PAS CU PAS SPRE COSUL DE GUNOI AL ISTORIEI

img_0212PAS CU PAS SPRE COSUL DE GUNOI AL ISTORIEI.

Iohannis si-a anuntat candidatura pentru mandatul 2019-2024

Prin anuntul acestei candidaturi nu mai exista niciun candidat alternativ la dreapta. Cine se visa prezidentiabil din partea USR sau RO+, este nevoit sa renunte la vise si sa se replieze in spatele lui Iohannis.

PSD a devenit sacul de box al scenei politice

Ura viscerala anti-PSD este numitorul comun al intregii opozitiei. Basistii sunt astazi frati de sange si de cruce cu hipsterii, penelistii, activistii anti-sistem, gruparile #rezist si tot ce traieste pe malurile Dambovitei si il refuza pe baskanul din Teleorman.

PSD nu mai detine discursul politic

Nu exista niciun intelectual care se etaleaza la Stanga. Dihotomia este clasica: Raul este PSD & Dragnea si Binele este Restul Romaniei. PSD colecteaza toate energiile negative. Principalul profitor este ALDE si Tariceanu. Inevitabil Tariceanu va candida la prezidentiale. Daca PSD mai are suflu politic dupa europarlasmentare il va sustine, Candidatura lui Tariceanu il legitimeaza insa pe Iohannis. PSD a ajuns paria Europei. Este greu sa ataci PiS, AfD, Lega si M5S, dar este infinit mai usor sa dai in PSD. UE a scapat astazi de povara penalizarii Poloniei. Copilul irecuperabil si imposibil de domesticit este PSD & Dragnea.

Motiunea de cenzura genereaza o noua majoritate si un nou guvern

Motinea trece, gruparea Grindeanu-Tudose schimba macazul si trece la ProRomania. In doua saptamini o noua majoritate si un nou guvern tricolor format din PNL-USR-PMP-ProRomania. Ajuns in opozitie in interiórul PSD vor incepe lupte diadohice pentru putere. Dupa acest lokal kombat, cine va mai ramine in picioare va conduce un partid imposibil de reformat.

Finalitatea doctrinara

Socialdemocratia este un concept politic care si-a indeplinit misiunea istorica. Viitorul apartine formatiunilor conservatoare, populist-eurosceptice si neocomuniste. . In ziua cand scriu aceste randuri Alternativa pentru Germania este cotata la 16% si Noua Stanga, mostenitorii lui Engels, Marx si Lenin sunt masurati la 20%. La mijloc Uniunea Crestin Sociala ating 18%. Socialdemocratii zgarie pragul de 5%.

Perpetuarea partidului-stat

Romania este guvernata timp de 72 de ani de partidul-stat populist-stangist, corporatist si patrimonial-sultanist (vezi definitia la Max Weber) care asemanator unui cameleon se adapteaza fiecarui sistem politic.

Fenomenul partid-stat se regaseste in Frontul Romanesc infiintat in 1935 de Alexandru Vaida-Voievod. Formatiunea sa transformat in 1938 in Frontul Renasterii Nationale prezidat de acelasi lider. Interzis de catre Antonescu, partidul-stat a renascut in 1944 prin aparitia Frontului National Democrat, ulterior transformat in Blocul Partidelor Democratice. Fraudarea alegerilor din 1946 a intemeiat dictatura comunista.

In noul sistem comunist partidul-stat sa numit Frontul Democratiei Populare. In 1969 pe fundalul eurocomunismului emanat de partidele comuniste din UE si miscarea reformista din blocul stalinist („Primavarai de la Praga”) FDP se transforma in Frontul Unitatii Socialiste.

Anticipand Prerestroika Ceausescu relanseaza FUS in Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste.

In noul sistem FDUS se adapteaza la normele democratice si guverneaza Romania in perioada 90-92 sub denumirea de Frontul Salvarii Nationale FSN.

Sciziunea FSN intr-un partid-prezidential FDSN si un partid-prim-ministru PD (FSN) intareste de facto controlul partidului-stat asupra sistemului de partide.

Emanatiile feseniste au guvernat non-stop Romania si/sau au controlat legislativul in perioada 2007-08. La polul opus Partidul National Liberal, formatiune care integreaza toate curentele dreptei in randuriile sale, ii revine misiunea istorica sa guverneze singur si sa reconstruiasca Romania conform princiipilor conservatoare: traditie, ordine si prosperitate.

Analogii partide-stat:

Frontul Romanesc – Vaterländische Front (Austria)
Frontul Renasterii Nationale – Falanga Popular (Spania)
Blocul Partidelor Democratice – Demokratischer Block (RDG)
Frontul Democratiei Populare – Nationale Front (RDG)
Frontul Salvarii Nationale – Partidul Revolutiei Institutionalizate (Mexic)
Partidul Democrat-Liberal – Uniunea Crestin Socialista din Bavaria (RFG)

Gabriel Savulescu

 

Citeste la Dreapta!

Citeste http://AliantaDreptei.wordpress.com

Raspuns blogului Paralele//Paralele


Raspuns blogului Paralele//Paralele

Dle Ocs, sa enumeram emergenta si geneza liberalismului.

In spectrul nepartinic domina curentul anarcho-liberalist.

Exista liberalism de stanga sau radicaldemocratie, emanata din experienta Comunei din Paris si care se regaseste in mare parte in miscarea ecologista si partial in partidele centriste membre ALDE.

Doresc sa precizez ca grupul ALDE cuprinde atat partidele centriste, dar si partidele membre ale Federatiei Liberalilor si Democratiilor Europeni ELDR. Atat PNL, cat si LibDem sunt membrii ELDR.

Exista insa si liberalism de centru si de centru-dreapta. Partidul Liberaldemocrat din Marea Britanie cuprinde atat liberalismul de stanga cat si cel de centru-stanga, si acest lucru din motivele genezei sale. Infintat in 1859 formatiunea liberala a profitat de avantajele remise de sistemul electoral cenzitar. Partidul Liberal avea sa guverneze in alternanta cu Psrtidul Conservator Imperiul Britanic in perioada 1859-1918. Prin reforma electorala din 1918 Partidul Liberal si-a pierdut privilegiul electoral si in locul sau sa asezat Partidul Laburist.

Despre acest subiect cititi aici.

La mijlocul aniilor 70 in sanul miscarii laburiste sau nascut celule trozkiste, conduse de Artur Scargill si au rachetat conducerea partidului laburist si au declansat lupte sindicale care au basculat Marea Britanie in haos si anarhie.

Curentul trozkist exista si astazi. Despre aceasta cititi aici.

Din mijlocul partidului laburist se rupe aripa de dreapta care va infiinta Partidul Social-Democrat. Datorita sistemului politic arhaic, Partidului Social-Democrat a format o alianta electorala cu Partidul Liberal sub titulatura Aliance-SDP.

Mai multe cititi aici.

In alegeriile din 1983 alianta electorala social-liberala obtinea cel mai bun scor electoral din istoria liberalismului modern: 7.780.949 voturi valabile exprimate.

In orice alta tara democrata Alianta ar fi guvernat alaturi de un partener politic. In 1988 cele doua formatiuni au fuzionat in actualul Partid Liberaldemocrat. Noul partid cuprinde in sanul sau toste curentele liberalismului: libertarianism, centrism, neoliberalism si specific pentru Marea Britanie un curent radicaldemocratic-ecologist.

In Realpolitik liberalii britanici guverneaza la nivel local in 4.088 entitati locale in coalitii diferite, in Zona Metropolitana Londra liberalii au format o coalitie cu Partidul Conservator, in alte entitati locale liberalii guverneaza alaturi de laburisti sau in alianta cu formatiuni regionaliste.

Emergenta liberalilor sub Nick Clegg are mai multe cauze:

– erodarea sistemului politic britanic dominat de partidele-siameze-de-stat-stangist-populiste
– anacronismului sistemului electoral uninominal, care nu reflecta diversitatea politica. Acest anacronism este reperat de rezultatele obtinute de catre partidele britanice la ultimele alegeri europarlamentare.
– diversitatea doctrinara emanata de Partidul Liberal din Marea Britanie, diversitate care a propulsat acest partid la o popularitate de 35%, scor care il va indreptati sa guverneze Marea Britanie

Marti, 6 mai 2010 Nick Clegg, liderul revolutiei liberale din Marea Britanie va scrie istorie.

Foarte interesant este implozia si haosul doctrinar care sa asternut in cele doua partide-siameze-de-stat-stangist-populiste. Laburistii sunt concurati de TUSC (Noua Stanga). Despre acest subiect cititi aici.

Despre dezordinea doctrinara din Partidul Conservator cititi aici.

David Cameron a patinat de la dreapta la stanga. Exact acum un an de zile David Cameron sustinea ideea organizarii unui referendum asupra Tratatului de la Lissabona. Insusi Cameron a dictat rezilierea contractului de colaborare cu fundatia crestindemocrata Konrad Adenuaer si evacuarea acestei fundatii din sediul central conservator din Londra. Saptamina trecuta David Cameron sa sucit din nou. Liderul conservatorilor britanici sustinea cu totul alte pozitii. Este cunoscut faptul ca emergenta UKIP este generata de migratia in masa dinspre conservatori spre disidenta eurosceptica UKIP.

Spre deosebire de Partidul Comunist Roman si platforma Komintern, in cadrul ELDR exista o diversitate de idei si curente care se emuleaza in mod productiv.

Suntem constienti si ne simtim mandri de faptul ca PNL acopera doctrina atat spatiul de centru-dreapta din PPE si din ELDR. Aceasta este flexibilitatea doctrinara a liberalismului.

In doctrina comunista abaterea de la doctrina majoritara era pedepsita cu detentia in lagar. Imi rezerv privilegiul permanent de a fi in permanenta opozitie cu blogosfera portocalie.

Despre conflictul Fini-Berlusconi vizionati aici.

Mai nou despre planurile de sciziune in PdL cititi in oficiosul AN.

Da, recunosc evolutia politica a lui Fini este remarcabila.

Despre infiintarea noului partid de centru din Franta cititi aici.

Cat priveste stangismul partidelor crestindemocrate, despre aceasta tema am scris si voi scrie in continuare. In primul rand afirm ca ii cunosc foarte bine pe crestindemocrati, in mod speciali pe cele doua ramuri germane: Uniunea Crestidemocrata si Uniunea Crestinsocialista din Bavaria.

Uniunea Crestinsocialista din Bavaria este un partid regionalist, un Führerpartei in miniatura regionala. Liderul acestui partid a fost Franz Josef Strauss. In manualele de istorie Franz Josef Strauss este definit drept lider de dreapta. 22 de ani dupa disparitia acestuia realitatea istorice ne invata ca acest lider a trait o viata politica dubla. In fata electoratului FJS poza in lider anticomunist, in spatele culiselor liderul bavarez finanta impreuna cu Nicolae Ceausescu si departamentul de finante externe a Securitatii, regimul comunist estgerman. Rezultatele sunt vizibile. Seful departamentului de relatii economice estgermane Schalck-Golodkowski este cetatean bavarez si in permanenta pazit de intrebarii persistente.

Pe plan politic, activitatiile desfasurate de trilaterala bavarez-estgermana-romana a generat o plusvaloarea economica tezaurata in seifurile fondului de investitii NOVUM, holding cu sediul permanent in Elvetia, respectiv in Ducatul Lichtenstein.

Departamentul politic al fondului de investitii NOVUM este inregistrat in registrul partidelor politice din Germania sub titulatura: Noua Stanga, fostul Partid al Socialismului Democratic, fostul Partid al Unitatii Socialiste, fostul Partidul Comunist German, fostul Partid Socialidemocrat Independent.

Partidul Noua Stanga este un succes story nemaintilnit in democratiile consolidate. La ultimele alegeri parlamentare Noua Stanga a obtinut 11,9% si guverneaza alaturi de socialdemocrati Landul Berlin.

Daca Uniunea Crestinsocialista din Bavaria promoveaza modelul economic al socialismului de piata, model care este promovat cu succes de Partidul Comunist Chinez, si mai nou de catre Partidul Comunist al Republicii Populare din Coreea-de-Nord, in sanul Uniunii Crestindemocrate erodarea doctrinara a atins cote alarmante.

Uniunea Crestindemocrata era dominata la infiintarea ei de curentul de centru-stanga reprezentat de Jakob Kaiser, care promova un socialism de factura crestina. Unica perioda in care Uniunea Crestindemocrata a fost cu adevat de dreapta a fost perioda Adenuaer. Revenirea la putere in octombrie 1982 este marcat de dirigism de stat.

Si supravietuirea politica a crestindemocratiei germane se datoreaza in exclusivitate numeroaselor coalitii alaturi de liberali. Astazi Uniunea Crestindemocrata este un partid-non-ideologic care doreste sa ramina in orice conditii la putere. Crestindemocratii guverneaza la nivel federal alaturi de liberali, dar la nivel regional partenerii de coalitie cuprind tot spectrul politiic, inclusiv coalitiile vizibil invizibile cu Noua Stanga. In Landul Orasul Hansa Hamburg crestindemocratii guverneaza alaturi de ecologisti, in Landul Orasul Hansa Bremen alaturi de socialdemocrati, iar in Saarlouis alaturi de ecologisti si liberali. In Bavaria, Hessa, Renania de Nordvestfalia, Saxonia si Saxonia Inferioara alaturi de liberali.

Intr-un cuvant pentru crestindemocratii mai important este mentinerea la putere, decat regenerarea in opozitie.

Unicele partide de dreapta din Partidul Popular European sunt partide liberale, din care enumar: Partidul Noua Democratie, Partidul Socialdemocrat din Portugalia (in opozitie cu titulatura numelui), Partidul Civic Ungar, Platforma Civica din Polonia.

Crestindemocratii germani au excelat prin sabotarea mediatica, continua si zilnica a Romaniei, in mod special in perioada de preaderare (2004-07) si in prima decada de postaderare (2007-09).

Venirea la guvernare a fostului Front al Salvarii Nationale, actualmente Partidul Democrat, membru al Internationalei Socialiste in perioda 1992-2005, a transformat Romania in pasalik FMI, a defrisat si falimentat clasa de mijloc si va propulsa dupa 9 mai 2010 Romania in randul tarilor bananiere subdezvoltate.

Ce legatura are acesta evolutie cu Dreapta????

Dle Osc va explic eu ce inseamna Dreapta!

In primul rand Dreapta inseamna credinta in Dumnezeu!
In al doilea rand Dreapta inseamna responsabilitate fata de societate
In al treilea rand Dreapta inseamna apararea interesului national.

Unicele partide care promoveaza aceste principii sunt Partidul Conservator, Partidul National Taranesc Crestindemocrat si Partidul National Liberal.

Si in ultimul rand Dreapta inseamna promovarea si respectul fata de monarhia constitutionala si nu flasnetarea lozincilor partidului-stat.

Liberalismul este o ideologie apersonala. Liberalismul nu poate exista intr-un partid-stat. Liberalismul nu poate exista in fata plutonului de executie din Piata Universitatii. Liberalismul nu poate exista in lagarul de detentie open-air Ghencea.

Partidul-stat, parlamentul unicameral, populismul emaneaza in fascism. Literatura suplimentara: Julius Evola

Acestea sunt diferentele pe care ne separa. La dreapta liberalismul, crestindemocratia autentica si conservatorismul. Langa dumneavoastra este parcat combinezonul de lupta portocaliu.

Si fata de fascism si tiranie exista o singura solutie: contradictia permanenta si dreptul natural de rezistenta si revolta impotriva Tiranului.

Si prin aceasta il enumar pe ofiterul Carl Graf von Stauffenberg, simbolul nemuritor al nesupunerii fata de partidul-stat si fata de tirania personala.

Dupa 9 mai 2010 Romania va intra in faliment de stat si colaps economic. Gratie guvernarii portocalii Romania se va regasi alaturi de tari cu falimentare (parlament unicameral + 300 de deputati) gen Zimbawbe si Sierra Leone.

Inchei sinteza parafranzandu-l pe Ion Bratianu: „Oricare ar fi vicisitudinile zilelor si anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora rasplatei”.

Insist ca dna Ciobanu sa inceteze sa caracterizeze minoritatea de culoare drept „negri”. Politically correct acestia sunt migranti.

Inchei sa semnalez o noua victorie a revolutiei liberale britanice fata de ancient-regimul partidelor-siameze-de-stat-stangist-populiste.

Detalii mai jos:

There are four new polls tonight – YouGov in the Sun, Opinium in the Express and ICM in the Guardian. ComRes is not officially out yet, but the Guardian are reporting it here. That gives us:

YouGov/Sun CON 33%(-1), LAB 28%(nc), LDEM 29%(-1)
Opinium/Express CON 34%(+2), LAB 25%(-1), LDEM 28%(-1)
ICM/Guardian CON 33%(-2), LAB 28%(+2), LDEM 30%(-1)
ComRes/ITV/Independent CON 32%(-2), LAB 28%(nc), LDEM 31%(+2)

Opinium show a slight movement towards the Conservatives since their last poll, but without any political weighting I would expect them to be rather more erratic anyway. The other three polls all show the Conservatives falling. Again it is just one day’s polls, and the movements are within the margin of error, but it does create the impression that the slight Tory recovery towards the end of last week is fading.

Sursa: UK Polling Report

Media sondajelor:

CON: 33%, 252 mandate
LAB: 27%, 263 mandate
LIBDEM: 30%, 104 mandate

La Storia siamo noi!

Gabriel Savulescu

GSPublicRelations2010

Literatura neoconservatorism/doctrina de dreapta:

Carl Schmitt

Leo Strauss

Eric Voegelin


YouGov.co.uk: CON 31%(-2), LAB 26%(-1), LDEM 34%(+3)

Blogul doctrinar „Transildania” analizeaza atent implicatiile colaterale ale scrutinului din Marea Britanie.

Liberaldemocratii erau cotati la inceputul lunii aprilie la 14%. Dupa primul meeting TV Nick Clegg are o cota de simpatie de 60%, iar LibDem au sarit in toate sondajele cu peste 15%. Am atasat ultimele sondaje de pe platforma UKPollingReport

„YouGov’s daily poll has topline figures of CON 31%(-2), LAB 26%(-1), LDEM 34%(+3). YouGov seem to be bouncing back and forth between Lib Dem and Conservative leads, realistically the movement is probably all margin of error stuff and true position that the Conservatives and Lib Dems are neck and neck. It’s worth noting however that this is the highest Lib Dem score recorded so far by YouGov.”

Referitor la alegerile din Marea Britanie mai trebuie precizat:

Conservatorii pierd masiv in mediul urban in favoarea ecologistiilor si liberalilor. Ramine de vazut daca conservatorii isi vor mobiliza electoratul in mediul rural, in mod special in colegiile din sudul si centrul Angliei. Deasemnea conservatorii pierd masiv in favoarea euroscepticilor de dreapta UKIP. Aici voturile provin atat din mediul urban, cat si din cel rural.

Mai exista o necunoscuta, numarul extrem de mare de candidati independenti, care concureaza in toate cele 650 de colegii cu restul partidelor.

Laburistii pierd de asemea in favoarea ecologistilor. Deasemenea laburistii pierd in doua colegii masiv in favoarea Noii Stangi TUSC.

Castigurile ecologistilor afisate de catre sondaje nu se pot cuantifica in voturi valabile exprimate, deoarece ecologistii britanici nu sunt uniti intr-un singur partid, ci formeaza o umbrela din cinci partide regionale.

Regionalistii scotieni vor castiga toate colegiile.

De asemenea regionalistii din Tara Galilor si Irlanda de Nord vor castiga colegiile de referinta. Ramine de vazut daca Sinn Feinn isi vor revendica mandatele obtinute. Pana in prezent Sinn Feinn refuza juramantul de parlamentar si mandatele obtinute raminea neutilizate. Sinn Feinn a aderat in iunie 2009 la grupul liberal european ALDE si este de asteptat o schimbare de atitutudine.

LibDem castiga sigur 80 de colegii, in 150 de colegii situatia este head-to-head.

Portalul politic UK Polling Report calculeza conform sondajelor mandatele obtinute de fiecare partid. Conform sondajului YouGov.co.uk viitorul parlament britanic ar avea urmatoarea configuratie:

CON 31%, 228 mandate

LAB 26%. 246 mandate

LDEM 34%, 143 mandate

Alte partide 9%, 15 mandate

Irlanda de Nord, 18 mandate

Total: 650 mandate

Sursa: Swing-Calculator

Conform cutumei speakerul parlamentului ramine in functie si este in prezent detinut de laburisti. Cu siguranta laburistii vor avea 30 colegii in plus fata de restul partidelor. Si atunci se va forma un guvern de coalitie social-liberala care va schimba din temelii sistemul politic britanic.

Pe scurt punctele esentiale din sistem-changul britanic:

Camera Lorzilor va fi reformat dupa modelul Senatului, iar lorzii vor fi ales dupa sistemul de vot majoritar.

Camera Inferioara va fi reformata geometric, dupa modelul continental. In prezent parlamentul britanic este configurat face-to-face, fractiuniile minoritare nu au drept de apel, opozitia este monopolizata de partidul clasat pe locul secund in alegeri.

Reforma electorala este un punct esentiala. Exista doua modele:

uninominal mixt (dupa modelul roman)

si proportional. In ultimul caz parerile sunt diferite modelul atribuitie votului (unui singur partid sau voturi multiple)

Implicatiile pentru Romania:

Victoria LibDem va consolida pozitia ELDR in Parlamentul European
Mitul binefacator al sistemului de vot uninominal va fi anihilat de argumentele reale.
Popularii europeani PPE isi vor pierde pe vesnicie vectorul politic in Marea Britanie, conservatorii britanici transferandu-se in vara la Grupul Eurospectic.

Implicatiile pentru Europa

Ramine de vazut daca scotienii nationalisti vor aplica reteta Kosovo in scopul edificarii independentei statale.

Detalii suplimentare le cititi aici:

Revolutie Liberala in Marea Britanie

Capitalismul dintr-o altă perspectivă (recenzie)

Istoria ne învaţă că, de cele mai multe ori, omul îşi pune întrebări esenţiale doar atunci când se află pe marginea prăpăstii sau, mai rău, chiar pe fundul acesteia, privind neputincios în sus şi invocând ajutorul lui Dumnezeu cu o atitudine ce tinde să arunce întreaga responsabilitate în mâinile divitiniăţii.

Când zbuciumul visceral al primelor puseuri de disperare a trecut deja, începem să ne întrebăm cum a fost cu putinţă?, cine este responabil?, ce am făcut greşit? şi când minţile ni se liniştesc începem să ne dăm seama că orice criză, orice prăpastie întunecată în care ne regăsim neputincioşi, este, de fapt, una morală. La fel se întâmplă şi cu criza economică!

Din 2008, mijloacele de informare în masă vorbesc zilnic de criza economică, evitând să sublinieze că această criză este, înainte de toate, una morală. Din fericire, există şi oameni mai luminaţi care, plecând de la o introspecţie necosmetizată a comportamentului uman, îşi dau seama că unde nu-i moralitate e vai de buzunar. Şi cum nimeni dintre noi nu trăieşte ca o monadă autarhică, bătaia din aripi a unui fluture din Australia ne va influenţa, mai devreme sau mai târziu, pe toţi.

În contextul unei introspecţii necosmetizate asupra cauzelor crizei economice, trebuie să menţionăm o aparţie editorială realmente edificatoare a juritului şi analitului politic american Stephen Young. Este vorba de volumul Capitalism moral.

O reconciliere a interesului privat cu binele public, un volum care propune o revizuire din temelii a capitalismului, pentru a trece de la un sistem capitalit sălbatic la unul reponsabil. Ediţia în limba română a apărut în anul 2009 la editura Curtea Veche. Tratatul lui Stephen Young este structurat, din punct de vedere tematic, în trei părţi distincte.

Primele 5 capitole sunt menite să aducă argumente în favoarea capitalismului moral. Următoarele 7 capitole oferă un ghid practic pentru oamenii de afaceri şi micii întreprinzători care doresc să aplice principiile capitalismului moral, în timp ce în ultimile două capitole se discută despre contruirea şi promovarea unui leadership adecvat pentru implementarea capitalimului moral.

În închiere, Young ne propune analiza sa personală asupra crizei economice ce ne macină de aproximativ doi ani. Citind rândurile aşternute pe hârtie într-un mod cât se poate de sintetic şi punctual de către Stephen Young, putem intui că nu este încă totul pierdut. Capitalismul moral teoretizat în volumul despre care vorbim nu este doar o născocire idealistă a unei minţi omeneşti, ci o tare de fapt, un concept ce poate părea abstract dar, totuşi, extrem de palpabil.

Aflăm astfel că în anul 1986, mai mulţi oameni de afaceri importanţi ai planetei s-au întâlnit în cantonul elveţian Caux pentru a discuta despre modalităţile de a răspunde atitudinilor xenofobe ce divizau economia de la acea vreme. Succesul acelei întâlniri i-a îndemnat pe participanţi să se reunească în fiecare an, dând, astfel, naştere organizaţiei Caux Round Table, organizaţie care a devenit unul dintre promotorii cei mai importanţi ai capitalismului moral, elaborân în 1994 un ghid al oamenilor de afaceri responsabili.

Ca un bun cunoscător al gândirii occidentale dar şi a culturilor Orientului Îndepărtat, Stephen Young încearcă să argumenteze necesitatea unui capitalism moral pornind de la valorile morale pe care le promovează cele mai importante religii ale lumii. Astfel, Young consideră că moralitatea este o dimensiune ontologică a omului, de care nimeni nu se poate dispensa, dar pe care nu toţi doresc să şi-o cultive.

Mergând pe acest fir logic, moralitatea este un act de cultură, o cultură a responsabilităţii faţă de sine şi faţă de oamenii dimprejur. Prin urmare, dorinţa de câştig cinstit nu este un păcat dacă aceasta nu devine un scop în sine, ci este considerată la stadiul de instrument în vederea ajutorării celorlalţi. Pornind de la aceste consideraţii, Stephen Young propune o sintagma care devine laitmotivul întregii cărţi: interesul propriu considerat din perspectiva întregului!

Prin urmare, „provocarea capitalismului moraleste aceea de a îndepărta preocesul de creare a bunăstării de la dimensiunea comportamentului primitiv şi de a-l apropia de sfera opţiunilor morale”. Pentru a demonstra viabilitatea capitalismului moral, Young îl compară cu capitalismul sălbatic, probabil forma de capitalism cel mai larg răspândită în lume la ora actuală. Capitalismul sălbatic se revendică de la darwinismul social, care propune o viziune excesiv concurenţială asupra mediului de afaceri, în care cel mai puternic supravieţuieşte.

Prin urmare, ideea de afacere este plasată incolo de orice constrângere socială, într-un context total antisocial al luptei pe viaţă şi pe moarte. Astfel, ideea de afacere este văzută drept o oportunitate pentru a impune asupra celorlalţi o formă de autoritate şi de a-i subjuga. Şi totuşi, adepţii înverşunaţi ai capitalismului sălbatic sunt chiar oamenii de afaceri care au ajuns la cele mai răsunătoare falimente, ca de exemplu compania Enron.

Cei care îşi fac un scop în viaţă din a frauda tot ce se poate sunt cei care plătesc cele mai usturătoare amenzi, pierd încrederea clienţilor sau a asociaţilor şi, în cele din urmă, dau faliment. În capitolul 3, Stephen Young enumeră nenumerate cazuri care prezintă această simptomatologie, propunân chiar şi un veritabil bilanţ contabil al costurilor capitalismului sălbatic care se răsfrâng asupra bunzunarelor patronilor.

Prin urmare, se întrevede faptul că a urma principiile capitalismului moral poate fi chiar profitabil pentru oamenii de afaceri. Există, însă, două condiţii sine qua non pentru adoptarea şi implementarea unui capitalism moral: proprietatea privată şi piaţa liberă. Prin urmare, nu poate exista un capitalism moral într-un stat unde cetăţenilor le este negat dreptul la proprietate, iar economia este planificată „la centru”.

Aceste observaţii nu sunt neapărat tipice pentru gândirea lui Young, ci sunt preluate de la alţi gânditori. Hegel, de exemplu, considera că unui om îi trebuie garantată proprietatea privată pentru a putea cere de la el un comportament moral. Proprietatea privată este factorul care-i facilitează omului o considerare reală a lumii. Fără proprietate privată, lumea rămâne pentru individ o realitate abstractă iar comportamentul moral poate exista doar atunci când abstractul devine tangibil.

În ceea ce priveşte necesitatea unei economii libere pentru dezvoltarea viabilă a capitalismului, unul dintre teoreticienii cei mai cunoscuţi este Francis Fukuyama, care arată în Sfârşitul istoriei că un stat autoritar poate avea efect oarecum benefic doar pe termen foarte scurt, în timp ce un regim democratic poate favoriza o dezvoltare economică pe termen lung. Partea a doua a cărţii este, poate, mai puţin interesantă, căci este un ghid de aplicare al principiilor capitalismului moral, fiind, prin urmare, un demers interesant doar pentru oamenii de afaceri sau micii întreprinzători.

În schimb, foarte interesant este capitolul conclusiv despre criza economică, un capitol inedit, scris de curând de către Stephen Young şi inclus, deocamdată, doar în ediţia în limba română a cărţii, originalul în engleză apărând în 2003. Stephen Young nu ezită să sublinieze că această criză economică este rezultatul lăcomiei omeneşti şi dorinţa de câştig imediat prin speculaţii financiare adesea fără acoperire în economia reală. Nu dorim să oferim, însă, prea multe detalii, pentru a nu lua nimic din savoarea intelectuală, morală şi etică pe care această carte o oferă cititorilor interesaţi de o viziune eminamente etică asupra capitalismului.

Dincolo de uşoarele tendinţe relativiste în ceea ce priveşte discursul religios cuprins în aceste pagini, lucrarea lui Stephen Young cred că poate fi considerată drept un semnal de alarmă demn de luat în seamă, inclusiv în ceea ce priveşte „originalul” capitalism românesc, care a avut nefericirea de a fi implementat într-o societate care, în aproape jumătate de veac, a uitat ce e libertatea şi când a redescoperit-o a interpretat-o eronat.

Autor: Dan Patrascu

Next Left. Stânga, încotro?

Deși sunt o visătoare stângistă (sau stângace) și, de asemenea, practic un soi de militantism personal de această factură, nu m-a prea interesat niciodată arena sau „scena„. N-aș putea spune ce anume din structura mea mă face să nu suport nedreptatea, diferențele sociale artificiale – pentru că oamenii se nasc egali de la natură, ori că se nasc într-un palat, ori că se nasc într-un bordei de pământ – ideile preconcepute și schemele de gândire anchilozate. Întotdeauna i-am apărat pe cei neajutorați și înșelați de soartă și întotdeauna am crezut că fiecare om merită șansa de a trăi într-o societate echitabilă. Aici, părerile mele se deosebesc fundamental de opțiunile celor de Dreapta, care cred că societatea trebuie împărțită apriori în cei vânători și masa amorfă a celor care nu merită nicio șansă, în cei cu instincte de luptător mai ascuțite și cu apanajul dreptului divin de a înșfăca o felie mai mare din darurile lumii în care trăim – opțiuni pe care le respect dar le dezavuez. Din nefericire, expansiunea democrației nu a garantat și nu garantează consolidarea unei societăți mai corecte cu toți cetățenii ei ci, aș spune că dimpotrivă, a potențat forța celor îndrăzneți, a celor care-și asumă riscuri, a întreprinzătorilor – câțiva, foarte puțini – în detrimentul marei mase care, teoretic, decide, însă este condusă și mânată ca o turmă încoace și-ncolo de interesele decidenților (un grup omogen și compact) care se rotesc la decizie într-un cerc închis. În democrațiile foarte tinere cum este și cea românească, noul val al oportuniștilor venind din eșaloanele II și III ale aparatului comunist s-a adaptat uluitor de repede condițiilor prielnice loviturilor mișelești, nebănuite de vreun strop de onestitate, ale unei jungle fără reguli și fără repere. Regulile și reperele s-au făcut din mers în favoarea puternicilor zilei. Astfel, avem un stat dezetatizat constituit din aglutinări consolidate ale micilor și marilor interese – cu pârghii interschimbabile, o societate dezorganizată, atomizată, ca o oglindă spartă ale cărei cioburi oglindesc, fiecare, propria realitate. Avem o lume în mișcare browniană, fără legi care s-o guverneze. Am ajuns la o opoziție și ostilitate ireconciliabile între stat (atât cât e și așa cum e) și cetățean care se urăsc și încearcă să se fenteze reciproc. Ori, într-o țară în care categoriile sociale s-au structurat cu ziduri de netrecut între ele, Stânga, cea românească, nu vrea să-i reprezinte pe cei aflați la subsolul și în catacombele societății, pe cei foarte săraci care abia se târăsc la limita subzistenței. Reprezentanților stângii românești nici nu le trece prin minte să-și murdărească pantofii de sute de euro și manșetele costumelor de mii de euro și să coboare în noroaiele celor pe care, absolut teoretic și pur convențional, spun că-i reprezintă, pentru a intra în contact cu masa electorală proprie. Huntele politice românești se abat cu obstinație asupra unei singure categorii incerte: aceea care are aparența, spoiala, unei ipotetice bunăstări – așa-intitulata „clasă de mijloc”. Formată din bugetari, cu un nivel mediu sau superior al studiilor, cu proprietate personală și automobil și din mici întreprinzători debitori la bănci și trăind cu spaima apocaliptică indusă actualmente de un guvern imbecil care-i hărțuiește continuu. Aceștia formează o categorie luată în prizonierat de politicieni, asupra căreia se abat toate strategiile de seducție electorală, prizonieratul manifestându-se acerb și amețitor în perioada campaniilor electorale și ostil sau indiferent între campanii. Stânga românească îmi pare încremenită pe crenelurile zidului dintre cei foarte săraci și cei cu aparența de bunăstare. Iar Stânga europeană se zbate între un discurs umanistoid și iluzia măreției de altă dată. Este aproape o cutumă ca board-ul unei formațiuni politice să cliveze și să se distanțeze de marea masă a membrilor iar comunicarea internă, tot mai subțiată, se face într-un mediu izolat adiabatic de realitate, astfel că semnalele socialului nu pot fi nici înțelese nici descifrate. De parcă o pisică ar vorbi cu peștii din acvariu. Am primit câteva invitații la evenimente ale unor organisme asociate ale PES. Invitații care m-au amuzat. Sigur, ele pot fi doar formale, simple gesturi de amabilitate automată. Nu cred că-l interesează pe Poul Nyrup Rassmusen viziunea mea despre ce ar trebuie să fie sau cum ar trebui sa facă Stânga europeană. Am vrut la un moment dat să mă duc la Praga, la unul dintre evenimente. Am făcut niște calcule și mi-am dat seama că-mi destabilizez bugetul pe jumătate de an. Cred că Stânga, dacă vrea să devină Următoarea Stângă (Next Left) are nevoie de reinventare nu doar de rebrand-uire. De o infuzie de capital ideologic umanist. De un viraj strâns către grija pentru Pământ și pentru Viață. De o reașezare pe pilonii unui ecologism manifest. De viziunea unei lumi curate, a unei economii ecologizate, construite progresiv. Pentru că Terra se află în pragul colapsului resurselor convenționale. Pentru egalizarea șanselor și reducerea decalajelor economice. Dar nu doar în discursuri ci prin fiecare acțiune. Altfel, vorbim ca-n acvariu.

Autor: Gabriela Savitsky

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: