Moţiunea Victor Ciorbea la Congresul Extraordinar al PNŢCD din 18 iunie 2011

MOŢIUNEA VICTOR CIORBEA

Congresul de Reunificare al PNŢCD – Bucureşti, 18 iunie 2011

REVENIREA PNŢCD

România se confruntă în ultima decadă mai mult ca oricând cu o gravă criză morală si politică ce adânceşte haosul moral, instituţional şi administrativ.
Teroarea şi poliţia politică, aplicate metodic unei populaţii traumatizate în numele unei false democraţii, nu vor salva de la disoluţie statul nostru.
Una dintre cauzele acestei stări de lucruri o constituie absenţa de 11 ani a PNŢCD din politica activă, din viata parlamentară si guvernamentală.
Aşa cum o demonstrează şi prezentul, această absentă a avut grave consecinţe pentru toată societatea românească.

PNŢCD a fost un factor de echilibru între stânga şi dreapta politică ce, în anii 90 a împiedicat alunecarea brutală a sistemului către o extremă sau alta, sfâşierea şi amalgamarea valorilor politice si morale.

Numai prezenţa PNŢCD a fost în măsură să dea un sens real celorlalte doctrine şi încropiri politice.

Fără PNŢCD viaţa publică a ajuns expresia imposturii şi a surogatelor doctrinare, în care social- democraţia, unele forme de liberalism şi curentul popular şi-au pierdut orice noimă.

Atât societatea românească, cât si aceste tendinţe au nevoie profundă de PNŢCD pentru a se defini ferm si credibil.

Simulacrul formaţiunilor care acum îşi dispută dreapta sau stânga eşicherului politic nu mai poate înşela pe nimeni. Emanaţii ale structurilor postcomuniste, ele nu reprezintă nici nevoile celor mulţi, aflaţi în suferinţă, nici interesele celor cu spirit întreprinzător autentic.

Niciodată, de la Revoluţia din 1989, românii nu s-au găsit într-o asemenea suferinţă sufletească şi materială. Disperarea a ajuns la dimensiuni care atentează la fibra naţională şi socială a ţării.

Nici un factor politic nu a fost în măsură să gestioneze o asemenea criză, căci nici unul dintre partidele parlamentare actuale nu are vocaţia socială a PNŢCD.

Prin tradiţia şi trecutul său, PNŢCD, după anii de comunism, a fost pentru români cea mai bună garanţie istorică pentru revenirea la ceea ce a fost mare şi firesc în trecutul ţării. În acest sens, dau unele exemple:

Este adevărat că guvernul nostru a salvat România de la colapsul financiar bancar si economic în general? Categoric da!

Esta adevărat că am facut pasi decisivi pentru tranzitia la economia de piată? Indiscutabil da!

Este adevărat că am adoptat sau modificat si implementat legislatia privind o adevărată privatizare a societătilor comerciale, transformarea regiilor autonome în societăti comerciale, am restructurat economia – numai din sectorul minier părăsind acest domeniu de activitate peste 100.000 de angajati, la cererea lor, în schimbul unor plăti compensatorii consistente si a faptului că negociasem cu organismele financiare internationale sume foarte mari pentru angajarea celor disponibilizati la executarea unor lucrări de închidere ecologică a minelor, de constructie de autostrăzi, am adus modificări foarte importante în diverse domenii ale legislatiei comerciale? Răspunsul este tot afirmativ.

Este adevărat că am luat măsuri privind realizarea unor reforme profunde în agricultura românească între care mentionez acordarea de cupoane pentru sprijinul direct al agricultorilor individuali, desfiintarea structurilor de stat nerentabile din agricultură si altele? Da. Si acum agricultorii regretă că au fost stopate aceste ajutoare.

Este adevarat ca noi am refăcut rezerva valutară a tării si am redeschis colaborarea României cu FMI si BM? Este adevarat ca am pornit de la numai 500 milioane USD în decembrie 1996 si am ajuns la cca. 2,4 miliarde USD în septembrie 1997, după ce am plătit peste 2 miliarde USD datorie internă si externă si am făcut o infuzie de peste 1 miliard USD în Bancorex si Banca Agricolă, salvând întregul sistem bancar? Este bine stiut răspunsul: afirmativ!

Este adevărat că si în plan politic am condus primul guvern democratic al României ce a asigurat o orientare prooccidentală si transatlantică stabilă si fără compromisuri? Indiscutabil da.

Este adevatar ca in plan administrativ am adoptat prima lege de descentralizare, care, cu foarte mici modificări, este si în prezent în vigoare, precum si actul normativ privind actualele regiuni de dezvoltare care lasă fără obiect, caducă, orice discutie actuală în acest sens? Da.

Este adevărat că în domeniul educatiei am adoptat Statutul cadrelor didactice, asigurându-le si o salarizare mai adecvată? Desigur.

Este adevărat că am reformat sistemul sanitar, precum si sistemul de protectie socială: pe lângă plătile compensatorii, am introdus măsuri proactive, de combatere a somajului, am acordat pentru prima oară concediul de doi ani pentru cresterea si îngrijirea copilului, am reformat întreaga legislatie privind adoptiile, precum si sistemul de îngrijire a copiilor aflati în dificultate.

Este adevărat că am luat măsuri pentru continuarea reformei justitiei si salarizarea corespunzătoare a magistratilor? Răspunsul este iarăsi afirmativ.

Este adevărat că, împreună cu patronatele si sindicatele, am creat un adevărat parteneriat social si am pus bazele tripartitismului în România, prin înfiintarea Consiliului Economic si Social si al tuturor celorlalte structuri tripartite? Răspunsul este iarăsi pozitiv si exemplele ar putea continua.

Este adevărat că tot partidul nostru a fost cel mai în măsură să întoarcă România înspre NATO si UE? Inca o data da! Pentru viitor si pentru deceniul 2 al secolului XXI răspunsul îl poate da tot PNTCD.

MIŞCAREA NAŢIONAL-ŢĂRĂNISTĂ

Însuşi destinul ne arată calea pe care o avem de urmat.
De mai bine de un deceniu Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat a fost marginalizat şi împins către marginea eşicherului politic.
Aflat în afara parlamentului, blocat în justiţie de mai multe facţiuni neputincioase, care se devorează între ele, subminat din afară şi din interior, boicotat de unele dintre televiziuni, discreditat de unii analişti politici, nu îi rămâne un deziderat mai demn şi mai nobil decât acela de a-şi asuma integral soarta tragică a românilor, şi ei ţinuţi în mod deliberat în afara vieţii publice.

PNŢCD trebuie să spargă graniţele înguste ale unui partid, pentru a primi în făgaşul său, cel al unei mişcări de largă reprezentare, tot ceea ce nu se regăseşte în politica actuală: formaţiuni civice, structuri monarhiste, sindicate, revoluţionari, categorii profesionale şi de vârstă aflate în suferinţă, ONG-uri, individualităţi care să readucă adevărata elită către implicarea publică.

Este o modalitate de refacere a solidarităţii sociale distrusă premeditat de cei interesaţi să guverneze după bunul plac peste o comunitate învrăjbită.

CALEA DREAPTĂ

Două mari blocuri politice, P.D.L şi U.S.L îşi dispută în acest moment miza politică.

La remorca celor de la guvernare,dar în fapt în eterna postură de a-i şantaja, se găsesc U.D.M.R. şi sateliţi, care, de la an la an, ridică tot mai multe semne de întrebare asupra integrităţii şi unităţii teritoriale a României.

Societatea românească nu se mai regăseşte de mult în aceste formaţiuni.
Doar o parte restrânsă din electorat participă la vot şi se manifestă ca opţiune în partidele parlamentare actuale.

O prăpastie s-a instituit între nevoile oamenilor şi politică.
Ea se adânceşte de la an la an, cu efecte catastrofale atât pentru populaţie cât şi pentru structurile politice blocate într-o competiţie rigidă şi egoistă.

În anul de graţie 2011, PNŢCD ia iniţiativa formării unei largi coaliţii politice „CALEA DREAPTĂ” ca posibilă alternativă de alegere pentru un electorat mereu adus în postura de a alege doar „răul mai mic”.
Naţional-Ţărănismul Crestin Democrat îşi propune ca prin „CALEA DREAPTĂ” să ofere celor nemulţumiţi de P.D.L., U.S.L. sau U.D.M.R. posibilitatea de a opta şi pentru altceva decât pentru ceea ce li s-a impus cu forţa de către oligarhii: bani, sondaje mincinoase, etc.

Pilonii fundamentali pentru „CALEA DREAPTĂ” sunt reprezentaţi de revenirea la Monarhia Constituţională şi de refacerea Societăţii Civile, avand la temelie Moralitatea, Dreptatea Socială si Justitia.

NAŢIONAL–ŢĂRĂNISMUL CRESTIN DEMOCRAT MONARHIC

Profesiunea de credinţă a lui Corneliu Coposu, către care au convers în mod esenţial eforturile sale, a vizat revenirea la Monarhia Constituţională.
A fost un fel de „Testament Politic” al său, convingerea că în România nu se va ajunge la normalitate decât atunci când vom avea Monarhie Constituţională.

Cu un instinct infailibil, ura şi eforturile postcomuniştilor au fost îndreptate împotriva Monarhiei si a PNTCD.

De Monarhie şi de PNŢCD s-au temut cel mai mult, căci amândouă aveau în comun o tradiţie mare, o Românie Întregită şi lupta anticomunistă.
Vechimea a decantat în aceste instituţii ceea ce a fost măreţ, democratic şi instituţional pentru poporul român.

În mod real şi necesar vorbim de instaurarea totală a comunismului în România numai după 6 martie 1945 dar, mai ales, dupa 15 august 1947, cand a fost interzis pentru a 2-a oara PNTCD si respectiv dupa 30 decembrie 1947.
Până atunci PNTCD si Regele Mihai au fost aceia care, într-o luptă inegală, s-au opus şi au întârziat comunizarea forţată a ţării.
PNŢCD crede că un Proces Real al Comunismului în România începe cu Procesul momentelor sus mentionate.

După 1990 la noi în ţară a avut loc o „Restauraţie Postcomunistă”, făcută prin forme subtile, în sens contrar Evenimentelor din Decembrie şi, de aceea, opusă mai ales revenirii la Monarhie.
Acum, în condiţiile haosului politic, moral şi administrativ în care se zbate România după două decenii de regim prezidenţial, tot mai mulţi români afectaţi de mizerie, suferinţă şi disperare se întorc către Monarhie, care este considerată soluţia cea mai bună pentru ţară.
O importantă parte dintre cele mai prospere naţiuni sunt cele unde există monarhii constituţionale.

PNŢCD consideră că firul istoric întrerupt în 1947 trebuie reluat prin iniţierea unui Referendum pentru modificarea Constituţiei în sensul revenirii la Monarhia Constituţională.
De aceea partidul nostru va iniţia la nivel naţional o campanie de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei şi reinstituirii Monarhiei Constitutionale.

NAŢIONAL-ŢĂRĂNISMUL CRESTIN DEMOCRAT CIVIC

Revenirea la Monarhia Constituţională trece în mod obligatoriu prin Societatea Civilă şi implicarea sa în viaţa politică.
Un vast proces de lămurire a populaţiei nu poate face abstracţie de reprezentanţii societăţii civile.
După 1990 formaţiunile civice au jucat un rol important în orientarea valorică a României către Vest.
Cristalizarea unui spirit civic, distrus de statul totalitar, a fost văzută ca un pas necesar pentru victoria politică a Dreptei.

PNŢCD a susţinut reprezentarea civismului la nivelul luptei pentru putere.

Societatea Civilă s-a atrofiat şi a dispărut din competiţia politică, nu întâmplător, în perioada în care PNŢCD a dispărut din Parlament.
O parte dintre liderii ei de opinie, pentru avantaje de moment, au devenit propagandişti şi unelte ale guvernanţilor care au urmat după anul 2000.
Alţii, vindecaţi de iluzii, au obosit, pur şi simplu, şi s-au retras în zona neutră şi cenuşie a neimplicării în viaţa Cetăţii.
Congresul nostru se constituie într-un „Apel” pentru aducerea populaţiei exclusă din politică în zona implicării civice şi politice.
PNŢCD aşteaptă Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Asociaţiile de Revoluţionari, Răniţii Revoluţiei, Asociaţia „21 Decembrie”, formaţiuni monarhiste, reprezentanţi ai mediului studenţesc şi universitar, sindicate, ONG-uri, personalităţi valoroase ş.a. alături de noi în efortul de cristalizare a unei mari coaliţii politice.

REUNIFICAREA NATIONAL-ŢĂRĂNIŞTILOR CRESTIN DEMOCRATI

Congresul nostru este unul al reunificării tuturor ţărăniştilor.

După dispariţia lui Corneliu Coposu si pe fondul uzurii de la guvernare, la vârful partidului s-a declanşat o luptă pentru putere ce a împărţit partidul în mai multe facţiuni.

Facţiunile existente, dintre care unele au fost sustinute si de alte structuri ostile partidului, au împins conflictul până la cotele pustiitoare ale unui război total.
Aceasta a fost principala cauză a declinului în care a intrat PNŢCD şi din care nu a mai reuşit să se redreseze.
La nivelul mentalului colectiv electoratul a sancţionat- şi nu a uitat nici acum- cearta dizolvantă a acelor facţiuni.
Erodarea generată de reformele dificile înfăptuite, precum si unele neîmpliniri de la guvernare sau acţiunea dizolvantă politic a P.D. ori destramarea CDR ar fi rămas doar secundare în faţa unui partid ţărănist unit care ar fi avut un candidat propriu la alegerile prezidentiale.

Într-o formă sau alta, aceste facţiuni s-au păstrat până în prezent, la care s-au adăugat desigur, în ultimul timp, si altele noi.
Nici o facţiune nu a avut autoritatea şi forţa de a se impune în faţa celorlalte şi, în cele din urmă, după mai bine de 10 ani, sciziunile au fost preluate şi în provincie care până atunci rămăsese doar ţărănistă.

Vom dispărea dacă nu realizăm unirea national-ţărăniştilor crestini democrati!

Unitatea nu trebuie aşteptată de la factori sau cauze care se găsesc în afara noastră şi care, mai degrabă ne doresc pieirea.
Ea trebuie să pornească de la noi, de la voinţa şi înţelepciunea noastră.

Practic, am pierdut 5 luni în negocieri epuizante si sterile cu grupările Pavelescu si Moiescu. După esecul acestor negocieri la vârf, în ultimele săptămâni, ne-am deplasat în aproape toate judetele tării unde existau factiuni diverse. În urma dialogului cu liderii judeteni si teritoriali ai acestor factiuni, am reusit să determin prezenta la acest Congres a delegatilor a circa 90% din organizatiile partidului, indiferent de apartenenta lor la o factiune a partidului sau alta. În acest fel, liderii celorlalte grupări au rămas “atârnati” de propriile scame imaginare, încercând să creeze o confuzie în partid şi în opinia publică, îndeplinindu-şi astfel „misiunile”.

În realitate, Congresul nostru de astăzi reuneşte practic toţi ţărăniştii, din toate facţiunile, trecute şi prezente, având astfel şansa de a ne regăsi într-un partid mare şi puternic, de care ţara noastră are nevoie mai mult ca niciodată.

REVENIREA LA MORALITATE, DREPTATE SOCIALĂ ŞI JUSTIŢIE

Criza instituţională prelungită nu a făcut altceva decât să adâncească haosul moral din societate.
Un sentiment acut de insecuritate a pus stăpânire pe români. Ei şi-au pierdut încrederea în instituţiile statului şi chiar în stat ca atare. Solidaritatea descoperită pentru o perioadă efemeră după Revoluţie a făcut loc suspiciunii şi unui individualism exacerbat.

Confruntaţi cu o pseudoelită, care de două decenii cu excepţiile cunoscute – în loc să fie un model pentru societate a devenit -mai ales în politică- depozitara imoralităţii, indiferenţei şi a egoismului, majoritatea românilor s-au izolat în soluţii individuale de salvare.

Acest fenomen este cât se poate de periculos deoarece va duce într-o perioadă scurtă de timp la disoluţia rapidă a statului.
Toată suprastructura statală este ameninţată de un vulcan social, care ar putea mătura şi bruma de democraţie câştigată în 1989.

PNTCD face un apel dramatic pentru revenirea la moralitate, singura realitate în care se forjează statele puternice, stabile şi prospere. Partidul nostru are această autoritate întrucât a dat ţării modele de o moralitate desăvârşită între care Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, precum şi membrii noştri de onoare prezenţi azi aici.

Pentru ca un stat să fie puternic are nevoie de încrederea şi devotamentul cetăţenilor săi iar, acestea se câştigă prin exemple de moralitate, dreptate socială şi justiţie reală care să vină de sus în jos.
Numai acestea vor duce la concilierea categoriilor profesionale dezbinate, învrăjbite şi risipite.
Numai acestea vor reda încrederea în instituţiile statului, le vor face pe acestea să funcţioneze real şi, deci, le vor recâştiga pentru binele şi fericirea românilor.

O reformă a statului este un biet simulacru dacă nu atinge nucleul dur al corupţiei, exersat la nivelul cel mai de sus de decizie al statului.
Respectul şi prestigiul, atât de importante pentru continuitate şi stabilitate, se câştigă prin apariţia unei elite politice a cărei principală caracteristică este cinstea, competenţa şi valoarea reală.
Prin dreptate socială şi susţinerea unei justiţii independente şi corecte PNŢCD va urmari cu tenacitate cristalizarea şi consolidarea unei clase conducătoare veritabile, fenomen care, din păcate, până acum a fost ocultat de oligarhii postcomuniste şi securiste păguboase.

UN PNŢCD MODERN

Singularitatea PNŢCD în spectrul partidelor politice româneşti este dată de trecutul şi tradiţia sa.
Predarea ştafetei politice sau schimbul de generaţii a avut un caracter aproape sacerdotal, în care recomandarea dată de Seniori a fost la fel de importantă ca şi un proces democratic de alegeri.
Este ceea ce nu au înţeles niciodată cei care s-au cramponat de un sediu sau au confundat partidul cu o ştampilă.

PNŢCD-ul modern, cel pe care îl anunţă acest Congres, va fi unul în care tradiţia se uneşte cu o generaţie nouă, ieşită din purgatoriul luptei dintre facţiuni şi care îi reuneşte pe cei care au rămas solidari cu tradiţia.

Cu premise în trecutul care îi confirmă vocaţia europeană, partidul are nevoie de un efort sporit de ancorare în prezentul şi, mai ales, viitorul României.
Nu ne putem justifica doar printr-un trecut mare.

Alegerile de anul viitor vor zămisli o nouă pleiadă de lideri, care vor verifica şi confirma o filozofie politică în care candidatul va fi acela care va ridica organizaţia , şi nu invers.
Din 1996 până în prezent potenţialul politic şi blazonul partidului au fost folosite şi golite de substanţă politică pentru a propulsa individualităţi, care au primit notorietate, slujbe şi afaceri şi care nu au oferit, de multe ori, nimic în schimb.
Asta dacă nu cumva şi-au luat tălpăşiţa către alte formaţiuni, atunci când nu mai era nimic de câştigat.
Ne aflăm într-un moment de răscruce, în care perspectiva trebuie să fie aceea de a întări un PNŢCD modern, pornind de la individualităţi valoroase ridicate de cel mai dificil examen electoral din istoria sa.

VOCAŢIA EUROPEANĂ A PNŢCD

1. Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat este întruparea politică cea mai desăvârşită a spiritului european care a fost infaptuita pe pământul românesc. De la izvoarele sale vechi, care se găsesc în gândirea viguros identitară şi în acelaşi timp europeană afirmată de Simion Bărnuţiu, şi până la cele mai noi idei promovate în U.E. după anul 2000, partidul nostru nu a abdicat de la acest spirit.
2. Adânc europeană şi în acord cu alte mişcări asemănătoare din secolul al XIX-lea european a fost şi mişcarea de emancipare naţională a românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina. Aceasta îşi păstrează toată actualitatea, legată acum de integrarea românilor din Basarabia în Uniunea Europeană.
3. La înfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în 1926, Iuliu Maniu a adus în viaţa politică românească, afectată de moştenirea practicilor orientale, cel mai înalt exemplu de conduită politică europeană: moralitate, constituţionalism şi respectul sfânt pentru democraţie. Aceste înalte deziderate, de la care actuala clasă politică a făcut rabat total -cu unele exceptii- rămân la fel de necesare ca şi revenirea la modelul politic lăsat de liderul ţărănist.
Pentru mai bine de două decenii, Iuliu Maniu a fost singular în România în promovarea acestor valori europene împotriva absolutismului, a extremismului de stânga şi de dreapta.
4. În perioada interbelică, venirea la guvernare a PNŢ a pus capăt naţionalismului şi izolării economice propovăduite de liberalismul lui Vintilă Brătianu. Deschiderea României către Europa şi a Europei către România, pentru circulaţia de bunuri, valori şi capital este ceea ce PNŢCD a reeditat în guvernarea din anii ‘90, când s-a stopat macabra izolare ceauşistă şi cea postdecembristă a regimului Iliescu. Dacă naţionalismul autarhic liberal a dus la crearea unei oligarhii şi a unui aparat birocratic aservit, în cel mai desăvârşit dispreţ pentru o ţărănime sărăcită, naţionalismul comunist şi postcomunist a generat o oligarhie a nomenklaturii şi a infrastructurii acesteia, pe care guvernarea ţărănistă nu a reuşit să le disloce. Ridicarea unei clase mijlocii la orase si sate şi crearea unui aparat al funcţionarilor de tip occidental rămân pentru PNŢCD provocări viitoare ale destinului său european.
5. În condiţiile instaurării comunismului, Partidul Naţional Ţărănesc a rămas printre ultimele redute de rezistenţă şi de apărare ale civilizaţiei occidentale în Europa de Răsărit. Pilda sa, ajunsă şi mai tragică prin abandonarea Estului European de către acelaşi Occident, poate fi asemuită doar cu şarja executată de cavaleria poloneză împotriva blindatelor naziste.
6. Asumarea de către PNŢ a Creştin-Democraţiei a demonstrat identitatea sa europeană, înaintea altor partide din România, prin recunoaşterea acelei ideologii care defineşte Continentul European şi care a pus bazele de reclădire şi regândire a Europei după al doilea război mondial.
7. Prin aderarea la N.A.T.O. şi Uniunea Europeană, România a intrat în cea mai fastă şi mai generoasă constelaţie a existenţei sale ca stat din întreaga sa istorie.Punctul de cotitură pentru acest proces l-a constituit guvernarea ţăranistă din anii 1996- 2000. Preţul plătit de PNŢCD pentru reformele sale din acea perioadă se resimte până în prezent. Dar a fost un sacrificiu făcut de PNŢCD, în numele unui ideal, înalt european, care în ultimă instanţă îi defineşte menirea şi chemarea.

ZECE DOLEANŢE NAŢIONAL ŢÂRÂNISTE CREŞTIN DEMOCRATE

1. Demnitate pentru romani
Mai mult decat de saracie si coruptie endemica institutionalizata, romanii sufera de stirbirea, degradarea si abdicarea de la ultima farama de demnitate, pe care o mai pastrau in asemenea vremuri grele. Ei stiu ca cel care isi pierde demnitatea, pierde in cele din urma totul.

2. Politica de sustinere onesta si reala a intreprinzatorilor si salariatilor de la orase si politica rurală: unii dintre pilonii centrali ai politicii social economice a PNŢCD
Nu numai trecutul, dar si un viitor mai bun isi gasesc dezlegarea in lumea intreprinzatorilor, functionarilor si salariatilor din orase.
De asemenea prosperitatea romanilor depinde de investitii curajoase si masive in agricultura, uitata in mod criminal pana acum, exceptând ajutoarele (mai ales sub forma “cupoanelor”) acordate de către PNŢCD.
National-Taranismul este mai actual ca niciodata: Romania, cu un destin istoric european, este de neconceput fara ridicarea intreprinzatorilor, functionarilor si salaratilor de la oras.
Viitoarea clasa de mijloc se va zamisli în mare parte şi la sate.

Dezvoltarea rurală, ca şi modernizarea vieţii săteşti după standardele europene vor atrage forţa de muncă disponibilizată spre exploataţia pământului într-o lume confundată astăzi cu o criză alimentară şi într-o lume care reclamă tot mai insistent agricultura şi alimentaţia ecologică.

3 “Porti Deschise“ pentru elitele si tinerii romani de valoare
Aducerea in tara, pentru salarii mari si pozitii importante , a elitelor si a tinerilor valorosi.Ei si-au luat lumea in cap , au fost risipiti si vanturati in lume, manati de o tranzitie nesfarsita, paguboasa, ca si de indolenta guvernantiilor de pana acum.
Aceasta pierdere, cea mai mare suferita de tara, se cere indreptata cat mai grabnic.
Popoarele sunt ridicate de elite.
De asemenea, trebuie consolidate continuu relatiile cu romanii si elitele romanesti din strainatate.

4 “Ferestre Deschise“ pentru reforma politicii romanesti
“Aer proaspat“ in politica “inchisa“ a Romaniei!
Intre institutiile politice de la noi si oameni s-a creat o prapastie.
Politica in Romania nu mai reflecta si nu mai reprezinta cerintele reale ale societatii noastre.
Aceasta situatie poate fi depasita doar prin deschiderea accesului la viata politica pentru toata societatea.
Este nevoie de reducerea pragului electoral pentru accederea in Parlament a partidelor politice, de reducerea conditiilor restrictive necesare pentru intemeierea partidelor politice, si de permiterea accesului real la televiziunile nationale si pentru partide neparlamentare sau alte institutii, care doresc sa se exprime politic.
“Piata politica“ nu trebuie restrictionata prin corective, care alterează sau impiedica existenta unui peisaj politic divers.
Ultimul si supremul judecator este doar electoratul corect informat.

5. Legea Lustratiei pentru indreptarea vietii publice romanesti
De douzeci de ani, pe pamant romanesc, inca se confrunta doar doua” partide“: urmasii fostului aparat de comanda si represiune comunista si, respectiv, poporul roman.
Ultimul a fost mereu infrant, redus din aceasta cauza la o viata politica masluita, la saracie si neputinta.
Procesul Comunismului si alungarea spectrului comunismului, vor avea loc in Romania doar prin aplicarea acestei legi, care este de mult ceruta de PNTCD.

6. Nimic fara Dumnezeu
Esenta si destinul european al romanilor isi au izvorul in crestinismul lor.
Recunoscand aceasta, prin pilonul „moralei crestine”, PNTCD face apel la toate religiile, confesiunile religioase si la institutiile lor, sa se implice activ in acte de caritate si misionarism, pentru ajutorarea celor- tot mai multi- afectati de criza si de un capitalism salbatic.
Acelasi apel il facem catre romani ca, de pe o baza crestina, sa il respecte si sa il ajute pe romanul de langa el, aflat in suferinta.
Marile reforme sociale incep cu gestul marunt, indreptat catre cel din apropierea noastra.
Este singura atitudine ce se opune relativismului si individualismului, care ne-a afectat viata sociala, politica si, chiar, fibra noastra nationala.
Crestin-democratia national taranista este nascatoare de dreptate sociala, civism si Societate Civila.

7. Salvarea Sanatatii si a Educatiei romanilor
Ne putem pastra individualitatea si creativitatea in Europa si in lume, doar prin salvarea fiintei noastre biologice si intelectuale, grav amenintate.
Acum si in viitor se impun, cu necesitate, alocarea de bugete mai mari pentru educatie si sanatate, chiar in detrimentul altor sectoare. Este o problema de prioritati, de o optiune pentru viata si spirit, care sunt sacre.
Tarati biologic si fara spirit vom ajunge o natiune de mana a treia.
Cele mai prospere popoare ale momentului sunt cele care au investit, in primul rand, in educatie.

8. Monarhie Constitutionala
Este in traditia PNTCD si in traditia poporului roman sa se regaseasca si sa se recunoasca cel mai firesc in monarhie.
Este forma istorica cea mai “naturala“ care i se potriveste tarii cel mai bine.
Cele mai mari momente ale istoriei noastre nationale au fost cele infaptuite sub monarhie.
Doua decenii de regim prezidential, cu alunecari inspre dictatura si politie politica, au demonstrat indeajuns superioritatea monarhiei, mai ales dupa o perioada de postcomunism.

9. Unirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord cu Romania în/prin si pentru Europa Unita.

10. Punerea salariilor, pensiilor, dimensiunii sociale a economiei de piaţă, dialogului şi parteneriatului social la adapost de hazardul si comanda politica.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Bucuresti, 18.06.2011

Sursa informationala: Barlogul PNTCD

Adnotari asupra motiunea „Calea Dreapta”:

Motiunea „Calea Dreapta” este motiunea gruparii Ciorbea. Pe data de 8 iulie se va desfasura un congres extraordinar al gruparii Pavelescu. Ambele grupari se infrunta in 14 procese civile care vizeaza titulatura, sigla, stampila si patrimoniul imobiliar PNTCD. Daca ambele grupari nu rezoneaza si nu ajung la un numitor comun, atunci PNTCD risca sa fie sters din registrul partidelor politice, fiindca conform legii fiecare partid politic trebuie sa prezinte intr-un an preelectoral pana la data de 31.12.2011 un statut (recunoscut juridic de catre toti membrii partidului), un program, o conducere aleasa intr-un congres statutar, descarcarea fiscal-financiara si 25.000 de semnaturi din 20 de judete.

Un alt aspect este colectarea semnaturilor. Conform legiii trebuie colectate 500.000 de semnaturi din care minim 25.000 in Bucuresti. Colectarea acestor semnaturi reprezinta un efort logistic, care solicita capital uman si resurse materiale.

Proiectul de referendum va intra in comisia parlamentara de petiitii, care poate respinge din motive formale proiectul de referendum.

In cazul avizarii proiectul de referendum va fi dezbatut si aprobat sau respins de camerele reunite ale parlamentului.

In actualul parlament ideea monarhica nu detine o majoritate. Sa presupunem ca proiectul de referendum este avizat de catre parlament.

Organizarea referendumului intra in aceasta etapa in atributia executivului (ministerul de interne, prefecturi). In aceasta etapa exista doua mari obstacole: cvorumul (50% + 1 din totalul corpului electoral) si aprobarea referendumului (50% + 1 din totalul votantilor prezenti la vot). In prezent nimeni nu cunoaste numarul exact al corpului electoral. Date exacte le vom avea la sfarsitul anului cand se va finaliza recensamintul populatiei.

Corpul electoral poate fi derutat, prost informat si data sustinerii referendumului poate fi plasata intr-o perioada de vacanta sau sarbatori religioase, si astfel referendumul risca sa fie respins de catre slaba participare.

Un alt aspect priveste organizarea si centralizarea referendumului. Si la aceasta etapa voturile pot fi viciate.

In cazul aprobarii referendumului, legislativul trebuie sa dezbata o noua constitutie si sa organizeze un nou referendum.

Constitutia monarhista din 1866 a fost aprobata de catre o elita (votul cenzitar) intr-un pasalic otopan, ocupat de trupe tzariste si girat de pentaputerile europe (Frana, Rusia, Prusia, Imperiul Otoman, Marea Britanie).

In Italia restauratia monarhista a fost repinsa prin votul popular in 1946, iar in Grecia restauratia monarhista a detinut majoritati parlamentare calificate , dar a fost respinsa de catre poporul suveran in referendumurile din 1973 si 1974.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tobias Wimbauers Blog

Notizen aus der Bücherhöhle

Sociollogica

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Stelian Tănase | Stelian Tănase

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Carl Schmitt Studien

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

%d blogeri au apreciat asta: