’89, mai precis la 26 decembrie 1989, nenea Puiu a telefonat la Cluj, unde îmi aveam domiciliul împreună cu părinţii mei, întrebându-mă dacă aş vrea să-i fiu alături, ca şef de cabinet. Explicaţia pentru alegerea mea era foarte întemeiată din punctul său de vedere: foştii colaboratori şi chiar securiştii mişunau peste tot. El avea nevoie de un tânăr cu sufletul nepătat. În plus, ca o altă garanţie, bunicul meu a fost mare luptător maramureşean Ilie Lazăr, cel care în procesul Iuliu Maniu a fost până la capăt alături de Sfinxul de la Bădăcin. Îl cunoscuse foarte bine pe „moşul meu drag”, îmi cunoştea familia şi, cum „sângele apă nu se face”, tradiţia de naţional-ţărănist trebuia să aibă continuitate.

Am sosit în Bucureşti pe data de 29 decembrie 1989 devenind „primul şef de cabinet al celui mai mare om politic al României post-decembriste”. Alături de Domnia-Sa am petrecut momente de neuitat, care până la moarte mă vor urmări, deoarece impactul lor a fost foarte adânc şi semnificativ.

Pe data de 28 ianuarie 1990, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, împreună cu celelalte două partide istorice (P.N.L. şi P.S.D.R.) a organizat un mare miting de protest împotriva deciziei F.S.N. de a participa la alegeri. A fost, practic, primul miting adevărat al României democratice de după furtul alegerilor din 1946.

Am avut posibilitatea extraordinară de a fi alături de liderii P.N.Ţ.C.D., la invitaţia făcută de către Ion Iliescu şi Petre Roman, în clădirea Guvernului, la discuţii. Pentru un tânăr care la vremea rerspectivă avea 20 de ani acel moment a reprezentat o lecţie de democraţie şi patriotism adevărat. Această lecţie a fost predată de profesorul Corneliu Coposu. Cei doi conducători ai României de atunci încercau prin orice metode să-l impresioneze şi să-l ameninţe pe Corneliu Coposu. Neclintit, cum a fost şi timp de 17 ani în închisoare, Seniorul a demontat toate acuzaţiile ce-i erau aduse de către aceşti foşti comunişti. Întâlnirea de la Guvern începuse la ora 12 şi a ţinut până la ora 20. Între timp, în jurul orei 16, pe motivul că manifestanţii partidelor istorice „omoară cetăţenii paşnici” şi „încearcă printr-o lovitură de forţă să intre în clădirea guvernului”, Ion Iliescu i-a cerut lui Corneliu Coposu să se adreseze mulţimii şi să-i facă să renunţe la acel miting. Îmi amintesc foarte bine cuvintele preşedintelui Coposu: „Noi nu am venit aici pentru a da o lovitură de forţă, ci pentru a încerca un dialog civilizat cu cei care au frâiele Puterii. F.S.N.-ul trebuie să înţeleagă că cei care au murit la Revoluţie şi-au dat viaţa pentru o Românie democratică. Vă rog să nu creaţi incidente, pentru a nu da prilejul Puterii actuale să vă discrediteze”.

Contrar oricărui simţ democratic, având Televiziunea şi Radioul în mână, F.S.N.-ul, prin minciună şi dezbinare, a reuşit să aducă în Piaţa Victoriei muncitori de la marile uzine din Bucureşti, chipurile pentru a apăra democraţia. Manifestaţia partidelor istorice se desfăşurase paşnic, până la ora 19. În acel moment, înarmaţi cu bâte şi lanţuri, „apărătorii” democraţiei au creat panică şi i-au lovit pe cei care erau cu mâinile goale. Informându-se permanent despre ce se întâmpla în piaţă şi aflând că în jurul orei 19,30 majoritatea celor din faţa clădirii erau suţinători ai F.S.N.-ului, Ion Iliescu a început să strige, ameninţându-i pe liderii partidelor istorice şi în special pe domnul Corneliu Coposu, acuzându-i de lovitură de stat, făcându-i pasibili de închisoare. Cu calmul său desăvârşit, pentru a nu ştiu câta oară, „Nenea Puiu” şi-a argumentat poziţia, neclintindu-se niciun muşchi de pe faţa lui. Văzând că nu-l poate îndupleca sub nicio formă, preşedintele Iliescu a avut acea replică rămasă în istoria post-decembristă: „Domnule Coposu, mie să nu încerci să-mi bagi sula în coaste”.

A doua zi a fost încă un moment semnificativ pentru fragila noastră democraţie. Având sprijinul muncitorilor, minerilor şi al tuturor celor care fuseseră minţiţi prin radio şi televiziune, F.S.N. a organizat în Bucureşti şi în toată ţara mitinguri de sprijin pentru F.S.N. şi de protest împotriva partidelor istorice. Îmi amintesc foarte bine acea zi de 29 ianuarie 1990. De dimineaţă, eram la preşedintele Coposu acasă. În jurul orei 9 ne-am deplasat către sediul partidului din Bdul Carol nr. 34. Ajunşi acolo, ca un făcut, au început să se adune contestatarii. Într-o oră şi jumătate, în faţa sediului nostru şi în toată Piaţa Rosetti era o mare de oameni care cereau „moarte lui Coposu” şi „afară din ţară cu trădătorii”. Ura şi dezlănţuirea mulţimii era împotriva celui care – aşa cum credeau ei – nu mâncase salam cu soia şi venise din străinătate pentru a „vinde ţara Occidentului”. E adevărat că preşedintele Coposu nu mâncase salam cu soia. Timp de 17 ani el a mâncat „terci”, asta în timpurile bune, deoarece regimul de închisoare era atât de dur, încât zile întregi se întâmpla să nu mănânce absolut nimic. Omul care timp de cinci ani a stat zidit în celulă nu mâncase salam cu soia. Străinătatea, pentru el, însemnase înstrăinare şi îndepărtare de cei dragi, pe timpul puşcăriei, în timpul domiciliului forţat în Bărăgan, iar, mai apoi, supraveghere continuă la domiciliul său din Bucureşti.

Revenind asupra celor întâmplate în aceea zi de ianuarie 1990, ţin să precizez, din nou, lecţia de democraţie predată de domnul  Coposu. Văzând că mulţimea adunată de peste trei  ore nu-l îndupleca,  şi nu-l îngenunchea, F.S.N.-ul, prin reprezentantul său de marcă, Petre Roman, a venit să dialogheze şi să negocieze cu liderul opoziţiei. Ca şi cu o zi înainte, Corneliu Coposu a rămas neclintit şi pe aceeaşi poziţiei: democraţie înseamnă pluripartitism. Bazându-se pe furia mulţimii, dintr-o dată domnul prim-ministru a încercat să apară drept salvatorul lui Coposu. Ieşind pe balcon din Cabinetul Preşedintelui şi profitând de simpatia pe care i-o purta mulţimea, Petre Roman a declarat: „S-au demascat, dar vă rog pe dumneavoastră să îi lăsaţi să plece, fără să vă atingeţi de ei”. Insistenţele au durat circa o oră şi jumătate. Corneliu Coposu îi declara însă solemn că va pleca din sediul partidului doar pentru a merge la Televiziune să facă o declaraţie prin care să demaşte toată mârşăvia actualei conduceri. Văzând că nu reuşeşte să-l convingă sub nicio formă, Petre Roman i-a promis că îl va duce sub escortă să facă o declaraţie. În jurul orei 14, o delegaţie formată din: Corneliu Coposu, Liviu Petrina, Ion Rădoi (fostul preşedinte al organizaţiei de tineret P.N.Ţ.C.D.) şi subsemnatul s-a pregătit să plece spre televiziune. Ieşind în curte, am descoperit că singurul mijloc prin care puteam părăsi acel loc era o tanchetă, pusă la dispoziţie de armată. În momentul intrării în TAB, eram în faţa preşedintelui. Am întors capul să văd dacă totul este în regulă cu Domnia-Sa. În acel moment, un muncitor înarmat cu o bâtă a încercat să mă lovească. Norocul meu a fost că mi-am ferit capul, fiind lovit totuşi destul de puternic în umăr. Cu toate acestea, am reuşit să ne urcăm în tanchetă. Sentimentul pe care l-am avut, fiind înăuntru, a fost oribil şi cred că nu-l voi uita niciodată. Mulţimea dezlănţuită bătea cu mâinile şi cu picioarele în tanchetă, neacceptând ideea că-l vor scăpa şi nu-l vor masacra pe Coposu. Câţiva soldaţi lăsaseră o ferăstruică a tanchetei deschisă. Pe acolo se înghesuiau foarte mulţi să scuipe şi să arunce cu tot felul de lucruri. Nemaisupotând această batjocură, aflându-mă chiar lângă gemuleţ, am astupat acea gaură cu mâna. Norocul meu a fost extraordinar deoarece, o fracţiune se secundă după ce mi-am înlăturat mâna, a apărut un cuţit care încerca să ne rănească. În acea tanchetă, eram cu toţii speriaţi de ceea ce se va întâmpla cu noi. Singurul de neclintit era Corneliu Coposu. Prin cuvinte de îmbărbătare, el a reuşit să ne facă să ne recăpătăm speranţa. Tot ce se întâmpla în jurul său îl lăsa impasibil. După anii petrecuţi în puşcărie,. El devenise al doilea Sfinx. Dumnezeu a avut grijă de el în timpul suferinţelor îndurate în puşcărie şi avea şi în acel moment grijă de el şi de noi. Cu chiu, cu vai, după o jumătate de oră de stat în tanchetă în faţa sediului, am pornit spre televiziune. Aici am fost întâmpinaţi de domnul Petre Popescu, care la vremea respectivă era şeful departamentului „Actualităţi” al televiziunii Române. El ne-a asigurat că va face înregistrarea cu protestul nostru şi o va da chiar în acea seară la televiziune, ca primă informaţie la rubrica actualităţilor. Până în ziua de astăzi materialul cu protestul P.N.Ţ.C.D.-ului referitor la evenimentele zilelor de 28 şi 29 ianuarie 1990 nu a apărut pe postul naţional de Televiziune.

Un alt moment semnificativ la anului 1990 a fost venirea minerilor pe 14 iunie. Datorită unui telefon primit în miez de noapte din partea unui anume Iancu, preşedintele Coposu şi-a părăsit domiciliul, scăpând astfel de devastarea şi incendierea propriei locuinţe. Întrebarea care se pune este cine era oare acel domn Iancu, care ştia cu precizie ora la care vot veni minerii. Este oare aceeaşi persoană care cu trei luni înainte (martie 1990) venise la sediul P-N-Ţ.C.D. şi îi dăduse preşedintelui Coposu o hârtiuţă cu rezultatele exacte ale alegerilor din mia 1990? Părerea mea este că Securitatea şi Puterea de atunci nu aveau niciun interes să-l omoare sau să-i creeze probleme grave preşedintelui Coposu. Dacă se întâmpla ceva cu Domnia-Sa, Occidentul era pregătit pentru a protesta şi ei nu aveau niciun interes ca aceasta să se întâmple.

Cum spuneam la început, am fost primul şef de cabinet. Studiile pe care mi le-am făcut în Franţa (ştiinţe politice) timp de patru ani (1991-1995), m-au obligat să fiu departe de Nenea Puiu. Eram departe doar ca distanţă. Sufletul şi inima îmi erau alături de el. În Franţa fiind, am descoperit popularitatea de care se bucura Corneliu Coposu în ţara democraţiei şi drepturilor omului. Era numit „Le seul representant de la vraie democratie en Roumanie”, ceea ce îi aducea recunoaşterea deplină a meritelor şi calităţilor sale. Întorcându-mă în ţară, în mai 1995, eram fericit pentru că puteam cu adevărat să-mi ofer serviciile partidului în care au crezut părinţii şi bunicii mei şi în care cred şi eu acum. Eram fericit pentru că preşedintele îmi propusese să-i devin şef de cabinet. Din păcate, o întâmplare dureroasă (moartea tatălui meu, şi el martir al închisorilor comuniste) m-a făcut să amân venirea la Bucureşti până la sfârşitul lui septembrie 1995. Am asistat, pe 6 octombrie 1995, la apogeul carierei unui om politic: decernarea legiunii de Onoare, cu grad de ofiţer, marelui OM Corneliu Coposu.

Nu vreau să insist asupra momentului plecării dintre noi a lui nenea Puiu. Este un moment prea dureros pentru mine, pentru a reuşi să pun pe hârtie cele întâmplate timp de aproape două săptămâni în spital. Doamna Doina Alexandru a prezentat cu multă precizie cele întâmplate atunci, în careta ei „Coposu – confesiuni” apărută la Editura Fundaţia Anastasia. Doar atât ţin să precizez: anul 1995 a reprezentat pentru mine pierderea a două imense statui. Tatăl meu, care mi-a fost un drag prieten şi desăvârşit, şi Corneliu Coposu, care mi-a fost ca un tată. Obligaţia mea este să continui lupta începută şi, din păcate, neterminată , a acestor oameni. Este o datorie de conştiinţă şi o datorie de onoare.
Acest demn urmaş al Sfinxului de la Bădăcin, Iuliu Maniu, care prin statura sa impunătoare şi dreaptă aminteşte de Hercule, eroul Olimpului, iar prin suferinţele morale şi fizice îndurate aminteşte de Iisus răstignitul, a dovedit nu numai celor care l-au iubit, ci întregului popor al României, precum şi lumii întregi care a ştiut să-l aprecieze, că pot exista oameni cu ţinută dreaptă şi cu ţinută morală în viaţa politică. Lupta lui a fost lupta noastră, şi pentru acest lucru îi datorăm recunoştinţă eternă. Preşedintele moral al României a plecat puţin dintre noi. Ne-a lăsat însă o mare moştenire: Speranţa.

Ion (Ionuț) Andrei Gherasim

Case-study: Chavez invins de alianta transdoctrinara „Unidad Venezuela”

Duminica, 26 septembrie 2010 s-au desfasurat alegerile parlamentare in Venezuela. Tara latinoamericana este condusa de un dictator, Hugo Chavez, legitimat politic printr-o lovitura de stat (2002), urmat de un referendum (2004) (care ingradeste pregativele parlamentului unicameral), alegeri parlamentare (2005) din care partidul-stat „Partidul Socialist Unit din Venezuela” a castigat139 din cele 167 mandate parlamentare.

Opozitia a reusit sa castige la ultimele alegeri 65 din 165 mandate parlamentare.

Rezultate alegeri parlamentare

Sistem de vot mix: 50% uninominal, 50% proportional

Participare la vot: 11.054.674, 66,74%

PSUV 5.259.998 voturi valabil exprimate, 58,79%, 97 parlamentari

PPT Patria por Todos  (socialisti calibrati pe segmentul etnic indigen)

320.260 voturi valabil epxrimate, 1,83%, 2 parlamentari.

Unidad National 5.448.864 voturi valabil exprimate, 39,38%, 65 parlamentari

Repartizare mandate castigate de catre alianta electorala „Unidad National”:

PODEMOS Por la Democracia Social (socialdemocrati) 4 mandate

Acción Democrática AD (socialdemocrati) 14 mandate

Primero Justicia PJ (social-liberali) 6 mandate

La Causa Radical (socialdemocrati) 3 mandate

Proyecto Venezuela (social-liberali) 3 mandate

Cuentas Claras (socialdemocrati) 1 mandat

Comité de Organización Política Electoral Independiente COPEI (crestindemocrati) 8 mandate

Un Nuevo Tiempo (socialdemocrati) 17 mandate

In 2012 se vor desfasura alegeri prezidentiale. Candidatul opozitiei se va alege intre partidele majore. In prezent formatiuniile socialdemocrate detin majoritate in alianta. Este posibil ca socialdemocratii sa propuna candidatul prezidential, iar crestindemocratii premierul.

Coalitia electorala”Mesa de la Unidad Democratica” sa infiintat in iunie 2009 si cuprinde 50 de partide din intregul spectrul politic.

Printre membrii fondatori se numara:

COPEI – Partido Popular (crestindemocrati)

Accion Democratica (socialdemocrati) (socialconservatori-neoliberali)

Partidul Liberal din Venezuela a guvernat aceasta tara in perioada 1840-1897. In prezent diferitele curente liberale (social-liberalism, progresism, libertarianism, neoconservatorism) sau unificat in platforma Organizacion por la Democracia Liberal en Venezuela ODLV. Formatiunea principala este Movimiento Democracia Liberal.

Think-tank liberal: CEDICE Libertad (Centrul de analiza si cercetare liberala)

Bloguri liberale: El Republicano Liberal

Fundatiile, organizatiile civice din America Latina sau unificat  in platforma RELIAL.

Postul de televiziune al opozitiei: GloboVision

Calendar electoral 2011-2012 – Colegiul 43



Anul electoral 2012 se anunta la orizont. In avantpremierea acestui marator electoral se anunta o serie de scrutinuri electorale locale si regionale in Franta, Germania, Spania si Marea Britanie, unde cetatenii romani rezidenti in aceste tari isi pot exprima optiunile electorale.

Calendarul electoral in perioada 2011-2012  este urmatorul:

2011

martie 2011. Alegeri cantonale Franta. Focus grup: 700.000 de cetateni francezi de origine romana, din care 50% poseda dubla cetatenie. Campanie electorala: februarie-martie 2011.

27.03.2011. Alegeri regionale landul Baden-Württenberg. Focus grup: 500.000 de cetateni germani de origine romana, din care 15% poseda dubla cetatenie. Campanie electorala: 25.02. – 26.03.

martie 2011. Alegeri regionale Spania (Aragon, Asturias, Baleares, Canarias, Castilla-La-Mancha, Communidad Valenciana, Extremadura, La Rioja, Madrid, Murcia, Navarra). Focus grup: 1.400.000 de cetateni romani.

05. 05. 2011. Alegeri locale Marea Britanie. Focus grup: 100.000 de cetateni englezi de origine romana, din care 25% poseda dubla cetatenie. Campanie electorala 02.04.-04.05.

04.09. 2011. Alegeri locale si regionale Berlin. Partener PNL=Freie Demokratische Partei. Focus-grup:100.000 de cetateni germani de origine romana, din care 25 poseda dubla cetatenie.

septembrie 2011. Alegeri pentru Senatul francez in 165 de colegii electorale.

2012

martie 2012. Spania, alegeri parlamentare.

aprilie-mai 2012. Franta, alegeri parlamentare si prezidentiale.

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: