Parlamentswahlen Rumänien – Parteien, Kandidaten, Analyse

Am 9. Dezember finden in Rumänien Parlamentswahlen statt. Es ist der siebte Wahlgang nach dem Systembruch vom Dezember 1989. 2012 war ein ganz besonderes Jahr für Rumänien. Im Januar 2012 erwachte der rumänische Souverän und demonstrierte gegen die sozialen Kürzungen im Bildungs-, Gesundheits- und Sozialbereich. Zwischen 2010 und 2011 kürzte die Regierung Boc die Gehälter im öffentlichen Dienst um 40%, sowie die Renten um 20%. Das Kantinenessen für Schulen und Waisenheime, sowie die Gratismedikamente für Krebskranke wurden ebenfalls ersatzlos gestrichen. Der monatliche Durschnittsverdienst beträgt in Rumänien cca. 540,– €, die Mindestrente beträgt cca. 170,– €. Mehr als die Hälfte der rumänischen Bevölkerung lebt unterhalb der europäischen Armutsgrenze. Massenauswanderung und armutsbegleitende Kriminalität bilden die täglichen Erscheinungen dieses Phänomens.

Soziale Verbände und Gewerkschaften protestierten vehement gegen diese Massnahmen. In Folge der Massendemonstrationen trat die Regierung Boc zurück und der ebenfalls glücklose Übergangsministerpräsident Ungureanu übernahm die Regierungsgeschäfte. Währenddessen beschleunigte sich der Zerfallsprozeß der Regierungspartei Demokratisch-Liberale Partei PDL und am 27. April wurde die Regierung Ungureanu durch einen parlamentarischen Misstrauensvotum gestürzt.

Im Parlament entstand eine neue breite Mehrheit, welche Sozialdemokraten, Liberale, Konservative, Progressisten und die Parlamentsfraktion der nationalen Minderheiten umfasste. Die im Januar 2011 gegründete Wahl- und Allparteienbündnis Sozial Liberale Union USL übernahm am 7. Mai die Regierungsgeschäfte. Der Sozialdemokrat Victor Ponta steht an der Spitze eines sozial-liberalen Kabinetts. Doch die Regierungsarbeit wurde ständig vom autoritären Staatspräsidenten Basescu gestört und behindert. Zwischen dem 3. und 7. Juli entmachtete die neue Regierungsmehrheit die Präsidenten beider Parlamentskammer und wählte an der Spitze des Senats den PNL-Vorsitzenden Crin Antonescu und an der Spitze der Abgeordnentenkammer den PSD-Parlamentarier Valeriu Zgonea. In der gleichen Zeit wurde der in Rumänien äußerst unbeliebte autoritäre Staatspräsident Basescu wegen mehrfacher Verfassungsdurchbrechung aus seinem Amt suspendiert. In den Umfragen geniesst Basescu eine Sympathie von weniger als 10%.

Auf Druck der EU- Kommission und des US-Botschafters in Rumänien Mark Gittenstein wurde im Referendumsgesetzt die 50% – Mindestbeteiligungsklausel eingesetzt. An der Abstimmung vom 29. Juli nahmen 46,26% aller Wahlberechtigen teil. 87,52% stimmten für die Amtsenthebung. Im August verkündete das rumänische Verfassungsgericht die Abstimmung wegen der fehlenden Wahlbeteiligung für ungültig. Aus diesem Referendum ist der amtierende Mieter im Präsidentenpalast Cotroceni geschwächt hervorgegangen. Ein weiterer Aspekt stellt die negative politische Legitimation des Staatspräsidenten. Unterdessen gibt es immer Stimmen für eine umfassende Verfassungsänderung in Richtung einer parlamentarischen Demokratie, wo die aktive Rolle des Staatspräsidenten zurückgefahren wird. Als Alternative stünde auch die Rückkehr zur parlamentarischen Monarchie. Diese Variante wird vom rechtsbürgerlichen Lager favorisiert.

Die Parlamentswahlen spiegeln die politische Wechselstimmung der rumänischen Wählerschaft wieder. An der Wahl nehmen zwei Wahlbündnisse, zehn politische Parteien, 13 parteilose Kandidaten sowie 18 politische Vertretungen der nationalen Minderheit (andere als die Ungarische Minderheit) teil.

Die Wahlliste der regierende Sozial Liberale Union USL umfasst mittlerweile das gesamte politische Spektrum. 230 Sozialdemokraten (PSD), 174 Liberale (PNL) 30 Sozialkonservative (PC),18 Progressive (UNPR), zwei Grüne (PV, ME-DA) und weitere zwei Christdemokraten (PNTCD-A, PNG-CD) kandidieren auf Listen der USL. Die Allparteienallianz USL wird von 68% der Wähler bevorzugt. Dem zukünftigen Parlament werden 389 Abgeordnete und Senatoren der USL angehören.

Die oppositionelle Allianz Gerechtes Rumänien ARD umfasst 394 Kandidaten der Demokratisch-Liberalen Partei PDL, 26 Kandidaten der Christdemokratischen Nationalen Bauernpartei PNTCD und 32 Kandidaten der außerparlamentarischen christdemokratischen Bürgerkraftpartei FC. Die Neue Republik NR Partei geführt von Mihail Neamtu gehört formell der ARD nicht an. Da die NR nicht als politische Partei rechtsgültig zugelassen worden ist, ist die rechtskonservative Partei eine Listenverbindung mit der PNTCD eingegangen. Für die Neue Republik Partei kandidieren zwölf Kandidaten auf Listen der PNTCD. Umfragen zufolge erreicht die ARD Werte zwischen 13% und 16%. Im neuen Parlament wird die ARD von 76 Parlamentariern vertreten sein.

Die Demokratische Union der Ungarn in Rumänien UDMR wird erneut dem neuen Parlament angehören. Die politische Vertretung der ungarischen Minderheit wird konstante 6% einfahren. In der neuen Legislative wird die UDMR von 31 Parlamentariern vertreten.

Die rechtspopulistische Volkspartei Dan Diaconescu PP-DD wird sicher dem zukünftigen Parlament angehören. Gegenwärtig erreicht die PP-DD eine Zustimmung von 14%. Im neuen Parlament wird die PPDD von 73 Parlamentariern vertreten sein.

Unterhalb der 5%-Hürde befinden sich andere Parteien wie die national-chauvinistische Groß-Rumänien Partei PRM und die Ökologische Partei Rumäniens PER. Außerparlamentarische Gruppiereungen wie die Volkspartei PP, die Ungarische Volkspartei EMN-PPMT, die Sozialdemokratische Arbeiterpartei PSDM, die Sozialistische Allianzpartei – Kommunisten PAS, die Volkspartei für Soziale Sicherheit PPPS und die Christdemokratischen Nationale Partei PNDC haben ebenfalls gültige Wahlvorschläge eingereicht und sind zur Parlamentswahl zugelassen worden.

Als parteiloser Kandidat rechnet sich der bekannte Insolvenzanwalt Piperea guten Chancen dem neuen Parlament anzugehören. Piperea hat eine Reihe von Prozessen gegenüber österreichischen Banken in Rumänien gewonnen. Gegenstand der juristischen Auseinandersetzung waren die sehr hohen Hypothekenzinsen.

22 Jahren nach dem Sturz des kommunistischen Diktators Nicolae Ceausescu hat sich in Rumänien ein neobyzantinisches politisches System etabliert. Das politische Leben ist dominiert von der personalisierten, lagerübergreifenden Konfrontation zwischen dem Staatspräsidenten und dem amtierenden Ministerpräsidenten. Die gegenwärtige Verfassung produziert laufend politische Konflikte. Die anvisierte Verfassungsreform soll die permanenten Verfassungskonflikte eindämmen. Aus rechtsbürgerlicher Sicht wäre die Rückkehr zur parlamentarischen Monarchie eine optimale Lösung für Rumänien.

 

Conducerea PNL va participa la reuniunea de lucru a grupului ALDE din Parlamentul European

 

Sursa informationala: PNL.ro

Transcrierea declarațiilor de presă ale președintelui PNL,
Crin Antonescu, la finalul Biroului Politic Central
15 octombrie 2012
Întrebări din partea reprezentanților mass-media

 

Jurnalist:  Domnule Antonescu, s-a luat vreo decizie în ceea ce privește candidatura lui Gigi Becali?

Crin Antonescu: S-au luat mai multe decizii. Dați-mi voie să le transmit public în ordinea importanței lor. În primul rând, am discutat despre faptul că în această săptămână foarte încărcată cel mai important eveniment pentru noi este acela că primim vizita, de fapt reuniunea de lucru a grupului liberal european, a grupului ALDE, care va avea loc pe parcursul zilelor de astăzi și mâine în București. Și am discutat întâlnirile, participarea colegilor noștri din Biroul Politic Central, din grupurile parlamentare cu colegii noștri europeni care vin aici în frunte cu liderul grupului parlamentar european, domnul  Guy Verhofstadt.

În al doilea rând, am stabilit, am votat pentru vineri la orele 11.00 Biroul Politic Central și la orele 12.00 Consiliul Național Executiv care va definitiva candidaturile oficiale ale Partidului Național Liberal pe listele Uniunii Social Liberale.

În fine, am discutat și al treilea subiect și în această privință Biroul Politic Central a convenit să propună Consiliului Național derogări pentru personalitățile publice care vor fi propuse pe locurile Partidului Național Liberal și am vorbit aici, după cum spuneam, despre domnul Sorin Roșca Stănescu, despre domnul Vlad Nistor, despre profesorul Daniel Barbu, despre o serie de alți colegi, viitori colegi. Unii sunt membri ai Partidului Național Liberal, alții se vor înscrie, pentru toți trebuie o derogare de vechime.

În fine, în ultimul rând, Biroul Politic Central a votat în unanimitate o poziție de principiu favorabilă unui acord politic cu PNG și cu PNȚCD autentic, așa cum se numește gruparea politică condusă de Victor Ciorbea, care a fost un vot unanim, un vot favorabil pentru colaborarea și susținerea electorală din partea acestor formațiuni pentru USL și, în al doilea rând, un mandat pentru mine, ca președinte, de a finaliza detaliile privitoare la candidatura domnului Victor Ciorbea, domnului George Becali pe listele Uniunii Social Liberale.

 

Jurnalist: USL când va avea o întâlnire pe tema asta?

Crin Antonescu: Vom avea, în condițiile unui program extrem de aglomerat, repet, și datorită vizitei colegilor noștri liberali și datorită pregătirii mitingului din 17 octombrie, de miercuri, de la  Arena Națională, vom avea întâlniri și la nivelul USL unde poziția de principiu pot să v-o spun de pe acum – este favorabilă și din partea PSD unei asemenea formule de colaborare – iar discuțiile de amănunt cu Victor Ciorbea, cu Gigi Becali, cu Victor Ponta, cu președinți de organizație, pentru că la un moment dat oamenii ăștia trebuie să candideze undeva, vor avea și ele loc în următoarele zile, bineînțeles în timp util pentru ca vineri, așa cum vă spuneam, la Consiliul Național, să fie oficializate toate aceste candidaturi.

 

Jurnalist: Astăzi ne putem aștepta la o asemenea întâlnire?

Crin Antonescu: Dumneavoastră puteți să vă așteptați la orice, și aveți o imaginație bogată. Nu vă așteptați la două lucruri, însă, cel puțin pentru ziua de azi: la destrămarea USL și la înlăturarea mea din fruntea PNL. Deci astăzi puteți sta liniștiți.

 

Jurnalist: A fost ședință USL azi?

Crin Antonescu: Nu.

 

Jurnalist: O întâlnire cu Gigi Becali azi?

Crin Antonescu: Nici asta nu cred pentru că astăzi avem un program la Senat – o să vă cer îngăduința să merg la Birourile reunite – avem o ședință a plenului la Senat, avem deja niște acțiuni cu colegii noștri liberali. Nu este niciun fel de urgență, termenul limită este vineri și vom purta în timp util discuțiile necesare.

 

Jurnalist: Au fost voci care nu au fost de acord cu această alăturare cu Gigi Becali …

Crin Antonescu: Am discutat această chestiune, vocile care au ceva de spus o spun, cum bine știți, public. Votul Biroului Politic pe aceste două decizii a fost unul unanim.

 

Jurnalist: Ce îl califică pe domnul Becali?

Crin Antonescu: Eu nu fac un simpozion despre domnul Becali și când se va definitiva acest acord politic o să vă dau toate informațiile cu pricina.

 

Jurnalist: Există posibilitatea ca domnul Becali să candideze în același colegiu ca Dan Diaconescu?

Crin Antonescu: Sigur că există această posibilitate, mie chiar mi s-ar părea un frumos derby, să-i zicem în termeni sportivi, dar repet, sunt  chestiuni pe care nu le pot hotărî singur, iar faptul că într-un colegiu se întâlnesc doi anume candidați nu poate fi stabilit numai de către unii. Așa încât și eu doream să mă întâlnesc cu domnul Blaga, doi președinți de partid, dar nu ne-am întâlnit și este normal să se întâmple asta. Nu știu, nu am idee unde candidează Dan Diaconescu, o să vedem unde candidează George Becali.

 

Jurnalist: Mircea Ionescu Quintus a spus despre Gigi Becali că este rău de gură…

Crin Antonescu: Vreau să vă spun că domnul Quintus a pledat – și foarte apăsat, foarte convingător – pentru a face toate eforturile ca în preajma acestei mari bătălii electorale să strângem toate forțele. Am spus de la formarea Uniunii Social Liberale că este o mare alianță care este deschisă și că, sigur, dincolo de tot felul de lucruri care pot fi din trecut sau în prezent reproșate unuia sau altuia dintre partidele componente, dintre politicienii, dintre candidații lor, asta este ideea. Iar domnul Mircea Ionescu Quintus, pe care de altfel îl puteți aborda direct, a făcut o pledoarie foarte hotărâtă pentru aceste discuții și pentru această cooperare.

 

Jurnalist: Există posibilitatea candidaturii în colegiul 24 din sectorul 6…?

Crin Antonescu: Toate lucrurile care nu sunt interzise de lege sunt posibile la noi, după cum ați văzut. Nu pot spune eu acum, sunt mai multe variante. Mai întâi, poate aflăm unde candidează domnul Dan Diaconescu, ne înțelegem cu el și organizăm acest meci, nu știu.

 

Jurnalist: Există deci posibilitatea ca domnul Becali să intre în PNL?

Crin Antonescu: De vreme ce PNG rămâne, nu se desființează, nu fuzionează cu cineva și în condițiile în care acest acord se va încheia, membrii, susținătorii, simpatizanții PNG – atâția câți sunt ei, mulți, puțini, ca la fiecare partid – vor vota listele USL, Gigi Becali va candida pe listele USL. Ca să candidezi, din punct de vedere juridic, formal trebuie să faci parte dintr-un partid care e component al alianței. Deci Gigi Becali se va înscrie formal într-unul dintre aceste partide, dar de facto el va rămâne practic liderul propriului său partid.

Mulțumesc!

 

Hai pe National Arena! Miercuri, 17 octombrie 2012, orele 18.00

 

LIVE-STREAM


Esti blogger? Atunci esti invitatul nostru la Lansarea candidatilor USL de pe National Arena!

Iti propunem sa-i cunosti pe oamenii pe care USL ii propune pentru alegerile parlamentare. Ai loc rezervat miercuri, 17 octombrie, la evenimentul de lansare a candidatilor. Este cel mai mare eveniment politic din ultimii ani, merita sa participi. Detalii in afis!

Sustine echipa USL! Sustine echipa pentru Romania!Esti blogger? Atunci esti invitatul nostru la Lansarea candidatilor USL de pe National Arena!

Iti propunem sa-i cunosti pe oamenii pe care USL ii propune pentru alegerile parlamentare. Ai loc rezervat miercuri, 17 octombrie, la evenimentul de lansare a candidatilor. Este cel mai mare eveniment politic din ultimii ani, merita sa participi. Detalii in afis!

Sustine echipa USL! Sustine echipa pentru Romania!sti blogger? Atunci esti invitatul nostru la Lansarea candidatilor USL de pe National Arena!

De la ora 18, veti putea urmari pe site-ul PNL transmisia LIVE a mitingului de pe NATIONAL ARENA pentru lansarea candidatilor USL la alegerile parlamentare

Emil Constantinescu: „România a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE”

Scrisoarea președintelui Emil Constantinescu adresată lui Martin Schulz, Preşedintele Parlamentului European

Sursa informationala: Spunesitu.ro

Domnule preşedinte Schulz,

 

Vă adresez această scrisoare cu ocazia dezbaterilor organizate de Parlamentul European asupra situaţiei politice din România, în calitate de preşedinte al României între 1996 şi 2000, perioadă în care Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în pofida unei situaţii economice şi sociale foarte grele, datorită aprecierilor privind instituirea instituţiilor statului de drept şi a respectării legii.

Mă adresez dumneavoastră, de asemenea, în calitate de lider civic, academic şi politic, care a participat la conturarea proiectului de integrare a fostelor state comuniste din Europa Centrală şi de Est, alături de ceilalţi membri ai familiei primilor preşedinţi democraţi ai acestor ţări proveniţi din societatea civilă. Proiectul pe care noi l-am susţinut şi care a lărgit UE nu a avut rolul unui plan Marshall, nu a fost un cadou al Occidentului european, ci a fost expresia unei viziuni şi a unei opţiuni a noilor democraţii, plătită cu grele suferinţe de cetăţenii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Bulgariei şi României şi pentru aceasta România, alături de aceste ţări, are nevoie să fie tratată cu respect.

În acest sens, mă simt obligat să intervin deoarece în ultimele două luni ţara mea, România, a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE, presiuni venite din partea comisarului european pentru Justiţie, Viviane Reding şi a preşedintelelui Comisiei Europene, José Barroso. Presiunile asupra Parlamentului României, Guvernului şi  preşedintelui interimar, care au acţionat în litera şi în spiritul Constituţiei României, nu au justificare în niciun articol al Constituţiei Europene sau a altor reglementări şi reprezintă un abuz care creează un precedent extrem de periculos de încălcare a suveranităţii unui stat membru UE. Aceste presiuni au fost făcute în baza unor acuzaţii care nu au legătură cu realitatea şi sunt contrazise de orice analiză corectă şi imparţială a evenimentelor şi a documentelor. Acum, când procesul de suspendare a preşedintelui şi referendumul de demitere a acestuia s-au încheiat cu revenirea în funcţie, în condiţiile impuse de UE, îl putem considera ca un studiu de caz.

Ceea ce comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei Europene ignoră este faptul că mandatul actual al preşedintelui României este ilegitim.

În urma unei hotărâri de suspendare a preşedintelui României şi a organizării unui referendum pentru demiterea acestuia, în condiţiile prevăzute prin lege şi considerate constituţionale prin decizia Curţii Constituţionale a României, 7,4 milioane de cetăţeni, o majoritate covârşitoare reprezentând 87% din cei prezenţi la vot, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui. Cei 8,4 milioane care au votat (46% din listele permanente) reprezintă în realitate cu mult peste 50%, cvorumul luat în considerare. Aceasta pentru că listele electorale permanente utilizate nu au fost actualizate în cei opt ani ai mandatelor preşedintelui Traian Băsescu (18,4 milioane – 2004; 18,4 milioane – 2008; 18,3 milioane – 2012), deşi populaţia României a scăzut dramatic, conform datelor oficiale ale recensământului Institutului Naţional de Statistică, cu peste 2,6 milioane în 2012 faţă de 2004 şi cu 3,4 milioane faţă de anul 2000. Datele furnizate de Guvernul României, la cererea Curţii Constituţionale, de actualizare a listelor electorale permanente, după consumarea referendumului confirmă, în urma unei verificări şi în baza unor documente oficiale emise de administraţiile locale şi de către Ministerul de Externe în baza comunicărilor statelor europene în care domiciliază cetăţeni români, că aproximativ 3 milioane români domiciliază în afara ţării şi votează pe liste suplimentare.

Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea preşedintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul preşedintelui Băsescu este ilegitim şi că domnia sa nu-i poate reprezenta pe cetăţenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcţie a preşedintelui nu are nicio legătură cu statul de drept şi este rezultatul unor acţiuni discutabile pe plan intern şi extern.

În ceea priveşte cvorumul stabilit de Curtea Constituţională, el nu este prevăzut în Constituţia României şi nici în a altor state din UE, în cazul referendumului de demitere a preşedintelui şi chiar dacă este prevăzut în alte situaţii, este mai mic de 50%. Cvorumul nu este recomandat nici de Comisia de la Veneţia pentru că determină mai degrabă interesul de a se abţine, nu de a vota împotrivă, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat atunci când, la chemarea preşedintelui, partidul său a boicotat referendumul pentru a anula voinţa exprimată de majoritatea votanţilor. În plus, o Ordonanţă de Urgenţă în vigoare în momentul declanşării procedurii de demitere prevedea un cvorum de peste 50% din numărul votanţilor şi nu a cetăţenilor înscrişi în listele permanente. Acest cvorum, de 50% din numărul votanţilor, a fost valabil şi la referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu din 2007, care a fost validat în unanimitate de Curtea Constituţională, deşi nu obţinuse peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale.

La presiunile comisarului pentru Justiţie şi ale preşedintelui Comisiei Europene, precum şi a unor cancelarii europene, asupra primului ministru şi a preşedintelui interimar, acesta din urmă a promulgat o lege votată de fosta majoritate pentru protecţia preşedintelui Băsescu, iar primul ministru a solicitat respingerea de către Parlament a propriei Ordonanţe. Deciziile celor doi demnitari au avut în vedere protejarea României de ameninţări legate de poziţia pe pieţele financiare, retragerea investiţiilor străine, Acordul cu FMI, amânarea Acordului Schengen, căderea cursului leului etc., ei asumându-şi răspunderea pentru o decizie profund incorectă în circumstanţele date şi evident nedemocratică.

În legislatura actuală, Curtea Constituţională a României este un organism politizat intens în timpul mandatelor preşedintelui Băsescu, prin popularea ei cu personaje fără valoare profesională şi cu probleme de moralitate, uşor şantajabile. În timpul mandatului meu, preşedintele Curţii Constituţionale a fost dr. Mihai Lucian, participant la revolta anticomunistă din 21 decembrie 1989, profesor universitar, corespondent al Centrului pentru Studierea Constituţionalismului în centrul şi estul Europei al Universităţii Chicago Law School, membru al Comisiei de la Veneţia. La fel, ceilalţi preşedinţi ai Curţii Constituţionale din perioada postcomunistă, Nicolae Popa şi Ioan Muraru, au deţinut în cariera lor poziţii înalte de profesori universitari, decani ai Facultăţii de Drept, preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind şi autori a numeroase cărţi, manuale şi studii în domeniu.

Spre comparaţie, actualul preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, numit de preşedintele Traian Băsescu, este un mărunt avocat la o întreprindere obscură dintr-un orăşel de provincie, promovat deputat în Parlamentul României în 1990, după atacul minerilor asupra Pieţei Universităţii, chiar de formaţiunea neocomunistă care orchestrase acest atac. Este deţinător a unei simple diplome de licenţă, nu a fost niciodată magistrat şi nu a avut nicio activitate ştiinţifică care să demonstreze o minimă capacitate profesională în domeniu, cumulează indemnizaţia de judecător la Curtea Constituţională cu o pensie specială de judecător în baza unui certificat de handicapat permanent.

Am avut ocazia să vizitez numeroase Curţi Constituţionale din statele UE şi să primesc preşedinţi ai acestora. Puteţi înţelege de ce orice comparaţie a acestui instrument politic al preşedintelui Băsescu, care dă hotărâri partizane împotriva literei şi spiritului Constituţiei, cu Curţile Constituţionale din alte ţări UE nu are nicio relevanţă.

Toate hotărârile Curţii Constituţionale în problema referendumului de demitere a preşedintelui au avut caracter politic. Nu în sensul rezolvării unei situaţii politice, conform literei şi spiritului Constituţiei, ci al unei decizii partizane menite să împiedice cu orice preţ demiterea preşedintelui prin votul liber exprimat al majorităţii alegătorilor.

Dacă prima hotărâre, dinaintea referendumului, a impus cvorumul neprevăzut de Constituţie, cea de-a doua, de după consumarea referendumului, a amânat decizia cu o lună pentru a se realiza majoritatea necesară, de două treimi din cei nouă judecători. Aceasta s-a realizat prin schimbarea orientării unei judecătoare reprezentând partidul ostil preşedintelui, prin şantaj privind dosarul ei de colaborare cu Securitatea (poliţia politică a lui Ceauşescu) şi un dosar mai vechi de corupţie al familiei sale şi prin ameninţări din partea unui deţinut de drept comun, care au reuşit în final.

Hotărârea Curţii Constituţionale care a validat referendumul nu a luat în considerare documentele oficiale prezentate de Guvern care arătau, în baza datelor furnizate de autorităţile locale şi de statele Uniunii Europene la solicitarea Ministrului de Externe, că peste trei milioane de români au domiciliul în străinătate şi deci nu puteau figura, conform legii, în listele permanente, ci doar în listele suplimentare, pe care le-au şi folosit pentru a vota la acest referendum în ţările în care domiciliază.

Cu o rară arogantă şi dispreţ faţă de realitate, această ultimă hotărâre nu a luat în considerare, din documentele primite de la Guvern, nici cel puţin zecile de mii de cetăţeni decedaţi la data referendumului sau fără drept de vot, în urma unor hotărâri judecătoreşti.

Astfel că o realitate de necontestat – 7 milioane şi jumătate de cetăţeni, reprezentând 87% din votanţi, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui şi doar 900.000 (13%) pentru menţinerea sa în funcţie – rămâne fără efect juridic şi politic, deşi numărul celor care au votat pentru demitere depăşeşte cu 2 milioane pe cei care au votat pentru alegerea sa în 2008.

Mediile de informaţii occidentale au preluat o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi a acoliţilor săi despre o «lovitură de stat» sau un «puci» în România. Chiar şi după ce Curtea Constituţională a hotărât că înlocuirea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor de către o nouă majoritate parlamentară a fost legală şi constituţională, la fel ca şi hotărârea de suspendare a preşedintelui, această etichetare absurdă s-a menţinut.

Într-o declaraţie stupefiantă, chiar după revenirea ilegitimă a preşedintelui Băsescu în funcţie, doamna Reding continuă să vorbească despre o «lovitură de stat parlamentară», în dispreţul votului a 7,4 milioane de cetăţeni reprezentând 87% din numărul votanţilor.

Se poate afirma orice dacă nu ai proprietatea termenilor sau eşti rău intenţionat. Cei care au o minimă cultură politică ştiu că o «lovitură de stat» sau un «puci» înseamnă, conform tuturor studiilor politice sau juridice, sau măcar a dicţionarelor: «răsturnarea bruscă şi neconstituţională a puterii legitime dintr-un stat impusă (neparlamentar) prin surpriză de o minoritate, de obicei, formată din militari sau comandanţi paramilitari folosind forţa». Lesne se poate vedea că în afară de viteza de desfăşurare a unor evenimente absolut legale, nici măcar surpriza nu poate fi invocată de un preşedinte care a mai fost o dată supus demiterii şi care din ianuarie 2012 este contestat de marea majoritate a cetăţenilor României. Atunci unde este intervenţia armatei?; unde este neconstituţionalitatea?; despre ce minoritate vorbim la o hotărâre a majorităţii parlamentare votată de o zdrobitoare majoritate de 87% a alegătorilor?

Faptul că o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi acoliţilor săi a fost preluată de doamna Reding şi de domnul Barroso îmi aminteşte că în perioada comunistă, în statele din Europa Centrală satelite ale Moscovei, circula o glumă: unui ascultător care întreaba la Radio Erevan (un post de radio din Uniunea Sovietică) dacă este adevărat că cetăţeanul Ivan Ivanovici a furat o Volgă (automobilul rusesc din acel timp), i se răspundea că este adevărat, numai că nu era vorba de un automobil, ci de o bicicletă şi că nu a furat-o, ci i-a fost furată. Cam aşa se întâmplă şi acum, dar nici în visele cele mai urâte nu mi-am imaginat că o minciună atât de sfruntată poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 şi în unele cancelarii europene.

Aş vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate aşa.

În decembrie 1989 cei care au protestat la Timişoara şi Bucureşti în faţa puştilor şi tancurilor tiranului Ceauşescu nu au scandat : «vrem salarii mai mari», ci au strigat: «alegeri libere şi presă liberă». Studenţi, colegi şi prieteni ai mei au căzut în 21 decembrie sub gloanţe sau striviţi sub şenilele tancurilor. Cei rămaşi în viaţă au luptat din greu cu forţele neocomuniste pentru democraţie şi pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenţi de influenţă de la Bucureşti împotriva propriei ţări. Aşa ceva nu putem accepta. Este cutremurător să vedem cum fosta limbă de lemn a politrucilor comunişti este înlocuită de limbajul conform al Uniunii Europene, pentru a-i înfiera pe adversarii politici ai preşedintelui Băsescu.

Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de Romania în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, din iulie 2012, conţine numeroase informaţii false. În Raport s-a vorbit, fără a se particulariza, despre remedierea atingerilor aduse reformei în ultimele săptămâni (p. 5) sau despre restaurarea statului de drept, inclusiv independenţa justiţiei (p. 19). S-a cerut publicarea imediată a tuturor actelor în Monitorul Oficial (p. 20) fără a se indica sau a fi cunoscut un singur caz în care să fi apărut o asemenea întârziere din vina Guvernului, precum şi respectarea în viitor a condiţiilor constituţionale privind emiterea ordonanţelor de urgenţă (p. 20), deşi nimeni nu a contestat constituţionalitatea ordonanţelor emise de Guvernul Ponta şi ele nu au fost invalidate de Curtea Constituţională.

Nici cât priveşte presiunile politice exercitate asupra Curţii Constituţionale şi nerespectarea principiului separaţiei puterilor (p.5) nu s-au prezentat situaţii concrete, deşi asemenea presiuni au existat atunci când, în noiembrie şi decembrie 2011, preşedintele Traian Băsescu a convocat, cu încălcarea separaţiei puterilor, Curtea într-o şedinţă ţinută cu uşile închise sau când a declarat că nu va aplica decizia Curţii Constituţionale referitoare la legea privind îngheţarea pensiilor şi salariilor în 2012.

Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există o preocupare reală pentru o cunoaştere mai profundă a particularităţilor legislative, sociale şi culturale din noile state membre UE din Europa Centrală şi câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societăţii civile, dacă în cazul evenimentelor recente din România câţiva agenţi de influenţă au putut determina o reacţie disproporţionat negativă faţă de evenimente scoase din context sau care pur şi simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi ai organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate preşedintelui. Într-o scrisoare pe care am adresat-o în 25 iulie 2012 preşedintelui Comisiei Europene, José Barroso, înainte de referendum, am sugerat consultarea într-o speţă care priveşte funcţia de şef de stat a preşedinţilor post-comunişti ai României, mai ales că între mine şi preşedintele Ion Iliescu există diferenţe ideologice iremediabile, şi a Majestăţii Sale Regele Mihai I, detronat şi exilat de către comunişti în 1947. Puteau fi consultaţi, de asemenea, foştii preşedinţi ai Parlamentului României, foştii prim miniştrii, foştii preşedinţi ai Curţii Constituţionale, ai Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, foştii Avocaţi ai Poporului. Este foarte ciudat că personalităţi civice precum prof. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, preşedintele celei mai importante asociaţii civice, Prodemocraţia sau Victor Alistar, preşedintele Transparency Internaţional România, nu au fost consultaţi. Am transmis preşedintelui Barroso scrisori semnate de fostul preşedinte al Curţii Constituţionale şi al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, prof. dr. Nicolae Popa şi de fostul procuror general al României, profesor de drept constituţional, Mircea Criste şi, de asemenea, un Apel al intelectualilor români adresat Comisiei Europene, printre semnatarii căruia se numără rectori (preşedinţi) şi decani ai unor mari universităţi, scriitori, artişti, muzicieni şi activişti civici reputaţi. Nu există niciun semn că opiniile lor ar fi fost luate în considerare.

Doamna Reding şi domnul Barroso, în mod evident, nu au dorit sau nu au considerat necesar să consulte nicio personalitate politică, academică, civică din afara camarilei prezidenţiale, pentru a afla realitatea. Chiar dacă a fost vorba doar de o proastă informare sau de o neînţelegere a realităţilor româneşti, acesta denotă dispreţ şi aroganţă faţă de o ţară membră a Uniunii Europene, al cărei proiect politic se bazează tocmai pe respectul şi înţelegerea celorlalţi.

Recomandările Raportului s-au plasat la limita respectării suveranităţii unui stat membru al UE, atunci când s-a indicat în termeni ultimativi ce decizii să ia, ori să nu ia Guvernul sau preşedintele României.

Cea mai gravă dintre acestea mi se pare cerinţa imperativă de a «nu se acorda graţieri pe perioada preşedinţiei interimare». E vorba de interzicerea unei competenţe de natură constituţională acordată preşedintelui României (art. 94, d) recunoscută şi celui care asigură interimatul funcţiei (art. 98/2) şi care se exercită fără nicio prealabilă autorizare internă sau externă. Cerinţa a plecat de la un «proces de intenţie» privind o eventuală graţiere a fostului prim ministru Adrian Năstase, deşi nu a existat nicio declaraţie în acest sens şi era evident că ea nu era posibilă. Formularea ei la modul general nu numai că făcea ca graţierea să nu poată fi acordată nimănui, chiar dacă raţiuni de ordin umanitar ar fi impus-o, dar a adus atingere unui atribut al conducătorului oricărui stat suveran, stabilit prin cutumă, de-a lungul istoriei. Nu cred că există vreun stat în UE care să accepte o asemenea cerinţă abuzivă fără nicio bază legală în legislaţia europeană şi mai ales un astfel de afront la suveranitatea naţională.

În mod evident, a fost susţinerea regimului corupt al preşedintelui Băsescu, autoritar pe plan intern, docil şi servil în faţa deciziilor autorităţilor UE.

În ultimii opt ani, rapoartele de monitorizare a României au ignorat toate derapajele politice şi corupţia regimului Băsescu, mulţumindu-se cu condamnările pentru corupţie ale adversarilor politici.

După încetarea mandatului meu de preşedinte, am combătut cu putere, din societatea civilă, corupţia şi tendinţele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding.

UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituţiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, şantajabile şi servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat şi jignit Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Armata, Poliţia, Învăţământul, Şcoala, Sindicatele. A atacat şi a jignit în termeni incalificabili presa neaservită, pe ziarişti, pe medici, profesori, ţărani, muncitori şi mai ales pe cetăţeni. A distrus prestigiul unei părţi a elitelor intelectuale, nu numai înglobându-i în camarila sa, dar mai ales prin transformarea unor persoane cu simţ critic în agitatori fanatici, incapabili de dialog. A produs dezbinarea societăţii româneşti, anularea solidarităţii create în jurul integrării României în UE şi NATO, instaurarea suspiciunii intoleranţei şi urii până la nivelul micilor colectivităţi sau chiar a familiilor. Această atitudine şi nu restricţiile economice şi sociale a generat marile manifestaţii populare împotriva sa, începând cu ianuarie 2012.

Perioada de suspendare a preşedintelui Băsescu a arătat cu claritate că acesta a construit timp de opt ani un sistem paralel de putere personală, utilizînd instituţiile de forţă şi bazat în principal pe serviciile de informaţii şi pe Procuratură, pe subordonarea Curţii Constituţionale şi a Consiliului Superior al Magistraturii, pe plasarea unor agenţi acoperiţi în presă. S-a instaurat o atmosferă de suspiciune şi teamă în societate prin ascultarea telefoanelor şi prin scurgeri de informaţii confidenţiale de la Procuratură către presa aservită.

Nu în cele din urmă, evenimentele legate de suspendarea şi referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu au afectat prestigiul instituţiilor europene. Până în această vară România era, dintre toţi cei 27 de membri, nu numai statul în care Uniunea Europeană se bucura de cea mai mare încredere, dar românii aveau mai multă încredere în instituţiile europene decât în instituţiile statului lor. Aceasta şi numai aceasta i-a făcut pe români să accepte sacrificiile premergătoare integrării şi pe cele post integrare impuse de criza economică. Modul în care au fost trataţi de Comisia UE a creat o enormă frustrare, care îndreaptă vechea adversitate faţă de preşedintele Traian Băsescu şi spre Uniunea Europeană, considerându-se că aceasta l-a impus prin presiune împotriva voinţei lor legitim exprimate.

Reacţiile nejustificate ale Uniunii Europene faţă de evenimentele politice din România şi maniera în care au fost exprimate vor avea consecinţe pe timp mediu şi lung, pe multiple planuri.

Primul efect, şi cel mai grav, este slăbirea încrederii în Uniunea Europeană şi în instituţiile sale tocmai în rândurile celor care au luptat din convingere şi nu din interes pentru valorile şi principiile UE. Este şi cazul meu şi, pentru cei care nu ştiu, precizez că m-am format după 1990 ca persoană politică şi civică la şcoala democraţiei creştine germane şi europene.  Am contribuit la structurarea societăţii civile din România ca lider al Solidarităţii Universitare, al Alianţei Civice şi Academiei Civice. Ca preşedinte al Convenţiei Democratice, am participat la congresele partidelor creştin-democrate şi ale Internaţionalei Creştin Democrate. Am primit premiile Fundaţiei Coudenhove-Kalergi, ale Internaţionalei Democrat-Creştine pentru construcţie europeană şi ale American Bar Association pentru contribuţia la dezvoltarea statului de drept în Europa centrală şi am fost declarat «Omul de stat european al anului 1998» de către Institutul East West. Am avut onoarea de a fi alături de Wałęsa, Havel, Göncz, Jelev, fondator al Memorialului Victimelor Comunismului din Washington şi al mai multor forumuri pentru democraţie. După terminarea mandatului de preşedinte, am fost ales preşedinte al Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin şi unul dintre directorii World Justice Project care militează pentru instaurarea statului de drept în lume. Spun toate acestea pentru că nu această Europă, în care un comisar pentru Justiţie din Comisia Europeană poate decide prin presiune, împotriva voinţei poporului unei ţări suverane, este Europa pe care eu şi cei din familia primilor preşedinţi democraţi din Europa Centrală şi de Est am gândit-o, împreună cu marii lideri ai Uniunii Europene din acel timp.

Dacă a fost vorba de o impunere a respectării valorilor morale ale democraţiei europene, cum a invocat doamna Reding, atunci este şi mai grav, pentru că ne putem întreba cum sunt înţelese aceste valori în Uniunea Europeană?, unde este respectul pentru voinţa cetăţenilor unei ţări membre?, dacă Comisia Europeană poate impune unui Guvern, unei majorităţi parlamentare şi în final voinţei unei covârşitoare majorităţi a cetăţenilor exprimate prin vot o anume soluţie, prin ameninţări politice şi economice făţiş exprimate.

Modul în care a fost impusă această soluţie a fost un «diktat» şi el loveşte în ceea ce are mai preţios un stat independent şi un popor – demnitatea naţională. Revolta mea este accentuată de satisfacţia cu care este acum întâmpinat la Bruxelles rezultatul acestui diktat. Se naşte întrebarea: Comisia Europeană şi câteva cancelarii occidentale au nevoie de state din Europa Centrală conduse de preşedinţi servili, şantajabili prin dosarele lor de corupţie şi prin comportamentul lor?

Un gânditor austriac scria la începutul secolului XX: «Dacă Balcanii nu ar fi existat ar fi trebuit inventaţi», în sensul că, pentru menajarea orgoliului Occidentului, este profitabil ca tot ce e rău să fie plasat în estul Europei. Mă întreb dacă poziţia dură a Comisiei Europene faţă de România nu este un avertisment pentru cei care nu se supun necondiţionat unor decizii.

Acum a fost rândul României, dar poate că şi alte state din «Noua Europă» ar trebui să se gândească la astfel de evenimente. Într-un cunoscut cântecel german de dinaintea celui de-al doilea război mondial se spune: «când a fost arestat vecinul meu nu am protestat pentru că era evreu, când altul a fost arestat nu am protestat pentru că era comunist, când am fost eu arestat nu mai avea cine să protesteze». Desigur, acum situaţia este diferită, ne aflăm în democraţii consolidate, dar atenţia trebuie să fie şi mai mare atunci când abuzurile sunt împachetate în noul limbaj conform al Uniunii Europene.

Dacă intervenţia brutală a doamnei Reding şi a preşedintelui Barroso, care astăzi se felicită pentru rezultatele ei, va avea drept consecinţă creşterea ponderii unor formaţiuni politice populiste şi antieuropene, pe fondul dezamăgirii faţă de actuala majoritate guvernamentală care, aşa cum consideră mulţi, a cedat nepermis la presiunile europene şi al desistării euroentuziaştilor, care acum îşi reevaluează atitudinea, poate că abia atunci vor înţelege efectele acţiunilor lor, care au provocat o criza inutilă într-o ţară care nu punea probleme legate de criza financiară şi de fidelitate faţă de UE.

Şedinţa din 12 septembrie a Parlamentului European poate fi o bună ocazie pentru recâştigarea încrederii cetăţenilor României în UE şi, de asemenea, a încrederii cetăţenilor din alte state membre, care doresc ca voinţa lor să nu fie desconsiderată cu aroganţă şi viitorul lor să nu fie dictat de jocuri de culise la nivel european.

 

 

 

Cu sinceritate,

 

Emil Constantinescu

Publicat în 29 iulie 2012 va avea loc Referendumul Naţional pentru demiterea Preşedintelui României., 29. iulie referendum prezidentiale, așa cum am făcut-o mereu începând decembrie 1989. Suntem acum profund îngrijorați de reacțiile externe la recentele evenimente politice din țara noastră. Sperăm ca această scrisoare să aju, așa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, anul electoral 2012, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. În consecință, audiatur et altera pars. Această poziție nu a putut fi formulată decât pe tmemeiul unor informații înșelătoare sau incomplete cu privire la adevârata natură a situației din România.. Vă r, în ciuda faptului că un atare rol contravine definiției constituționale a Președintelui României ca mediator. Alte incidente recente confirmă temerile noastre referitoare la modul în care Pres, în disprețul retoricii de austeritate generală. Poate încă și mai îngrijorătoare au devenit manifestările de intoleranță printre susţinătorii Președintelui. Lideri ai partidului care îl, care a fost demis în conformitate cu legea. Președintele a refuzat să accepte propunerea majorității, care în conformitate cu legea este propus de către Ministrul Justiției cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, cetățenii obișnuiți ai României au devenit tot mai îngrijorați de acțiunile întreprinse de Președintele Băsescu și de apropiații săi. Ei au fost votați pe baza unui program de justiție, dar toți suntem apărători fervenți ai valorilor europene. Mulți dintre noi nu sunt implicați în niciun fel în politică; unii au afilieri și simpatii dintre cele mai diferite. Exprimăm aici, de la inițierea ei la sfârșitul procesului; faptul că în Constituția Germaniei sau a oricărui alt stat din Uniune Europeană – nu există o asemenea prevedere nu are nicio semnificație în a, Emil Constantinescu, Emil Constantinescu: "România a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE", Viviane Reding. Etichete: , , , . Leave a Comment »

Prognoza alegeri parlamentare 09.12.2012

Daca developam voturile valabil exprimate in mandate obtinute (MO)viitorul parlament va avea urmatoarea componenta:
USL = 63,83%, 300 MO

ACD PNL-PC = 31,915%, 150 MO

PNL = 26,745%, 126 MO

PC = 5,17%, 24 MO

ACS PSD – UNPR = 31,915%, 150 MO

PSD = 26,715%, 126 MO

UNPR = 5,17%, 24 MO

PDL = 21,28%, 100 MO

UDMR = 5,17%, 24 MO

Minoritati = 3,83%, 18 MO

PPDD = 5,89%, 28 MO

Varujan Vosganian: USL nu va negocia nicio formulă de demisie condiționată a lui Traian Băsescu

Transcrierea conferinței de presă susținute de vicepreședintele PNL
Varujan Vosganian
9 august 2012

Sursa: PNL.ro

„Bine v-am găsit!

Această conferință de presă este dedicată unor clarificări pe care Uniunea Social Liberală le face în urma evenimentelor recente.

1. USL va acționa în continuare pentru respectarea și aplicarea voinței celor 8,5 milioane de români care și-au exprimat prin vot opțiunea în cadrul referendumului.

2. USL nu va negocia nicio formulă de demisie condiționată a lui Traian Băsescu. Cei 7,4 milioane de români l-au demis necondiționat pe președintele suspendat. Orice formulă de retragere a sa trebuie să se facă în mod necondiționat.

3. Legea aplicabilă pentru referendum nu este legea alegerii președintelui României. Dacă această lege ar fi fost aplicabilă, prin simetrie, Traian Băsescu era demult demis.

4. Potrivit legislației aplicabile și a motivării Curții Constituționale, din listele electorale permanente nu fac parte persoanele decedate, persoanele cu interdicție în urma unor hotărâri judecătorești definitive, precum și persoanele cu domiciliul stabil în străinătate.

Respingem categoric declarațiile calomnioase ale liderilor PDL potrivit cărora USL dorește restrângerea drepturilor electorale ale românilor din străinătate. Nu există nicio declarație sau vreo intenție sau vreo acțiune a liderilor USL care să aducă atingere drepturilor românilor din străinătate. Mai mult decât atât, trebuie să vă amintesc faptul că, în 2008, Comisia electorală parlamentară, condusă de un reprezentant PNL, în persoana lui Mihai Voicu, a decis alocarea a șase locuri în Parlament, două de senator și patru de deputați, pentru românii din diasporă. Pentru noi, orice român din străinătate care-și exercită dreptul de vot constituie un motiv de speranță și de bucurie pentru faptul că românii din străinătate doresc să participe la viața politică, economică, socială și culturală a României și în acest fel întrevedem speranța ca într-o bună zi ei să se întoarcă acasă.

De asemenea, USL respinge orice declarație calomnioasă potrivit căreia vreunul dintre liderii săi ar fi exercitat presiuni asupra vreunei instituții a statului sau asupra vreunui reprezentant al acestor instituții.

În plus, USL și Guvernul României, și, în paranteză, felicit Ministerul Afacerilor Externe pentru această inițiativă, vor continua informarea corectă a organismelor internaționale în legătură cu evenimentele recente din România.

USL consideră că voința Curții Constituționale a fost cu maximă claritate exprimată în hotărârea din 2 august 2012. Dacă CCR nu ar fi dorit decât listele electorale, așa cum ele existau la 29 iulie, nu ar fi avut nevoie de un termen de 30 de zile pentru ca acestea să fie trimise. Să nu uităm, Parchetului i-au fost suficiente trei ore pentru a ridica toate aceste liste.

E limpede așadar că CCR a dorit actualizarea și nu pur și simplu transmiterea acestora. Chiar dacă s-ar fi transmis din om în om, prin ștafetă, ca flacăra democrației, tot n-ar fi fost nevoie de 30 de zile pentru ca aceste liste să ajungă la Curtea Constituțională.

Din păcate însă, inadvertențele actelor succesive emise de reprezentanți ai Curții Constituționale, precum și declarațiile șocante ale unora dintre judecători creează o anumită ambiguitate și noi considerăm că e nevoie de o acțiune rapidă din partea Parchetului de clarificare a acestei situații. Așa cum Parchetul a intervenit cu maximă operativitate în a învinui pe unii înalți funcționari ai Ministerului Administrației și Internelor pentru că au afirmat lucruri altminteri evidente pentru toată lumea, socotind că trebuie să implice pentru a stabili cine și de ce a viciat voința plenului Curții Constituționale.

Și nu în ultimul rând, aș vrea să resping în numele USL declarațiile prin care până la obsesie este acuzat Guvernul României că nu ia măsuri economice și că neglijează realitățile economice ale României. Probabil că, pentru liderii PDL, a acționa în domeniul economic înseamnă să tai salarii și pensii și să mărești impozite. Guvernul USL a făcut așa cum s-a angajat, exact contrariul. Au fost reașezate salariile și a doua etapă urmează, așa cum ați fost informați, în luna decembrie. S-au redat drepturi pensionarilor în legătură cu plata contribuțiilor la asigurări sociale și, în ceea ce privește fiscalitatea, s-au luat deja măsuri de reducere a fiscalității și o parte din ele sunt anunțate în continuare pentru a doua jumătate a anului și pentru anul 2013. Notez dintre acestea creșterea plafonului de neplata a TVA la 65.000 euro, reducerea masivă a cheltuielilor de protocol și a altor cheltuieli de natură bugetară, intenția de reducere a Taxei pe Valoarea Adăugată pentru materiile prime de bază, renunțarea la o seamă de impozitări în ce privește piețele de capitaluri și, în ceea ce privește acțiunile de natură birocratică, au fost realizate audituri la toate ministerele și ați primit deja o parte din informări, s-a restrâns dreptul funcționarilor publici de a participa la consiliile de administrație, s-au revăzut contractele cu intermediarii de energie electrică și ele fie au fost anulate, fie sunt reașezate pe criterii de natură economică.

În plus, e de salutat acțiunea Guvernului de redeschidere a dialogului cu mediile de afaceri, cu camerele de comerț străine reprezentate în România și a realizării unui proiect comun în care reprezentanții mediului de afaceri să fie parte.

Există multe speranțe că în acest an deficitul bugetar se va situa în limitele planificate de 2,2% din Produsul Intern Brut, chiar în condițiile în care Produsul Intern Brut și-a reevaluat creșterea, așa cum știți, pe un palier între 1 și 1,5%.

De asemenea, ne manifestăm speranța, și există și considerente de natură economică, asupra faptului că după încetarea acestei crize și după limpezirea de către Curtea Constituționale a situației existente, leul să-și revină pe un palier de stabilitate.

Eu vă mulțumesc și aștept întrebările dumneavoastră.”

Întrebări din partea reprezentanților mass-media

 

Jurnalist: Guvernul și-a revizuit prognoza de creștere economică în scăderea la 1,2% din PIB. Nu este o prognoză nerealistă, ne așteaptă vremuri negre?

Varujan Vosganian: Această revizuire a fost necesară datorită faptului că în agricultură condițiile climatice duc la o restrângere a recoltelor. Deci, din cauza aceasta s-a realizat această revizuire, este de doar câteva zecimi de procent, pentru că agricultura ocupă în PIB un procent destul de mic, de 6-7%. De aceea, impactul asupra PIB nu este atât de mare, deși asupra unora dintre producții consecințele sunt de-a dreptul dezastruoase. Știți că Ministerul Agriculturii are și un program de susținere a agriculturilor. FMI a declarat că și-a însușit această prognoză de creștere, de aceea socotesc că argumentele Guvernului au fost suficient de temeinice.

Jurnalist: Nu consideraţi totuşi că este prea optimistă această prognoză?

Varujan Vosganian: Această prognoză este o prognoză plauzibilă. De aceea, rectificarea s-a construit asupra ei și dacă întrebarea dumneavoastră este oare dacă PIB-ul va fi sub 1%, nu vom avea consecințe de natură bugetară, pot să vă spun că Ministerul Finanțelor a imaginat și o formulă de rezervă în care, dacă PIB se va situa la un palier de până la 1%, deficitul bugetar să nu aibă efecte negative.

Jurnalist: Spuneaţi că Parchetul trebuie urgent să treacă la măsuri…

Varujan Vosgania: Aici nu e vorba de măsuri. Am o rugăminte. În primul rând, vreau să precizez un lucru. Atunci cand eu fac referiri de acest fel, nu înseamnă nici că acuz pe cineva, nici că fac presiuni asupra cuiva. Eu sunt un cetățean ca oricare altul, privesc la televizor și văd acte juridice care spun lucruri complet diferite și care se presupune de către cei care le-au semnat că au emanat din partea aceleiași autorități și din partea aceleiași întâlniri. E limpede că între cele două acte care spun lucruri complet diferite unul nu este correct. Înseamnă că cel care l-a întocmit a viciat voința plenului și a făcut un fals în acte publice. De asemenea, studiind regulamentul de funcționare a Curții Constituționale, acolo apare clar care este competența oricăruia dintre judecători, inclusiv a președintelui Curții Constituționale, de a emite decizii în concordanță exclusiv cu voința plenului. Când unul dintre judecători emite decizii sau documente cu putere de decizie sau documente care modifică decizii, el trebuie să aibă de partea sa voința plenului Curții Constituționale. Altminteri, un judecător al CCR este la fel de supus legilor României ca oricare alt cetățean roman.

Jurnalist: Vă referiţi la acea erată, da?

Varujan Vosganian: Vă rog să mă iertați. Eu nu duc această conferință de presă până la a stabili eu adevărul. Eu constat că sunt două documente care diferă categoric. Despre amândouă se spune că au fost decise în ședința din 2 august, cea care a apărut în 2 august și cea care a apărut în 6 august. E limpede că din acestea două numai una poate fi corectă. Cel care a redactat-o pe cea din 2 august a avut în vedere o anumită realitate, cel care a redactat în 6 august a avut în vedere o altă realitate. Trebuie să lămurim care este de fapt reperul în baza căruia una dintre acele hotărâri este măsluită.

Jurnalist: Fiţi vă rog mai explicit, ce anume vreţi de la Parchet?

Varujan Vosganian: Eu aștept ca Parchetul să cerceteze. S-ar putea ca Parchetul să cerceteze și să spună că amândouă hotărârile sunt corecte.

Jurnalist: Vreţi ca Parchetul să ancheteze Curtea Constituţională?

Varujan Vosganian: Aș vrea ca Parchetul să ancheteze, să cerceteze modul în care au fost emise aceste documente. Însuși președintele suspendat a acuzat o persoană din cadrul Curții Constituționale în legătură cu emiterea hotărârii din 2 august. Așa cum Parchetul s-a sesizat în legătură cu ‘domnule chestor’, mă întreb de ce Parchetul nu s-a sesizat și în legătură cu ‘domnule asesor’.

Jurnalist: Dacă Parchetul nu se autosesizează, îl veţi sesiza dvs?

Varujan Vosganian: Asta este o chestiune pe care trebuie să o decidem în cadrul USL. Eu îmi manifest speranța să nu fie nevoie, pentru că elementele unei autosesizări sunt evidente.

Jurnalist: Este totuşi fără precedent o anchetă la Curtea Constituţională. Nu credeţi că acest lucru va inflama şi mai mult mediul internaţional?

Varujan Vosganian: Avem două acte care spun două lucruri diferite. Destinul acestei țări este pus într-o ambiguitate din care trebuie să ieșim. Cineva trebuie să-și asume responsabilitatea pentru eroarea uneia dintre cele două hotărâri. Nu putem să considerăm că amândouă sunt valabile. Cineva, repet, trebuie să-și asume responsabilitatea și să tragă consecințele, indiferent cine este acela. Altminteri, România va rătăci și ambiguitatea în care ne aflăm și de la care așteptăm limpezire de la Curtea Constituțională se va adânci. Eu respect Curtea Constituțională, mă prosternez în fața Curții Constituționale, cu o singură condiție: să știu ce vrea CCR. Vă întreb: dumneavoastră, în acest moment, știți ce vrea Curtea Constituțională?

Jurnalist: Cum vedeţi corespondenţa Curţii Constituţionale cu Comisia de la Veneţia?

Varujan Vosganian: Până în clipa de față, datele pe care le avem ne arată că nu există o corespondență a Curții Constituționale cu Curtea de la Veneția, ci corespondența unora dintre judecătorii Curții Constituționale cu Curtea de la Veneția. Așadar, nu avem datele pentru a constata acest lucru și nu o spun decât preluând, și nu am niciun motiv să mă îndoiesc de asta, declarațiile unora dintre judecători. Deci, câtă vreme plenul nu a autorizat o astfel de corespondență, ea rămâne o corespondență personală a unora dintre judecători. Nu mă pronunț asupra ei pentru că, așa cum bine știți, nu cunoaștem în integralitate textul acestei corespondențe, dar ea rămâne la nivel personal, este opțiunea unora dintre membrii Curții Constituționale. În orice caz, cred că ar fi bine pentru noi să știm exact cine anume a făcut presiuni asupra judecătorilor Curții Constituționale, pentru că aceste persoane ar trebui cel puțin să sufere oprobiul public, dacă nu chiar să sufere rigorile legii.

Jurnalist: Pentru a aflat cine a făcut presiuni asupra Curţii Constituţionale, tot Parchetul ar trebui să se autosesizeze?

Varujan Vosganian: Nu, în legătură cu presiunile ar trebui judecătorii care acuză astfel de presiuni să le dea în vileag. Înțeleg că la nivelul Serviciului Român de Informații nu există elemente constitutive pentru existența unor asemenea presiuni. Poate că, însă, ele au fost exprimate, s-au manifestat și cred că judecătorii, pentru binele țării, ar trebui să le dea în vileag, astfel încât persoanele acestea să fie demascate și să sufere oprobiul public și rigorile legii.

Jurnalist: Aveţi un punct de vedere scris din partea serviciului pentru protecţia Constituţiei din cadrul SRI?

Varujan Vosganian: Mă puneți într-o situația stânjenitoare pentru că… Trebuie să vă spun că, din motive pentru care nu le înțeleg, dar pe care o să le discutăm poate altă dată, eu, în calitatea mea de președinte al Comisiei economice nu mă număr printre persoanele care să primească astfel de informări din partea SRI. Cu siguranță însă, președintele României interimar sau primul-ministru ar putea să vă dea un răspuns la această întrebare.

Jurnalist: Pentru omul simplu, care nu citeşte atât de mult ca dvs, explicaţi de ce un român cu domiciliul în străinătate este mai puţin important decât un român cu domiciliul în România?

Varujan Vosganian: Eu aparțin Diasporei armene, sunt a treia generație în afara Armeniei. De aceea, cred că aș fi ultimul dintre români care să rostesc vreo impietate la adresa românilor din Diaspora. Românii din Diaspora sunt toți parte a poporul român și se bucură de toate drepturile de care se bucură românii din România, de absolut toate drepturile. A face parte dintr-un cvorum nu este un drept prevăzut în Constituție, ci este exprimarea unei reprezentativități globale. În cadrul acestei reprezentantivități globale, sunt luați în calcul acei români cărora statul român le garantează toate condițiile de a participa la vot. Nu știu dacă înțelegeți ce vreau să spun. În momentul în care statul îți garantează dreptul de a vota și condiția de a vota, în speță ai o secție de votare în proximitate, atunci faci parte din listele permanente. În clipa în care autoritățile nu garantează acest drept, atunci îți poți exprima votul pe liste speciale. Cvorumul este o formulă de reprezentare permanentă. În SUA, de exemplu, majoritatea românilor care locuiesc acolo se situează la distanțe de sute, dacă nu chiar de mii de kilometri de cea mai apropiată secție de votare. În Italia și Spania, majoritatea românilor nu aveau nicio secție de votare în localitatea în care domiciliau. Din aceste motive, pentru a avea o precauție de reprezentativitate, anume de a face o corelație între persoanele care au intenția de a vota sau care au condiția de a vota și rezultatul votului la referendum se utilizează listele permanente. Este singurul motiv și nu altul. Dacă vă uitați în Constituție, nu există niciun drept la care românii din străinătate să nu aibă acces și de care să nu se poată bucura plenar. Eu cred că chiar românii din străinătate care nu au condiții de a vota, românii din Canada, din SUA, dintr-o țară ca Marea Britanie, unde secția de votare este la sute, mii de kilometri dacă nu locuiesc în capitala statului, chiar ei înșiși înțeleg de ce cvorumul se realizează numai cu cei care sunt pe listele electorale permanente. Am să mai dau un exemplu, ca să fiu explicit. Dacă s-ar face un referendum în Capitală și dacă el ar merge pe ideea pe care o exprimați dvs, ar trebui să avem un cvorum al bucureștenilor domiciliați în București și al bucureștenilor domiciliați în străinătate de 1,82 milioane persoane. În București, domiciliază stabil 1,67 de milioane de persoane. Cvorumul persoanelor cu domiciliul stabil este de 1,35 de milioane. Cvorumul cu persoanele care au în actul de indentitate trecut București este de 900.000 de persoane. Dacă am pune condiții de cvorum în București, ar trebui să avem 900.000 de persoane plus una, ceea ce înseamnă mai mult de două treimi din totalul bucureștenilor cu drept de vot. Acesta este motivul pentru care listele electorale permanente nu-i includ pe românii din străinătate și nu altul. Pentru că avem două categorii: românii din țară, a căror prezență este în jur de 50% în mod tradițional, și românii din străinătate a căror prezență este de 3% în mod tradițional. A încerca să unifici cele două cvorumuri înseamnă din două una: ori faci un cvorum care este media ponderată a celor două cvorumuri, adică 50 ori 19 milioane plus 3 ori 3 milioane și faci o medie, ori lași media de 50% numai cu românii din țară. Faptul că românii din străinătate nu sunt în cvorum nu împietează absolut deloc asupra drepturilor lor electorale, ei participă plenar la viața politică a României, cum doresc și ori de câte ori doresc, în ritmul calendarului electoral românesc. De aceea, sincer, nu înțeleg unde este problema.

Jurnalist: Problema este că Guvernul ne-a explicat altceva. A fost un comunicat al Guvernului în care ni s-a spus că cetăţenii români cu domiciliul în străinătate trebuie cuprinşi în Registrul electoral, dar acest registru nu este funcţional.

Varujan Vosganian: În situația în care invocăm acum ceea ce nu au făcut diverse autorități drept bază pentru ceea ce urmează să facem nu vom reuși niciodată să descâlcim lucrurile. Dintr-un anumit punct de vedere, acest referendum are și o consecință de natură benefică, aceea că arată cât de precară este structura instituțională românească și inter-operabilitatea instituțională. În mod normal, o persoană, dacă își vinde o casă, serverul de la notariat ar trebui, în timp real, să comunice tuturor instituțiilor această tranzacție. Ar trebui ca, în timp real, dacă o persoană a decedat în Fetești și a locuit în Cluj, acest lucru să fie comunicat inter-operabil. Da, toate instituțiile statului au avut partea lor de responsbilitate, inclusiv faptul că nu s-a întrunit comisia pentru a valida rezultatele recensământului, inclusiv faptul că persoanele care au interdicție nu au fost trecute instantaneu în listele electorale ca radiere, inclusiv faptul că nu s-a făcut un Registru electoral și că noi avem evidența românilor din străinătate nu în baza statisticilor noastre, ci în baza recensământului făcut de autoritățile din Italia sau din Spania. Da, există o responsabilitate de zeci de ani în legătură cu toate aceste chestiuni. Dar noi acum trebuie să le reparăm, putem să dăm vina pe cine vrem, chestiunea este însă că dacă dăm vina fără să reparăm, aruncăm vina mai departe asupra generațiilor care vin. De aceea, când eu am spus săptămâna trecută, aici, că încă nu e târziu și că trebuie să asumăm tot ce nu s-a făcut în România, la asta m-am referit. Acesta este primul lucru.

Al doilea, includerea românilor din Diaspora în Registrul electoral nu-i transferă automat în registrul electoral permanent. De aceea, cum vă spuneam, dacă vrem să fim corecți, trebuie să facem un inventar și, ca să ducem lucrurile până la capăt, când facem un referendum îl anunțăm cu câteva luni înainte și solicităm ca toți cei care vor să voteze la referendum să se înscrie pe liste, ca să avem un cvorum bazat pe opțiuni reale. Așa se întâmplă în Franța, în SUA și în alte țări, acolo unde există acest tip de solicitare. Sunt țări care nu au referendum, de exemplu, cum e Germania, care este o țară foarte democratică. Noi avem referendum, dar acolo unde folosim cvorum el trebuie să se bazeze pe România reală.

Jurnalist: Cum e posibil ca discuția despre cvorum să fie post-referendum?

Varujan Vosganian: Momentul zero al cvorumului este dezbaterea în Curtea Constituțională și el trebuie rezolvat înainte de dezbaterea în CCR. În rest, sunt dispus cu dumneavoastră să discut despre responsabilitățile oricui doriți dumneavoastră, pentru că ele există și noi le știm. S-au făcut adesea glume pe această temă. În momentul în care am ajuns la un cvorum pe muchie de cuțit, lucrurile au devenit dramatice. Probabil că dacă prezența la vot ar fi 36% sau 54%, nici de data asta nu am fi rezolvat nimic. Iată însă că realitatea ne obligă, prin acest vot pe muchie de cuțit, și cu o majoritate copleșitoare pentru demitere să luăm act de cvorum și să încercăm să descâlcim și să reparăm ceea ce autoritățile n-au așezat la punct zeci de ani.

Jurnalist: Aţi declarat că dl Marga era cam lent.

Varujan Vosganian: Era ușor lent în reacție, pentru că nu avea experiență de natură diplomatică. Așa este. Iată că noul ministru este mai rapid în reacții. Firește că avea o seamă de alte calități și aici dezavuez categoric evaluarea pe care a făcut-o președintele suspendat, care este cu totul nedreaptă, legată de Andrei Marga. Andrei Marga a fost în ultimii 20 de ani unul din reprezentanții structurilor civile care au acționat cel mai mult pentru democrație și pentru apropierea mentalității noastre de mentalitatea occidentală. De aceea, trimiterea lui în registrul socialismului științific este o jignire. Dar socotind că președintele suspendat are la fel de multe cunoștințe și despre socialismul științific, și despre capitalismul științific îi îngădui.

Jurnalist: În ce sens era cam lent dl Marga?

Varujan Vosganian: Mă refer la aceste reacții privind corespondența cu străinătatea, aici era comentariul. Cineva m-a întrebat de ce nu s-au făcut până acum și am spus că probabil că Ministerul de Externe a fost mai lent înainte.

Jurnalist: Dar alte lucruri aveţi să-I reproşaţi dlui Marga?

Varujan Vosganian: Nu. Dacă aveam să-i reproșez, îi reproșam personal sau public. Era vorba de o reacție instituțională, acesta a fost și motivul pentru care acum am felicitat MAE, pentru faptul că a luat legătura cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, pentru că a luat legătura cu Comisia de la Veneția, pentru că s-a angajat să poarte o corespondență frecventă cu autoritățile de la Bruxelles. Era legat exclusiv de această temă, era de fapt un răspuns la o postare de pe blog.

Jurnalist: Deci demisia lui Andrei Marga e din cauza faptului că nu a fost pe fază să facă nişte demersuri?

Varujan Vosganian: Nu cunosc în detaliu această chestiune. Nu sunt eu în măsură să fac această declarație. Domnul Marga rămâne în continuare o resursă importantă pentru PNL și noi în continuare îi purtăm tot respectul din lume.

Jurnalist: Dar e demitere sau e demisie?

Varujan Vosganian: Cred că asta o solicitați la Guvern, bănuiesc că le-ați și pus întrebări în această privință.

Jurnalist: Ne împărțim în două categorii de români, unii de mâna a doua și unii cetățeni.

Varujan Vosganian: Adică vreți să spuneți că un român care trăiește în Marea Britanie este de mâna a doua și unul care trăiește în Slatina e de mâna întâi. De ce e de mâna a doua? E o neînțelegere. Un referendum se validează sau se invalidează funcție de votanți, adică dacă majoritatea votanților spun Da, fie că sunt din Slobozia, Sighetul Marmației sau Londra voturile lor contează la fel. Atunci însă când ne referim la cvorum, adică dacă numărul votanților este sau nu reprezentantiv, atunci ne referim la cei care locuiesc și activează în mod obișnuit în România, pentru că aceia votează în mod obișnuit. Ceilalți contează la vot, cum nu contează? Între cei care au votat, 7,4 milioane într-o parte și 900.000 în partea cealaltă, există zeci de mii de români în străinătate, care votează. De ce spuneți că nu contează votul lor? Curtea Constituțională, citez: ” Raţiunea pentru care aceşti cetăţeni nu sunt înscrişi în listele electorale permanente rezidă în faptul că nu au domiciliul în ţară, astfel încât numărul acestora nu poate influenţa cvorumul legal de participare la referendum, respectiv majoritatea persoanelor înscrise pe listele electorale permanente”.

N-are rost să lungim discuția asta pe o temă care ține de destinul acestui popor. Dacă dumneavoastră considerați că persoane care în mod tradițional nu votează trebuie incluse în cvorum pentru a influența voința celor care în mod tradițional votează este o opțiune. Opțiunea mea este legat de faptul că trebuie să încurajăm comportamentul electoral al românilor de pretutindeni, din țară și din străinătate, să-i îndemnăm să fie cetățeni cu discernământ care să contribuie la destinul acestei țări. Sunt două opțiuni diferite. Unii care încearcă să se ascundă în urma pasivității unora, boicotului altuia sau lipsei de acces la secția de votare din cauza distanțelor ale altora și alții care respectă voința explicită a celor care au votat. Sunt două atitudini cetățenești, eu sunt de partea celei de a doua. Dumneavoastră mă întrebați de ce nu sunt de partea celei dintâi. Eu sunt un om activ, am fost activ toată viața, și înainte de 1989, și după 1989, am tras consecințele și înainte, și după. De aceea, eu îi încurajez pe oameni în sensul ăsta. Există pentru un million de români care au votat prima oară, mulți dintre ei nu au votat niciodată până acum, deși vârsta le permitea să o facă și care află acum că degeaba au votat, că dacă stăteau acasă atitudinea lor era mai importantă decât dacă au venit la vot. Și dumneavoastră doriți să-i încurajez pe români în sensul ăsta, că dacă stau acasă îngroașă lista de cvorum și atunci statul lor acasă decide pentru destinul României. Eu nu sunt de această părere, de aceea sunt și în politică, altminteri poate eram în altă parte.

Vă mulțumesc foarte mult, sunt moment dificile, cu dialoguri dificile și eu mă bucur că, chiar dacă uneori avem impresia fiecare că nu reușim să ne explicăm și să ne exprimăm până la capăt și nu sunt înțeleși, eu mă bucur că asta ne va ajuta foarte mult pe viitor. Este, cred eu, o mare școală ce trăim zilele acestea, românii vor ieși mai înțelepți în ce privește propriul destin și mai cu băgare de seamă

Conferință de presă Cristian Țopescu – 15 iulie 2012

Sursa YouTube.com

15 IULIE 2012, Sediul USL

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Florin Citu

A look at financial markets and government policies through the eye of a skeptic

La Stegaru'

"Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!", Nicolae Pescaru

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: